Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3082/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3082/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 7728/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 3082
Ședința publică de la 04 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul pârât T. D.,,E. G.,, TG J., cu sediul în Tg-J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 924 din data de 10 Aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Z. A., domiciliată în Tg-Cărbunești, ., jud. Gorj, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat B. C., pentru apelantul pârât T. D.,,E. G.,, TG J. și intimata-reclamantă Z. A..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care învederează instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen, apelantul pârât a solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 Cod pr. civ.; intimata-reclamantă a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/25.06.2014; apelantul pârât a depus răspuns la întâmpinare, înregistrat sub nr._/08.07.2014; intimata-reclamantă a depus cerere prin care a solicitat acordarea unui termen pentru angajare apărător, înregistrată sub nr._/04.09.2014, după care;
Avocat B. C., pentru apelantul pârât T. D.,,E. G.,, TG J., depune împuternicirea avocațială nr._/2014, emisă de Baroul Gorj.
Intimata-reclamantă Z. A. solicitată acordarea unui termen pentru angajare apărător.
Avocat B. C., pentru apelantul pârât T. D.,,E. G.,, TG J., lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare.
Instanța respinge cererea de amânare pentru angajare apărător, formulată de intimata-reclamantă, având în vedere că de la data primirii citației, respectiv 11.07.2014, până la acest termen a avut timp suficient pentru a-și angaja apărător, dispozițiile art.222 Cod pr. civ. permițând amânarea cauzei pentru acest motiv numai în circumstanțe excepționale care nu sunt imputabile părții, astfel de împrejurări nefiind învederate instanței de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat B. C., pentru apelantul pârât T. D.,,E. G.,, TG J., solicită admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației. În susținerea motivelor de apel învederează că la dosar există o sentință penală, prin care contestatoarea a fost condamnată pentru infracțiunea de loviri și alte violențe, deci și din această sentință reiese atitudinea acesteia în raport cu alte persoane. Arată că postul contestatoarei nu mai există, deoarece a fost desființat prin Hotărârea Consiliului Local, hotărâre ce nu a fost contestată în mod legal de către contestatoare, așa cum reiese din documentul depus la dosar. De asemenea, organigrama s–a modificat și se modifică în fiecare an prin hotărârea Consiliului Local. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-reclamantă Z. A. solicitată respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.10.2013, sub nr._, pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj, reclamanta Z. A. a chemat în judecată pârâtul T. D.,,E. G.,, TG J., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie anulată decizia nr. 2 din data de 06.09.2013, reintegrarea în funcția avută și obligarea angajatorului la plata de despăgubiri reprezentând drepturile salariale de care ar fi beneficiat și daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a lucrat de peste 17 ani în cadrul pârâtei, neavând conflicte cu spectatorii, a avut o colaborare continuă cu școlile, liceele și instituțiile publice.
A relatat reclamanta că nu sunt reale cele reținute în decizie, aceasta îndeplinind sarcinile de serviciu, lucrând de foarte multe ori peste program - de la orele 8:00 la 19:00, fiind câte 4 spectacole pe zi, executând toate muncile ce i se spunea să le fac, chiar dacă nu erau în sarcinile sale de serviciu pentru ca activitatea să se desfășoare în bune condiții.
Reclamanta a susținut că atitudinea șefului de serviciu față de aceasta nu era corectă pur și simplu îi vorbea urât, chiar față de spectatori, însă reclamanta a îndurat această situație făcând chiar naveta de la locuința de domiciliul care se află în Tg. Cărbunești la Tg-J. pentru a-și păstra serviciul.
În drept, reclamanta și-a întemeiat contestația pe dispozițiile Codului muncii (art. 62 și următoarele, art. 247 - 252).
Reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a formulat note de ședință prin care a solicitat respingerea contestației formulată de reclamantă și menținerea deciziei nr.27/06.09.2013 ca fiind temeinică și legală, postul reclamantei fiind desființat prin hotărârea Consiliului Local al Municipiului Tg- J. nr.399/16.12.2013.
