Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 67/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 7326/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 67/2014
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă U. A. TERITORIALĂ-MUNICIPIULUI ORȘOVA, PRIN REPREZENTANT LEGAL PRIMAR și a recursului declarat recurentul pârât D. I., împotriva sentinței civile nr.4529/08.10.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: recursul declarat de recurenta reclamantă U. A. TERITORIALĂ-MUNICIPIULUI ORȘOVA,PRIN REPREZENTANT LEGAL PRIMAR, a fost declarat și motivat în termen legal, iar recursul declarat de recurentul pârât D. I., nu a fost motivat în termen legal, după care,
Instanța constatând cauza în stare de judecată și luând act de solicitarea părților de a se judeca în lipsă cauza potrivit art.242 cod pr.civ. a reținut –o pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Tribunalul M. prin sentința civilă nr.4529 de la 08.10.2013 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U. A. Teritorială – Municipiul Orșova reprezentată prin primar cu sediul în municipiul Orșova, ., nr. 20, județul M. în contradictoriu cu pârâtul D. I. cu domiciliul în Orșova, ., județul M. și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma netă în cuantum de 1.963 lei reprezentând drepturi salariale – spor de dispozitiv - încasate necuvenit pe perioada ianuarie 2011-iulie 2012.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că pârâtul D. I. este angajatul reclamantei U. A. Teritorială a municipiului Orșova desfășurând activitate ca portar în baza contractului individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată și înregistrat sub nr. 189/20.07.2007.
Prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.798 lei reprezentând indemnizația de dispozitiv acordată nelegal acestuia în perioada ianuarie 2011 – iulie 2012.
Analizând solicitarea reclamantei, Tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 151/02.02.2010 a Primarului municipiului Orșova, începând cu data de 01.01.2010 pârâtul a fost reîncadrat în funcția de portar și i s-a stabilit salariul în componența căruia a fost inclusă și indemnizația de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază, astfel că în perioada ianuarie 2011 – iulie 2012, acesta a beneficiat de indemnizația de dispozitiv, fapt recunoscut de ambele părți.
Plata acestei indemnizații către tot personalul salariat – funcționari publici și personal contractual - a fost aprobată prin Hotărârea nr. 93/28.06.2007 a Consiliului Local Orșova, respectiv prin Dispoziția nr. 155/2008 a Primarului Orșova.
Camera de Conturi M. a efectuat o acțiune de audit financiar asupra situațiilor financiare pe anul 2011 la UATM Orșova, iar prin decizia nr. 14/27.04.2012 a reținut că în exercițiul bugetar pe anii 2010, 2011 s-au efectuat plăți salariale nelegale angajaților ca urmare a includerii sporului de dispozitiv în salariul de bază stabilit la data de 01.01.2010, drept acordat prin acte administrative care exced prevederilor Legii nr. 330/2009 (conform pct. 9 din Decizia nr. 14/2012).
Decizia Camerei de Conturi M. a fost contestată de către UATM Orșova, iar prin sentința nr. 205/14.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul M. -Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 8256/20.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. prin care a fost respins recursul declarat de UATM Orșova.
Din considerentele sentinței nr. 205/14.01.2013 a rezultat că instanța de contencios a analizat legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv personalului contractual din cadrul UATM Orșova în raport de dispozițiile art. 30 alin.1 din Legea cadru 330/2009 și art. 10 din OUG 1/2010.
În acest sens s-a reținut că aceste dispoziții legale determină modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 și exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate printr-un act administrativ emis cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, chiar sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului ce nu se mai regăsesc în noua lege a salarizării.
Prin această hotărâre s-a reținut că prin decizia în interesul legii nr.37/2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.
Astfel în considerentele deciziei în interesul legii nr. 37/2009 se menționează că nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv toți funcționarii publici și personalul contractual din cadrul autorităților administrației publice locale, întrucât dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.
De asemenea, prin sentința nr. 205/14.01.2013, Tribunalul M. - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a reținut că actele administrative (în speță hotărârea nr.93/2007 a Consiliului Local Orșova și dispoziția nr. 155/10.03.2008 a Primarului Orșova) prin care a fost acordată indemnizația de dispozitiv personalului contractual, au fost adoptate ca rezultat al unei interpretări eronate a dispozițiilor Legii 138/1999.
