Anulare act. Decizia nr. 711/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 711/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 9087/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 711/2014
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător O. C. G.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ M., cu sediul în Dr.Tr.S., ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 5596/05.12.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. S. M. ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT T. E., LA C. AV I. C. N., cu sediul în Dr.Tr.S., .. 14, ., județul M., având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru apelanta pârâtă, consilier juridic B. D., iar pentru intimatul reclamant, avocat N. I. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, reprezentantul apelantei pârâte, susține că, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, instanța de fond, nepronunțându-se în acest sens și solicită astfel, admiterea acestei excepții întrucât acțiunea a fost introdusă la data de 17.09.2013, deci, peste termenul de 3 ani.
Având cuvântul și asupra apelului, pune concluzii de admitere a acestuia, de modificare a sentinței apelate și pe fond, de respingere a acțiunii reclamantei ca neîntemeiate.
Avocat N. C. I., pentru intimatul reclamant, S. S. M. ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT T. E., solicită respingerea excepției invocate de apelanta pârâtă și respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 17.09.2013 s-a înregistrat la Tribunalul M. acțiunea formulată de reclamantul S. S. M. în numele membrei de sindicat T. E. prin care a chemat în judecată pe pârâta Direcția de S. Publică M., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea dispoziției de reîncadrare nr. 235/31.08.2010 emisă de pârâtă cu încălcarea Legii 330/2009 și obligarea acesteia la emiterea unei noi dispoziții cu respectarea Legii 330/2009 și a Legii 284/2010.
- recalcularea salariului de bază cuvenit reclamantei membră de sindicat în raport de salariul de încadrare avut în luna decembrie 2009, conform art. 30 alin.5 din Legea 330/2009, începând cu 01.09.2010;
- plata sumelor reprezentând diferențele dintre salariul rezultat în urma reîncadrării și salariul efectiv încasat începând cu 01.09.2010;
- obligarea pârâtei la plata contribuțiilor aferente drepturilor salariale neplătite către Casa Județeană de Pensii M..
De asemenea, s-a solicitat ca sumele să fie actualizate la momentul plății efective și să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale în raport de data scadenței fiecărui drept restant, cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că membra de sindicat este angajată cu contract de muncă la Direcția de S. Publică M. și a desfășurat activitate în funcție publică de execuție până la data de 01.09.2010, când prin dispoziția nr.235/2010 a fost trecută în funcție contractuală de execuție în baza Ordinului nr. 1078/2010 al Ministrului Sănătății.
Trecerea din funcția publică de execuție în funcția contractuală de execuție, respectiv încadrarea și plata drepturilor salariale a membrei de sindicat trebuia să se facă în temeiul Legii nr. 330/2009 și OMS nr. 547/2010.
Eludând dispozițiile art.30 al.5 din Legea nr. 330/2009 și precizările Ministerului Sănătății comunicate prin adresa nr._/2010 cu privire la modalitatea de stabilire a salariului de bază pentru funcționarii publici care au trecut pe funcții de personal contractual, pârâta prin dispoziția emisă, odată cu încheierea contractului individual de muncă a stabilit membrei de sindicat un salariu de bază de încadrare mai mic față de alți salariați existenți în plată și încadrați cu contract individual de muncă în funcții similare.
Prin urmare, pârâta nu a ținut seama de faptul că la trecerea reclamantei pe funcția contractuală, aceasta trebuia să beneficieze de drepturile de care ar fi beneficiat în luna decembrie 2009, ca și personal contractual.
În raport de aceste prevederi, pârâta prin emiterea dispoziției contestate a dispus reîncadrarea salarială a reclamantei eludând dispozițiile Legii nr. 330/2009, fără a avea ca reper salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009, ceea ce a condus la diminuarea drepturilor salariale în raport cu ceilalți salariați care prestează în aceleași condiții funcții contractuale, încălcând disp. art 6 al.2 Codul muncii.
