Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2592/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2592/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 14819/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2592
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
PREȘEDINTE T. Ț.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, cu sediul în C., .. 32, județul D., pentru membrul de sindicat D. I., împotriva sentinței civile nr. 1449 din 18 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., .. 22, județul D..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic D. A., reprezentându-l pe apelantul reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, și consilier juridic T. G. C., reprezentând-o pe intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care Curtea, constatând că nu sunt excepții de invocat și cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic D. A., pentru apelantul reclamant, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
Consilier juridic T. G. C., pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, se constată următoarele:
La data de 30.10.2013 S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE „FORȚA LEGII" C., în calitate de reprezentant legal al salariatei: D. I. membra de sindicat, reclamant în speță, în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, rep. și al art. 30 din NCPC, prin prezenta cerere a chemat în judecată: DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI (DGASPC D.) C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta unitate angajatoare să plătească persoanei reclamante un spor de 100% pentru orele lucrate de aceasta în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada: 01.01._13, actualizate, și în continuare, pe durata continuității raportului de muncă între părți și condițiilor de lucru,pentru următoarele considerente:
În motivarea acțiunii a arătat că reclamanta este membru al Sindicatului, fiind angajată cu contract individual de muncă în cadrul pârâtei, iar în perioada menționată mai sus a avut raporturi de muncă cu pârâta, în funcția de asistent maternal profesionist .
Prin sentința civilă nr. 1449 din 18 martie 2014, Tribunalul D. a respins acțiunea formulata de reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII cu sediul în C.. . nr 32 jud D. pentru D. I., CNP_ în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D. cu sediul în C., . 22, jud D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut urmatoarele:
Reclamanta D. I. membra de sindicat are calitatea de persoana încadrată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Drepturile sale de salarizare sunt stabilite în conformitate cu prevederile Legii 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului din fondurile publice Anexa si cele ale Codului Muncii sau ale contractului individual de munca .
Aceste acte normative, dar si contractul individual de munca au recunoscut ca pentru orele lucrate de personalul contractual in zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările in vigoare nu se lucrează se acorda un spor de 100 % ( art. 2 Cap II din Anexa III la Legea cadru 284/2010 si art. 142 Codul muncii.
Prin Legea nr. 285/2010, Legea 283 /2011 si OUG nr. 84/2010 plata unor sporuri, inclusiv a celui prevăzut de art. 2 Cap II din Anexa III la Legea cadru 284/2010 a fost suspendata stabilindu-se ca pentru perioada 2011-2013… munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat in funcții de execuție sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează, in cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber"(art. 9 din Legea nr. 285/2010. art. 7 din Legea nr .283/2011 si O.U.G. nr. .84/2013 privind stabilirea salariilor pentru personalul din sectorul bugetar).
F. de aceste dispoziții legale, instanța înlătura apărarea formulată de reclamantul S. Administrației Publice Forța Legii în sensul ca normele vizează în general personalul bugetar si ca ar exclude de la aplicare personalului bugetar din familia ocupaționala de funcții bugetare ,, sănătate", întrucât orice dispoziție privind aplicarea Legii cadru nr. 284/2010 – legea salarizării unitare pentru personalul din sectorul bugetar are în vedere toți salariații din acest sector ,în afara excepțiilor expres prevăzute de lege.
Nefiind posibilă modalitatea de plată a acestui spor, pârâta a procedat conform înscrisurilor depuse la dosar la compensarea muncii efectuate cu timp liber întrucât legea salarizării bugetare prin modificările aduse nu permite alta alternativa .
Întrucât s-a cerut numai plata sporului de 100 % nu si alte despăgubiri tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, pentru membrul de sindicat D. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că în mod corect Legea nr.284/2010 constituie normă aplicabilă, drepturile salariale ale apelantei fiind stabilite de această lege.
Instanța a apreciat că prin art.9 din Legea nr.285 / 2010, art.7 din Legea nr. 283 /2011 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.84/2012 a fost suspendată plata sporului de 100% pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, nu se lucrează, fiind compensate cu timp liber corespunzător.
Legea-cadru nr. 284/2010 a operat pe întreaga perioadă pentru care a solicitat constatarea dreptului, fiind în vigoare și în prezent, în timp ce normele de excepție invocate de instanță au operat pe secvențe anuale, fără a modifica articolele invocate din actul de bază pe care și-a întemeiat acțiunea, operând însă la modul general.
Instanța nu a observat și în mod greșit nu a constatat că personalul din unitățile sanitare și de asistență socială și medico-socială care asigură continuitatea activități cadrul schimbului normal de lucru, categorie din care face parte apelanta, se bucură o reglementare expresă - art. 2 Cap. II din Anexa III la legea cadru, excepțională în raport de norma referitoare la „tot personalul din sectorul bugetar",care este în vigoare și aplicabilă începând cu anul 2011 până în prezent, și în continuare.
