Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 954/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 954/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 9004/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 954
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul C. M., domiciliat în C., ., ., . și a apelului incident formulat de pârâta ., cu sediul în București, sector 1, .. 38, . civile nr. 7498/27.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. R. DE TELECOMUNICAȚII C., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant C. M., personal, lipsind intimatul apelant incident . și intimata pârâtă S. R. DE TELECOMUNICAȚII C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- apelul principal este declarat și motivat în termenul legal;
- la data de 17 februarie 2014, pârâta . a formulat apel incident în cauză;
- întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul apelant incident ., la data de 14.03.2014, după care;
Instanța a comunicat apelantului reclamant C. M. un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul apelant incident ..
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului principal și asupra apelului incident.
Apelantul reclamant C. M. a susținut oral motivele de apel formulate în scris, în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond în sensul obligării pârâtelor la plata ajutorului pentru Ziua Comunicațiilor, respectiv 17.05.2010.
Cu privire la apelul incident formulat în cauză, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. A arătat că acest apel privește o altă sentință decât cea pronunțată în cauză, respectiv sentința nr. 7133/2013 și nu sentința nr. 7498/27.11.2013, pronunțată de instanța de fond în prezenta cauză.
A depus la dosar practică judiciară, respectiv copie de pe decizia civilă nr. 86/04.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința nr.7498 din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta . BUCUREȘTI.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. M. cu domiciliul în mun. C., ., ., . în contradictoriu cu pârâtul . BUCUREȘTI și pârâta S. R. DE TELECOMUNICAȚII C. cu sediul în C., ., județul D..
Cu privire la excepția prescripției invocată de pârâtă, instanța a constatat că este neîntemeiată și a respins-o, deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, așa cum prevede art. 160 din Codul muncii, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c) Codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, iar nu de 6 luni.
Cu privire la excepția prescripției invocată de pârâtă în raport de prevederile art. 268 alin. 1 litera c din codul muncii instanța a constatat că este neîntemeiată și a respins-o, contractul colectiv de muncă nestabilind o dată fixă la care să se facă plata drepturilor cuvenite de ziua telecomunicațiilor, astfel că instanța a apreciat că în tot cursul anului 2010, putea fi plătit dreptul respectiv.
Având în vedere că dreptul la acțiune se naște de la data la care trebuiau plătite drepturile cuvenite și cum acestea puteau fi plătite în tot cursul anului 2010, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției întemeiată pe prevederile art. 268 alin. 1 litera c din codul muncii.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte, în anii 2009 – 2010, anii pentru care se solicită drepturile bănești, așa cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosar.
Potrivit art. 6.9 litera a din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, salariații beneficiază de un ajutor material, în bani sau în natură, cu ocazia sărbătorilor de Paști, C. și Ziua Comunicațiilor, ajutor al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la Nivelul salariului minim la . . S-a precizat în continuare că de acest ajutor nu vor beneficia salariații care în cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu cel puțin o zi/tură, cei care au fost sancționați disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale sau au beneficiat de concediu fără plată o perioadă mai mare de 60 de zile în ultimele 6 luni de la data acordării acestuia.
Prin același CCM s-a stabilit însă că se suspendă aplicarea până la data de 31.12.2009.
Prin Protocolul nr. 1/16 12 2010, a fost suspendată acordarea drepturile cuvenite în baza CCM până la 15.06.2011, iar ulterior prin CCM nr 85/28 04 2011, aceste ajutoare nu au mai fost stipulate.
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestor „ajutoare” sau premieri, pentru că fie sunt prevăzute categoriile de salariați excluse de la primirea acestora, fie acordarea este condiționată de acordul Consiliului de administrație instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Caracterul de „drept condițional” sau drept supus anumitor condiții permite completarea prevederilor din contractul care stipulează aceste drepturi cu cele existente în contractul încheiat la nivel inferior, de unitate.
În speță, nu se pune problema de interpretare a unor dispoziții legale, ci a unor prevederi contractuale a căror existență depinde în primul rând de manifestarea de voință a părților semnatare ale contractului.
Prin urmare, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 și ale actelor adiționale la acesta reprezintă acordul de voință al părților care, pot conveni suspendarea ori neacordarea acestor drepturi pentru anii 2009 și 2010, conform art.31 și 33 din Legea nr.130/1996, iar aceste prevederi ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate sunt opozabile părților care l-au semnat.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege, în discuție fiind numai efectele acordului de voință al părților unui contract colectiv de muncă.