S-a mai susținut că pârâta a produs reclamantei membră de sindicat un prejudiciu material constând în c/val drepturilor salariale neacordate, astfel că este obligată să o despăgubească conform art. 253 Codul muncii, art. 1489 al.2, art. 1531-1535 Cod civil.
Cât privește dobânda legală s-a arătat că reprezintă câștigul, folosul, beneficiul realizabil de către creditor prin reinvestirea sumelor cuvenite fără să facă dovada prejudiciului, existența acestuia fiind prezumată, procentul fiind stabilit de legiuitor prin OG nr. 9/2000 și ulterior OG nr. 13/2011.
Referitor la drepturile pretinse s-a arătat că sunt legale și au fost solicitate în termenul de 3 ani prev. de art. 268 al.1 lit.c Codul muncii, dreptul la acțiune prescriindu-se în 3 ani de la data nașterii dreptului, care în cauză este data de 01.09.2010.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.330/2009, Legii nr. 284/2010, art. 266, 269 Codului muncii.
Pârâta Direcția de S. Publică M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, arătând că reclamanta membră de sindicat și-a schimbat calitatea din funcționar public în personal contractual ca urmare a Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1078/2010, acesteia neaplicându-i-se prevederile art.31 din Legea 330/2009, deoarece nu este nou încadrată pentru că nu a dat concurs organizat pentru ocuparea unui post vacant.
Pe cale de excepție, a invocat prescripția dreptului la acțiune în raport de data nașterii dreptului – 01.09.2010, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată la data de 17.09.2013, peste termenul de 3 ani.
Potrivit art. 31 din Legea 330/2009, pentru personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată a legii, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare.
A mai arătat că potrivit art.30 alin.5 lit. a din Legea nr.330/2009, în anul 2010 personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009 își va păstra salariul avut, astfel că noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta.
A mai precizat că reclamanta beneficiază începând cu data de 01.09.2010 de cuantumul lunar al primei de stabilitate în sumă de 123 lei, drept ce se acordă conform Notei la Anexa nr. II/2 din Legea 330/2009, drept specific personalului sanitar contractual și care face parte din salariul de bază de 1715 lei.
Conform prevederilor Legii 330/2009 salariul de baza al reclamantei care începând cu data de 01.09.2010 și-a schimbat calitatea din funcționar public în personal contractual, va fi la nivelul din luna decembrie 2009, fără a depăși limita maximă a salariului de bază prevăzut pentru funcția contractuală; salariul de încadrare al reclamantei nu poate fi majorat de la 1054 lei la 1368 lei, întrucât pentru personalul contractual deja existent, salariile de bază avute în luna decembrie 2009 au fost stabilite conform legislației aplicabile personalului contractual din anul 2009.
Prin întâmpinare s-a mai arătat că statul de funcții al DSP M. a fost aprobat pentru anul 2010 de către conducerea Ministerului Sănătății, salariile fiind stabilite în conformitate cu prevederile legale, iar cabinetul medical PF 1 din cadrul compartimentului supraveghere epidemiologică nu se încadrează la locuri de muncă a căror activitate se desfășoară în condiții deosebite.
Referitor la plata contribuțiilor către Casa Județeană de Pensii M. a susținut că plata drepturilor salariale implică și virarea contribuțiilor aferente, iar cât privește plata dobânzii legale, pârâta a arătat că nici un act normativ nu reglementează plata dobânzii pentru drepturile de natură salarială obținute în instanță, în acest caz acordându-se doar reactualizarea sumelor.
Prin sentința civilă nr. 5596/05.12.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. S. M. în numele membrei de sindicat T. E., în contradictoriu cu pârâta Direcția de S. Publică M., jud. M..
A fost obligată pârâta să recalculeze salariul de bază cuvenit membrei de sindicat în raport de salariul de încadrare avut în luna decembrie 2009 conform art. 30 al.5 din Legea 330/2009, începând cu data de 01.09.2010.
