Acţiune în răspundere patrimonială. Hotărâre din 07-05-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 7335/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 781
Ședința publică de la 07 Mai 2014
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. P.
Judecător T. Ț.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul T. O. împotriva sentinței nr. 1481 din 12 martie 2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. A. TERITORIALĂ-MUNICIPIULUI ORȘOVA,PRIN REPREZENTANT LEGAL PRIMAR.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: recurentul pârât a solicitat judecata în lipsă, prin cererea de recurs, și a formulat cerere de amânare pentru angajare apărător și comunicarea întâmpinării. Intimata reclamantă a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/06._, prin care a solicitat de asemenea judecata în lipsă.
Curtea, în raport de disp.art.156 alin.1 Cod pr.civilă, constată că lipsa de apărare mu este temeinic motivată, în condițiile în care de la data declarării căii de atac – 31.03.2014 și până la acest termen de judecată, recurentul a avut suficient timp să își asigure apărarea, motiv pentru care a respins cererea de amânare, ca neîntemeiată.
Constatând cauza în stare de soluționare și luând act de cererile de judecată în lipsă, a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la 30.08.2012, reclamanta U. A. Teritorială a Municipiului Orșova, prin reprezentant legal primar a chemat în judecată pe pârâtul T. O., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 15.793 lei, reprezentând prejudiciul adus bugetului local al municipiului Orșova, în perioada 2009, 2010, 2011 și 2012, prin plata către acesta în exercitarea funcției de consilier juridic – personal contractual în cadrul aparatului permanent al Consiliului Local al mun. Orșova, a sporului de dispozitiv în sumă de 4.529 lei, sporului de mobilitate în sumă de 5.414 lei și c/val. tichetelor cadou în sumă de 5.850 lei, în condiții de nelegalitate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a îndeplinit funcția de consilier juridic, personal contractual în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Mun. Orșova, iar în aplicarea Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la data de 1.02.2010, prin contractul de muncă și actele adiționale ulterioare i s-a stabilit salariul de bază corespunzător, în componența căruia a intrat și indemnizația de dispozitiv în procent de 25% din salariul aferent lunii decembrie 2009.
În urma controlului efectuat de Camera de Conturi M., prin Decizia nr. 14/2012 s-a constatat că bugetul local a fost prejudiciat cu suma ce a fost plătită tuturor salariaților prin includerea indemnizației de dispozitiv în salariul de bază la data de 1.01.2010. Această decizie a fost atacată în instanță, în prezent cauza, ce face obiectul dosarului_, aflându-se pe rolul Curții de Apel C.. De asemenea, s-a mai arătat că, prin adresa nr. 7883/22.08.2012, pârâta a fost înștiințată că figurează în evidența reclamantei ca debitor pentru suma de 3.678 lei.
În dovedirea celor susținute, a depus la dosar: Decizia nr. 14/27.04.2012 a Camerei de Conturi M., adresa nr. VI/_/18.07.2012 a Departamentului de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale din cadrul Curții de Conturi, notificarea nr. 7841/22.08.2012 emisă de reclamantă pentru pârât, Referatul nr. 7428/8.08.2012 și statul nominal cu salariații ce au încasat sume necuvenite conform deciziei Curții de Conturi.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii introductive privind restituirea sumei de 15.793 lei reprezentând drepturi salariale încasate în anii 2009, 2010, 2011 și 2012. S-a arătat că deși reclamantul, în urma notificării nr. 7749/20.08.2012 fusese atenționat prin răspunsul nr. 7915/23.08.2012 la pct.2 să-i aplice disp. Legii 84/14.06.2012 a refuzat aceasta, însă altor salariați ai primăriei, tot contractuali cum este și pârâtul, le-au aplicat această lege, solicitându-le numai restituirea sporurilor încasate necuvenit.
