Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 3286/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3286/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 12466/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3286/2014
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. L.
Judecător D. S.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. L., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, . bis, jud. M. în numele și pentru membrii de sindicat I. S. V., S. C. O., ASTALÎȘ A. C., B. S., B. D., C. I.-D., C. B. I., C. I., C. V., C. A., I. F., K. I.-M., P. V., P. Ș. F., S. M. G., S. I., S. P., S. M., T. D., T. C. C., T. I.-C., B. N., M. D., O. L. L., H. M., N. A., N. G.-C., O. I., P. B., P. T., S. M., R. S., B. C., C. D., C. N., C. G., I. N., M. M., M. M., M. M. F., M. C., M. M. G., N. C. și G. G., împotriva sentinței civile nr. 1920 din 30 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . SA, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant S. L. prin apărător, avocat P. C., care a depus împuternicire avocațială și intimata pârâtă . SA prin apărător, avocat C. S., depunând împuternicire avocațială.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat P. C., pentru apelantul reclamant S. L. a solicitat admiterea apelului formulat împotriva sentinței nr. 1920/2014 pronunțată de Tribunalul M., schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
A susținut oral concluzii scrise pe care le-a depus în ședința publică.
A solicitat cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanță privind onorariu de avocat.
Avocat C. S., pentru intimata pârâtă . SA, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
A susținut oral motivele formulate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
A solicitat cheltuieli de judecată, depunând în acest sens factura nr._/12.06.2014.
În replică, la concluziile formulate oral de avocat C. S., avocat P. C. a apreciat că pentru perioada în care s-a menționat că nu a fost încheiat un CCM la nivel de ramură, aplicabilitate ar avea CCM la nivel de ramură aferent anului 2011 și în niciun caz CCM la nivel de societate.
În replică, avocat C. S. a menționat că atâta timp cât acel CCM nu este valabil, nu mai produce efecte juridice, normal este să se aplice CCM la nivel de societate.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea adresată Tribunalului M. și înregistrată sub nr._ reclamantul S. L. în numele și pentru membrii de sindicat I. S. - V., S. C. - O., Astalîș A.-C., B. S., B. D., C. I.-D., C.-B. I., Cocis I., C. V., C. A., I. F., K. I.-M., P. V., P. Ș. - F., S. M. - G., S. I., S. P., S. M., T. D., T. C. C., T. I. - C., B. N., M. D., O. L. - L., H. M., N. A., N. G.-C., Obada I., P. B., P. T., S. M., R. S., B. C., C. D., C. N., C. G., I. N., M. M., M. M., M. M. - F., M. C., M. M. - G., N. C. și G. G. a chemat în judecată pe pârâta . SA Cluj N. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtei la plata către membri de sindicat Neamtiu A., N. G. C., Obada loan, P. B., P. T. și S. M. a diferențelor de drepturi salariate neacordate reprezentând diferența dintre salariul cuvenit având ca bază de calcul salariul minim pe ramura de 1260 lei corespunzător coeficientului 1.5 și cel efectiv încasat, începand cu 06.12.2012 conform sentinței civile nr._/2012 pronunțata de Tribunalul Cluj-N. și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței pentru fiecare dintre membrii de sindicat reprezentați, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective; obligarea pârâtei la plata către membri de sindicat Astalis A. D., B. S., B. D., C. I. D., C. B. loan, Cocis loan, C. V., C. A., I. F. și K. I. M. a diferențelor de drepturi salariale neacordate reprezentând diferența dintre salariul cuvenit având ca baza de calcul salariul minim pe ramura de 1260 lei corespunzător coeficientului 1.5 și cel efectiv încasat, începând cu 06.12.2012 conform sentinței civile nr._ pronunțata de Tribunalul Cluj-N. și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței pentru fiecare dintre membrii de sindicat reprezentați, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective; obligarea pârâtei la plata către membri de sindicat O. L. L., H. M., B. C., C. N., C. D., I. N., C. G., Mihalcut M., Mihalcut M., M. M. F., M. C.C., Mosneagu M. G., N. C., P. V., P. S. F., S. M. G., S. I., S. P., S. M., Tescovina D., T. C. C., Mihalcut D., T. I. C., B. N. a diferenței de drepturi salariale neacordate reprezentând diferența dintre salariul cuvenit având ca baza de calcul salariul salariul minim pe ramura de 1260 lei corespunzător coeficientului 1.5 și cel efectiv încasat, începand cu data de 09 iulie 2012 conform deciziei civile nr.1345 pronunțata de Curtea de Apel Bacău și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței pentru fiecare dintre membrii de sindicat reprezentați, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective și obligarea pârâtei la plata către membri de sindicat I. S. V. și S. C. O. a diferenței de drepturi salariale reprezentând diferența dintre salariul cuvenit având ca bază de calcul salariul minim pe ramura de 1260 corespunzător coeficientului de 1,5 și cel efectiv încasat începând cu data de 07 martie 2012 conform sentinței civile nr. 3161 și respectiv deciziei nr.3083/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței pentru fiecare dintre membrii de sindicat reprezentați, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