A arătat pârâta, așa cum reiese și din conținutul raportului de cercetare precum și din declarațiile persoanelor angajate ale teatrului care au auzit desfășurarea conflictului dintre reclamantă și șeful ierarhic superior, aceasta a avut o atitudine necorespunzătoare, aducându-i injurii și jigniri.
S-a menționat de către pârâtă faptul că atitudinea sfidătoare a reclamantei la adresa angajatorului și instituției care subvenționează teatrul, Consiliul Local al Municipiului Tg- J. reiese și din faptul că aceasta a refuzat semnarea actului adițional nr. l . care a fost emis ca urmare a HCL nr.48/28.02.2005 prin care a fost aprobată organigrama conform căreia se desfășoară activitatea teatrului.
Tot pârâta a susținut că însăși din declarația reclamantei se poate observa starea tensionată care exista între reclamantă și șeful ierarhic superior, „totul este o înscenare pusă la cale de domnul A. I., datorită faptului că nu am răspuns avansurilor sexuale tăcute de acesta. " acuzându-1 mereu că acesta o ..tracasează și hărțuiește de multă vreme, de fapt dintotdeauna" că „programul meu de lucru este stabilit după bunul plac al acestuia…”,
De asemenea, a învederat pârâta că din răspunsurile reclamantei la întrebările puse de către membri comisiei aceasta nu a tăcut altceva decât să inducă în eroare comisia, iar prin răspunsul referitor la avansurile sexuale menționate în declarație, reclamanta pare să nu aibă răspuns totul fiind doar invenția sa.
A precizat pârâta că însăși faptul că reclamanta nu a făcut nicio sesizare la adresa șefului ierarhic superior, aspect declarat de aceasta conduce la concluzia că nu avea niciun motiv să se plângă împotriva acestuia. Dimpotrivă, reclamanta era ce care deținea controlul, aducându-i injurii ori de câte ori avea ocazia.
In susținerea atitudinii necorespunzătoare și agresive a reclamantei pârâta a depus la dosar sentința penală nr.227/23.04.2009 prin care a fost condamnată la amendă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe împotriva doamnei I. M. și a lui I. P..
Pârâta a menționat faptul că temeiul legal care a condus la emiterea deciziei nr.27/06.09.2013 îl reprezintă prevederile Regulamentului intern coroborat cu prevederile Codului Muncii.
A mai susținut pârâta că dă dovadă totală de lipsă a capacității de a evita stările conflictuale, stări conflictuale pe care le creează și le accentuează spre disperarea celorlalți angajați cu care intră în relații de muncă.
A concluzionat pârâta că șeful ierarhic superior a solicitat de mai multe ori sancționarea reclamantei, dar pentru a aplana această starea creată de aceasta, conducerea teatrului a amânat luarea unei astfel de măsuri.
Totodată, pârâta a precizat faptul că postul pe care își desfășura activitatea reclamanta a fost desființat, noua organigramă de desfășurare a activității Teatrului D. ..E. G." aprobată prin HCL nr._13 nu mai are inclus acel post.
Pârâta a depus la dosar înscrisuri.
În probatoriu, tribunalul a încuviințat părților proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii B. D., R. M. L., propuși de reclamantă și R. C. și L. L., propuși de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 924 din data de 10 Aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis în parte contestația formulată de reclamantă, s-a anulat decizia nr. 27/06.09.2013, emisă de pârât.
S-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii.
A fost obligă pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 6.09.2013 și până la reintegrare.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins capătul de cerere privind daunele morale.
Pentru a pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Reclamanta Z. A. a fost angajată în cadrul pârâtului T. D. E. G., având funcția de referent în cadrul compartimentului relații publice - organizare spectacole.
