Acţiune în constatare. Sentința nr. 7129/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7129/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 8715/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2300/2014
Ședința publică de la 30 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
.x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant ., cu sediul în Ghercești, ., jud.D., împotriva sentinței civile nr.7129/13.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat V. M. - LA CABINET INDIVIDUAL AV. C. D., cu sediul în C., ., ., ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic D. M. O. pentru apelanta ., și avocat C. D. pentru intimat V. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a acordat termen pentru a se depune fișa postului de către apelant ..
Consilier juridic D. M. O. pentru apelanta ., depune instanței și comunică în același timp documentele solicitate pentru acest termen.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic D. M. O. pentru apelanta ., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocat C. D. pentru intimat V. M., solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, susținând că instanța de fond a reținut corect că intimatul și-a desfășurat activitatea în grupa a II a de muncă, apelanta nefăcând dovada contrară în acest sens, mai mult nu s-a depus fișa postului iar activitatea era dispusă de șeful ierarhic, desfășurând activitatea conform Ordinului 50/1990, Anexa 2, pct.3 și 4, totodată din lista locurilor de muncă rezultă că Secția Sculărie a fost încadrată în grupa a II a de muncă, solicită cheltuieli de judecată depunând în acest sens chitanța cu onorariul de avocat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.7129 de la 13.11.2013 a admis acțiunea formulată de reclamantul V. M., CNP_ cu domiciliul ales la cabinetul de avocat C. D., în mun. C., .. 5B, ., . în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. cu sediul în com. Ghercești, ., jud. D., înregistrată în Registrul comerțului sub nr. J_, a constatat că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în funcția de frezor în perioada 07.02._90 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 50/1990 anexa II pct.34 și în funcția de maistru în perioada 01.10.1990 – 01.04.1992 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform art.3 din Ordinul 50/1990 coroborat cu anexa II pct.34 și a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte ..A. cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcția de frezor și maistru, desfășurând activitate în Secția Prelucrări mecanice, în perioada 07.02._92, așa cum a rezultat din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei.
Din actele dosarului și din depoziția martorului a rezultat că activitatea reclamantului a constat in rectificarea pieselor din oțel și s-a desfășurat în condiții grele și de toxicitate.
In cadrul secției unde și-a desfășurat activitatea existau aproximativ 100 de utilaje pe care se executau operații de strunjire, frezare, rectificare, găurire, alezare, ascuțire scule. Piesele prelucrate erau din materiale feroase si neferoase, inox, materia!e grafitate, textolit, lemn stratificat.
In timpul programului de lucru, zgomotul produs de cele peste 100 de utilaje
depășea limita de 80 dB, aceasta atenționare fiind inscripționata si pe utilaje si "regăsindu-se si în fisa/ cartea tehnica a utilajului. Împotriva zgomotului produs nu s-au luat masuri de izolare fonica de către parata, tot personalul fiind nevoit sa lucreze într-un zgomot asurzitor.
De asemenea, activitatea zilnica se desfășura in mediu toxic întrucât in urma procesului de prelucrare, fiind necesara executarea unor piese de precizie, ceea ce impunea proces de microaschiere, rezultau pulberi microscopice care erau inhalate de tot personalul care-si desfășura activitatea in secție. Aceasta pulbere rezulta in urma procesului de prelucrare efectuat pe mașinile de rectificat, mașini de ascuțit scule, strunguri, freze, ajustura.
O alta sursa de toxicitate era reprezentata de praful rezultat ca urmare a îndepărtării mecanice a stratului de rugina de pe semifabricatele metalice, bare, table din otel din cauza faptului ca se livrau fără protecție împotriva coroziunii.
De asemenea, utilajele pentru prelucrări mecanice prin așchiere utilizau lichid de răcire-ungere in scopul evitării supraîncălzirii muchiei tăioase a utilajului. Datorita căldurii degajate in procesul de prelucrare, o parte din acest lichid ardea, eliminându-se in atmosfera sub forma de vapori toxici.