Prin sentința civilă nr. 1920 din 30 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul M., s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. în numele și pentru membri de sindicat I. S. – V., S. C. – O., Astalîș A.-C., B. S., B. D., C. I.-D., C.-B. I., Cocis I., C. V., C. A., I. F., K. I.-M., P. V., P. Ș. – F., S. M. – G., S. I., S. P., S. M., T. D., T. C. C., T. I.-C., B. N., M. D., O. L. – L., H. M., N. A., N. G.-C., Obada I., P., B., P. T., S. M., R. S., B. C., C. D., C. N., C. G., I. N., M. M., M. M., M. M. – F., M. C., M. M. – G., N. C. și G. G. în contradictoriu cu pârâta . SA.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei 1240 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul M. a constatat și reținut următoarele aspecte:
Reclamanții sunt salariați ai pârâtei având încheiat contract individual de munca fiind fiecare încadrați pe diferite funcții, respectiv inginer șef compartiment, șef sector exploatare, inginer ecolog, dispecer, șofer; tractorist, lăcătuș mecanic, mecanic, făcând parte din categoria personalului calificat.
Prin acțiunea adresată instanței reclamantul S. L. în numele și pentru membrii de sindicat I. S. - V., S. C. - O., Astalîș A.-C., B. S., B. D., C. I.-D., C.-B. I., Cocis I., C. V., C. A., I. F., K. I.-M., P. V., P. Ș. - F., S. M. - G., S. I., S. P., S. M., T. D., T. C. C., T. I. - C., B. N., M. D., O. L. - L., H. M., N. A., N. G.-C., Obada I., P. B., P. T., S. M., R. S., B. C., C. D., C. N., C. G., I. N., M. M., M. M., M. M. - F., M. C., M. M. - G., N. C. și G. G. a chemat în judecată pe pârâta . SA Cluj N. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtei la plata către membrii de sindicat Neamtiu A., N. G. C., Obada I., P. B., P. T. și S. M. a diferențelor de drepturi salariale neacordate reprezentând diferența dintre salariul cuvenit având ca bază de calcul salariul minim pe ramura de 1260 lei corespunzător coeficientului 1.5 și cel efectiv încasat, începând cu 06.12.2012 conform sentinței civile nr._/2012 pronunțata de Tribunalul Cluj-N. și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței pentru fiecare dintre membrii de sindicat reprezentați, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective; obligarea pârâtei la plata către membri de sindicat Astalis A. D., B. S., B. D., C. I. D., C. B. loan, Cocis loan, C. V., C. A., I. F. și K. I. M. a diferențelor de drepturi salariale neacordate reprezentând diferența dintre salariul cuvenit având ca baza de calcul salariul minim pe ramura de 1260 lei corespunzător coeficientului 1.5 și cel efectiv încasat, începând cu 06.12.2012 conform sentinței civile nr._ pronunțata de Tribunalul Cluj-N. și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței pentru fiecare dintre membrii de sindicat reprezentați, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective; obligarea pârâtei la plata către membri de sindicat O. L. L., H. M., B. C., C. N., C. D., I. N., C. G., Mihalcut M., Mihalcut M., M. M. F., M. C.C., Mosneagu M. G., N. C., P. V., P. S. F., S. M. G., S. I., S. P., S. M., Tescovina D., T. C. C., Mihalcut D., T. I. C., B. N. a diferenței de drepturi salariale neacordate reprezentând diferența dintre salariul cuvenit având ca baza de calcul salariul salariu minim pe ramura de 1260 lei corespunzător coeficientului 1.5 și cel efectiv încasat, începând cu data de 09 iulie 2012 conform deciziei civile nr.1345 pronunțata de Curtea de Apel Bacău și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței pentru fiecare dintre membrii de sindicat reprezentați, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective și obligarea pârâtei la plata către membri de sindicat I. S. V. și S. C. O. a diferenței de drepturi salariale reprezentând diferența dintre salariul cuvenit având ca bază de calcul salariul minim pe ramura de 1260 corespunzător coeficientului de 1,5 și cel efectiv încasat începând cu data de 07 martie 2012 conform sentinței civile nr. 3161 și respectiv deciziei nr.3083/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței pentru fiecare dintre membrii de sindicat reprezentați, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
Prin sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, decizia civilă nr. 1345 a Curții de Apel Bacău, decizia nr. 3161/07.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ și decizia nr. 3083/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ reclamanții au obținut drepturile salariale cuvenite și neacordate rezultate din aplicare prevederilor art.50 din CCM la nivel de ramura, prin concursul instanțelor în drept, începând cu data de 01.01.2011 și în continuare până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, pentru fiecare dintre reclamanții nominalizați în acțiune.