S-a anulat dispoziția nr.235/31.08.2010 emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta să emită o nouă dispoziție conform noii reîncadrări.
A fost obligată pârâta să plătească membrei de sindicat diferențele dintre salariul rezultat din noua reîncadrare și salariul efectiv încasat începând cu data de 01.09.2010, sume care vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, precum și să plătească dobânda legală calculată pentru aceste sume de la data de 05.12.2013 până la data plății efective .
A fost obligată pârâta să plătească pentru membra de sindicat contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorare de aceasta, aferente diferențelor de drepturi salariale acordate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului S. S. M. 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta membră de sindicat T. E. este angajata pârâtei Direcția de S. Publică M., iar prin dispoziția nr.235/2010 emisă de pârâtă, s-a dispus, începând cu data de 01.09.2010, eliberarea acesteia din funcția publică de execuție de referent și trecerea pe funcția contractuală de execuție de asistent medical principal gradația 5 din cadrul Compartimentului de supraveghere epidemiologică și control boli transmisibile - supraveghere epidemiologică, program național de imunizare și programul boli transmisibile, cabinet medical PF I.
Prin dispoziția menționată s-a stabilit și salariul de bază de 1715 lei pentru reclamanta membră de sindicat, urmare a trecerii acesteia pe funcția contractuală de execuție.
Prin acțiunea dedusă judecății formulată în numele reclamantei – membră de sindicat de S. S. M. în baza art. 28 al.2 din Legea dialogului social nr. 62/2011, s-a solicitat anularea dispoziției de reîncadrare emisă de pârâtă și emiterea unei noi dispoziții cu respectarea Legii 330/2009 și Legii 284/2010, recalcularea salariului de bază prin raportare la salariul de încadrare avut în luna decembrie 2009 stabilit conform art.30 alin.5 din Legea 330/2009 începând cu data de 01.09.2010, plata diferențelor de drepturi salariale rezultate în urma noii reîncadrări începând cu 01.09.2010; de asemenea, s-a solicitat ca diferențele de drepturi salariale să fie actualizate cu indicele de inflație, să se acorde dobânda legală și să fie obligată pârâta la plata contribuțiilor aferente acestor drepturi.
Față de solicitările reclamantei membră de sindicat, Tribunalul a reținut că Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, prevede în art.12 al.3 că în anul 2010 salariile se stabilesc potrivit art.30 alin. 5, fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la lege.
Art. 30 alin.5 prevede că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Potrivit art.31 din același act normativ, pentru personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare.
În raport de aceste prevederi legale, se constată că prin adresa nr._/11.10.2010 Ministerul Sănătății a comunicat Direcției de S. Publică M. că la trecerea pe funcții contractuale conform OMS 1078/2010, salariații încadrați anterior ca funcționari publici vor beneficia de drepturile de care ar fi beneficiat în decembrie 2009 în calitate de personal contractual (fila 24 dosar).
În luna decembrie 2009, reclamanta membră de sindicat era încadrată în funcție publică de execuție, însă începând cu data de 01.09.2010 aceasta a fost trecută pe funcție contractuală încheindu-i-se și contractul individual de muncă nr.4201/13.09.2010 .
Față de prevederile art.30 alin.5 din Legea 330/2009 coroborate cu adresa nr._/2010 a Ministerului Sănătății rezultă că începând cu 01.09.2010 reclamanta membră de sindicat trebuia să beneficieze de salariul de încadrare pe care l-ar fi avut în decembrie 2009 în calitate de personal contractual, fiind îndreptățită la plata diferențelor dintre salariul rezultat din noua reîncadrare și salariul efectiv încasat.
Nu pot fi primite apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare în sensul că pentru personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată a legii, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare, de vreme ce reclamanta membră de sindicat, așa cum susține aceeași pârâtă, nu este personal nou încadrat și nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 31 din Legea 330/2009. Același act normativ îi este aplicabil și reclamantei membră de sindicat cu privire la care a operat o reîncadrare și căreia trebuia să îi fie menținut salariul avut în luna decembrie 2009, dispozițiile art. 30 alin.5 din Legea 330/2009 fiindu-i pe deplin aplicabile.
