Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2824/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2824/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 11485/63/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2824
Ședința publică din data de 02 Iulie 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, pronunțarea privind soluționarea apelului declarat de reclamantul S. S. A., împotriva sentinței civile nr.675/13.02.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.06.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având în vedere solicitarea reprezentantului intimatei pârâte, de a se amâna pronunțarea în cauză pentru a depune concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art.222 alin.2 C.pr.civ., a amânat pronunțarea în cauză, inițial la data de 18.06.2014 și ulterior la data de 02.07.2014.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin sentința civilă nr.675/13.02.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ s-a respins contestația formulată de către contestatorul S. S. A., CNP –_, domiciliat în C., ., J. D., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DE P. PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, cu sediul în București, .. 43, sector 1, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin decizia nr.745/31.05.2013 emisă de intimată, contestatorul, ocupând funcția de Director General Adjunct gr. II al Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 Sud Vest Oltenia, cu contract individual de muncă pe perioadă determinată 14.11._15 a fost concediat disciplinar, cu data de 03.06.2013, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin.1 lit. e) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma actualizată). Abaterile disciplinare reținute au fost:
1) Efectuarea a 46 de deplasări în perioada ianuarie - martie 2013 în teritoriul aferent CRPDRP 4 SV Oltenia (la oficiile județene coordonate) și pe plan local (C.) neînsoțite de ordine de deplasare conform HG. nr. 1860/2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului și Ordinului Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile.
2) Efectuarea deplasării la APDRP sediul central din București în data de 04.04.2013, fără ordin de deplasare, încălcând dispozițiile din Nota nr. 28.071/05.12.2011 semnată de Directorul General al APDRP potrivit căreia delegațiile efectuate de conducerea CRPDRP/OJPDRP trebuie aprobate de către Directorul General al APDRP.
3) Utilizarea autoturismului instituției în interes personal fără ordine de deplasare în perioada ianuarie-februarie 2013, fiind înregistrat un număr mare de km în condițiile în care nu există nici o delegație în aceste luni.
4) Nerespectarea fluxului documentelor și a procedurilor de lucru ale APDRP (aprobate prin ordin al ministrului), în sensul repartizării Cererilor de Finanțare spre evaluare și selectare în mod direct experților de către acesta, și nu conform Manualelor procedurale ale Agenției aprobate prin Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și conform Regulamentului de Organizare și Funcționare al APDRP (aprobat prin ordin al ministrului), respectiv prin Directorul CRPDRP 4 și prin Șeful Serviciului Evaluare Contractare.
5)Solicitarea de documente suplimentare neprevăzute de procedură
experților și examinarea intempestivă a angajaților pe baza unui test. În sesizarea nr. 9752/63.04.2013 semnată de colectivul CRPDRP 4 Sud Vest Oltenia se precizează că domnul S. A. S. încearcă intimidarea experților „folosind diverse ocazii și mijloace, spre exemplificare testarea din 01.04.2013, pe motiv că nimeni nu s-a dus la
cursul organizat în această săptămână, în condițiile în care volumul mare de muncă nu a
permis acestora să participe la curs" și „aprobarea sau avizarea documentelor procedural
întocmite ierarhic prin solicitare de documente în afara cadrului procedural experților". În cadrul activității de aprobare a Fișei de verificare a criteriilor de eligibilitate a proiectelor finalizate într-o perioadă de 5 ani de la data plații finale privind proiectul C2._ - Consiliul Local al comunei Bucovăț - Modernizare drum comunal DC 97 Bucovăț - Palilula, km 0+000-3+750, Bucovăț - Cârligei, km 1+600-3+000, Bucovăț - Dealul Perilor, km 0+200-1 +050, contestatorul a solicitat diplomele de studii ale specialiștilor care au făcut parte din comisia de recepție din Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor - acte neprevăzute în procedura de verificare. Contestatorul a refuzat aprobarea formularelor IRD (Suspiciune de neregulă/Suspiciune de fraudă privind beneficiarii aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 (Insolvență) fără declarație de asumare integrală și exclusivă din partea experților.