Utilajele erau amplasate in spațiu deschis, in rând, fără a fi izolate unele de celelalte si nu erau prevăzute cu instalații individuale de absorbție a substanțelor degajate. Prin urmare, întreg personalul care lucra in secție era expus tuturor noxelor emise de toate utilajele.
Prin contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate, au fost stabilite locurile de munca ce se încadrau în condiții de grupa a II-a de munca, potrivit Ordinului 50/190, anexa II, pct.34, iar Secția Prelucrări mecanice a fost încadrată în condiții de grupa a II a de muncă, unii dintre colegii reclamantului fiind încadrați în grupa a II a de muncă de unitate.
Din declarația martorului, coleg de muncă cu reclamantul, rezultă faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercita pe tot parcursul programului de lucru pentru perioada menționată în acțiune.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare pentru această perioadă. .
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Activitatea desfășurată de reclamant ca și frezor se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990 pentru perioada 07.02._90.
În ce privește activitatea de maistru în perioada 01.10.1990 – 01.04.1992, instanța a constatat că s-a desfășurat în aceleași condiții grele, in același mediu toxic fiind incidente prevederile art. 3 din Ordinul 50/1990 raportat la anexa II pct.34 din același Ordin, motiv pentru care instanța a constatat că și activitatea desfășurată în această perioadă se încadrează în grupa a II a de muncă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru pentru această perioadă, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Față de cele expuse mai sus, instanța, a admis acțiunea precizată, a constatat că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în funcția de frezor în perioada 07.02._90 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 50/1990 anexa II pct.34 și în funcția de maistru în perioada 01.10.1990 – 01.04.1992 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform art.3 din Ordinul 50/1990 coroborat cu anexa II pct.34 .
În baza art 40 alin 2 lit h C. muncii, a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta S.C. A. S.A. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În mod eronat instanța a constatat că activitatea desfășurată de către reclamantul-intimat în perioada 07.02._92 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.34.
S-a menționat că eliberarea adeverințelor privind încadrarea activității desfășurate în perioada anterioară datei de 01.04.1992 în grupa a II a de muncă este posibilă daca nominalizarea persoanei (activității) s-a efectuat anterior datei de 01.04.1992 și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, altfel nu exista temei legal pentru a nominaliza noi persoane sau activități în grupe superioare.
A. C. SA se confruntă cu o poziție fără precedent din partea Casei Județene de Pensii D., care susține că fără o nominalizare a persoanelor care au desfășurat activități ce se încadrează în condițiile de grupa a II a, conform pct.6 din Ordinul MMOS nr.50/1990, este ilegal să se elibereze adeverințe pentru salariații care se regăsesc pe aceste liste.
În ultimele luni Casa de Pensii D. nu ia în considerare adeverințele emise de A. C. SA și nici înscrisurile din carnetele de muncă cu adeverințele ce atestă încadrarea în grupa a II a de muncă.
S-a solicitat punctul de vedere și al Casei Naționale de Pensii trimițându-i un memorandum în care se prezentau documentele în baza cărora societatea a eliberat adeverințe, respectiv Decizia nr.790/1992 în care au fost nominalizate locurile 9 activitățile ) ce se încadrau în condiții deosebite de muncă . În baza acestei decizi și a tabelelor cu salariații care își desfășurau activitatea în locurile respective au fost încadrate activitățile desfășurate în condiții de grupa a II a de muncă .
Casa Naționala de Pensii împărtășește punctual de vedere al Casei Județene de Pensii D. și îi informează ca încadrarea activităților salariaților în condiții deosebite de muncă se face numai dacă nominalizarea a fost făcuta anterior datei de 01.04.2001.
Intimatul și-a desfășurat activitatea în meseria de frezor și și-a desfășurat activitatea pe mașini de frezat universale utilizate la executarea operațiilor de frezare simple și de precizie mărită, iar condițiile în care și-a desfășurat activitatea au fost normale.
Mai arată că intimatul nu a efectuat operații de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din metale feroase și neferoase. În cadrul A. C. SA numai lăcătușii au realizat aceste operații în ateliere separate de strungari, frezori, rabotori etc.