Prin decizia nr. 27 din 06.09.2013 s-a dispus concedierea reclamantei începând cu data de 06.09.2013, în baza art. 61 lit. a din Codul Muncii, în sarcina acesteia reținându-se că a întreținut stări conflictuale permanente cu șeful ierarhic și ceilalți colegi, fapt ce a culminat cu faptele petrecute în ziua de 04.06.2013 când l-a agresat fizic și verbal pe domnul I. A., actor și șef al serviciului artistic și al compartimentului relații publice - organizare spectacole în subordinea căruia se afla reclamanta. De asemenea, în cuprinsul deciziei s-a consemnat și faptul că aceasta a înregistrat întârzierii repetate de la programul de lucru și a părăsit locul de muncă fără aprobarea șefului ierarhic.
Reclamanta a contestat această decizia susținând că și-a îndeplinit sarcinile de serviciul și că de multe ori a lucrat peste programul normal de lucru.
De asemenea, a negat existența vreunui conflict între ea și șeful ierarhic.
La rândul său, T. D. E. G. s-a apărat susținând că reclamanta are o atitudine agresivă, depunând la dosar sentința penală nr. 227 din 23.04.2009 a Judecătoriei Tg- Cărbunești, sentință prin care reclamanta a fost condamnată la pedeapsa cu amendă pentru săvârșirea unor infracțiuni de lovire sau alte violențe împotriva numiților I. M. și I. P..
De asemenea, a învederat instanței faptul că prin organigrama aprobată prin hotărârea Consiliului local Tg-J. nr. 399 din 16.12.2013 postul ocupat de către reclamantă a fost desființat, astfel că, reintegrarea acesteia pe vechiul post nu ar mai fi posibilă.
Instanța a observat însă că temeiul deciziei de concediere nr. 27/06.09.2013 a fost săvârșirea unor abateri disciplinare grave de către reclamantă și nicidecum desființarea postului pe care aceasta îl ocupa.
Prin urmare, faptul că prin hotărârea Consiliului local s-a dispus desființarea postului reclamantei nu prezintă nicio importanță pentru instanță, urmând a se stabili legalitatea deciziei de concediere a reclamantei având în vedere temeiul jurii menționat în cuprinsul acesteia, respectiv art.61 lit. a din Codul Muncii. Tribunalul a mai arătat că potrivit art. 79 din Codul muncii, angajatorul nu poate invoca alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Instanța a solicitat pârâtului să comunice actele întocmite în timpul cercetării disciplinare prealabile, având în vedere că dispozițiile art. 251 alin. 1 din Codul Muncii prevăd, sub sancțiunea nulității absolute, ca nicio măsură cu excepția avertismentului să nu poate fi dispusă înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Pârâtul și-a îndeplinit această obligația, iar prin decizia nr. 24/04.06.2013 a dispus constituirea comisiei de disciplină, aceasta procedând la cercetarea aspectelor semnalate prin referatul nr. 1401 din 04.06.2013 întocmit de domnul I. A..
Mai exact, prin referatul 1401/04.06.2013 domnul I. A. a sesizat conducerii T. D. E. G. faptul că, a fost agresat fizic și verbal de către reclamantă la data de 04.06.2013.
Comisia de disciplină a solicitat o notă explicativă cu privire la cele întâmplate reclamantei, însă aceasta a negat existența vreunui conflict cu șeful ei ierarhic.
Comisia a procedat și la audierea altor angajați ai teatrului, iar după administrarea probatoriului a constatat că nu poate face o propunere concretă de sancționare, fapt consemnat în raportul de cercetare disciplinară ( filele 51-52 ) din dosar. Cu toate acestea, conducerea T. D. E. G. a dispus concedierea disciplinară a reclamantei pe care a considerat-o vinovată de săvârșirea unor abateri disciplinare grave.
Instanța a încuviințat pentru părți administrarea probei testimoniale, iar din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat faptul că la data de 04.06.2013, între reclamantă și șeful ierarhic domnul I. A. a existat un conflict verbal, reclamanta fiind auzită supându-i acestuia ,, după ce ești penal ești și penibil”.