Prin decizia nr. 4 din 12 martie 2012 (Dosarul 1/2012) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2012, Înalta Curte a respins recursul în interesul legii formulat de Curtea de Apel din Timișoara, pe motiv că nu îndeplinește condițiile de admisibilitate. Argumentul principal a fost acela că recursul respectiv nu privește interpretarea și aplicarea Codului muncii, a Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă sau a Legii dialogului social nr. 62/2011, ci interpretarea, din perspectiva efectelor juridice, a clauzelor referitoare la unele drepturi salariale inserate în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în domeniul feroviar. Pe cale de consecință, părțile contractante sunt suverane în a aprecia limitele în care se aplică contractele care derivă din manifestarea lor de voință, iar, în condițiile în care acestea convin asupra interpretării unor clauze contractuale, instanța de judecată trebuie să țină cont de acordul de voință al părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece instanța de fond a analizat superficial și nu în profunzime probele si argumentele solide ale reclamantului din cererea de chemare în judecată și din răspunsul la întâmpinarea intimatei prin probele depuse la dosar.
Instanța de fond a apreciat eronat în ultimul aliniat de la pag. 3 a sentinței faptul ca „nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestor ajutoare sau premieri, pentru ca fie sunt prevăzute categoriile de salariați excluse de la primirea acestora, fie acordarea este condiționata de acordul Consiliului de administrație" având în vedere următoarele:
1. In primul rând, instanța s-a contrazis atunci când a denumit dreptul salarial aferent zilei comunicațiilor ca „ajutoare sau premieri", deoarece in cuprinsul motivării sentinței, respinge una din excepțiile invocate de pârâtă, tocmai pentru faptul că dreptul solicitat este de natura salariala si nicidecum ajutor sau premiere.
2.Caracterul obligatoriu al acordării acestui drept salarial cu ocazia zilei comunicațiilor a fost dat de următoarele articole din CCM 2009-2010:
- art. 1.1 lit. f) „Drepturile salariaților prevăzute în acest CCM nu pot fi afectate de nici o tranzacție, renunțare sau limitare, indiferent de natura acestora, ele fiind aparate împotriva oricăror încălcări, abuzuri, arbitrariu si manifestări de subiectivism, în condițiile legii";
- art. 1.2 lit. d) „Executarea prevederilor prezentului contract colectiv de munca este obligatorie pentru părți...".
3. Faptul că acordarea acestui drept este condiționată de 3 situații (absența nemotivata, indisciplina dovedita sau CFS), nu îndepărtează caracterul obligatoriu al acordării acestui drept tuturor celor care nu se afla într-una din excepțiile prevăzute.
Si salariul propriu-zis al angajaților este condiționat de prezența la serviciu, de lipsa CFS (spre exemplu cel care are o zi de CFS nu primește salariu pentru acea zi), iar cu toate acestea dreptul salarial este obligatoriu.
4. Instanța a aprecia greșit faptul ca acordarea acestui drept este condiționata de acordul Consiliului de administrație, căci în cuprinsul art.6.9 lit.a din CCM nu se face nici referire la o eventuală aprobare a Consiliului de Administrație in acest sens.
Chiar dacă ar fi fost așa, pârâta nu poate invoca propria culpa pentru neîntrunirea Consiliului de Administrație, deoarece convocarea CA. este un atribut exclusiv al directorului general, care este totodată si președinte al Consiliului de Administrație.
De altfel, pârâta nu poate face dovada ca a existat o întrunire a acestui Consiliu de Administrație în care să se fi discutat de o eventuală neaprobare a acordării dreptului cuvenit pentru ziua comunicațiilor.
5.Totodată, din analiza textului contractual cuprins în art. 6.9 lit. a) se constată că acordarea dreptului salarial menționat este necondiționată, întrucât se prevede că ajutorul „se va acorda salariaților", ceea ce exclude ipoteza existenței vreunei condiții și face ca dreptul în cauză să fie cuvenit salariaților indiferent de preferința angajatorului ori de rezultatele financiare ale acestuia.
In acest sens, ori de câte ori prevederea contractuală este clară și imperativă, nu există nici un temei de a-i condiționa aplicabilitatea de aspecte care puteau fi prevăzute, dar nu au fost evitate, numai astfel dându-se eficiență voinței concordante a partenerilor sociali.
6.Nu poate fi reținută apărarea pârâtei în sensul că nu a existat buget pentru anul 2009-2010_aprobat organele de conducere ale societății, întrucât ideea de respectare a legii nu se poate opune plății obligațiilor asumate contractual, încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli fiind un imperativ care impune cel mult imposibilitatea asumării de noi obligații, nu și neexecutarea celor deja asumate.