S-a mai arătat că însăși Curtea de Conturi în încheierea nr. 124/13.07.2012, susține că sunt aplicabile prevederile Legii 84/2012 pe anii 2009 și 2010, ceea ce dovedește că, și dacă ar fi încasat necuvenit valoarea drepturilor de natură salarială amintită. În pofida relei credințe a reclamantei legea menționată trebuie să i se aplice inclusiv pârâtului, iar din totalul sumei de 15.793 lei trebuie scăzută contravaloarea sporurilor imputate pe lunile noiembrie și decembrie 2009, precum și cele din cursul anului 2010.
În ceea ce privește drepturile salariale și de natură salarială pe care le-ar fi încasat necuvenit în perioada 1.01._10, pârâtul a arătat că potrivit actului Curții de Conturi în sumă totală de 8738 lei, intră sub incidența Legii 84/2012 și nu se mai restituie. În al doilea rând, aceste drepturi salariale, a arătat pârâtul, le-a ridicat în temeiul titlului executoriu și a nume sentința nr. 1073/2010 a Tribunalului M. având ca obiect reintegrarea sa în muncă și achitarea tuturor drepturilor salariale cuvenite în condițiile art. 78 codul muncii, datorate pentru anularea concedierii din 23.03.2009. Deci, a încasat despăgubirea calculată potrivit dispozițiilor art. 78 Codul muncii, respectiv contravaloarea drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate inclusiv cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, în care sunt incluse drepturile de promovare și drepturile de natură salarială.
În ceea ce privește restituirea indemnizației de dispozitiv din perioada 1 ianuarie_12, în cuantum de 25% din salariul de bază, a susținut că atât Curtea de Conturi cât și reclamantul se află într-o eroare, întrucât acest spor nu se restituie în baza Legii 330/2009. Astfel, indemnizația de dispozitiv acordată în cuantum de 25% din salariul de bază anterior datei de 1.01.2010, respectiv data de intrare în vigoare a Legii 330/2009, nu a fost încasată necuvenit, ci în mod legal, conform HCL 93/28.06.2007, a cărei legalitate a fost cenzurată în instanțele judecătorești. Pe de altă parte, a mai susținut inclusiv în anexele la Legea 330/2009, indemnizația de dispozitiv este prevăzută ca fiind inclusă în cuantumul salariului, calculat potrivit dispozițiilor acestei legi.
Prin încheierea din 21.11.2012, constatându-se că pe rolul Tribunalului M. s-a înregistrat dosarul nr._, având ca obiect contestație împotriva deciziei Curții de Conturi nr. 14/2012 și a Încheierii Camerei de Conturi M. nr. 124/2012, iar în prezenta cauză s-a solicitat obligarea la plată a pârâtului a unei sume de bani constatată ca încasată nelegal de Curtea de Conturi, s-a dispus, în baza art. 244 alin.1 Cod pr. civilă, suspendarea cauzei până la rămânerea irevocabilă a soluției ce se va pronunța în dosarul nr._ .
Prin cererea înregistrată la 18.10.2013, reclamanta a solicitat repunerea pe rol a cauzei, întrucât motivul suspendării, respectiv dosarul_ a fost soluționat irevocabil.
Prin sentința nr.1481 din 12 martie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U. A. Teritorială a municipiului Orșova, prin reprezentant legal primar, cu sediul în loc. Orșova, . nr. 20, jud. M. în contradictoriu cu pârâtul T. O., domiciliat în Orșova, . nr. 33, jud. M..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei drepturile salariale încasate necuvenit reprezentând spor de dispozitiv pe perioada 01.01.2011 – 30.06.2012, spor de mobilitate pe perioada 01.11.2009 – 31.07.2011 și tichete cadou pe perioada 01.12.2009 – 30.06.2011, în sumă netă de 12.367 lei.