Discuția a avut loc pe unul din holurile Teatrului D. E. G.. Imediat domnul I. A. a mers în secretariat unde se afla doamna R. C. căreia i-a relatat faptul că a fost lovit de reclamantă. Nici R. C. și nici L. L., acestea fiind cele două persoane care au auzit replica reclamantei nu au confirmat faptul că ar fi observat semne de lovire pe chipul domnului A..
Prin urmare, instanța nu poate reține faptul că reclamanta l-ar fi agresat fizic pe acesta. În ceea ce privește replica adresată de reclamantă, instanța a apreciat că nu constituie o abatere care să justifice aplicarea unei sancțiuni disciplinare împotriva reclamantei.
În mod evident, aceasta a fost o replică la o alta pe care domnul I. A. i-a adresat-o, care însă nu a fost auzit de cei prezenți. A fost vorba de o discuție contradictorie între două persoane pe fondul unei stării tensionate între cei doi, însă în opinia instanței acest lucru nu impunea aplicarea unei sancțiuni disciplinare nefiind vorba de amenințări sau agresiuni săvârșite de reclamantă asupra șefului ierarhic. Nu prezintă nici un fel de relevanță faptul că în cursul anului 2009 reclamanta a fost condamnată pentru săvârșirea unei unor infracțiuni de lovire sau alte violențe, în condițiile în care a interveni reabilitarea de drept cu privire la acea faptă potrivit art.134 alin. 1 din vechiul Cod Penal.
În ceea ce privește, faptul că reclamanta ar fi lipsit nemotivat, instanța reține faptul că o astfel de faptă nu a făcut obiectul cercetării disciplinare prealabile, iar în aceste condiții o altă sancționarea decât avertismentul pentru această faptă pârâtul nu ar fi putut să-i aplice reclamantei.
Pe de altă parte, instanța a solicitat foile colective de prezență pentru perioada 01.11.2012 – 06.09.2013, ( filele 261-269 din dosar ), iar din cuprinsul acestora a rezultat faptul că reclamanta a fost pontată opt ore zilnic. Prin urmare, pârâtul nu a demonstrat faptul că reclamanta a părăsit locul de muncă fără aprobarea șefului ierarhic sau că a înregistrat întârzieri repetate deși sarcina probei îi revenea potrivit art. 272 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-pârât T. D. "E. G.", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că, în fapt, prin sentința nr. 924/10.04.2014 instanța de fond a admis contestația formulată de reclamantă, susținând faptul că "cele două persoane care au auzit replica reclamantei nu au confirmat faptul că ar fi observat semne de lovire pe chipul domnului A.", însă instanța în mod incorect a interpretat declarațiile martorei R. C., care a relatat faptul că nu s-au văzut urmele loviturilor pe fața domnului A. întrucât lumina din holul secretariatului este foarte redusă.
De asemenea, instanța apreciază că "nu poate reține faptul că reclamanta l-ar fi agresat fizic pe acesta. În ceea ce privește replica adresată de reclamantă, instanța apreciază că nu constituie o abatere care să justifice aplicarea unei sancțiuni disciplinare împotriva reclamantei", fără a ține cont de însăși înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezultă în mod indubitabil atitudinea sfidătoare, necorespunzătoare, prin care aducea injurii și jigniri în mod repetat la adresa șefului ierarhic.
Din însăși declarația reclamantei se poate observa starea tensionată care există între reclamantă și șeful ierarhic superior, "totul este o înscenare pusă la cale de domnul A. I., datorită faptului că nu a răspuns avansurilor sexuale făcute de acesta, " acuzându-1 mereu că acesta o "tracasează și hărțuiește de multă vreme, de fapt dintotdeauna" că "programul său de lucru este stabilit după bunul plac al acestuia ...". Dacă într-adevăr ar fi existat o astfel de atitudine din partea șefului ierarhic superior, reclamanta în mod evident ar fi formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de hărțuire sexuală, însă totul reprezintă doar invenția reclamantei.
Aceste susțineri din declarație nu sunt confirmate în niciun fel de către reclamantă, fiind doar acuzații nefondate, grave, care explică și comportamentul acesteia în timpul desfășurării activității.