În concluzie s-a reținut că aceste drepturi salariale nefiind acordate prin legi sau prin hotărâri ale guvernului, ci în baza unui act administrativ adoptat ca rezultat al unei interpretări eronate a dispozițiilor Legii 138/1999, acordarea sporului de dispozitiv ulterior intrării în vigoare a Legii 330/2009 este lipsită de suport legal.
Prin urmare, față de considerentele și dispozitivul sentinței civile 205/14.01.2013 a Tribunalului M., s-a reținut că în prezenta cauză operează autoritatea de lucru judecat sub forma prezumției lucrului judecat, reglementată prin art. 1200 pct.4 cu referire la art. 1202 alin.2 Cod civil, așa încât decizia nr. 14/2012 a Camerei de Conturi M. constituie temei pentru restituirea sumelor solicitate de reclamantă.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtului în sensul că hotărârea nr. 93/2007 a Consiliului Local Orșova și dispoziția nr. 155/2008 a Primarului Orșova au fost considerate legale de către instanța de judecată, întrucât așa cum s-a arătat anterior prin sentința nr. 205/14.01.2013, Tribunalul M. - Secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal a făcut referire la aceste acte și a reținut că deși aceste acte administrative nu stabilesc data până la care se va beneficia de acest spor, este neîndoielnic că efectele acestora urmează să se producă până la intervenirea unei cauze legale de modificare și stingere a obligației stabilite în sarcina instituției publice, această cauză fiind reprezentată de decizia în interesul legii nr. 37/14.12.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a stabilit categoriile de personal cărora li se acordă indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, este nefondată și apărarea formulată de pârât potrivit căreia sunt incidente dispozițiile art. 2 al.1 raportat la art. 1 lit.b din Legea 84/2012, în sensul că aceste dispoziții se aplică pentru întreaga perioadă, nu numai pentru anul 2010.
Referitor la această apărare s-a constatat că art.1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, stabilește că prezenta lege se aplică veniturilor de natură salarială care au fost stabilite până la data de 01.01.2011 când a intrat în vigoare Legea 284/2010, iar perioada în litigiu, respectiv ianuarie 2011 - iulie 2012 nu intră sub incidența Legii 84/2012, fiind ulterioară datei de 01.01.2011.
De altfel, și prin încheierea nr. 124/13.07.2012 a Curții de Conturi s-a reținut că măsurile dispuse prin decizia nr. 14/2012 care vizează recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin plata în anul 2010 a drepturilor vizând indemnizația de dispozitiv își încetează de drept efectele urmare a intrării în vigoare a Legii 84/2012, iar indemnizația de dispozitiv acordată în anul 2011 nu intră sub incidența Legii 84/2012.
Așa fiind, s-a constatat că pârâtul în calitate de portar în cadrul UATM Orșova nu era îndreptățit la plata sporului de dispozitiv pe perioada ianuarie 2011 – iulie 2012.
Potrivit art. 256 Codul muncii „ salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse s-a constatat că acțiunea este întemeiată, fiind admisă în parte.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv tabelul nominal cu sumele încasate necuvenit și care urmează a fi recuperate de la salariații reclamantei, reiese că în acest tabel sunt evidențiate sumele brute, deși prin actul de control al Curții de Conturi s-a dispus recuperarea sumelor nete, și nu brute.
Față de împrejurarea că prin adresa nr._/04.10.2013 reclamanta a comunicat că suma netă încasată de pârât cu titlu de spor de dispozitiv pe perioada ianuarie 2011-iulie 2012 este în cuantum de 1.963 lei, urmând a obliga pârâtul să plătească reclamantei suma netă în cuantum de 1.963 lei reprezentând drepturi salariale – spor de dispozitiv - încasate necuvenit pe perioada ianuarie 2011-iulie 2012.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta U. A. TERITORIALĂ-MUNICIPIULUI ORȘOVA, PRIN REPREZENTANT LEGAL PRIMAR, cât și pârâtul D. I...
