Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3313/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3313/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 11456/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3313
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător O. C. G.
Grefier M. V. A.
****************************
Pe rol, judecarea apelului declarat de contestatoarea PEȘCU Ș.-F., cu domiciliul in C., ., judetul D. împotriva sentinței civile nr. 2500 din 28.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata . C. SRL, cu sediul in C., .. 51, jud. D., CUI_, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat G. A. F. pentru apelanta contestatoare contestatoarea PEȘCU Ș.-F. și consilier juridic J. A. L. pentru intimata . C. SRL C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care,
Avocat G. A. F. pentru apelanta contestatoare contestatoarea PEȘCU Ș.-F., a solicitat proba cu înscrisuri respectiv înscrisurile existente la dosar și încuviințarea probei cu martori respinși la instanța de fond.
Curtea a pus în discuție proba solicitată.
Avocat G. A. F., a susținut ca înțelege să dovedească cu proba cu martori, faptul că, încă înainte de a se lua hotărârea de disponibilizare, apelanta si alti salariati au fost avertizați că urmează o concediere și au fost indicate persoanele avute in vedere pentru concediere.
Consilier juridic J. A. L. pentru intimata . C. SRL C., cu privire la proba cu înscrisuri s-a opus apreciind că sunt suficiente înscrisuri la dosar.
S-a opus administrării probei cu martori, susținând că persoanele propuse ca martori, sunt alte două persoane concediate iar unitatea sa aflat in litigiu si cu acestea.
Curtea a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar și a respins proba cu martori ca neconcludentă după care, apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat G. A. F. pentru apelanta contestatoare contestatoarea PEȘCU Ș.-F., a susținut că instanța de fond a apreciat ca desființarea locului de muncă al contestatoarei a avut un caracter efectiv real si serios, insa s-a raportat numai la înscrisurile depune de către intimată, care au fost înscrisuri întocmite pro cauza si tocmai pentru a acoperi o concediere nelegala.
Instanța de fond a încălcat dreptul la apărare si dreptul la un proces echitabil când i-a respins proba cu martorii propuși cu care dorea sa dovedească tocmai cele învederate in fața instanței si faptul ca încă înainte cu mult timp contestatoarei dar si altor colegi li s-a spus ca vor pleca.
A solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței apelate, in sensul admiterii acțiuni astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
Consilier juridic J. A. L. pentru intimata . C. SRL C., a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 2500 din 28.04.2014 a respins acțiunea formulata de contestatoarea PEȘCU Ș.-F., CNP_, cu domiciliul in C., ., județul D., in contradictoriu cu intimata . C. SRL, cu sediul in C., .. 51, jud. D., CUI_.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata unitatii parate pana la data de 18.06.2013, indeplinind functia de casier, conform contractului individual de munca incheiat si inregistrat sub nr. 266/ 16.05.2012.
Prin Decizia nr. 203/17.06.2013 s-a dispus încetarea contractului individual de munca al contestatoarei, ca urmare a concedierii individuale a acesteia, in temeiul art. 40 alin. 1, art. 65, art. 66 Codul Muncii, din inițiativa angajatorului pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
S-a reținut că au fost desfiintate doar 12 posturi, asa încât raportat la dispozițiile art. 68 din Codul muncii s-a constat că în cazul contestatoarei a avut loc o concediere individuală și nu una colectivă.
S-a precizat ca mențiunea prevăzută de art. 74 lit d din codul muncii trebuie cuprinsă obligatoriu în decizia de concediere, doar în cazul concedierilor pentru motivele arătate de art. 64 din codul muncii, articol care la rândul său face trimitere la art. 61 lit. c și d Codul muncii și art. 56 lit. f Codul muncii.
Tribunalul a concluzionat că în situația concedierii pentru desființarea postului, situație prevăzută de art. 65 Codul muncii, angajatorului nu-i este impusă obligația de a oferi locuri de muncă vacante sau de a solicita sprijinul AJOFM pentru redistribuirea salariatului.
Cum contestatoarea a fost concediata în temeiul art. 65 Codul muncii, ca urmare a desființării postului, nu sunt incidente dispozițiile art. 74 lit. d Codul muncii și respectiv, 76 Codul muncii și deci, decizia nu este afectată de nulitate absolută.
S-a reținut ca această interpretare a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 6/09.05.2011.
Față de toate aceste considerente, excepția nulității absolute invocată de contestatoare fiind neîntemeiată, a fost respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, în cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, desființarea postului ocupat de salariat trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
S-a aratat ca hotărârea de reorganizare a activității în vederea eficientizării și reducerii de cheltuieli este atributul exclusiv al angajatorului.
Instanța a reținut că s-au desființat efectiv 6 posturi de casier din cadrul intimatei, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar (pag.110-115).
