Contestaţie act. Decizia nr. 3596/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3596/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 6639/95/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3596
Ședința publică de la 30 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Judecător L. B.
Grefier M. V. A.
**********************
Pe rol, judecarea apelului formulat de intimata pârâtă . SRL, cu sediul în Rovinari, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1086/05.05.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. M., cu domiciliul în Rovinari, ., ., Județul GORJ, având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. M. pentru intimatul reclamant S. M., lipsind apelanta pârâtă . SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care,
Avocat A. M. pentru intimatul reclamant S. M., a învederat instanței că nu mai are cererii de formulat și excepții de invocat .
Curtea constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat A. M. pentru intimatul reclamant S. M., a pus concluzii de respingere apelului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința civilă nr.1086/05.05.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. C. SALUBRITATE S.R.L., Rovinari, județul Gorj.
S-a anulat decizia nr.127/11.06.2013, emisă de pârâtă.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară deciziei de mai sus, în sensul de a se acorda reclamantului drepturile salariale cuvenite conform deciziei nr.122/14.05.2013, emisă de pârâtă și actului adițional nr.1953/3.06.2013 la contractul individual de muncă al reclamantului.
A fost obligată pârâta să calculeze și să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale neacordate, în conformitate cu decizia nr.122/14.05.2013 și actul adițional nr.1953/3.06.2013 la contractul individual de muncă al reclamantului, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, cu aplicarea dobânzii legale.
A fost obligată pârâta să achite la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuțiile legale aferente drepturilor salariale mai sus menționate.
S-au respins restul pretențiilor formulate de reclamant, precum și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este angajat la societatea pârâtă, respectiv S.C. A. C. Salubritate S.R.L., în baza contractului individual de muncă nr.529/01.03.2010, în funcția de consilier juridic .
Prin decizia nr.122/14.05.2013, începând cu data de 15.05.2013, s-a decis majorarea salariului reclamantului de al suma de 1204 lei la suma de 1600 lei.
În baza acestei decizii, cu privire la modificarea contractului individual de muncă al reclamantului, a fost întocmit actul adițional la C.I.M. nr.1953/03.06.2013, prin care părțile au convenit, începând cu data de 15.05.2013, modificarea salariului de încadrare al reclamantului la suma de 1600 lei, la care se adaugă sporul de vechime de 25% .
Ulterior, contabilul șef a întocmit referatul nr. 2001/06.06.2013, iar în baza acestui referat, s-a întocmit referatul nr.2038/10.06.2013, de către responsabilul cu viza de control financiar – C. I., prin care s-a precizat refuzul la plată pentru majorarea de salariu conform deciziei nr.122/14.05.2013 și s-a solicitat directorului societății emiterea unei decizii de anulare a deciziei nr.122/14.05.2013.
Având în vedere referatele nr. 2001/06.06.2013, întocmit de către contabilul șef – D. A. și nr. 2038/10.06.2013, întocmit de către responsabilul cu viza de control financiar – C. I., prin decizia nr.127/11.06.2013, a fost revocată decizia nr.122/14.05.2013 și toate actele premergătoare acestei decizii.
În baza acestei decizii, a fost întocmit actul adițional nr.2056/11.06.2013, la contractul individual de muncă al reclamantului, în care se stipulează că părțile au convenit, începând cu data de 15.05.2013, revenirea la salariul de încadrare în cuantum 1204 lei, la care se adaugă sporul de vechime de 25%, însă acest act adițional nu a fost semnat de către reclamant.
Față de cele arătate, instanța a reținut că nu au fost respectate de către angajator prevederile art.41 alin.1 din Codul muncii republicat .
Astfel, conform dispozițiilor legale de mai sus, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. În mod excepțional, potrivit prevederilor alin.2 al aceluiași articol, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă doar în cazurile și condițiile prevăzute de lege.Aceste cazuri sunt reglementate în mod expres, respectiv la art. 42 din Codul muncii, care prevede schimbarea locului de muncă prin delegare și detașare și art. 48 din Codul muncii, care prevede schimbarea locului și felului muncii în mod temporar, în situații excepționale.