Instanța a constatat că „în afara excepțiilor expres prevăzute de lege" prevederi legale care suspendă plata sporului de 100 % sunt aplicabile tuturor salariaților din sectorul bugetar.
Susținerea sa este că apelanta se înscrie în excepțiile expres prevăzute de lege,categoria din care face parte aceasta fiind prevăzută distinct de legiuitor, excepțional, în art. 2 Cap. II Anexa III la Legea cadru nr. 284/ 2010.
In situația în care legiuitorul nu ar fi dorit ca această Anexă să producă efecte, ar fi reglementat prin normele anuale arătate de instanță lipsa aplicabilității acesteia.
Opinia sa coincide cu cea a autorității legale de reglementare în domeniul muncii și protecției sociale la nivel național - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, anume că personalul din unitățile de asistență socială are dreptul să beneficieze de sporul de 100% prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010, situație asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel.
Faptul că această categorie de personal, din care face parte apelanta, desfășoară o activitate profesională continuă, în cadrul schimbului de lucru, care include zile în care în conformitate cu prevederile legale în vigoare nu se lucrează - sâmbete, dumici și sărbători legale - este indiscutabil, intimata-pârâtă confirmă această împrejurare.
În mod greșit a reținut instanța de fond că pârâta ar fi procedat la compensarea muncii efectuate cu timp liber corespunzător, deoarece din actele depuse la dosar de intimata-pârâtă rezultă tocmai contrariul.
Reclamantul solicită instanței de cenzură să observe că în nici unul dintre înscrisurile depuse nu sunt individualizate ore libere plătite apelantei-reclamante în următoarele 60 de zile, cum ar fi trebuit să fie în situația existenței unei compensări pentru timpul lucrat în zilele de sâmbătă și duminică, precum și de sărbători legale.
Din actele depuse în dosar reiese că apelanta a lucrat în regim de continuitate, în ture de 12 h lucrate urmate de 24 h libere, fără a-i fi niciodată compensată în următoarele 60 de zile munca efectuată în zilele în care nu lucrează.
Actele depuse dovedesc, și nu este contestat în niciun fel de intimata-pârâtă, ci ultimii trei ani această categorie de personal nu a beneficiat de compensarea cu f liber corespunzător, așa cum prevede legea, dintr-un motiv justificat, din cauza lipse, personal a instituției publice, constrânsă prin reglementările legale în vigoare să angajeze personal suficient, corespunzător posturilor vacante - OUG nr. 34 / 2009.
Instanța de fond s-a aflat într-o vădită eroare în ceea ce privește motivarea
conform căreia intimata ar fi compensat munca efectuată cu timp liber corespunzător, ceea ce demonstrează că nu a cercetat actele depuse în speță încălcând principiul rolului activ al judecătorului prevăzut de NCPC.
Susține apelantul că, în măsura în care angajatorul, din orice motive, nu s-a aliniat conduitei impuse de norma de excepție, neacordându-i salariatului apelant timpul corespunzător, s-ar fi creat premisele unui conflict de drepturi susceptibil de a fi soluționat de către instanță potrivit legii, salariatul fiind îndreptățit la o despăgubire „grevată" pe răspunderea patrimonială prevăzută de art. 253 alin. 1 Codul muncii.
Reținerea instanței potrivit căreia salariatul apelant căruia nu i-a fost compensat/ timpul lucrat cu timp liber corespunzător ar avea dreptul la despăgubiri, nu este corectă.
Această optică a instanței este greșită, fiind contrazisă de Codul Muncii - art. 142 alin. (2), care prevede că în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, așadar nu despăgubiri - cum în mod greșit a înțeles judecătorul fondului.
Art. 142 din Codul Muncii se referă tocmai la salariații care lucrează în unitățile sanitare, în scopul asigurării asistenței, la locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, pentru acești salariați și dreptul comun prevede compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau plata unui spor de 100% în caz contrar.
Legea nr. 284/ 2010 art. 2 din Cap. II din Anexa III, prevede că munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistentă socială și de asistentă medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători egale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite.
Din aceste motive - prevederile legale invocate și faptul că în speță nu a fost asigurată compensarea cu timp liber - a solicitat instanței plata sporului de 100% așa cum prevede legea, echivalând cu noțiunea de despăgubiri prev. de art. 253 alin. 1 din Codul Muncii.