7.Din cuprinsul CCM sau al vreunui act adițional la CCM 2009-2010, nu reiese ca s-ar fi exprimat voința părților semnatare și implicit contractante, în sensul renunțării sau suspendării acordării dreptului salarial aferent zilei comunicațiilor 2010 așa cum se exprimă instanța de fond în alin. 2 „In speța, nu se pune problema de interpretare a unor dispoziții legale..."si 3
,,Prin urmare, prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2009-2010...", din pagina 4 a motivării sentinței. Protocolul nr, J/16.12.2010 (protocol neintrat in circuitul civil prin neînregistrarea la DMPS București, așa cum prevede art. 31 alin.2 din legea 130/1996, pentru a putea produce efecte juridice), prevede suspendarea art. 6.9 alin. 1 din
CCM 2009-2010 pe termen de 6 luni, adică începând cu data de 16.12.2010 si pana la data de 15.06.2011, deci pentru ziua comunicațiilor din data de 17.05.2011" si nicidecum retroactiv
De altfel plată dreptului salarial cuvenit pentru ziua comunicațiilor 17.05.2010, trebuia făcuta cel târziu la chenzina a doua a lunii mai 2010 (data de 15 a lunii următoare, mai precis 15.06.2010), așa cum este prevăzut in CCM 2009-2010, art. 2.25, căci este vorba de un drept salarial aferent lunii mai 2010.
Dacă în CCM nu este prevăzută o anume data sau termen pentru plata acestui drept salarial, trebuie sa ne raportam la prevederile art. 2.25 al CCM, singurul care reglementează datele de plata ale drepturilor salariale aferente oricărei luni in care un salariat are de încasat sume de bani pentru prestația muncii depuse.
Faptul că aceste sume nu au fost plătite in totalitate la chenzina a 2-a a lunii mai 2010 (15.06.2010), nu da dreptul angajatorului, fie chiar si printr-un protocol, să suspende (anuleze) plata acestora, indiferent de motivele invocate. Pârâta nu poate invoca nici în acest caz propria culpă pe care încearcă să o acopere printr-un protocol fără valoare, inaplicabil în condițiile legii.
8. F. de aliniatul 6 „Pe cale de consecința, părțile contractante sunt suverane în a aprecia..."din pagina nr. 4 a sentinței, consider ca este greșita aprecierea instanței ca părțile sunt suverane în a aprecia limitele în care se aplica contractele si că părțile convin asupra interpretării unor clauze contractuale, instanța bazându-se doar pe prevederile protocolului nr.1/16.12.2010, dar pentru care a demonstrat ca nu are valoare juridică, nefiind înregistrat conform legii pentru a putea produce consecințe juridice.
Față de toate cele rezultă că pârâta, prin cele depuse la dosar, nu a urmărit altceva decât inducerea în eroare a instanței (prin protocolul nr. 1/16.12.2010) și complicarea judecării pe fond (datorita actelor financiar - contabile depuse), nefăcând în schimb referire la alte articole ale CCM (art.1.1 lit. f, art.1.2 lit. a, d, g, j, art.2.25), anexate pentru corecta judecare a acestui apel.
S-a solicitat admiterea apelului cu obligarea . București - S. Regionala de Telecomunicații C. la plata dreptului salarial cuvenit în suma de 700 lei, indexat cu rata inflației si dobânda la data plații efective, pentru ziua comunicațiilor (17.05.2010), așa cum a fost prevăzut in cap. 6, art. 6.9 pct.a) din CCM 2009-2010.
La data de 17.02.2014 . a depus apel incidental solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă, iar pe de altă parte s-a invocat nepronunțarea instanței asupra apărărilor de fond formulate.
Curtea constată că apelul declarat de reclamant este fondat, iar apelul incident declarat de intimat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce privește drepturile solicitate pentru anul 2010, respectiv „ Ziua Comunicațiilor”, se constată că temeiul juridic al acordării acestora îl constituie art.6.9 lit.a din CCM pe anii 2009-2010, contract care a fost prelungit, fără modificări, până la 31.03.2011, prin acte adiționale înregistrate la D.M.P.S. București, următorul contract fiind încheiat la data de 28.04.2011.
Suspendarea aplicării art.6.9. lit.a prin acest CCM a operat în temeiul notei de subsol a acestei prevederi numai până la data de 31.12.2009, pentru anul 2010 nemaifiind convenită de părți nicio clauză de suspendare sau de amânare a acordării ajutoarele materiale prevăzute la art.6.9 lit.a .