6) De la angajare, respectiv din data de 14.11.2012 și până la data de 04.04.2013 nu a semnat condica de prezență cu orele de plecare și de venire la serviciu - condicile de prezență fiind anexate Notei de control SCIA nr. 10.800/10 04.2013.
7) În zilele de 26.11.2012, 27.11.2012, 04.04.2013, 22.01.2013, 15.01.2013, 01.02.2013 s-a înscris în pontajul Centrului Regional (aprobat de contestato) ca și prezent cu normă întreagă (8 ore) deși a fost înlocuit de către dl. Director al CRPDRP 4 SV Oltenia, D. STĂICUT, care a semnat o . documente ca delegat pe matrice - documente anexate Notei de control SCIA nr. 10.800/10 04.2013 și pontajele din evidența Direcției Economice.
Toate motivele de nelegalitate și de netemeinicie privind decizia nr. 745/31.05.2013, invocate de către contestator în cerere de chemare în judecată, nu au fost reținute, după cum astfel (în ordinea prezentării lor în cererea introductivă):
Contestatorul a apreciat că procedura cercetării disciplinare prealabile a fost nelegală din mai multe motive. Primul motiv: nelegala constituire a comisiei de cercetare disciplinară. Persoana împuternicită să efectueze cercetarea nu a fost un consilie juridic din cadrul Direcției Juridice, așa cum prevede art. 140 și 138 din Regulamentul de Ordine Interioară.
Regulamentul a fost aprobat prin decizia Directorului General APDRP nr. 248/13.03.2012. Ulterior, au intervenit modificări organizatorice prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 252/07.09.2012 privind aprobarea structurii organizatorice și a Regulamentului de Organizare și Funcționare a APDRP în Direcția pentru Gestiunea Performanțelor Profesionale și Recrutare.
De aceea, în speță, prin Decizia Directorului General APDRP nr. 590/07.05.2013 au fost nominalizați în acest mod salariații împuterniciți să realizeze cercetarea prealabilă disciplinara (doamna C. Ț. face parte din Direcția pentru Gestiunea Performanțelor Profesionale și Recrutare).
În privința convocatorului, acesta a fost semnat de d-na C. Ț..
Convocatorul nu datează din 15.10.2012, cum a apreciat contestatorul, ci este înregistrat cu nr._/24.04.2013. A fost semnat de contestator cu mențiunea "am luat la cunoștință".
În temeiul art.251 alin. 2 din Codul muncii, convocatorul cu nr._/27.04.2013 conține toate elementele legale: obiect, dată, oră și locul convocării.
Cu privire la obiect (acesta fiind contestat), s-a menționat că cercetarea va privi concluziile verificărilor efectuate de Serviciul Control Intern și Administrativ (SCIA) din cadrul Direcției pentru Gestiunea Performanțelor Profesionale și Recrutare și anume "cele pe care le-ați luat la cunoștință prin adresa Directorului General nr._/17.04.2013." Prin această adresă s-a solicitat contestatorului o notă explicativă punctuală cu privire la cele rezultate în urma controlului din 04.04.2013. Contestatorul a avut cunoștință despre aceasta, în mod evident, necontestând acest fapt.
De altfel, în momentul formulării apărărilor în cursul cercetării, nici nu s-a apărat în sensul că nu cunoștea obiectul cercetării disciplinare. Din contră, acesta trimite în apărări la nota punctuală pe care o dăduse anterior la cererea Directorului General prin adresa nr._/17.04.2013.
Raportul comisiei de cercetare este înregistrat cu nr._/29.05.2013 (în copie la filele 74 și următoarele din dosar).
La fila 4 a raportului s-a menționat componența comisiei de disciplină. Secretar al comisiei figurează d-na C. Ț., care a semnat și convocatorul, cu respectarea dispozițiile art. 145 alin. 2 din Regulamentul intern. Aceeași persoană este cea care semnează toate convocările celorlalți membrii ai comisiei, cu respectarea art. 144 din același regulament.