S-a reținut că pârâtul T. O., consilier juridic - angajat contractual al reclamantei U. A. Teritorială a Municipiului Orșova, a beneficiat în perioada 2009, 2010, 2011 și 2012, de plata indemnizației reprezentând spor de dispozitiv în procent de 25%, spor de mobilitate și c/val. tichetelor cadou, în condiții de nelegalitate, sumă apreciată ca fiind încasată necuvenit de către pârât, în baza actului de control efectuat de către Curtea de Conturi.
Acest act de control s-a materializat în Decizia 14/27.04.2012 emisă de Curtea de Conturi, ce a fost atacată în instanță, iar prin sentința civilă 205/14.01.2013 a Tribunalului M., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, la 20.06.2013 prin decizia Curții de Apel C., contestația împotriva acestui act de control a fost respinsă ca neîntemeiată.
Astfel, instanța de contencios, prin hotărârea mai sus menționată a constatat că acordarea indemnizației de dispozitiv personalului contractual din cadrul unității reclamante, prin includerea în salariul de bază a acestui spor de 25% au fost încălcate disp. art. 30 alin.1 din Legea cadru 330/2009 și art. 10 alin.1 din OUG 1/2010.
Aceste dispoziții legale determină modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 și exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin act administrativ emis cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, chiar sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului ce nu se mai regăsesc în noua lege a salarizării.
Ori, instanța de contencios administrativ, analizând actele administrative ( Hotărârea Consiliului Local 93/2007 și Dispozițiile Primarului nr. 143/2.02.2010 și nr. 155/10.03.2008) prin care a fost acordat acest drept salarial, a constatat că acestea au fost adoptate ca rezultat al unei interpretări eronate a dispozițiilor Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, față de considerentele și dispozitivul sentinței civile 205/14.01.2013 a Tribunalului M., instanța a reținut că în prezenta cauză operează autoritatea de lucru judecat sub forma prezumției lucrului judecat, reglementată prin art. 1200 pct.4 cu referire la art. 1202 alin.2 cod civil, așa încât decizia Curții de Conturi constituie temei pentru restituirea sumelor solicitate de reclamantă, iar instanța nu poate trece peste ceea ce s-a statuat irevocabil prin sentința civilă 205/14.01.2013.
Ori, așa cum a constatat și instanța de contencios administrativ, prin hotărârea judecătorească ce a analizat decizia Curții de Conturi contestată, în condițiile în care, prin Decizia nr. 37/14.12.2009 soluționând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă exclusiv funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne, această decizie constituie o cauză de încetare a efectelor actului administrativ în temeiul căruia a fost acordată indemnizația de dispozitiv.
Raportat deci la situația juridică concretă a pârâtului s-a constatat că acesta nu era îndreptățit la plata sporului de dispozitiv.
Potrivit art. 256 Codul Muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
În ceea ce privește perioada pentru care pârâtul este obligat să restituie acest sport de dispozitiv, instanța constată ca aceasta se refera la perioada 01.01._12, așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit de expert U. N..
Instanța nu a putut reține susținerea pârâtului că pentru aceste drepturi operează autoritatea de lucru judecat deoarece acest spor a fost stabilit prin sentința nr. 1073/29.04.2010, instanța nu o poate reține deoarece prin aceasta sentință Tribunalul M. a dispus reintegrarea pârâtului pe postul deținut anterior cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii până la data reintegrări.
Or, instanța de judecata nu s-a pronunțat asupra legalității și nu a identificat drepturile de care trebuia să beneficieze pârâtul, astfel ca nu operează autoritatea de lucru judecat, neexistând identitate de cauza și obiect. Prin hotărârea nr. 115/31.10.2011, s-a dispus reîncadrarea pârâtului pe postul deținut anterior și s-au achitat toate drepturile salariale cuvenite în baza art. 78 Codul Muncii.