În anul 1992 societatea a beneficiat de prevederile unor legi specifice industriei de apărare, respectiv Legea nr.37/1992, Legea nr.78/1995, O.U.G. nr.95/2002. Datorită lipsei de comenzi, treptat societatea și-a redus activitatea și numărul de salariați, iar pentru protejarea personalului din aviație rămas, societatea a beneficiat de protecția asigurata prin actele normative enumerate mai sus.
În conformitate cu prevederile Legii nr.37/1992 cu completările ulterioare - Decret nr. 45/1993 și Legea nr.14/1993-pe durata întreruperii activității din cauza lipsei de comenzi în fabricile și secțiile ce produc tehnica militară, personalului civil încadrat i se plătește o indemnizație egala cu 60% din ultimul salariu de bază net lunar avut, indexat, fără să se ia măsura desfacerii contractului de muncă.
În consecința, salariații . s-au aflat la dispoziția societății la domiciliu, nefiind prezenți la serviciu.
Începând cu 1995 societatea a aplicat prevederile Legii nr.78/1995, art.6-În cazul unor întreruperi ale activității agenților economici din cadrul sectorului producției de apărare, din lipsa de materii prime sau de comenzi, salariații afectați pot rămâne la dispoziția agenților economici, îndeplinind sarcinile ce li se vor stabili și primesc o indemnizație egală cu 75% din ultimul salariu de baza lunar, inclusiv sporul de vechime, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege, cu menținerea contractului de muncă, pentru o perioadă de cel mult 180 de zile lucrătoare, în cursul ultimelor 12 luni.
În aceasta perioadă salariații au stat la dispoziția societății fără să desfășoare activitățile din fișa postului. Salariații afectați de întreruperea activităților vor lucra alte activități sau vor efectua lucrările de întreținere necesare, conform planificării conducerii unităților, volumul muncii prestate nedepășind 60% din timpul normal de lucru, potrivit indemnizației primite.
În concluzie a solicitat sa se admită apelul.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 470 Cod Prod. Civ.
Apelul este fondat.
Este adevărat că potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Potrivit art. 5 din același ordin, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
De asemenea potrivit art. 6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Mai mult, potrivit art. 7 din același ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
La art. 14, se menționează că pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 11.860/1969, fără a se condiționa de existența buletinelor de determinare a noxelor. Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, de asemenea, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Reiese din economia acestor prevederi legale că, încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, raportat la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare această activitate, fără a fi necesară existența buletinelor de determinare a noxelor pentru perioadele menționate expres, însă angajatorul împreună cu sindicatele erau singurii în măsură să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă iar pentru perioadele ulterioare aceste determinări erau necesare, dar la rândul lor trebuiau confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii.
În speță se reține că angajatorul a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, însă nici locul de muncă nici activitatea prestată de apelant, nu au fost încadrate în grupa II de muncă.
Curtea constată că declarația martorului audiat care face doar o descriere generală a activității desfășurate de reclamant, nu este edificatoare sub aspectul constatării condițiilor deosebite de muncă concrete în care acesta își desfășura activitatea (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.) așa cum prevăd disp.art.6 din ordin.
În raport de prevederile legale menționate mai sus, Curtea, fără a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii sub aspectul admiterii acțiunii și reținerii că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990 pentru perioada 07.02._92, cât a lucrat ca frezor, și ulterior ca maistru, motivat de împrejurarea că angajatorul nu a apelat această hotărâre, constată neîntemeiată solicitarea apelantului reclamant privind încadrarea în condiții de grupa a II-a de muncă și obligarea pârâtei S.C. A. C. S.A. la eliberarea adeverinței care să ateste această situație pentru perioada cât a lucrat ca frezor și maistru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelant ., cu sediul în Ghercești, ., județul D., împotriva sentinței civile nr.7129/13.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat V. M. - LA CABINET INDIVIDUAL AV. C. D., cu sediul în C., ., ., ..
Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Mai 2014.
Președinte, M. L. | Judecător, I. M. | |
Grefier, G. D. L. |
12.06.2014
Red.jud.M.L.
4 ex/AS
j.f.C.D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3313/2014.... → |
|---|