În motivarea recursului U. A. TERITORIALĂ-MUNICIPIULUI ORȘOVA, PRIN REPREZENTANT LEGAL PRIMAR a arătat că urmare a controlului efectuat de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi M., prin care s-a stabilit prejudiciul creat ca urmare a plății în condiții de nelegalitate a sporului de dispozitiv inclus în salariul de bază, a formulat prezenta acțiune pentru recuperarea sumelor nete încasate de salariați și a regularizării bugetului local cu bugetele publice, ca urmare a viramentelor efectuate ce reprezintă contribuțiile reținute salariaților și contribuțiile angajatorului.
Recurenta a arătat că pârâtul nu este afectat în prezent decât de înapoierea sumei nete primite ca plată a sporului de dispozitiv, menționând că pârâtul va returna doar suma netă încasată, însă trebuie regularizate acele contribuții virate în plus, tocmai pentru încasarea sporului de dispozitiv.
În motivele de recurs pârâtul D. I. arată că sumele acordate au fost date de UATM Orșova cu acordul compartimentelor de specialitate.
Analizând recursurile formulate se constată că recursul formulat de reclamantă este nefondat și va fi respins, iar recursul formulat de pârât este nul pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul formulat de reclamantă Curtea reține că prin sentința civilă recurată, instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale nete încasate necuvenit pe perioada ianuarie 2011 – iulie 2012, rezultate din suma brută de 3410 lei, iar obiectul recursului îl reprezintă solicitarea recurentei reclamante de obligare a pârâtei la plata întregii sume, respectiv a sumei brute, necesară pentru regularizarea contribuțiilor virate în plus pentru încasarea sporului de dispozitiv.
Se constată că din Tabelul nominal cu salariații și aleșii locali de la care trebuie recuperate sume conform Deciziei Curții de Conturi nr.14/2012 (fila 11 dosar fond) rezultă că au fost menționate sumele brute care trebuie recuperate, deși pârâta nu a încasat această sumă, ci a încasat doar suma netă aferentă sumei brute.
Mai mult, prin decizia invocată de recurenta-reclamantă, respectiv Decizia nr.14 /27.04.2012, emisă de Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi M., s-a constatat în mod expres cuantumul global al sumei nete acordate personalului, fiind precizate separat și celelalte contribuții reținute și virate către alte bugete publice de către recurenta-reclamantă, în calitate de angajator.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantei doar sumele nete încasate necuvenit, celelalte diferențe până la sumele brute de recuperat menționate în Tabelul nominal cu salariații și aleșii locali de la care trebuie recuperate sume conform Deciziei Curții de Conturi nr.14/2012 neputând fi recuperate de la angajat, urmând ca angajatorul să procedeze la regularizarea bugetului local cu bugetele publice ca urmare a contribuțiilor virate în plus, însă fără afectarea angajatului, respectiv a sumelor pe care trebuie să le restituie acesta.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă rap.la art.304, 3041 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul formulat de pârât, Curtea, din oficiu, a invocat nulitatea recursului declarat de reclamantă, excepție ce o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente:
Recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, conform art. 303 Cod procedură civilă.
Prin cererea de recurs înaintată primei instanțe la data de 12.11.2013, recurentul-pârât nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, omisiune ce se sancționează, conform textului de lege precitat, cu nulitatea.
În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. l Cod pr. civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, excepție făcând cazurile prevăzute de alin. 2 al aceluiași articol.
Curtea constată că nu există motive de ordine publică, în sensul dispozițiilor art. 306 alin.2 Cod pr. Civilă, pentru a fi invocate din oficiu de către instanță, situație în care, în temeiul art. 306 alin.1 Cod pr. civilă, va constata nul recursul declarat de pârâtul D. I..
În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. l Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, excepție făcând cazurile prevăzute de alin. 2 al aceluiași articol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E
Constată nul recursul formulat de pârâtul D. I., împotriva sentinței civile nr.4529/08.10.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._ .
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI ORȘOVA prin reprezentant lega Primar, împotriva sentinței civile nr.4529/08.10.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._ .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, F. D. | Judecător, I. V. |
Grefier, N. D. |
23.01.2014
Red.jud.I.V.
2 ex/AS
j.f.M.I.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 4601/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 754/2014.... → |
|---|