Afirmația instanței de judecată că "în mod evident, aceasta a fost replică la o alta pe care domnul I. A. i-a adresat-o, care însă nu a fost auzit de cei prezenți. A fost vorba de o discuție contradictorie între două persoane pe fondul unei stări tensionate între cei doi, însă în opinia instanței acest lucru nu impunea aplicarea unei sancțiuni disciplinare nefiind vorba de amenințări sau agresiuni săvârșite de reclamantă asupra șefului ierarhic", o consideră ca fiind subiectivă și părtinitoare, nu este posibil ca o instanță de judecată să tragă o astfel de concluzie fără a avea niciun fel de probă și mai mult decât atât nici măcar reclamanta nu a susținut că ar fi existat la acel moment vreo replică din partea șefului ierarhic, aceasta negând că ar fi existat vreun conflict sau vreo discuție contradictorie între cei doi.
De asemenea, nu face altceva decât să confirme ceea ce a susținut continuu că este vorba despre starea tensionată dintre reclamantă și șeful ierarhic superior, întrucât reclamanta ori de câte ori i se ivește ocazia îi aduce injurii și jigniri fără a avea niciun fel de rețineri.
În opinia instanței de judecată "nu prezintă niciun fel de relevanță faptul că în cursul anului 2009 reclamanta a fost condamnată pentru săvârșirea unor infracțiuni de lovire sau alte violențe ...". ci probabil o astfel de persoană nu numai că prezintă mai multă credibilitate în fața unei instanțe de judecată, dar este și îndreptățită să aducă injurii, în acest fel dând o "replică la o alta pe care domnul I. A. i-a adresat-o..."
Susținerea instanței că "pârâtul nu a demonstrat faptul că reclamanta a părăsit locul de muncă fără aprobarea șefului ierarhic sau că a înregistrat întârzieri repetate ..." este contrazisă de însăși declarația reclamantei, care în interogatoriu, la întrebarea subscrisei - De câte ori ați părăsit locul de muncă fără să anunțați șeful ierarhic?- a răspuns că a părăsit locul de muncă fără a anunța șeful ierarhic atunci când șeful ierarhic nu era în instituție.
Aceasta își făcea programul după bunul său plac, plecând din timpul programului fără să anunțe, mai mult decât atât atunci când era trasă la răspundere, reacțiile acesteia au fost descrise și de martorii prezenți, aducându-i injurii șefului ierarhic de maniera "după ce că ești penal ești și penibil".
Din toate înscrisurile depuse la dosar reiese că reclamanta a dat dovadă totală de lipsă a capacității de a evita stările conflictuale, pe care le creează și le accentuează spre disperarea celorlalți angajați cu care intră în relații de muncă.
Așa cum a susținut și în fața instanței de fond șeful ierarhic superior a solicitat de mai multe ori sancționarea acesteia, dar pentru a aplana această starea creată de reclamantă s-a convenit la amânarea luării unei astfel de măsuri.
Susținerea instanței în sensul faptului " că prin hotărârea Consiliului Local s-a dispus desființarea postului reclamantei nu prezintă nicio importanță pentru instanță" este neîntemeiată atâta vreme cât reclamanta nu a contestat în termen legal Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Tîrgu J. nr.399/16.12.2013 prin care postul pe care își desfășura activitatea reclamanta a fost desființat, noua organigramă de desfășurare a activității Teatrului D. "E. G." aprobată prin HCL nr.399/16.12.2013 nu mai are inclus acel post.
T. D. "E. G." fiind în imposibilitate legală de a proceda la reîncadrarea reclamantei pe un post care nu mai există, pe cale de consecință dispozitivul sentinței nr. nr.924/10.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, cu privire la reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior este nelegală și netemeinică fiind imposibil de pus în executare.
Având în vedere cele precizate cât și netemeinicia și nelegalitatea sentinței, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței nr. 924/10.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în sensul respingerii contestației formulate de reclamantă.
În drept, invocă art. 466-471 din Codul de procedură civilă.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelantul pârât a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației.