Conform art. 145 (nu 144 cum se arată în cererea introductivă) din Regulamentul intern, comisia de disciplină nu trebuie să conțină un expert din cadrul serviciului unde și-a desfășurat activitatea salariatul, cum solicită contestatorul.
Conform art. 145 alin.1, comisia conține cel puțin 3 membrii. Concret, această comisie a fost compusă din 8 persoane. Poartă numai patru semnături. Una, pe prima pagină, prin care se aprobă de către Directorul General G. O. T., care are și calitatea de membru al comisiei. Mai este semnat de secretarul și membrul C. Ț., la rubrica "întocmit", de către d-na S. S., la rubrica "verificat" (care însă nu are calitatea de membru al comisiei), precum și de d-na D. C. D., director al Direcției pentru Gestiunea Performanțelor Profesionale și Recrutare, membră a comisiei.
Ceilalți membrii au semnat procesul-verbal de la întrevederea din cadrul cercetării prealabile din data de 22.05.2013, precum și anexele acestui proces-verbal, prin care se arată în mod cert faptul că această comisie (unanimitatea membrilor) a găsit neadecvat comportamentul contestatorului, fiind de acord cu sancționarea.
Prin urmare, nu s-a susținut că ceilalți membrii ai comisiei nu și-au însușit raportul, ori că nu ar fi reținut săvârșirea faptelor, din moment ce toți au semnat procesul-verbal amintit. Astfel, instanța apreciază că au fost respectate și dispoziției art. 148 alin. 1 și 2 din Regulamentul intern.
Nu s-a putut aprecia faptul că vreun membru ar fi votat în sensul că vreo abatere disciplinară nu s-ar reține și că s-ar impune clasarea cauzei; tabelele-anexă la procesul-verbal (semnat și semnate de către toți membrii) conțin aspecte susținând fiecare abatere în parte.
Decizia de concediere, din 31.05.2013, a prevăzut că măsura va opera din 03.06.2013. Angajatorul, în momentul emiterii deciziei, nu avea de unde să știe că salariatul contestator se va îmbolnăvi. Din certificatele medicale depuse în copie la filele 59-63 din dosar reiese că acesta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în perioada 02.06._13, 25.06._13, 01.07._13, 05.07._13 și 15.07._13. Într-adevăr, incapacitatea temporară de muncă stabilită prin certificat medical constituie un caz de suspendare de drept a contractului individual de muncă.
Însă decizia de concediere a fost emisă înainte de aceste intervale. Deci concedierea nu a fost dispusă, cum prevede art. 60 alin. 1 din Codul muncii, în timpul acestor concedii. Ci numai efectele hotărârii sunt prorogate, de la data stipulată în decizie, 03.06.2013, după încetarea suspendării de drept a contractului individual de muncă, în momentul comunicării deciziei, așa cum prevăd dispozițiile art. 77 din Codul muncii. Acest lucru s-a efectual la 01.08.2013, când a revenit din concediu, după cum a reiese din scrierea olografă a contestatorului, sub semnătură, la finalul deciziei nr. 745/31.05.2013.
Sesizarea formulată de către o parte a colectivului Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 Sud Vest Oltenia a fost înregistrată cu nr. 9752/03.04.2013.
Au fost respectate dispozițiile art. 140 din Regulamentul intern (contestatorul indică art. 139) în sensul că sesizarea salariaților, adresată conducerii Agenției P.D.R.P., privind faptele reprobabile comise de contestator, trebuie mai întâi adusă la cunoștința Direcției Resurse Umane (nu se specifică în textul Regulamentului că trebuia adusă și la cunoștința Direcției Juridice), în prezent fiind vorba, după reorganizările amintite, de Direcției pentru Gestiunea Performanțelor Profesionale și Recrutare.