În conformitate cu prevederile art.41 alin. 3 din Codul Muncii republicat, modificarea contractului de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă.
În speță, reclamantul nu a semnat actul adițional nr.2056/11.06.2013 la contractul individual de muncă, întocmit în baza nr.127/11.06.2013, nefiind de acord cu modificarea salariului, în sensul revenirii la suma de 1204 lei.
Ori conform art.1179 alin.1 din Codul civil(Legea nr.287/2009), consimțământul părților constituie o condiție esențială pentru validitatea unui contract.
Prin urmare, în speță a fost majorat salariul reclamantului prin decizia emisă de către angajator, urmată de către întocmirea unui act adițional la contractul individual de muncă, semnat atât de către angajator, cât și de către salariat, iar ulterior, fără acordul salariatului, s-a emis o altă decizie, prin care s-a revocat prima decizie și, în mod unilateral, s-a dispus modificarea salariului prin revenirea la salariul de încadrare anterior de 1204 lei.
Nu are nicio relevanță apărarea pârâtei, în sensul că nu exista viza de control financiar, întrucât acest fapt se datorează culpei angajatorului, care nu-și poate invoca propria culpă, conform principiului de drept „nemo propriam turpitudinem allegans”.
Dispozițiile legale menționate sunt imperative, astfel că angajatorul nu poate modifica un element esențial al contractului individual de muncă, în speță salariul, în mod unilateral, fără consimțământul salariatului.
Față de considerentele arătate, instanța a anulat decizia nr.127/11.06.2013, emisă de pârâtă.
Au fost repuse părțile în situația anterioară deciziei de mai sus, în sensul de a se acorda reclamantului drepturile salariale cuvenite conform deciziei nr.122/14.05.2013, emisă de pârâtă și actului adițional nr.1953/3.06.2013 la contractul individual de muncă al reclamantului.
Pentru înlăturarea prejudiciului produs reclamantului prin modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, pârâta a fost obligată să calculeze și să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale neacordate, în conformitate cu decizia nr.122/14.05.2013 și actul adițional nr.1953/3.06.2013 la contractul individual de muncă al reclamantului, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, cu aplicarea dobânzii legale.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 40 alin.2 lit. f din Codul muncii republicat, a fost obligată pârâta să achite la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuțiile legale aferente drepturilor salariale mai sus menționate.
Instanța a reținut că sunt neîntemeiate pretențiile reclamantului, în sensul obligării pârâtei la penalități de întârziere în cazul neîndeplinirii obligațiilor în termenele menționate în cererea de chemare în judecată, întrucât părțile nu au convenit prin contractul de muncă plata unor astfel de penalități, iar în conformitate cu prevederile art. 166 alin.4 din Codul muncii republicat, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 1535 din Codul civil(Legea nr.287/2009), pârâta a fost obligată la plata diferențelor salariale actualizate cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale.
Instanța a respind cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.
La data de 18.07.2014, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta . SRL Rovinari, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, intimata arată că în urma analizei situației economico - financiare a societății la data de 31.05.2013 se înregistrează o pierdere contabilă de_ lei, pierdere care se datorează în mare parte diferenței de preț la apa care este practicată de societate până la data când A.N.R.S.C București, va emite aviz favorabil pentru prețul nou, iar o eventuală majorare de salarii este neeconomicoasă si atrage după sine probleme majore privind redresarea societății. Prin referatul nr.2038/10.06.2013 întocmit de C. I., responsabil cu viza de control financiar, având în vedere referatul întocmit de contabila șefă, înregistrat sub nr.2001/06.06.2013, aduce la cunoștința societății că sunt nevoiți să refuze majorarea salariului conform Deciziei nr.122/14.05.2013.