Potrivit art. 40 alin.2 lit. c din Legea nr. 53/2003 „ Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă;”
Art. 132 din Legea nr. 62/2011 prevede ca „(1) Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.
(2) La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal.
(3) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.
(4) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.”
Așadar, aceste texte de lege stabilesc ca izvoare de drepturi in dreptul muncii sunt legea, contractul colectiv de munca si contractul individual e munca.
Instanța a reținut ca reclamanții invoca ca si izvor de drept niște hotărâri judecătorești prin care li s-au acordat drepturi anterioare perioadei in litigiu motivând ca aceste hotărâri trebuiau avute in vedere la stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților.
Instanța nu a putut reține acesta susținere deoarece aceste hotărâri judecătorești privește perioade anterioare celei in litigiu si nu stipulează acordarea acestor drepturi si pentru viitor, iar o hotărâre judecătoreasca nu este izvor de drepturi.
Instanța a apreciat ca părților in litigiu le este opozabil contractul colectiv de munca la nivel de unitate in care s-a stabilit salariul minim aplicat in cadrul societății, pârâta nefiind afiliata Federației Patronatului Român astfel ca potrivit art. 133 alin.1 lit. c din Legea nr. 62/2011 nu ii este opozabil acest contract colectiv de munca încheiat la nivel de ramură.
Având in vedere prevederile art. 229 alin.4 din Legea nr. 62/2011 care stipulează ca „Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.”, instanța a constatat ca pârâta a stabilit in mod corect drepturile salariale ale reclamanților, motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Văzând si dispozițiile art. 451 c.pr.civ, instanța a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. L., în numele și pentru membrii de sindicat I. S. V., S. C. O., ASTALÎȘ A. C., B. S., B. D., C. I.-D., C. B. I., C. I., C. V., C. A., I. F., K. I.-M., P. V., P. Ș. F., S. M. G., S. I., S. P., S. M., T. D., T. C. C., T. I.-C., B. N., M. D., O. L. L., H. M., N. A., N. G.-C., O. I., P. B., P. T., S. M., R. S., B. C., C. D., C. N., C. G., I. N., M. M., M. M., M. M. F., M. C., M. M. G., N. C. ȘI G. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-au arătat următoarele:
Motivele de apel invocate conform art. 477-478 C.pr.dv. vizează judecarea cauzei de către instanța de fond fără a intra în cercetarea fondului, hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, drept pentru care, instanța de control urmează să recerceteze fondul și să procedeze la justa soluționare a cauzei cu luarea în considerare a motivelor invocate prin cererea de chemare în judecată și reiterate prin prezentul memoriu, în strânsă legătură cu probatoriul administrat, și procedând la o reanalizare a acestuia.
Astfel, argumentul esențial invocat de reclamat în raport de care instanța urma să statueze asupra existenței dreptului dedus judecății viza salariul minim garantat în plată începând cu 01.03.2011 și în continuare, pentru fiecare dintre reclamanți, decurgând din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul Ramurii Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007-2011 înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și al Familiei sub nr. 872/21.03. 2007, modificat prin Actul adițional nr. 1 înregistrat la MM.F.P.S.-S.D.S. sub nr. 615 din data de 3.01.2011, Publicat în Monitorul Oficial Partea V, Nr. 1 din 14.01.2011, actul cu caracter normativ având aceeași putere juridică ca și lege, statuând în art. 50 alin. 4 că: "Salariul de bază minim pe ramură este de 810 lei de la data de 01.01.2011 și de 840 lei de la 01.03.2011, corespunzător coeficientului 1 de ierarhizare".