Protocolul nr.1/16.12.2010, față de care s-a invocat faptul că ar fi intervenit suspendarea pe o perioadă de 6 luni a prevederilor art.6.9. lit.a din CCM nu a produs efecte juridice față de salariații S.C. „ Telecomunicații” S.A., în raport de disp. art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996, întrucât – vizând o modificare a clauzelor CCM referitoare la executarea unui drept prevăzut în CCM acesta trebuia să fie înregistrat la D.M.P.S. București.
Mai mult decât atât, acest protocol nu este semnat de toate participantele la semnarea contractului colectiv de muncă la care face referire – a se vedea în acest sens copia de la file 55-56 dosar fond în care reprezentanții FEDERAȚIEI TELCOM CF România nu au semnat acest Protocol .
D. urmare, Curtea a reținut că instanța de fond trebuia să constate ca întemeiată cererea de acordare a dreptului privind ajutorul de Ziua Comunicațiilor 2010 – 17 mai 2010, în temeiul art.40 alin.2 lit.c C.Muncii și al principiului forței obligatorii a contractului colectiv de muncă între părțile contractante, conform art.236 alin.4 Codul Muncii, acordarea acestui ajutor nefiind prevăzută în mod condiționat în clauzele CCM menționate.
Prin sentința civilă nr.2218 din 6 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a stabilit irevocabil că reclamantul este îndreptățit la plata unor diferențe salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei pentru perioada 1.01.2010 – 3 decembrie 2010.
Pentru considerentele expuse anterior, se va admite apelul reclamantului în baza art.480 alin. 2, se va schimba în parte sentința în sensul că vor fi obligate pârâtele la plata ajutorului pentru Ziua Comunicațiilor pentru anul 2010, calculat la salariul de bază stabilit prin sentința nr.2218/6 martie 2013 a Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Potrivit art.472 Cod pr.civilă intimatul este în drept după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.
Față de aceste dispoziții - se constată că scopul apelului incident este acela de a obține reformarea hotărârii, or în speța supusă judecății, hotărârea a fost pronunțată de instanța de fond în favoarea intimatului – apelant incident, prin respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de reclamantul – apelant principal, ceea ce ar înlătura interesul intimatei în promovarea acestei căi de atac.
În cauză reclamantul a formulat apel urmărind ca prin admiterea acestuia să se schimbe sentința civilă în sensul admiterii acțiunii, și acordării drepturilor salariale solicitate.
Prin apelul incident formulat, intimata a fost însă interesată, ca în situația în care în apelul principal s-ar constata întemeiată acțiunea reclamantului, să se rețină intervenirea prescripției dreptului de a solicita drepturile salariale respective, situație în care s-ar schimba soluția instanței de fond cu privire la judecata pronunțată asupra acestei excepții, având în vedere că a fost respinsă.
Cu privire la această excepție se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, raportat la caracterul de drepturi salariale a pretențiilor solicitate, așa cum sunt definite de art. 160 Codul Muncii.
Ținând cont de caracterul drepturilor solicitate se constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 268 alin.1 lit.c și m, care prevăd un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, or în speță dreptul trebuia executat la data de 17 mai 2010, iar acțiunea a fost introdusă la 9 mai 2013, deci înăuntrul termenului de prescripție.
În ceea ce privesc apărările de fond ale intimatei se constată că tribunalul s-a pronunțat asupra tuturor și chiar a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, așa cum a susținut intimata, situație în care sub acest aspect nu se justifică vreun interes din partea apelantei – incidente, atât timp cât prin apelul incident nu se tinde la schimbarea soluției.
Urmează ca în considerarea celor expuse să se respingă apelul incident ca nefondat, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor privind prescrierea drepturilor salariale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul incident formulat de pârâta ., cu sediul în București, sector 1, .. 38, . civile nr. 7498/27.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. R. DE TELECOMUNICAȚII C., cu sediul în C., ., jud. D..
Admite apelul declarat de reclamantul C. M., domiciliat în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 7498/27.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. R. DE TELECOMUNICAȚII C..
Schimbă sentința în parte, în sensul că obligă pârâtele la plata ajutorului pentru Ziua Comunicațiilor pentru anul 2010, calculat la salariul de bază stabilit prin sentința nr.2218/6 martie 2013 a Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2014.
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, A. P. |
Red.jud.N.D.
Tehn.M.D.5 ex
J.f.R.S.G.
3.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 555/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3082/2014.... → |
|---|