Apelul este nefondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei se constată că sunt lipsite de temei legal criticile formulate de apelant, prin hotărârea supusă apelului instanța dând o judicioasă rezolvare pricinii deduse judecății.
Așa cum corect a sesizat prima instanță, deficiențele de ordin profesional privitoare la nerespectarea programului de lucru nu au făcut obiectul cercetării disciplinare, comisia constituită în acest scop rezumându-se să verifice dacă reclamanta si-a agresat fizic si verbal șeful, în data de 04.06.2013.
Nefiind efectuate verificări prealabile de către comisa de cercetare disciplinară cu privire la pretinsa nerespectare a programului de lucru, sub acest aspect decizia de concediere este lovită de nulitate, potrivit art. 251 al.1 C. Muncii, fiind la adăpost de orice critică aceste considerente ale sentinței.
Pe de altă parte, cercetând pe fond această susținere a angajatorului, în mod corect prima instanță a apreciat că nu i se poate imputa reclamantei nerespectarea programului de lucru, foile colective de prezență atașate la dosar, întocmite de angajator în considerarea dispozițiilor art. 119 din C. Muncii, atestând faptul că reclamanta nu a absentat sau ajustat după bunul său plac programul de lucru, aceasta fiind pontată pentru 8 ore de lucru zilnic.
Ca atare, simpla afirmație a reclamantei privitoare la faptul că, la un moment dat nu și-ar fi anunțat plecarea din instituție șefului ierarhic, a fost extrasă din context, în realitate fiind vorba despre plecarea din instituție în timpul pauzei de masă dintre spectacole, fără afectarea programului de lucru, inegal repartizat.
De asemenea, sunt nefondate și criticile ce privesc considerentele pentru care s-a decis neangajarea răspunderii disciplinare a reclamantei pentru faptele din data de 04.06.2013, sesizate de șeful său.
Cu titlu preliminar, Curtea reține că, prerogativa disciplinară a angajatorului este recunoscută acestuia de lege, ca o consecință a raporturilor de subordonare existente între părțile contractului individual de muncă și a obligației salariaților de a respecta disciplina în muncă.
Această prerogativă nu este absolută, discreționară, sancțiunile disciplinare putând fi aplicate doar cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în baza unui probatoriu concludent cu privire la conduita reprobabilă a salariatului acuzat de săvârșirea unei abateri disciplinare.
In cauză, sancțiunea disciplinară aplicată reclamantei a avut la bază preluarea informațiilor neprobate din reclamațiile administrative ale șefului său, în sensul că, în data de 04.06.2013, acesta ar fi fost victima unui atac de natură să îi pună în pericol grav viața, dovezile indicate de apelantă nesusținând această acuzație.
Astfel, martora R. C., persoană pe care șeful contestatoarei a întâlnit-o imediat după pretinsul conflict, nu a confirmat existența unor urme de violență asupra acestuia, iar sentința penală prin care s-a dispus sancționarea reclamantei pentru un conflict avut cu vecinii săi, în mod evident nu poate să producă niciun efect în planul angajării răspunderii disciplinare a reclamantei, fiind vorba despre un incident ce a avut loc cu mulți ani în urmă, în afara serviciului, pentru care a intervenit si reabilitarea de drept a reclamantei, cum corect a reținut instanța anterioară.
De asemenea, corect a reținut prima instanță că afirmația reclamantei "după ce că ești penal ești și penibil" adresată șefului ierarhic în data de 04.06.2013, nu reprezintă altceva decât o replică la o alta a șefului său, interpretată izolat, ce nu impunea aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Este indubitabil că salariatul trebuie să se supună ordinii interioare din unitatea unde își are locul de muncă însă, nu orice faptă atrage răspunderea disciplinară ci numai aceea săvârșită de salariat în legătură cu munca sa, în conexiune cu fișa postului și care a avut un rezultat dăunător constând în tulburarea relațiilor sociale de muncă .