Potrivit art. 253 al.1 Codul muncii, „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
În raport de textul de lege citat se apreciază că prin necalcularea salariului de bază în raport de salariul de încadrare calculat potrivit art.30 alin. 5 din Legea 330/2009, începând cu data de 01.09.2010, reclamanta membră de sindicat a fost prejudiciată, iar pentru repararea prejudiciului cauzat, diferențele de drepturi salariale se vor acorda actualizate cu rata inflației la data plății efective.
De asemenea, se impune și repararea prejudiciului constând în lipsa de folosință a sumelor cuvenite, motive pentru care va fi obligată pârâta și la plata dobânzii legale.
Potrivit art.1531 al.1, 2 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.
De asemenea, art. 1535 al.1 cod civil dispune că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până în momentul plății în cuantumul convenit de părți sau în lipsă în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Din interpretarea dispozițiilor art.1531, 1535 Cod civil rezultă că daunele interese moratorii constau în dobânda legală care, în cauză, urmează să se acorde de la data pronunțării prezentei hotărâri.
În acest sens se are în vedere că potrivit art. 274 Codul muncii republicat, în materia conflictelor de muncă, hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept.
Prin urmare, data pronunțării hotărârii este data de la care pârâta a fost pusă în întârziere pentru acoperirea integrală a prejudiciului rezultat din neachitarea drepturilor salariale calculate în raport de dispozițiile art.30 alin . 5 din Legea 330/2009.
Cât privește natura juridică a dobânzii se constată că este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății – daune compensatorii, fiind admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtei la plata contribuțiilor și impozitelor aferente diferențelor de drepturi salariale calculate în raport de dispozițiile art.30 alin . 5 din Legea 330/2009, se constată că este întemeiat .
Potrivit art. 7 din Legea 263/2010 angajatorii au obligația de a întocmi și depune lunar la casele teritoriale de pensii declarațiile nominale privind contribuțiile suportate atât de către angajator cât și de către salariat aferente drepturilor salariale efectiv încasate, art. 40 pct.2 lit. f Codul muncii dispunând că „angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii ”.
În raport de aceste prevederi legale a fost obligată pârâta să plătească contribuțiile și impozitele aferente diferențelor de drepturi salariale acordate prin prezenta sentință.
Față de faptul că dispoziția de reîncadrare nr. 235/2010 a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale anterior enunțate, urmează să se dispună anularea acestei dispoziții și să fie obligată pârâta DSP M. să emită o nouă dispoziție, conform reîncadrării dispuse.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, s-a constatat că acțiunea este întemeiată, și a fost admisă.
În baza art.453 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului S. S. M. suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței anexate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră apelanta că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea formulată și a obligat D.S.P. M. să recalculeze salariul de bază al intimatei reclamante în raport de salariul de încadrare, să plătească diferențele dintre salariul rezultat și salariul efectiv încasat, dobânda legală, contribuțiile și impozitele, începând cu data de 1.09.2010.
Pe cale de excepție, a invocat prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, însă instanța nu s-a pronunțat în acest sens; dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului - 1.09.2010, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17.09.2013, deci peste termenul de 3 ani.
Așa cum s-a a precizat în întâmpinarea depusă la instanța de fond, potrivit prevederilor art.31 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.
Având în vedere că reclamanta și-a schimbat calitatea din funcționar public în personal contractual, ca urmare a Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1078/2010, nu se aplică prevederile art.31 din Legea nr.330/2009, deoarece reclamanta nu este nou încadrată, pentru că nu a dat concurs organizat pentru ocuparea unui post vacant.