Decizia de concediere analizată în prezentul dosar are la bază referatul nr._/ 10.05.2013 (pag.124) întocmit de către Serviciul de Resurse Umane, în care se consemnează că având în vedere HCL nr.179/2013 prin care s-a aprobat organigrama si statul de functii ale . C. SRL pentru anul 2013, precum și procesul verbal nr._/17.05.2013 (pag.129) prin care s-a hotărât desființarea a 4 posturi de casier și disponibilizarea celor care au fost sanctionati disciplinar, a caror activitate profesionala in anul 2012 a fost concretizata in puncte mai putine, conform ultimei evaluari profesionale, si care au fost angajati in ultimul an, propunandu-se încetarea contractului de muncă al contestatoarei, intrucat aceasta a intrunit un punctaj de 8 pct, deoarece a fost sanctionata disciplinar si a fost angajata in ultimul an.
Susținerea contestatoarei, conform careia ar fi fost concediata pe criterii politice, este neintemeiata, neputându-se reține că măsura luată ar fi fost una discriminatorie cum susține contestatoarea, intrucat din inscrisurile depuse la dosar rezulta că la concedierea contestatoarei s-a avut în vedere ultima evaluare profesionala, daca aceasta a fost sau nu sanctionata disciplinar si daca a fost sau nu angajata in ultimul an, propunerea de desfacere a contractului de muncă al contestatoarei fiind determinata de faptul ca aceasta a intrunit un punctaj de 8 pct, intrucat a fost sanctionata disciplinar, asa cum reiese din decizia nr. 180/16.05.2013 (pag. 21) si a fost angajata in ultimul an, conform contractului individual de munca nr. 266/16.05.2012 (pag.23).
S-a retinut ca prin HCL nr. 179/2013 s-a aprobat organigrama si statul de functii ale . C. SRL pentru anul 2013, in Anexa 2 prevazandu-se un numar total de 24 de casieri fata de un numar total de 30 de casieri asa cum fusese stabilit in Anexa 2 a prin HCL nr. 250/2012.
Analizând cele două înscrisuri depuse la filele 112 si 115, se poate observa la pozitia casieri ca numarul de 30 a fost redus la 24, rezultand astfel desfiintarea a 6 posturi de casier.
Instanța de judecată, poate aprecia că desființarea locului de muncă, este efectivă, dacă locul de muncă, este suprimat din schema de personal și nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții. Ori, așa cum s-a arătat mai sus, din compararea inscrisurilor depuse la dosar de intimată, rezultă fără nici un echivoc, faptul că un numar de 6 posturi ca cel detinut de contestatoare a fost suprimat, nemaigăsindu-se în schema de personal.
În ce privește caracterul real al restructurării postului, din conținutul materialului probatoriu administrat în cauză, rezultă că acesta are un caracter obiectiv, există în realitate efectiv și nu o disimulează
Selectarea personalului disponibilizat, de catre o comisie constituita prin decizia nr. 181/17.05.2013, a fost facuta cu respectarea unor criterii aprobate anterior luării măsurii de disponibilizare, cu toate că stabilirea și respectarea acestor criterii nu era obligatorie pentru angajator, întrucât nu suntem în prezența unei concedieri colective, ci a unei concedieri individuale, care își păstrează acest caracter chiar dacă măsura concedierii a fost luată față de mai mulți angajați..
De altfel, contestatoarea nici nu a contestat procesul-verbal nr._/17.05.2013 incheiat cu ocazia selectarii casierilor ce urmau a fi disponibilizati, aceasta aflandu-se printre persoanele propuse a fi disponibilizate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea PEȘCU Ș.-F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că a învederat instanței de fond faptul ca potrivit dispoz. art. 74 alin 1 din Codul Muncii, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa conțină in mod obligatoriu:
a) Motivele care audeterminat concedierea
b) Durata preavizului;
c) ....
d) Lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariații urmează sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant in condițiile art. 64.
Din sintagma "in mod obligatoriu" prevăzuta in textul de lege mai sus amintit reiese faptul ca orice decizie care nu întrunește in mod cumulativ cerințele mai sus menționate este lovita de nulitate absolută.
Nu s-au indicat in mod concret motivele care au determinat concedierea, in decizie apărând doar in mod abstract faptul ca este vorba despre o reorganizare a serviciului însa nu s-a arătat în ce consta aceasta reorganizare si nici motivul pentru care s-a desființat postul de casier.
De asemenea, nu a fost respectata cerința imperativa prevăzuta de litera d. in sensul ca nu s-au indicat locurile de munca disponibile in unitate întrucât acestea existau ci doar s-a precizat in general ca nu exista un loc de munca care sa corespundă pregătirii profesionale a contestatoarei, deși in cazul paratei existau locuri de munca disponibile care sa corespunda pregătirii acesteia insa nu s-a dorit ca aceasta sa rămână angajata in cadrul paratei.