Astfel, a fost efectuată o analiză preliminară prin controlul din 04.04.2014 de către domnul C. C. - Șef Serviciu Control Intern și Administrativ din Direcției pentru Gestiunea Performanțelor Profesionale și Recrutare, având ca obiect activitatea Centrului Regional și, în special, a contestatorului.
Prin nota de control nr._/ 10.04.2013, întrucât neregulile s-au confirmat, s-a propus și demararea procedurii disciplinare.
Însă începerea procedurii disciplinare nu s-a dispus de către d-nul C. C., în mod singular, ci de către Directorul General al APDRP care a emis decizia nr. 590/07.05.2013 prin care au fost nominalizați membrii comisiei de disciplină.
Decizia nr. 745/31.05.2013 cuprinde toate elementele care, sub sancțiunea nulității, trebuie inserate în mod obligatoriu în decizia de sancționare, potrivit art. 252 alin. 2 din Codul Muncii.
Astfel, instanța a concluzionat că decizia contestată a fost legală.
Sub aspectul temeiniciei: faptele reținute au fost amplu descrise și motivate prin decizia de concediere, fiind relevate de multiplele înscrisuri depuse (teste de verificare a cunoștințelor, adrese, file din condica de prezență, note, notificări, planuri de control, etc.).
Sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, în temeiul art. 272 din Codul muncii. Însă dacă acesta depune acte susținând situația de fapt, revine părții adverse (în speță, salariatului contestator) sarcina să combată aceste dovezi.
Contestatorul nu a indicat niciun înscris care să fi fost fals ori care să conțină elemente de fapt eronate. Apărările sale s-au rezumat la nelegalitatea deciziei, mulțumindu-se ca, sub aspectul temeiniciei, să nege faptele și să invoce alte motive ce țin tot de nelegalitate (au fost analizate mai sus).
Nu a adus înscrisuri în contraprobă ori martori care să infirme comiterea faptelor.
În concluzie, instanța a reținut și temeinicia deciziei.
Fiind vorba despre mai multe abateri disciplinare, comise în calitate de ocupant al unei importante funcții de conducere, instanța a reținut gravitatea acestora. Unele fapte reprezintă chiar o supralicitare a funcției deținute, cum ar fi examinarea intempestivă a salariaților, folosirea în interes personal a autoturismului, etc.
Astfel, sancțiunea nu a fost apreciată ca fiind disproporționată, chiar dacă nu au existat antecedente. Prin urmare, instanța nu a dat curs nici solicitării subsidiare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. S. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.745/31.05.2013 intimata a stabilit concedierea disciplinară a reclamantului din funcția de Director General Adjunct gr. II al Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 Sud Vest Oltenia, instanța de fond pronunțând o sentință de respingere nelegală și netemeinică, astfel:
Procedura cercetării disciplinare s-a desfășurat cu încălcarea flagrantă a prevederilor imperative prev. de art.251 alin. 2 C.muncii, în cauză având loc o sfidare a normei imperative, făcându-se trimitere la concluziile SCIA la care s-a referit printr-o adresă nr._/17.04.2013… Directorul general și prin urmare, obiectul cercetării trebuia precizat în conținutul convocării și nu în adrese preliminare.
Se mai susține faptul că Regulamentul de Ordine internă invocat frecvent de instanță conține o prevedere foarte importantă și utilă cauzei, la art. 148 alin. 2, în sensul că decizia de sancționare trebuie emisă în formă scrisă în termen de 30 de zile calendaristice” curge de la data la care conducerea Agenției a luat la cunoștință orice sesizare privind fapte cu caracter de abatere disciplinară și / sau nota cu propunere de cercetare disciplinară, având o dată certă, prin înregistrarea în registrul general al instituției.
Din raportul comisiei de cercetare nr._/29.05.2013 se reține faptul că cercetarea disciplinară a apelantului a avut ca obiect „ constatările din cuprinsul Notei de control se serviciului Control Intern și Administrativ nr._ din 10.04.2013.”.