Așadar, având în vedere că pe perioada de la data desfacerii și până la data reintegrării erau în vigoare Hotărârea Consiliului Local 93/2007 și Dispozițiile Primarului nr. 143/2.02.2010 și nr. 155/10.03.2008, reclamanta a acordat pârâtului și sporul de dispozitiv, spor de mobilitate și tichete cadou care s-a constat ulterior ca era drepturi necuvenite.
Din raportul de expertiză întocmit de expert U., reiese că, comparând drepturile salariale nete totale în suma de_ lei încasate de pârât ( drepturi ce se regăsesc in suma brută de_ pretinsă de reclamantă) cu drepturile salariale nete în suma de_ lei încasate de pârât în baza sentinței nr. 1073/29.04.2010 a Tribunalului M., rezultă o diferență de drepturi salariale nete în sumă de 1409 lei încasată de pârât și reprezintă spor de dispozitiv pe perioada 01.11._12 care se regăsește în drepturile salariale brute în sumă de_ lei pretinse de reclamantă dar nu face obiectul sentinței nr. 1073/29.04.2010.
În ceea ce privește tichetele cadou, instanța a constatat ca prin Regulamentul intern nr. 80/29.01.2008, semnat de reprezentanții primăriei și cei ai sindicatului, s-a stabilit acordarea de tichete cadou cu ocazia zilelor de 1 ianuarie, 24 ianuarie, 8 martie, paste, 1 mai, 1 iunie, 26 iunie, 29 iulie, 15 august, 01 decembrie, 8 decembrie, 25-26 Decembrie.
Instanța a apreciat că nu se aplică Legea nr. 84/2012, deoarece acest regulament intern nu este înregistrat la ITM, nefiind incidente dispozițiile art. 1 din acest act normativ.
Având în vedere că în perioada 01.12._11, pârâtul a încasat necuvenit suma netă de 5394 lei, instanța în baza art. 256 Codul muncii, l-a obligat să restituie aceasta sumă
În ceea ce privește sporul de mobilitate, instanța a reținut că prin Hotărârea nr. 26/28.02.2007 a Consiliului local al municipiului Orșova, s-a stabilit că începând din data de 01.01.2007 pârâtul va beneficia de spor de mobilitate în procent de 25% în salariul de bază.
În perioada 01.11._11, pârâtul a încasat suma netă de 3797 lei reprezentând spor de mobilitate, motiv pentru care instanța a admis acest petit si a obligat pârâtul să restituie aceasta sumă.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul T. O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Învederează că hotărârea cuprinde o . nereguli, și nu înțelege care sunt argumentele legale și cum este posibil să nu i se aplice Legea nr.82/2012, pentru drepturile salariale și cele de natură salarială încasate până la 01.01.2011.
A depus la dosar adresa nr.1385/20.12.2012 a Camerei de Comerț C. S. prin care se comunică „Conform acestor prevederi(Legii nr.82/_)sunt exonerate de la plată drepturile salariale acordate nelegal în anii 2009-2010.
Paradoxal el a încasat legal de la angajator drepturile salariale pe perioada concedierii, în cadrul despăgubirilor acordate în temeiul disp.art.78 Codul muncii, prin executare silită.
Litigiul începând sub imperiul legii vechi și anume codului de procedură civilă anterior și judecata lui se desfășoară sub incidența acestei reglementări, așa încât calea de atac a denumit-o recurs și nu apel.
Prima instanță s-a pronunțat eronat asupra excepției autorității de lucru judecat, absorbită în puterea lucrului judecat, pe care a invocat-o în precizările de la termenul de judecată din 11.09.2013.
A luat-o în discuție dar nu a raportat-o și la rezultatul contestațiilor la executare, el încasând drepturile salariale prin executare silită.
În condițiile în care a ridicat aceste drepturi prin executare silită și în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce nu au fost desființate, care este temeiul legal prin care trebuie să restituie o parte din aceste drepturi salariale.
S-a reținut greșit de către instanță că a invocat exclusiv autoritatea de lucru judecat rezultată din sentința nr.1073/29.04.2010, odată ce a invocat și autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate în contestațiile la executare .
