Acţiune în constatare. Decizia nr. 3595/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3595/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 14287/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3595
Ședința publică de la 30 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Judecător L. B.
Grefier M. V. A.
********************
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta ., cu sediul în Ghercești, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 1079 din 04.03.2014, pronunțată de Tribunalul D.– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. A. cu domiciliul în mun. C., ., ., ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.3 Noul Cod procedură civilă.
S-au mai învederat depunerea înscrisurilor solicitate de la apelanta pârâtă.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 1079 din 04.03.2014 a admis acțiunea formulată de reclamantul D. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A.
A constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 20.07._92 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II, pct. 34 în procent de 100%.din timpul de lucru
A obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
A obligat pârâta către reclamant la 400 lei cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamantul D. A. a fost angajatul societății pârâte ..A. cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcția de frezor, desfășurând activitate în Secția Sculărie, în perioada menționată în acțiune, așa cum rezultă din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei.
Din actele dosarului și din depoziția martorului rezultă că activitatea reclamantului s-a desfășurat în condiții grele și de toxicitate. Activitatea sa concretă a constat rectificarea pieselor din oțel cu un lichid de răcire ce emana substanțe toxice, rezultând aburi toxici, praf din rectificarea pietrei, în spații în care nu au funcționat instalații speciale de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție.
Din declarația martorului, coleg de muncă cu reclamantul, rezultă faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercită pe tot parcursul programului de lucru pentru perioada menționată în acțiune.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare pentru această perioadă. .
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Activitatea desfășurată de reclamant se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990 pentru perioada 20.07._92.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru pentru această perioadă, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În motivarea apelului, apelanta a arătat că a fost chemată în judecată de către reclamant, acesta solicitând eliberarea unei adeverințe pentru munca în grupa a II-a pentru perioada 20.07._01, ocupând funcția de frezor în cadrul Atelierul Prelucrări Mecanice.
Apelanta a susținut că în mod eronat instanța a constatat că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada menționată se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.34.
Conform Ordinului 50/1990 acordarea grupei a II- a de munca se va face ținându-se cont de încadrarea activității desfășurate in procent de cei puțin 70% la locul efectiv de munca efectuat si a noxei care a afectat activitatea nu a funcției îndeplinite de către intimat.
In meseria de frezor intimatul si-a desfășurat activitatea pe mașini de frezat universale utilizate la executarea operațiilor de frezare simple si de precizie mărita, putându-se prelucra suprafețe plane sau profilate, dotate cu instalație de absorbție si apărătoare de protecție, iar condițiile concrete in care si-a desfășurat acesta activitatea au fost normale așa cum se specifica in Procesul verbal nr.70/28.06.1999 conform căruia pentru Secția Prelucrări Mecanice Sculărie (pct.3 Diviziunea avionabile ) determinările s-au făcut in condiții normale de munca.
Intimatul nu a efectuat operații de polizare, șlefuire si lustruire a pieselor din metale feroase si neferoase. In cadrul A. C. SA numai lăcătușii au realizat aceste operații in ateliere separate de strungari, frezori, rabotori etc.
In ceea ce privește materialele, respectiv aliajele din care erau efectuate piesele de lucru, in cadrul societății noastre, aliajul de baza este aluminiul conform normelor specifice aviației din întreaga lume si nu otelul așa cum invoca martorii audiați.
A. C. SA era una din cele mai moderne fabrici de la acea vreme fiind dotata cu utilaje performante, angajații erau protejați de factorul nociv beneficiind de condiții propice pentru desfășurarea activității.
Deșeul rezultat in urma prelucrării pieselor era șpan de mărimi mari si nu pulberi așa cum au declarat martorii in mod eronat.
Reclamantul nu a efectuat operații de polizare, șlefuire si lustruire a pieselor din materiale feroase si neferoase.
Singurul loc de munca in care se făceau operațiile de polizare si șlefuire era Atelierul de Ajustaj unde erau angajați lăcătuși ce executau operații de polizare si șlefuire piese.
Conform precizărilor Casei de Pensii actele normative care reglementau încadrarea in fostele grupe I si a II a de munca au fost abrogate la data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000 art. 198 din lege, respectiv după data de 01.04.2001.
După aceasta data nu mai exista baza legala pentru încadrarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite in grupe superioare de munca.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.470 Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că în mod corect instanța de fond a constatat că activitatea sa de frezor s-a desfășurat în condițiile grupei a II-a de muncă.
Apelanta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau
- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa a II a de muncă, potrivit prevederilor art 2 din Ordinul nr. 50/1990 modificat și completat sunt cuprinse în Anexa nr.2.
Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
Art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, prevede că „beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II”.
Textul art. 3 nu poate fi interpretat ca lăsând la aprecierea angajatorilor si sindicatelor din unitate încadrarea în grupe de muncă și a altor categorii de activități sau locuri de muncă decât cele prevăzute expres de Ordin. Astfel, dacă anexele încadrează în grupe de muncă anumite locuri de munca, atunci personalul care lucrează efectiv în acele locuri de muncă beneficiază de grupe de muncă.
Dacă însă anexele încadrează în grupe de muncă anumite „activități”, atunci se încadrează în grupa respectivă de muncă personalul care desfășoară efectiv acele activități, nu și alți salariați care ar lucra în preajma celor ale căror activități se încadrează în grupe superioare de muncă.