Conform art.30 alin.5 lit.a din Legea nr.330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, respectiv noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, 1a care se adaugă sporurile care se introduc în acesta.
Totodată, s-a arătat ca reclamanta beneficiază începând cu data de 01.09.2010 de cuantumul lunar al primei de stabilitate, in suma de 123 lei ,drept ce se acorda conform Notei la Anexa nr.II/2 din Legea 330/2009,drept specific personalului sanitar contractual si care face parte din salariul de baza de 1715 lei.
Menționează apelanta că salariile de încadrare ale personalului sanitar contractual au fost prevăzute prin OG nr.115/2004, cu modificările și completările ulterioare, stabilindu-se limita minimă și maximă a acestora.
Așa cum rezultă și din adresa nr._/18.11.2010 a Ministerului Sănătății - Direcția Organizare și Politici Salariale - conform art.30 alin.5 lit.a din Legea cadru nr.330/2009,salariile de baza pentru personalul încadrat care și-a schimbat calitatea din funcționar public în personal contractual, ca urmare a Ordinului Ministerului Sănătății nr.l 078/2010,vor fi la nivelul din luna decembrie 2009, fără a depăși limita maximă a salariului de bază prevăzut pentru funcția contractuala și fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009; nu pot fi majorate la nivelul salariilor de bază pentru personalul contractual existent, deoarece pentru acesta salariile de bază avute în luna decembrie 2009 au fost stabilite conform legislației aplicabile personalului contractual din anul 2009.
Astfel, conform prevederilor Legii nr.330/2009, salariul de bază al reclamantei ,care începând cu data de 1.09.2010, și-a schimbat calitatea din funcționar public în personal contractual, va fi la nivelul din luna decembrie 2009, fără a depăși limita maximă a salariului de bază prevăzut pentru funcția contractuală ; salariul de încadrare al reclamantei nu poate fi majorat de la 1054 lei la 1368 lei, întrucât pentru personalul contractual deja existent, salariile de bază avute în luna decembrie 2009 au fost stabilite conform legislației aplicabile personalului contractual din anul 2009.
In conformitate cu prevederile OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, în vigoare la data stabilirii salariilor pentru anul 2010, art.5, alin. (1) lit.a, b, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul brut avut la această dată, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:
a) la salariul de bază, corespunzător funcției avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta, prevăzute în notele la anexa II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 (sporul de vechime în muncă, sporul de prevenție, cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate și o compensație tranzitorie ce reprezintă sporul de încordare psihică de care a beneficiat în anul 2009 și care prin Legea nr.330/2010 nu se mai acordă), în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cum este cazul reclamantei;
b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr.330/2009.
Cabinetul medical PFl din cadrul Compartimentului Supraveghere epidemiologică, program național de imunizare si programe boli transmisibile nu se încadrează la locuri de munca a căror activitate se desfășoară în condiții deosebite sau periculoase, astfel că reclamanta nu beneficiază de sporuri pentru condiții de muncă.
Referitor la plata contribuțiilor către Casa Județeană de Pensii M., menționează subscrisa că plata drepturilor salariale implică și virarea contribuțiilor aferente.
De asemenea, referitor la solicitarea plații dobânzii legale, nici un act normativ nu reglementează și nu obligă pârâtul la plata unei dobânzi legale drepturilor de natură salarială obținute in instanța in urma pronunțării unor hotărâri judecătorești, în acest caz pârâtul fiind obligat doar la reactualizarea acestor sume.
Statul de funcții al D.S.P. M., în urma verificărilor efectuate a fost aprobat pentru anul 2010 de conducerea Ministerului Sănătății, salariile stabilite de D.S.P. M. fiind în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Față de cele relatate, solicită admiterea apelului, schimbarae sentinței nr.5596/2013 și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
Apelul este nefondat.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.09._13 a fost invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la prima instanță, fără ca însă Tribunalul să o examineze.