S-a arătat că, în considerarea raporturilor de muncă dintre reclamanți și pârâtă aflate în executare la data nașterii dreptului decurgând din prevederile actului normativ invocat mai sus și neîntrerupte până în prezent începând cu 01.03.2011 și în continuare salariul minim la nivel de unitate este de 840 lei corespunzător coeficientului 1 de ierarhizare, clauzele contractului colectiv de muncă privind salarizarea producând efecte asupra contractelor individuale de muncă ale reclamanților începând cu 01.03.2011 și în continuare (art.8 al.3 din Legea 130/1996 și preluat în art. 132 al.4 din legea 62/2011), creând în favoarea acestora drepturi asupra cărora nu se poate tranzacționa sau la care nu se poate renunța pe perioada aplicabilității contractului colectiv de muncă și ulterior până la modificarea contractului individual de muncă în condițiile art.41 din Codul Muncii.
Urmează că, potrivit principiului drepturilor câștigate, prevederile privitoare la salariul minim brut aplicabil la nivel de unitate se vor acorda și după încetarea valabilității contractului colectiv de muncă, sub rezerva că după acest moment între părțile raportului de muncă să nu fi intervenit o modificare a contractului individual de muncă în condițiile art.41 din Codul muncii, ceea ce a scăpat analizei instanței de fond.
Prin probatoriul administrat, arată reclamantul, a dovedit legitimitatea pretențiilor lor, arătând că începând cu 01.01.2011 și în continuare până la pronunțarea hotărârilor judecătorești (anexate la dosar: Sentința Civilă nr._/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, decizia civilă nr. 1345 a CA Bacău, Decizia nr.3161/07.03.2012 a CA C. și decizia nr.3083/2012 a CA C.), pentru fiecare dintre reclamanți drepturile de natura celor solicitate prin cererea introductivă de instanță au fost câștigate prin concursul instanțelor în drept.
S-a precizat că, efect al admiterii acțiunilor în soluționarea cărora au fost pronunțate hotărârilor judecătorești invocate mai sus, rezultă că, la data pronunțării acestora salariul cuvenit fiecăruia dintre reclamanți, în condițiile legii și a contractului individual de muncă este cel corespunzător coeficientului de ierarhizare de 1.5 sau 1. aplicat la salariul minim de 840 lei, astfel cum a fost detaliat în cererea de chemare în judecată pentru fiecare dintre reclamanți, astfel: muncitori calificați, conducători auto și meseriași atelier-1,50; funcționari: funcții administrative-1,50; casieri încasatori; funcții de specialitate - l,70; subingineri, șefi formație :2,00; studii superioare 4-6 ani: 2,10; conducerea societății: șefi secție comp.,birou, atelier:2.50;director adjunct și asimilați:4,30; director punct de lucru:5,30.
Acești coeficienți se aplică pe patru trepte de salarizare.
S-a mai menționat că, la data pronunțării acestor hotărâri judecătorești drepturile solicitate în prezenta cauză reprezentau drepturi salariale câștigate prin efectul legii, și care puteau fi modificate ulterior sub aspectul întinderii (cuantumului) numai în condițiile art.41 C Muncii, respectiv numai prin acordul părților, ceea ce în speță nu s-a realizat, pârâta și căreia îi revine sarcina probei în condițiile art. 272 din C. Muncii nu a făcut proba contrară.
Aceste argumente suficient de clare și de precise, pe deasupra susținute de probe și de natură să aibă o incidență asupra soluției ce urmează să fie pronunțată în litigiu, au scăpat analizei instanței de fond, motivarea instanței în sensul că hotărârile judecătorești invocate nu stipulează acordarea acestor drepturi și pentru viitor și că existența unor hotărâri judecătorești nu constituie izvor de drept, este eronată, în sensul că, drepturile recunoscute efect al hotărârilor judecătorești pronunțate nu puteau fi extinse după data pronunțării în cauză și aceasta deoarece dreptul nu era născut, raporturile de muncă nefiind executate între părți.