În final se arată că au fost date certe: 10.04.2013, 03.04.2013 și 24.04.2013, decizia fiind emisă în formă scrisă la data de d 31.05.2013, în afara termenului de 30 de zile calendaristice și ca urmare, decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare trebuia emisă până la data de 24.05.2013- apreciindu-se ca fiind tardivă și se sancționează cu nulitatea absolută.
În acest sens se invocă art. 247 alin. 1 și 248 alin. 1 NCPC.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 28.04.2014 intimata pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit formulează întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat cu menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală iar în drept invocă dispoz. art. 205-208 C.pr.civilă coroborat cu Lg.53/2003 C.Muncii, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 08.05.2014 apelantul a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea motivelor invocate în apărare de intimată și pe cale de consecință admiterea apelului.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În esență, apelantul din cauza de față critică sub un singur aspect sentința pronunțată de instanța de fond și anume prescrierea dreptului angajatorului de a mai aplica sancțiunea disciplinară contestatorului astfel cum rezultă din cuprinsul art. 148 alin.5 Regulamentul de Ordine Internă la nivelul angajatorului întrucât, de la data prevăzută în Regulament în art. 148 alin.2 dată de la care conducerea Agenției a luat la cunoștință de sesizarea privind fapte cu caracter de abatere disciplinară au trecut mai mult de 30 zile, apelantul precizând că, au existat mai multe date certe și exclusive de la care se putea aprecia că începe să curgă acest termen de prescripție.
În raport cu dispozițiile art. 477 alin 1 C.P.civ. - instanța de apel va proceda la verificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, numai în limitele excepției invocate adică aceea a prescripției dreptului unității intimate de a mai aplica sancțiunea disciplinară invocată de apelant prin motivele de apel.
În primul rând, cu privire la această excepție, Curtea reține că Noul cod civil - în vigoare de la data de 1 oct.2011 – ca drept comun în materia prescripției, rezervă o carte distinctă regulilor aplicabile prescripției extinctive, atât în ceea ce privește domeniul de aplicare cât și în ceea ce privește regulile de procedură, cea mai importantă modificare adusă prescripției fiind transformarea caracterului său absolut într-unul relativ.
Astfel, Noul cod civil stabilește că prescripția nu operează de drept - ea trebuie să fie invocată pentru a produce efecte juridice numai de cel în folosul căruia curge –personal sau prin reprezentant legal, judiciar sau convențional și numai în primă instanță, prin întâmpinare, sau în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen la care părțile sunt legal citate .
În cauză, se constată că această dispoziție de procedură, conținută - este adevărat - de legea materială, nu a fost respectată, această excepție nefiind invocată în fața primei instanțe, ci doar în apel - împrejurare prohibită în raport cu noile dispoziții legale în materie, după cum s-a arătat.
În al doilea rând, pe fondul excepției Curtea reține că, pe această problemă, doctrina în materie a statuat faptul că neemiterea deciziei de sancționare în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 252 alin1 C.M ar permite angajatorului (uneori de rea-credință) să depășească acest termen - deși rațiunea acestui termen a fost protecția angajatului și stabilitatea raporturilor de muncă .
Prelungirea peste limita de 30 zile s-ar putea realiza, angajatorul prevalându-se de interpretarea textului legal de referință, în dauna angajatului, pus astfel în situația unor presiuni cauzate de procedurile la care este supus.
S-a apreciat că termenul de 30 de zile în discuție ar putea fi prelungit în mod abuziv de comisia de disciplină care, sub aparența necesității efectuării cercetării disciplinare, fără o justificare reală, ar putea prelungi situația de incertitudine a angajatului.
Cu toate acestea, prin decizia nr. 16 din 12 .11.2012 pronunțată de I.C.C.J.în recursul în interesul legii s-a decis că: în interpretarea și aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității.