Dacă nu există autoritate de lucru judecat trebuie să ne raportăm la excepția puterii lucrului judecat, care conform jurisprudenței CEDO împiedică incertitudinea jurisprudențială, ce reduce încrederea justițiabililor în justiție și contravine principiului securității raporturilor juridice.
I-au fost eliberate adresele nr.9839/06.09.2013 și nr._/08.11.2013 de către angajator, prin care se confirmă că numai există datorii reciproce, acesta revocând parțial din obiectul acțiunii, sumele de bani pretinse a fi restituite până la 13.10.2011, ce reprezintă data reintegrării efective în muncă.
Revocarea a operat ca urmare a tranșării irevocabile a proceselor dintre ei.
Inexplicabil instanța nu i-a aplicat prevederile Legii nr.82/2012, în condițiile în care sporul de dispozitiv, tichetele cadou și sporul de mobilitate le-a încasat în baza hotărârii consiliului local.
Sporul de dispozitiv l-a încasat în baza HCL nr.93/28.06.2007,sporulde mobilitate l-a încasat în baza HCL nr.26/28.02.2007 iar tichetele cadou în baza Regulamentului Intern nr.80/29.01.2008 modificat prin actele adiționale nr.114/08.10.2008 și nr.1/23.01.2009 și prin HCL nr.115/31.01.2011, privind reintegrarea reală și efectivă în muncă.
Tribunalul când a vorbit de regulamentul intern a omis să-și amintească de hotărârea consiliului local.
În cazul sporului de dispozitiv se susține că i se aplică sentința civilănr.205/14.01.2013 a Tribunalului M. care nu este depusă la dosar și în care nu este parte, afirmându-se că ar opera autoritatea de lucru judecat, dar nu se amintește nimic de contestațiile la executare, în cadrul cărora i s-au stabilit exact drepturile salariale cuvenite în condițiile art.78 Codul muncii.
Există la dosar sentința Tribunalului M. nr.4842/C./8.11.2007 rămasă irevocabilă prin decizia nr.414/04.03.2008 a Curții de Apel C., care au cenzurat legalitatea acordării sporului dispozitiv și încasarea acestui spor a fost declarată legală, iar instanța nu a observat aceste hotărâri din dosar pronunțate anterior sentinței nr.205/14.01.203, care nu se află la dosar, ca să se constate că are putere de lucru judecat potrivit disp.art.1200 pct.4 Codul civil anterior.
Problema plății sporului de dispozitiv la . Legii nr.330/2009, se pune inclusiv în anexele la lege, indemnizația de dispozitiv fiind prevăzută ca fiind inclusă în cuantumul salariului, calculat potrivit dispozițiilor acestei legi.
Din economia textului legii rezultă că indemnizația de dispozitiv trebuie cuprinsă în calculul noului salariu de bază pentru întregul personal din administrația publică locală, căci în caz contrar, legiuitorul ar fi stipulat, întocmai ca în cazul sporului de treaptă și de grad, că se interzice inclusiv plata indemnizației de dispozitiv.
Indemnizația de dispozitiv intră în calculul salariului pe anul 2010, inclusiv potrivit dispozițiilor OUG nr.1/2010 art.6, care prevăd că se acordă o sumă compensatorie, cu caracter tranzitoriu și care acoperă diferența între venitul salarial avut la 31 dec.2009 și venitul salarial din ianuarie 2010.
Angajatorul nu i-a emis dispoziții de salarizare pe anul 2010 și 2011, pe care trebuia să i le comunice și să le supună aprobării consiliului local.
Nu i se aplică nici decizia nr.37 pronunțată de ICCJ în recursul în interesul legii, întrucât dobândise dreptul la indemnizația de dispozitiv prin hotărâre de consiliu verificată pentru legalitate prin decizia 417/2008 a Curții de Apel craiova.