Având în vedere efectul devolutiv ala apelului, Curtea apreciază că excepția este nefondată, întrucât salariul aferent lunii septembrie 2010 se achită în luna calendaristică următoare, respectiv în luna octombrie 2010. Drepturile salariale fac parte din categoria drepturilor patrimoniale, iar acțiunea având ca obiect plata acestora, în condițiile neacordării la scadență, poate fi formulată, potrivit art.268 lit.c din Codul Muncii, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Dreptul la acțiune s-a născut la data scadenței plății, respectiv în luna octombrie 2010, iar în raport de acest moment, promovarea acțiunii la data de 17.09.2013 apare ca fiind făcută în termenul de prescripție.
Criticile vizând fondul cauzei sunt, de asemenea, nefondate.
Prin dispoziția nr.235/31.08.2010 intimata-reclamantă a fost eliberată din funcția publică de execuție și încadrat în funcție contractuală de execuție. Prin aceeași decizie, s-a stabilit noul salariu al reclamantei, prin comparație cu funcții similare din instituție, corespunzător noii funcții ocupate.
Prin decizia contestată în cauza de față, a fost diminuat salariul stabilit la momentul încadrării pe noua funcție. Argumentele juridice avute în vedere de angajator și susținute și în recurs sunt acelea că dispozițiile art. 30 alin. 5 lit. a și art. 8 din Legea nr. 330/2009 se opun stabilirii unui alt salariu al reclamantului într-un cuantum superior celui din decembrie 2009.
Dispozițiile legale invocate au următorul conținut:
Art. 30 -(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
Art. 8 - În anul 2010, majorarea salariilor, a soldelor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor se va face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei/lună și fără a depăși această valoare.
Dispozițiile art.30 alin.5 se referă stabilirea salariilor începând cu data de 01.01.2010, dată de la care a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 și cuprind mențiuni cu privire la modul de stabilire a salariului de bază.
Reglementarea din teza inițială a art. 30 alin. 5 referitoare la păstrarea salariului avut fără ca acesta să fie afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din decembrie 2009 nu poate fi extinsă pentru situațiile în care, pe parcursul anului 2010, au avut loc încadrări în alte funcții .
În cazul concret al reclamantei, dispozițiile art.30 au fost avute în vedere la reîncadrarea realizată la 01.09.2010, o dată cu aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 330/2009. Situația juridică ivită ca urmare a aplicării OMS nr. 1078/2010 este însă diferită, câtă vreme reclamanta a fost încadrată pe o funcție nouă. Pentru această situație, legiuitorul a prevăzut la art. 31 modul de stabilire a salariului astfel:
Art. 31 - Pentru personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.
Aceasta este norma juridică aplicabilă în cauză. Recurenta interpretează textul art. 31 în sensul că acesta s-ar aplica numai pentru personalul încadrat prin concurs organizat pentru ocuparea posturilor vacante. Or, textul nu face vreo distincție în acest sens, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretarea nu trebuie sa facă vreo distincție.
În mod greșit susține apelanta că se aplică în cauză dispozițiile art. 8 din Legea nr. 330/2009, ipoteza acestui text fiind aceea a „majorării” salariilor, în sensul creșterii cuantumului salariului in situația păstrării aceleiași funcții. Noțiunea de majorare a salariului este diferită de cea a stabilirii salariului, situație în care se încadrează cauza de față.
Argumentele juridice ale instanței de fond sunt legale, cu atât mai mult cu cât au fost interpretate textele legale și prin raportare la scopul legii, acela de a realiza salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază criticile apelantei ca fiind nefondate și ,în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Potrivit art. 453 coroborat cu art. 482 NCPC, va fi obligată apelanta către intimat la 700 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ M., cu sediul în Dr.Tr.S., ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 5596/05.12.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. S. M. ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT T. E., LA C. AV I. C. N., cu sediul în Dr.Tr.S., .. 14, ., județul M..
Obligă pârâta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, D. S. O. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.18.03.2014
j.f. N.M.M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 393/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