In cauză, nu s-a dovedit că acea replică ar reprezenta un refuz al reclamantei de a îndeplini o îndatorire de serviciu legal stabilită, fiind mai mult o reacție la o afirmație a interlocutorului său, acuzat de comportament inadecvat cu o zi înainte de incidentul dedus judecății, sens în care amintim sesizarea de la fila 31 dosar fond.
Controversa celor doi salariați nu s-a desfășurat într-un loc accesibil publicului spectator, pentru a se putea reține de către angajator afectarea iremediabilă a imaginii instituției, ci în dreptul biroului contabilitate, replica reclamantei fiind auzită întâmplător de martorii R. C. si L. L..
Probatoriul administrat în cauză demonstrează cu prisosință că incidentul din data de 04.06.2013 a căpătat amploare doar urmare a demersurilor întreprinse de către interlocutorul reclamantei în vederea declasării procedurii disciplinare, neputându-se reține în sarcina reclamantei că, prin atitudinea sa, ar fi perturbat, în acea zi, desfășurarea normală a activității instituției.
Referatele întocmite de șeful reclamantei, la care apelanta trimite prin motivele de apel, nu pot fi primite ca dovadă a faptului că salariata concediată ar fi o persoană conflictuală cu care nu se poate colabora, această susținere fiind infirmată de toți ceilalți salariați ai apelantei,audiați ca martori.
De asemenea, referatul comisiei de cercetare disciplinară confirmă, o dată în plus, că incidentului din data de 04.06.2013 nu îi pot fi atribuite conotații disciplinare, comisia refuzând să facă o propunere de sancționare în lipsa unui probatoriu concludent care să demonstreze că desfășurarea în condiții de eficiență a procesului muncii nu ar fi posibilă din motive imputabile reclamantei.
In concluzie, nelegal și netemeinic s-a procedat la sancționarea reclamantei, fiind corectă dispoziția primei instanțe de anulare a deciziei de concediere.
Contrar celor susținute de apelantă, desființarea postului reclamantei, survenită ulterior concedierii disciplinare, nu lipsește de obiect cererea acesteia de reintegrare pe funcția deținută anterior și nu o obligă la efectuarea de demersuri suplimentare pentru includerea postului său în organigrama instituției angajatoare.
Reintegrarea reprezintă o consecință juridică firească a lipsirii de efecte a deciziei de concediere, angajatorul fiind dator să îndeplinească această obligație prevăzută de lege nu numai ca modalitate de despăgubire pentru salariat ci și ca sancțiune pentru faptul că a dispus încetarea raporturilor de muncă, fără a respecta dispozițiile legale incidente.
Codul Muncii nu prevede imposibilitatea reintegrării salariatului concediat în cazul desființării postului acestuia or, în atare condiții, refuzul instanței de a dispune reintegrarea ar avea ca efect o concediere de facto dispusă prin hotărâre judecătorească.
. i se permite instanței de judecată să refuze reintegrarea și anume, când angajatorul și-a încetat existența conform legii, situație prevăzută de dispozițiile art. 56 alin. 1 lit. a din C. Muncii ca fiind o cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă.
In speță, angajatorul continuă să există ca persoană juridică, astfel că, este posibilă reintegrarea reclamantei, prevederile art. 56 alin.1 lit. a din C. Muncii neputând fi extinse și la alte situații neprevăzute de lege.
De altfel, în hotărârea pronunțată în cauza Ș. vs. România, direct aplicabilă în dreptul intern, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat explicit că angajatorul este obligat să-l reintegreze pe contestator în funcția și postul avut anterior concedierii, chiar în condițiile în care a intervenit desființarea postului ulterior concedierii.
Pentru aceste considerente, ce completează motivarea sentinței, în temeiul dispozițiilor art. 479, 480 C.proc.civ. apelul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât T. D.,,E. G.,, TG J., cu sediul în Tg-J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 924 din data de 10 Aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Z. A., domiciliată în Tg-Cărbunești, ., jud. Gorj, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E.B.
Tehn. E.O.
4 ex./26.09.2014
Jud. fond L. R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 954/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