Pierderea de_ lei la data de 31.05.2013 a fost influențată de subscrisă cu elemente cu veniturile si cheltuielile societății, astfel că la data de 31.05.2013, societatea înregistrează o pierdere de_ lei.
Decizia nr.122/14.05.2013, de majorare a salariului a reclamantului S. M. a fost întocmită la o discuție verbală cu directorul societății C. R. A. și ulterior directorul recunoaște că decizia menționată mai sus nu trebuia semnată, deoarece nu are la bază nici un document justificativ din care să rezulte că societatea este pe profit ca sași poată permite majorării de salarii.
Ordinul 522/2003 $i Legea 31/1990, prin care se stipulează că „ nici o cheltuială nu se poate efectua fără viza de control financiar preventiv, prin Referatul nr._/10.06.2013, întocmit de contabila șefă, aduce la cunoștința societății că sunt nevoiți să refuze majorarea salariului conform Deciziei nr.122/14.05.2013, luând în calcul situația economică în care se află societatea
In dovedire depune referatele 2001/06.06.2013, 2038/10.06.2013 și documente privind situația economico financiară a unității.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 466 C. proc. civ.
Apelul este nefondat.
Art. 41 Codul muncii instituie regula potrivit căreia modificarea contractului individual de muncă se poate face doar prin acordul părților, și doar cu titlu de excepție poate fi dispusă de lege, conform art. 17 alin.5 sau este posibilă prin actul unilateral al angajatorului, în cazurile și condițiile prevăzute de alin.2.
Principiul mai sus enunțat este o consecință firească a principiului stabilității în muncă, care guvernează executarea contractului, precum și a principiului consensualismului, respectând regula simetriei actelor juridice. Inadmisibilitatea modificării unilaterale se referă la elementele esențiale ale contractului individual de muncă, și anume: felul muncii, locul muncii și salariul.
În speță, prin decizia nr. 127/11.06.2013, apelanta a dispus in mod unilateral modificarea contractului de muncă al contestatorului, în ceea ce privește salariul, încheind în aceeași zi actul adițional la contractul de muncă, înregistrat sub nr. 2056, act ce nu a fost semnat de salariat.
În aceste condiții, cum salariatul nu și-a manifestat consimțământul pentru reducerea salariului, de la 1600 lei la 1204 lei, este evident că nu a existat un acord al părților pentru modificarea contractului de muncă, sub aspectul salarizării, modificare care a operat în mod unilateral, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 din Codul Muncii.
Susținerile angajatorului, reluate prin motivele de apel, referitoare la inexistența vizei de control financiar în ceea ce privește decizia nr. 122/14.05.2013, nu au relevanță în cauză, întrucât angajatorul trebuia să verifice legalitatea condițiilor de majorare a salariului anterior emiterii deciziei nr. 122/14.05.2013, eventualele neregularități neputând fi remediate prin modificarea unilaterală a contractului de muncă al salariatului.
În prezentul litigiu,instanța de judecată nu este învestită cu examinarea valabilității deciziei nr. 122/14.05.2013, prin care salariul reclamantului a fost majorat, ci doar cu legalitatea modificării contractului individual de muncă al acestuia, măsură dispusă prin decizia nr. 127/11.06.2013.
Sunt neîntemeiate astfel criticile formulate de apelantă, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică, astfel că apelul declarat se va respinge ca nefondat, potrivit art. 480 alin.2 Cod pr. civ.
Se va face aplicarea dispozițiilor art.453 Cod pr. civ., potrivit cărora va fi obligată apelanta către intimatul reclamant la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de intimata pârâtă . SRL, cu sediul în Rovinari, ., ., Județul GORJ, împotriva sentinței civile nr. 1086/05.05.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. M., cu domiciliul în Rovinari, ., ., Județul GORJ, având ca obiect contestație act.
Obligă intimata la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2014.
Președinte, O. C. G. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.2.10.2014
j.f. A.B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 241/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