Interpretarea textelor legale trebuia să se facă astfel încât să respecte voința legiuitorului, ceea ce în cazul de față nu s-a întâmplat. Instanța de fond a încălcat acest principiu, interpretând speța dedusă judecății împotriva punctului de vedere al MMFPS exprimată prin adresa nr."1257/ IG/_/ RG/ 1743/ GB din 16.05.2013, aflată la dosar, asupra căreia nu s-a pronunțat în niciun fel. Cu atât mai mult cu cât și alte ministere care compun Guvernul, inclusiv Ministerul Sănătății, având rol de coordonator metodologic al domeniului sănătății și asistenței, au plătit și plătesc fără întrerupere din anul 2011 angajaților lor aceste drepturi.
Intimata pârâtă, a formulat întâmpinare, arătând, în esență, că sentința Tribunalului este legală și temeinică iar motivele apelului, neîntemeiate, iar apelantul reclamant S, răspuns la întâmpinare, arătând, în esență, că apărarea intimatei este nefondată, iar criticile aduse sentinței, întemeiate.
Apelul nu este fondat.
Examinând sentința, prin prisma criticilor formulate de apelant, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece în mod corect, în aprecierea probelor administrate, instanța de fond a avut în vedere statutul special al reclamantei, de asistent maternal profesionist, atestat în temeiul Hotărârii nr. 679/2003, care, pentru îngrijirea și educarea copiilor pe care îi primește în plasament la domiciliu, are un program de lucru permanent.
Astfel, neîntemeiat apelanții susțin că, în speța deduse judecății, a operat numai Legea nr.284/2010, iar celelalte acte normative operau numai pe secvențe anuale, deoarece activitatea asistenților maternali profesioniști se bazează pe Hotărârea nr.679/2003, care se completează cu prevederile art.1091 din legea nr.272/2004 modificată prin Legea nr.257/2013.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 2 din Codului muncii, dispozițiile acestui cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
În speța dedusă judecății, raporturile de muncă sunt reglementate de dispozițiile HG 679/2003 și de prevederile Legii 272/2004 care clarifică și definește profesia de asistent maternal profesionist, drepturile și obligațiile acestuia, inclusiv salarizarea sa.
Hotărârea 679/2003 prevede în art.8 alin.1 că activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist, se desfășoară în baza unui contract individual de muncă ce are un caracter special, care este specific protecției copilului și care se încheie cu un serviciu public specializat pentru protecția copilului sau cu un organism privat autorizat, care are obligația supravegherii și sprijinirii activității desfășurate de asistenții maternali profesioniști.
De aici decurge și faptul că această categorie de personal are un statut special ce este prevăzut și în fișa postului unde, la condițiile postului, este indicat faptul că programul de lucru este permanent.
Aceste prevederi ale Hot.679/2003 se completează cu art.1091 din Legea nr.272/2004 modificată prin Legea nr.257/2013, potrivit cărora activitatea persoanei atestate ca asistent maternal în condițiile legii, se desfășoară în baza unui contract cu caracter special aferent protecției copilului, care are mai multe elemente caracteristice și din care rezultă că specificul acestei categorii de personal nu presupune un program de 8 ore, ci un program permanent adaptat nevoilor copiilor aflați în plasament.
Astfel, potrivit prevederilor art.122 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, modificată și republicată „Activitatea persoanei atestate ca asistent maternal, în condițiile legii, se desfășoară în baza unui contract cu caracter special, aferent protecției copilului, încheiat cu direcția sau cu un organism privat acreditat, care are următoarele elemente caracteristice:
a)activitatea de creștere, îngrijire și educare a copiilor aflați în plasament se desfășoară la domiciliu;
b)programul de lucru este impus de nevoile copilului;
c)planificarea timpului liber se face în funcție de programul familiei și al copiilor aflați în plasament;
d)în perioada efectuării concediului legal de odihnă, asigură continuitatea activității desfășurate, cu excepția cazului în care separarea, în această perioadă, de copilul aflat în plasament în familia sa, este autorizată de direcție.”
Prin urmare, specificul acestei categorii de personal nu presupune un program de 8 ore pe zi, ci un program permanent, adaptat nevoilor copiilor aflați în plasament.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond, în mod întemeiat a respins cererea reclamantei, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând un spor de 100% pentru orele lucrate de aceasta în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada 01.01._13, actualizat și în continuare.
În acest context, motivele invocate de apelant sunt neîntemeiate, astfel că, în baza art.480 alin.1 N.Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, cu sediul în C., .. 32, județul D., pentru membrul de sindicat D. I., împotriva sentinței civile nr. 1449 din 18 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., .. 22, județul D..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2014
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, C. C. |
Red. Jud. M. P./07.07.2014
Tehnored. CC/4 ex.
Jud. fond M. F.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 468/2014.... → |
|---|