Mai mult, s-a arătat, instanța era obligată să verifice dacă între părțile raportului de muncă a intervenit după pronunțarea hotărârilor judecătorești vreo modificare în condițiile art.41 din C. Muncii, și totodată, să constate culpa angajatorului în ceea ce privește modificarea contractului individual de muncă, la nivelul salariului stabilit în plată prin hotărârea judecătorească.
În concluzie, de la data pronunțării hotărârii judecătorești angajatorul avea obligația întocmirii unui act adițional la contractul individual de muncă în termen de 20 de zile lucrătoare, astfel cum prevede în mod expres art.17 al.5 din C. Muncii coroborat cu art. 4 al. 2 din HG nr.500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților "Orice modificare a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a), c) - g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară împlinirii termenului de 20 de zile lucrătoare prevăzut la art. 17 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, republicată. Excepție fac situațiile în care modificările se produc ca urmare a unei hotărâri judecătorești sau ca efect al unui act normativ când înregistrarea în registru se face în ziua în care angajatorul se prezumă, potrivit legii, că a luat cunoștință de conținutul acestora, ceea ce în speță nu s-a realizat
S-a mai menționat că, neîndeplinirea de către angajator a obligației de modificare a contractului individual de muncă privitor la elementul salarial decurgând din hotărârile judecătorești pronunțate este culpa exclusivă a pârâtei intimate și nu poate constitui cauza pierderii drepturilor câștigate de reclamanți.
In această ordine de idei, considerațiile instanței privitor la efectele hotărârilor judecătorești invocate în cauză sunt eronate, și aceasta deoarece, efect al pronunțării hotărârilor judecătorești instanța legal investită a constatat existența dreptului dedus judecății și a statuat asupra salariului cuvenit în plata reclamanților până la data pronunțării, în strânsă legătură cu obiectul prezentei cauze, cunoscut fiind că în materie acțiunea în constatare este inadmisibilă în condițiile în care reclamantul are deschisă calea realizării dreptului.
Raportat la motivele expuse în considerentele soluției pronunțate, se deduce concluzia că instanța deși a reținut ca fiind aplicabile în cauză prevederile art.40 al.2 lit. c din C. Muncii și ale art. 132 din Legea 62/2011 (preluat in treminis din reglementarea anterioară a art. 8 din Legea 130/1996), a făcut o aplicare greșită a legii, respingând acțiunea, cu toate că textele legale reținute consacră legitimitatea dreptului dedus judecății acesta decurgând tocmai din prevederile contractului individual de muncă aflat în executare între părți.
S-a mai precizat că, instanța de fond nu a dat eficiență probatoriului administrat în cauză și nici nu a sancționat nedepunerea de pârâtă la dosarul cauzei a situației lunare privind salariul de încadrare cuvenit și acordat pentru fiecare reclamant rezultat din executarea titlurilor executorii reprezentând Sentințele Civile definitive și irevocabile depuse la dosarul cauzei, respectiv prin raportare la salariul cuvenit corespunzător salariului minim la nivel de ramură potrivit Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivelul Ramurii Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007-2011 înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și al Familiei sub nr. 872/21.03. 2007, a fost modificat prin Actul adițional nr. 1 înregistrat la MM.F.P.S.-S.D.S. sub nr. 615 din data de 3.01.2011, Publicat în Monitorul Oficial, Partea V, Nr. 1 din 14.01.2011, deși această probă a fost încuviințată de instanța, iar pe parcursul cercetării nu s-a revenit asupra lipsei necesitații administrării în continuare a probei.
Prin depunerea acestor înscrisuri s-a urmărit de către reclamanți să probeze faptul că, urmare a hotărârilor judecătorești pronunțate în contradictoriu cu pârâta având ca obiect diferențe de drepturi salariate reprezentând diferența dintre salariul cuvenit potrivit prevederilor legale aplicabile în raport de salariul minim stabilit de contractul colectiv de muncă aplicabil și salariul acordat efectiv, la momentul la care aceste drepturi au fost acordate prin concursul instanței salariul minim cuvenit la nivel de unitate pentru fiecare dintre reclamanți era cel corespunzător salariului minim la nivel de ramură stabilit de art.50 al 4 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Ramurii Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007-2011 potrivit căruia "Salariul de bază minim pe ramură este de 810 lei de la data de 01.01.2011 și de 840 lei de la 01.03.2011, corespunzător coeficientului 1 de ierarhizare".
Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea apelului, cu consecința modificării în totalitate a Sentinței Civile nr.1920/2014 a Tribunalului M., și rejudecând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept invocate în cererea introductivă de instanță și explicitate în prezentul memoriu, să se dispună admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 477-478 C.pr.civ., precum și motivele în drept invocate în cererea de chemare în judecată și prezentul apel.
Intimata pârâtă . SA, a formulat întâmpinare la motivele de apel, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Examinând sentința apelată, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată,reclamanții apelanți au solicitat instanței să oblige pârâta la plata unor drepturi salariale reprezentând diferența dintre salariul cuvenit având ca bază de calcul salariul minim pe ramură și cel efectiv încasat ,începând cu 6.12.2012,9.07.2012 respectiv 7.03.2012 conform unor sentințe civile pronunțate de Tribunalul Cluj ,Tribunalul N. și Tribunalul M..
Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că aceste sentințe civile nu pot constitui temei juridic pentru acordarea unor drepturi salariale ,jurisprudența neconstituind izvor de drept în domeniul dreptului muncii(ius non faciat iudex).
De altfel ,examinând considerentele hotărârilor judecătorești ce au fost invocate drept temei juridic al acțiunii,se reține că instanțele au avut în vedere la pronunțarea soluțiilor de acordare a drepturilor salariale solicitate și in prezenta cauză,dar pentru o altă perioadă ,dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de R. de Gospodărie Comunală,Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007-2011.
În acest sens ,în mod legal a reținut prima instanță că pentru perioada din prezentul litigiu,părților le este opozabil contractul colectiv de muncă de la nivel de unitate ,potrivit adresei nr.1849/19.12.2013 emisă de Ministerul Muncii ,Familiei ,Protecției Sociale și Persoanelor Vârstice rezultând că pârâta nu este afiliată la Federația Patronatului Român ,societatea fiind eliminată din lista unităților la care se aplică Contractul Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de R. 2013-2014 nr._/4.12.2012.
Susținerea reclamanților în sensul că drepturile salariale acordate pentru o perioadă anterioară, în baza dispozițiilor CCM la nivel de ramură 2007-2011, prin sentințele civile invocate în cauză,trebuie acordate și după încetarea valabilității acestui Contract ,este eronată.
După încetarea valabilității CCM la nivel de ramură 2007-2011 ,se vor aplica dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate ,in condițiile în care nu mai există un CCM la nivel de ramură aplicabil.
În ceea ce privește dispozițiile art 17 al.5 Codul Muncii invocate în apel ,acestea nu sunt aplicabile în speță.
Potrivit acestor dispoziții orice modificare a unuia din elementele prevăzute la al.3 în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract ,într-un termen de 20 de zile lucrătoare de la apariția modificării.
Contractul individual de muncă poate fi modificat însă numai prin acordul părților ,atât cu privire la conținutul său legal cât și referitor la partea sa convențională. Acest acord al părților se manifestă sub forma unui act adițional la contractul de muncă.
În cauză nu este vorba însă de o modificare a contractului individual de muncă ci de aplicarea directă a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură care stabileau drepturi la nivel superior.
Pentru considerentele expuse ,în baza art. 480 al.1 cod procedură civilă apelul formulat urmează a fi respins.
În baza art.453 al.1 cod procedură civilă ,apelanții vor fi obligați la plata sumei de 1240 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător ,către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul S. L., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, . bis, jud. M. în numele și pentru membrii de sindicat I. S. V., S. C. O., ASTALÎȘ A. C., B. S., B. D., C. I.-D., C. B. I., C. I., C. V., C. A., I. F., K. I.-M., P. V., P. Ș. F., S. M. G., S. I., S. P., S. M., T. D., T. C. C., T. I.-C., B. N., M. D., O. L. L., H. M., N. A., N. G.-C., O. I., P. B., P. T., S. M., R. S., B. C., C. D., C. N., C. G., I. N., M. M., M. M., M. M. F., M. C., M. M. G., N. C. și G. G., împotriva sentinței civile nr. 1920 din 30 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . SA, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj.
Obligă apelanții la plata sumei de 1240 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2014.
Președinte, L. M. L. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. L.M.L./30.09.2014
Tehnored. N.A./ 4 ex.
J. f. L.V. E.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