De asemenea in mod nelegal a apreciat instanța de fond ca, concedierea a fost una cu respectarea dispozițiilor legale, în censul ca desființarea postului a fost una efectiva si a avut o cauza reala si serioasa.
În realitate concedierea a fost una care a ținut de persoana salariatului invocându-se faptul ca acesta măsura s-a luat ca efect al reorganizării si desființării postului ocupat de contestatoare insa in realitate altele au fost motivele pentru care s-a luat această măsura de încetare a contractului de munca.
Potrivit art. 59 litera a. din codul muncii, este interzisa concedierea salariaților pe criterii de opțiune politica.
In realitate, aceasta concediere a avut la baza tocmai aceasta apartenența politica a contestatoarei in sensul ca este membra de partid in cadrul PDL si ulterior pentru acest considerent nu am mai fost doriți casi angajați in cadrul paratei.
Înainte de alegerile locale, au fost convocați toți angajații si au fost chestionați cu privire la ce opțiune politică au si daca doresc sa facă campanie electorală. Contestatoarea, împreuna cualți colegi, care au fost concediați si-au explicat faptul ca făcând parte cir. PDL nu vor susține alt partid, moment in care au fost trecuți pe o agenda si li s-a spus ca vor avea de suferit.
In sensul celor mai sus expuse, sta si fapt că toate concedierile care au
avut loc si implicit posturile desființate au privit numai angajați care s-au aflat
in situația mai sus descrisa, ba mai mult, întrucât nu era vorba despre o
concediere colectiva ci de una individuala, criteriul care le-a fost comunicat
prin adresa, respectiv ca se dispune ca se are în vedere vechimea in munca
fata de ceilalți angajați nu este unul care sa subziste in prezenta speta intrucat acest criteriu se aplica numai concedierilor colective si nu celor individuale.
Pe de alta parte, si celelalte criterii expuse in înscrisul mai sus invocat, respectiv sancțiunea disciplinara aplicata contestatoarei cat si punctele de evaluare au fost născocite si preconstituite tot pentru a sta labaza emiterii acestei concedieri nelegale.
Mai învederează faptul ca in cadrul paratei s-a organizat un concurs intre ceilalți angajați care ocupau aceleași posturi ca si contestatoarea insa nici măcar nu au fost primiți la acest concurs si li s-a refuzat pur si simplu cererea de înscriere la examen, pentru considerentul ca aveau o vechime mai mica in munca decât ceilalți care au fost supuși concursului insa după cum a arătat mai sus aceasta împrejurare s-ar fi aplicat numai daca ar fi fost vorba despre o concediere colectiva si nu una individuala.
De asemenea, a optat si a arătat ca dorește sa ocupe orice post, parata susținând examen si pentru un post de paza, insa fara nici o justificare, nici aici solicitarea nu a fost admisă.
Instanța de fond a apreciat ca desființarea locului de muncă al contestatoarei a avut un caracter efectiv real si serios, insa s-a raportat numai la înscrisurile depune de către intimată, care au fost înscrisuri întocmite pro cauza si tocmai pentru a acoperi o concediere nelegala.
Pe de alta parte, instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare si dreptul la un proces echitabil când i-a respins proba cu martorii propuși cu care dorea sa dovedească tocmai cele învederate in fața instanței si faptul ca inca înainte cu mult timp contestatoarei dai si altor colegi li s-a spus ca vor pleca.
F. de cele mai sus expuse, solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței apelate ( art. 480 alin.2teza a doua NCPC), in sensul admiterii acțiuni astfel cum a fost formulata.
In drept, își întemeiază cererea deapel pe disp. art. 466-482 NCPC.
Analizând motivele de apel in raport cu sentința apelata Curtea retine următoarele:
Prin decizia nr. 203/17.06.2013 unitatea intimata a dispus începând cu data de 18.06.2013 încetarea contractului individual de munca al apelantei, ca urmare a concedierii individuale, generata de desființarea efectiva a postului ocupat, dintr-o cauza reala si serioasa.
La art. 2 din decizie au fost descrise motivele de fapt ale concedierii, iar la articolul 3 s-au prevăzut criteriile avute in vedere cu ocazia selectării persoanelor disponibilizate in situația desființării posturilor de aceeași natura, respectiv posturilor de casier.
Cu privire la motivele de apel privind neindicarea in concret a motivelor care au determinat concedierea si a locurilor de munca disponibile in unitate, potrivit dispozițiilor art.74 alin.1(a d) Codul muncii, Curtea retine ca potrivit acestor dispoziții decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: a)motivele care determină concedierea; d)lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.