În soluționarea recursului în interesul legii Înalta Curte a reținut că termenul de 30 de zile nu poate curge decât de la data la care, în urma finalizării cercetării disciplinare prealabile, fapta salariatului a fost calificată ca abatere disciplinară și a fost adusă la cunoștința reprezentantului angajatorului abilitat să aplice sancțiuni disciplinare, prin înregistrarea raportului final asupra cercetării disciplinare la registratura unității.
S-a precizat că fapta dobândește caracteristicile unei abateri disciplinare numai după finalizarea procedurii "cercetării disciplinare prealabile", care are atât caracter obligatoriu, cât și anterior oricărei alte măsuri, astfel cum rezultă din chiar denumirea sa.
D. în momentul identificării elementelor cerute pentru existența unei abateri disciplinare se poate vorbi despre încunoștințarea angajatorului asupra "săvârșirii" acesteia.
Înalta curte a arătat că în susținerea acestei concluzii trebuie pornit de la faptul că prin textul delege se instituie două termene de prescripție și două momente de la care aceste termene încep să curgă:cel al luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, pentru termenul de 30 de zile și cel al săvârșirii faptei, pentru termenul de 6 luni.
Astfel cum rezultă din interpretarea literală a art. 252 alin. (1) al Codului muncii, republicat, legiuitorul delimitează într-o manieră clară cele două momente de la care curg termenele de prescripție prin folosirea unor noțiuni cu semnificație juridică proprie, respectiv: "faptă" și "abatere disciplinară", producând însă confuzie prin folosirea sintagmei "luarea la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare", în loc de "luarea la cunoștință despre constatarea abaterii disciplinare", deoarece numai "fapta" poate fi săvârșită, în timp ce abaterea disciplinară impune verificarea elementului subiectiv, adică a existenței vinovăției, precum și a îndeplinirii celorlalte condiții impuse de art. 247 alin. (2) din Codul muncii care o definește.
Aceste condiții urmează a fi verificate ulterior săvârșirii faptei de către organul sau persoana împuternicită de către angajator să efectueze cercetarea disciplinară prealabilă.
Numai după finalizarea cercetării prealabile se poate aprecia dacă "fapta" are caracterul unei "abateri disciplinare", deoarece, până la acel moment, persoana care a săvârșit "fapta" beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În acesta fel, s-a interpretat că "luarea la cunoștință" despre existența abaterii disciplinare poate avea loc numai după finalizarea cercetării prealabile, deci ulterior momentului în care a fost săvârșită fapta care a declanșat cercetarea prealabilă, tocmai pentru a se constata în ce măsură făptuitorul este sau nu vinovat.
Rațiunea instituirii termenului de 30 de zile este aceea ca angajatorul, după studierea referatului care finalizează cercetarea disciplinară prealabilă, să stabilească dacă există abatere disciplinară, care sunt consecințele acesteia și dacă se impune aplicarea unei sancțiuni disciplinare, care anume sancțiune se cuvine a fi aplicată.
De asemenea, s-a avut în vedere și alocarea timpului necesar motivării în fapt și în drept a luării acestei măsuri de către angajator, motivare care urmează a fi cenzurată pe calea controlului judiciar.
În raport cu dispozițiile art. 517 alin. 4 C.P.civ, potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, decizia nr. 16/2012 a ICCJ pronunțată în recursul în interesul legii fiind publicată înMonitorul Oficial, Partea I nr. 817 din_ și cu faptul că, în speță, raportul privind cercetarea disciplinară prealabilă a apelantului poartă numărul de înregistrare la conducătorul unității -Directorul General al APDRP -_ din 29.05.2013, Curtea constată că emiterea deciziei la data de 31 05.2013 respectă termenul de 30 zile prevăzut de art. 252 alin.1 C.M.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.1 teza I C.P.civ. Curtea va respinge apelul ca fiind nefundat, păstrând hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. S. A., împotriva sentinței civile nr.675/13.02.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.07.2014.
Președinte, Judecător,
C. T. L. E.
Grefier,
I. B.
Red.Jud.C.T.
18.07.2014
Tehn.I.C./Ex.2/
Jud.Fond/I.S.V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