În ceea ce privește concluzia instanței că decizia curții de conturi constituie temei pentru restituirea sumelor solicitate de reclamant, este greșită întrucât acest act de control nu-i este opozabil, neproducând efecte juridice față de el, în condițiile în care nu poate ataca acest act direct și personal care-i nesocotește grav și în mod evident drepturile.
Ordonatorul de credite în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr.205/14,01,2013 a Tribunalului M., la contestația împotriva deciziei nr.14/27.04.2012 a Curții de Conturi și încheierea nr.124/13.07.201 nu a atacat și mențiunile de la pct.11 care îl priveau pe el, fapt ce rezultă și din conținutul contestației nr.7555/13.08.2012, depusă la Tribunalul M..
Nici în contestația administrativă la Curtea de conturi nu s-a amintit nimic, aceste aspecte nefiind contestate.
Este greșită teza Tribunalului prin care invocă împotriva sa sentința nr.205/14.01.2013., prin care n-au fost niciodată cenzurate aspectele ce-l priveau.
Un argument determinant pentru varianta casării sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare privește faptul că este greșit întocmită expertiza judiciar contabilă, necuprinzând în calcului ei cuantumul sporului de dispozitiv încasat în cursul anului 2010, acordată în temeiul dispozițiilor art.78 Codul muncii, acordată ca urmare apunerii în executare a sentinței nr.1073/29.04.2010 pronunțată de Tribunalul M..
Totodată calculul expertului este contrar anexei 1 la adresa nr.1345/11.11.2013 emisă de reclamant în care se stipulează că în anul 2010 a încasat spor de dispozitiv în cuantum de 2150 lei.
Nici în răspunsul pe care-l dă la obiecțiunile făcute, nu se răspunde de ce a omis sporul de dispozitiv pe anul2010.
Expertul nu răspunde efectiv la obiecțiunile sale, iar în ceea ce privește salariul pe 2011 îi greșește salariul de bază, și refuză să-i calculeze salariul pe anul 2010 în temeiul Legii nr.330/2009 și OUG nr.1/2010, dar face un calcul al salariului pe 2011 în temeiul Legii nr.285/2010, pe care nu-l putea calcula fără transformarea venitului salarial net din 2010 în 2011, deoarece începând cu 01.2010 toate sporurile s-au inclus în salariu.
Nu-i calculează salariul nici pe anul 2012, însă face comentarii despre sporul de dispozitiv care este inclus în salariu conform Legii nr.330/2009și OUG nr.1/2010.
Prejudicierea sa cu calculul salariului a început de la data concedierii în martie 2009, reclamantul refuzând nejustificat după reintegrare să-i calculeze salariile cuvenite pe anii 2009, 2010, 2011, 2012, iar în prezentul dosar i se solicită restituirea anumitor sume de bani despre care se afirmă că i-ar fi fost plătite în plus și în mod nelegal, cu toate că nu i-a calculat nimeni salariul pentru a-l compara cu despăgubirea ridicată, prin executare silită.
A evocat aceste aspecte în obiecțiunile la expertiză și la termenul de judecată din 12.03.2014 și a solicitat încuviințarea unei noi expertize, dar instanța i-a respins cererea nejustificat și nemotivat.
În drept își întemeiază recursul pe disp.art.3041 Cod pr.civilă anterior.
Recursul este fondat cu următoarele precizări;
Potrivit disp.art.80 Codul muncii republicat(anterior art.78), în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
În temeiul acestor dispoziții recurentul, căruia prin sentința civilă nr.1073/29.04.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, i-a fost admisă contestația constatându-se nule disp. art.2 din Hotărârea nr.17/26.02.2009 a Consiliului Local Orșova referitoare la încetarea contractului individual de muncă(hotărâre rămasă irevocabilă), a fost reintegrat pe postul deținut anterior, beneficiind totodată și de plata despăgubirilor menționate la acest articol.