In cuprinsul art.2 din decizie, unitatea intimata a precizat motivele concrete care au stat la baza concedierii si anume: desființarea unor posturi de casier ca urmare a reorganizării activității societații, conform organigramei si statului de funcții aprobate prin HCL nr. 179/2013; adoptarea unor soluții manageriale ca urmare a implementării programului informatic de evidenta, urmărire si control.
Prin urmare decizia cuprinde in concret motivele care au stat la baza concedierii, măsura fiind luata ca urmare a reorganizării prin punerea in aplicare a HCL nr. 179/2013 si adoptarea unor soluții manageriale ca urmare a informatizării evidentei, urmaririi si controlului agenților economici, si prin urmare sub acest aspect decizia respecta dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a invocat.
In ceea ce priveste motivele de apel referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit.d Codul muncii, curtea retine ca in mod temeinic si legal a reținut instanța de fond ca aceste dispoziții nu sunt aplicabile in situația concedierilor individuale, întemeiate pe dispozițiile art. 65 Codul muncii. In acest sens este si Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 6/2011 prin care au fost admise recursurile in interesul legii si a stabilit, cu forța obligatorie, ca dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. d) [art. 76 după republicare] din Codul Muncii nu se aplică în situația în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 din Codul muncii.
In consecința sub aceste aspecte motivele de apel sunt nefondate.
In ceea ce priveste motivul de apel potrivit cu care in realitate nu a avut loc o desființare reala si serioasa a locului de munca, in realitate avându-se in vedere criterii politice, Curtea retine ca prin decizia de concediere au fost precizate criteriile care au fost avute in vedere la stabilirea salariaților supuși disponibilizării din cadrul posturilor de aceeași natura.
Astfel, s-au stabilit trei criterii: sancțiunile disciplinare neradiate, punctajul in evaluarea profesionala si vechimea in munca.
Aceste trei criterii au natura obiectiva, transparenta si ușor verificabila.
In aplicarea criteriilor s-a întocmit procesul verbal din data de 17.05.2013 in care sunt cuprinse toate posturile de casier si punctajul aferent, in raport de criteriile stabilite, apelanta obținând cel mai mare punctaj.
Criteriile stabilite sunt de natura a exclude alte criterii de natura discreționara, iar modul de îndeplinire a criteriilor si de stabilire a punctajului este ușor verificabil. Or, așa cum rezulta din procesul verbal respectiv, stabilirea punctajului s-a realizat strict potrivit criteriilor stabilite, prin evidențierea punctajelor salariaților casieri, situație care exclude posibilitatea stabilirii unei ierarhii bazate pe discriminare politica.
Astfel, in mod temeinic a reținut instanța de fond existenta sancțiunii disciplinare, respectiv decizia nr. 180/2013 si vechimea in munca dovedita cu contractul de munca.
Pe de alta parte nu exista nicio dovada din care sa rezulte ca aceste criterii sunt formale si ca in realitate s-au aplicat criterii de natura abuziva, netransparenta.
In ceea ce priveste criticele referitoare la neaudierea martorilor se constata instanța de fond in raport de obiectul probei si raportat la obiectul acțiunii, cat si la înscrisurile existente la dosar a respins cererea ca neutila cauzei.
Or, instanța are posibilitatea, in raport de prevederile art.255 NCPC, sa aprecie utilitatea probelor si sa administreze acele probe care pot conduce la soluționarea procesului. In cauza, in raport de înscrisurile existente la dosar, de obiectul contestației, si de scopul urmărit de parte prin administrarea probei așa cum rezulta din încheierea de ședința din data de 12.02.2014, in mod corect instanța de fond a apreciat proba ca neutila cauzei, aceeași fiind situația si cu ocazia soluționării prezentului apel.
In condițiile existentei unor criterii transparente si a înscrisurilor prin care se dovedește respectarea criteriilor respective, proba cu martori prin care se tinde la dovedirea faptului ca anterior declanșării procedurii disponibilizării salariaților li s-ar fi adus la cunoștința ca vor fi disponibilizați este neconcludenta.
In consecința, in raport de cele mai sus menționate, Curtea retine ca in mod temeinic si legal instanța de fond a apreciat situația de fapt si de drept motivele de apel fiind nefondate, sens in care va fi respins apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea PEȘCU Ș.-F., cu domiciliul in C., ., judetul D. împotriva sentinței civile nr. 2500 din 28.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata . C. SRL, cu sediul in C., .. 51, jud. D., CUI_.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Președinte, L. B. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.L.Bunea23.10.2014
Jud.fond M.I.
Teh.red. A.G./4 ex
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 7129/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 209/2014.... → |
|---|