In consecința, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Alături de aceasta condiție obligatorie si legala, trebuie îndeplinite si celelalte condiții prevăzute de textul legal: nivelul noxelor existente la locurile de munca respective si salariatul sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Curtea retine totodata ca simpla exercitare a funcției în condiții dificile nu atrage automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in anexa I la Ordin
Reclamantul a susținut că pentru perioada respectiva când a îndeplinit funcția de frezor trebuie sa beneficieze de încadrarea in situațiile prevăzute in anexa II, pct. 34 din Ordin.
Textul din Anexa nr. II pct. 34 a Ordinului nr. 50/1990 prevede că aceste activități concrete sunt:
„Confecționarea cojilor de bachelită și a modelelor ușor fuzibile.
Curățarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afara halei curățătoriei.
Sablaj umed.
Polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase.”
Instanța de fond a reținut din declarațiile martorului audiat in cauza ca activitățile desfășurate de reclamant se subscriu pct. 34.
Curtea retine că angajatorul a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, însă nici locul de muncă, nici activitatea prestată de reclamant, nu au fost încadrate în grupa II de muncă.
Potrivit Situației locurilor de muncă grupa I și a II-a, rezultă că la secția Prelucrări mecanice, unde reclamantul și-a desfășurat activitatea au fost încadrate în grupe de muncă activitățile desfășurate da ascuțitori, lăcătuși și sculeri, nu și activitățile prestate de frezori.
Nu s-a dovedit că neacordarea beneficiului grupei a II-a de muncă reclamantului ar avea la bază o eventuală înțelegere abuzivă dintre Sindicat și reprezentantul societății pentru eludarea principiul legalității încadrării în grupă.
Ca urmare a faptului ca la nivelul unitații frezorii nu au efectuat operații de polizare, șlefuire si lustruire a pieselor din metale feroase si neferoase, deci in condițiile strict prevăzute de acest text de lege, aceste activitați nu au fost încadrabile in grupa a II a de munca.
Prin urmare, unitatea a făcut dovada ca a efectuat procedurile legale privind încadrarea locurilor de munca si a activităților in grupe de munca, locul de munca al reclamantului nefiind încadrabil ca urmare a neîndeplinirii condițiilor impuse de lege.
In consecința, in condițiile in care unitatea a făcut dovada cu documente a încadrării, respectiv neîncadrării activităților si locurilor de munca in grupe de munca, ca urmare a procedurilor legale urmate, proba contrara revenea reclamantului.
Or, singura proba administrata in acest sens consta in declarația martorului audiat în cauză, care nu conduce la concluzia ca in toata perioada 20.07.1976 – 01.04.1992 reclamantul a desfășurat activitați in procent de 100% din programul normal de lucru zilnic in condițiile stricte prevăzute de textul de lege, adică polizare, șlefuire și lustruire de piese din metale feroase și neferoase, cumulativ cu existenta noxelor si a condițiilor concrete de munca.
Simpla exercitare a funcției în condiții dificile, grele sau periculoase de munca, astfel cum se desprinde din declarația martorului, nu atrage automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in mod expres in anexa II la Ordin. Astfel aceasta proba nu este de natura sa răstoarne dovezile produse de catre unitate privind rezultatul demersurilor si procedurilor legale efectuate in sensul stabilirii locurilor de munca care au fost sau nu încadrate in grupe de munca.
Câtă vreme activitatea reclamantului nu se încadrează în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, nici direct și nici prin asimilare, motivarea instanței de fond fundamentată pe declarația martorului audiat în cauză, respectiv pe faptul că reclamantul a desfășurat activități în condiții grele si de toxicitate este greșită, din perspectiva Ordinului 50/1990 constatarea existenței unor condiții grele de lucru nefiind suficientă pentru recunoașterea beneficiului grupei pretinse.
În acest context, extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că ar exista o similitudine între activitatea desfășurată de reclamant cu cea prevăzută în Anexa nr. 2, punctul 34 din ordin sau că, altminteri s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă, reprezintă de fapt o adăugare la lege, care nu se poate realiza de către instanțele de judecată.
Prin înscrisurile depuse în apel, intimatul reclamant a invocat faptul că altor angajați ai apelantei pârâte, colegii săi de serviciu, li s-a recunoscut încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Curtea reține că stabilirea încadrării in grupele de munca se face in raport de condițiile concrete si de modul de îndeplinire a condițiilor legale de catre fiecare loc de munca in parte si in raport de condițiile specifice de desfasurare a activităților de catre fiecare angajat.
Or, in cauza de fata, așa cum rezulta din cele mai sus menționate, din probatoriul administrat in cauza, nu rezulta ca activitățile desfasurate de catre reclamant se încadrează in condițiile expres cerute de textul de lege.
În ceea ce privește sentințele civile invocate de recurent ca practică judiciară, acestea sunt hotărâri judecătorești de speță, neavând caracter obligatoriu, analiza cauzei efectuându-se in raport de modul de îndeplinire a condițiilor legale de catre fiecare angajat, activitate si loc de munca.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.2 cod procedură civilă, va fi admis apelul, va fi schimbată sentința, în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta ., cu sediul în Ghercești, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 1079 din 04.03.2014, pronunțată de Tribunalul D.– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. A. cu domiciliul în mun. C., ., ., ..
Schimbă în tot sentința civilă, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2014
Președinte, O. C. G. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.L.Bunea06.11.2014
Jud.fond M.F.
Teh.red. A.G./2 ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