Într-o astfel de situație instanța, nu stabilește cuantumul drepturilor salariale, sau care sunt celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul și nu analizează legalitatea drepturilor bănești cuvenite acestuia.
Angajatorul în urma reintegrării i-a acordat recurentului salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii și până la data reintegrării în funcție, printre care sporul de dispozitiv, sporul de mobilitate și tichetele cadou.
Aceasta nu înseamnă că în situația în care angajatorul constată că a acordat salariatului o sumă nedatorată nu mai poate solicita restituirea acesteia, întrucât sentința civilă nr.1073/29.04.2010, nu are autoritate de lucru judecat în condițiile în care nu a stabilit componența drepturilor cuvenite recurentului și nu a analizat legalitatea acestora, exprimarea fiind generală, în condițiile în care despăgubirile acordate conform art.80 Codul muncii nu au fost determinate.
În acest sens disp.art.256 Codul muncii, instituie în sarcina salariatului obligația de restituire a sumelor nedatorate, plătite de angajator.
Angajatorul a luat cunoștință că a plătit salariatului o sumă nedatorată în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi M., care a decis în sarcina ordonatorului de credite înlăturarea neregulilor constate în activitatea financiar contabilă, bugetul local fiind prejudiciat prin includerea indemnizației de dispozitiv în salariul de bază începând cu 01.10.2010, și cu privire la plata sporului de mobilitate și a contravalorii tichetelor cadou acordate recurentului.
Este adevărat că decizia curții de conturi nu reprezintă temeiul acțiunii formulate de reclamantă, ci disp..art.256 Codul muncii.
Ca urmare trebuie analizat în ce măsură intimata a acordat recurentului drepturi salariale nedatorate.
Pentru aceasta trebuie pornit de la disp. art. 30 - (1) din Legea nr.330/2009, potrivit cărora începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. (2) Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege.
Potrivit alin(5), în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
La alin(6) se menționează că pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate rezultă că Legea 330/2009 reglementează 3 categorii de sporuri: sporuri care se includ în salariul de bază și sunt cele acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, sporuri rămase în afara salariului de bază, prevăzute în anexele la lege și sporuri cu caracter permanent acordate în decembrie 2009, neincluse în salariile de bază și care nu se mai regăsesc în anexe.
Sporul de mobilitate nu apare ca fiind inclus în salariul de bază și nu se regăsește în anexele la lege iar indemnizația (sporul) de dispozitiv este prevăzută ca fiind inclusă în salariul de bază, însă trebuie clarificat dacă fac parte din categoria celor acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului .
Curtea reține că acest spor a fost prevăzut prin Legea nr.138/1999, însă prin decizia nr. 37/14.12.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.
Ca urmare doar pentru aceste categorii de personal indemnizația de dispozitiv este inclusă în salariul de bază potrivit Legii 330/2009.
În aeste condiții trebuie stabilit dacă sporul de mobilitate și sporul de dispozitiv fac parte din categoria sporurilor cu caracter permanent acordate în decembrie 2009 la care fac referire disp.art.30 alin.6 din lege și s-ar putea acorda sub forma unei sume compensatorii potrivit art.6 din OUG nr.1/2010.
Potrivit art.6 din OUG 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.”
Suma compensatorie cu caracter tranzitoriu fiind inclusă în salariul de bază trebuie să răspundă exigențelor impuse de art.10 din OUG 1 /2010 care prevede că, în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010, nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr.330/2009.
Din cuprinsul acțiunii rezultă că sporul de dispozitiv și de mobilitate au fost acordate până în decembrie 2009, în baza hotărârii consiliului local și și tichetele cadou în baza regumlementului intern.
Coroborând dispozițiile legale menționate, Curtea reține că sporurile nu a fost legal acordate.
Curtea consideră că în raport de disp.art.157 alin.2 Codul muncii, în redactarea anterioară, potrivit cărora sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, sporurile nu puteau fi negociate și acordate prin hotărâri ale consiliului local, acestea putând fi stabilit exclusiv de legiuitor.
Ca urmare în raport de disp. 6 rap. la art.10 din OUG 1/2010, Curtea reține că sporurile solicitate nu pot fi acordate nici sub forma unei sume compensatorii.
În ceea ce privește tichetele cadou, Curtea reține că potrivit art. I - (1) din OUG nr.114/2009, instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.
Potrivit alin.(2) în bugetele pe anul 2010 ale instituțiilor publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.
Potrivit art. 1 alin.2 din Legea nr.193/2006 modificat prin OUG nr.121/2011, în bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou personalului din cadrul acestora. (a se vedea art. 15 al art. II din L. nr. 283/2011)
Ca urmare chiar dacă prin regulamentul intern angajatorul a recunoscut salariaților săi acordarea acestor tichete, în raport de aceste dispoziții numai putea acorda contravaloarea acestora.
Curtea constată însă că în ceea ce privește sporul de dispozitiv și sporul de mobilitate, recurentul este beneficiarul Legii nr.84/2012.
Potrivit art. 1 din lege, prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza: a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente; b) hotărârilor consiliilor locale și județene; c) contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
Întrucât aceste sporuri au fost acordate în baza unor hotărâri ale consiliului local, Curtea constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Art.2 din lege aprobă exonerarea de la plată, pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art.1, personalul din sectorul bugetar care trebuie să restituie aceste drepturi bănești, ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori, drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
În speță, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr.84/2012, astfel încât Curtea constată că prin voința legiuitorului, recurentul a fost exonerat de obligația de restituire a acestor sume încasate până la . Legii nr.284/2010.
În ceea ce privește contravaloarea tichetelor cadou Curtea, constată că recurentului nu-i sunt aplicabile dispozițiile legale mai sus menționate, întrucât aceste venituri de natură salarială au fost stabilite prin regulamentul intern.
Nu are relevanță sub acest aspect împrejurarea menționată de recurent că pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești și plata contravalorii acestor tichete a fost emisă hotărâre a consiliului local.
În raport de aceste considerente Curtea, constată a fi nerelevante celelalte critici ale recurentului referitoare la neemiterea unor dispoziții pentru stabilirea salariului de bază pe anii 2010, 2011, și că expertul nu i-a stabilit salariul pentru anul 2010, 2011,2012.
Expertul nu a făcut altceva decât să stabilească cuantumul acestor sporuri și contravaloarea tichetelor cadou încasate efectiv de către recurent din totalul despăgubirilor acordate de angajator.
În raport de aceste precizări Curtea în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod pr.civilă admite recursul și modifică sentința în sensul că admițând în parte acțiunea, obligă pârâtul să restituie reclamantei sporul de mobilitate pentru perioada 1.01._11 în cuantum de 1524 lei, spor de dispozitiv pentru perioada 1.01._12 în cuantum de 3176 lei și contravaloare tichete cadou în perioada 01.12._11 în cuantum de 5394 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul T. O. împotriva sentinței nr.1481 din 12 martie 2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. A. TERITORIALĂ-MUNICIPIULUI ORȘOVA,PRIN REPREZENTANT LEGAL PRIMAR.
Modifică sentința în sensul că admițând în parte acțiunea, obligă pârâtul să restituie reclamantei sporul de mobilitate pentru perioada 1.01._11 în cuantum de 1524 lei, spor de dispozitiv pentru perioada 1.01._12 în cuantum de 3176 lei și contravaloare tichete cadou în perioada 01.12._11 în cuantum de 5394 lei.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2014
Președinte, D. S. | Judecător, M. P. | Judecător, T. Ț. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.M.P./07.06.2014
Tehn.M.D.2 ex
J.f.L.V.E.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 108/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 4601/2014.... → |
|---|
