Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Decizia nr. 945/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 945/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 6881/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 945/2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C.
Judecător: P. P.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2014, privind apelul declarat de reclamantul M. A., cu domiciliul în Tg.J., ..1, ., județ Gorj, împotriva sentinței civile nr. 5211/05.12.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C.N. POȘTA R. SA, cu sediul în București, sector 2, ., având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că la data de 20.03.2014, prin serviciul registratură, intimata pârâtă a depus concluzii scrise.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.03.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința apelată, Tribunalul Gorj a respins cererea formulată de către reclamantul M. A., CNP :_, cu domiciliul în Tg-J., ..7, ., ., în contradictoriu cu pârâta C.N. POȘTA R. SA., cu sediul în București, ., sector 2.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a reținut că potrivit art. 52 alin. 1 lit. b Codul Muncii, în cazul în care angajatorul a formulat o plângere penală împotriva salariatului pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Din expunerea textului reglementării suspendării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, în cauza dedusă judecății, rezultă că decizia de suspendare nu poate fi analizată decât prin prisma condițiilor expres prevăzute de lege, respectiv existența unei plângeri penale formulată de angajator împotriva salariatului și o faptă penală incompatibilă cu funcția deținută de salariat.
În cauză, s-a constatat că angajatorul a formulat plângere penală împotriva reclamantului, înregistrată sub nr.101/_/04.12.2012(filele 67-77 din dosar), astfel că angajatorul – pârât poate avea inițiativa suspendării contractului de muncă al reclamantului, inițiativă care este lăsată de legiuitor exclusiv la latitudinea acestuia.
Astfel, pârâta, în calitatea sa de angajator al reclamantului, a înțeles să uzeze de dreptul său prevăzut de art.52 alineat 1 litera b Codul Muncii și, prin decizia nr.5038 din 18.12.2012, ce face obiectul prezentei contestații, a suspendat contractul individual de muncă al reclamantului M. A.- diriginte OPRM Tg-J., suspendare care nu este nicidecum condiționată de începerea urmăririi penale împotriva presupusului făptuitor.
Suspendarea din funcție a salariatului împotriva căruia angajatorului a formulat plângerea penală este o măsură legală care protejează angajatorul față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale ale acestuia.
În speța de față plângerea penală formulată de angajator are legătură cu funcția reclamantului, căruia i s-a imputat faptul că a expediat cu mandate suma de 2904 lei reprezentând compensări bilete de odihnă și tratament necuvenite salariatului F. D., astfel că angajatorul a hotărât în mod legal, să-i suspende reclamantului contractului individual de muncă pe perioada cercetării acestei plângeri și până la finalizarea ei.
Instanța a constatat totodată că textul legal nu impune cerințe suplimentare, respectiv începerea urmăririi penale față de salariat, punerea în mișcare a acțiunii penale sau luarea unor declarații acestuia de organele de urmărire penală, așa încât prin simpla înregistrare a plângerii penale formulată de către angajator privind săvârșirea unor fapte penale incompatibile în legătură cu serviciul cum este și în cazul de față, prin care pârâta ar fi fost prejudiciată cu o sumă semnificativă, se poate suspenda, din inițiativa exclusivă a angajatorului, în mod legal, contractul individual de muncă al salariatului.
Nici susținerea în sensul că măsura suspendării contractului individual de muncă ar fi fost una abuzivă nu este fondată. Angajatorul are dreptul de a formula o plângere penală pentru fapte imputate salariatului, urmând ca pe parcursul cercetărilor să se stabilească de autoritățile competente dacă sunt sau nu întrunite condițiile răspunderii penale. Însă, simplul fapt al formulării plângerii penale, nu indică un abuz din partea angajatorului, acesta exercitând doar un drept ce i-a fost conferit de legiuitor, deoarece nu partea are obligația de a stabili condițiile răspunderii penale. De altfel, netemeinicia plângerii penale nu atrage nevalabilitatea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă ci doar plata despăgubirilor, conform art.52 alineat 2 codul muncii.
Nu prezintă relevanță în cauză nici faptul că decizia de suspendare a fost pusă în executare după aproximativ 6 luni de la emitere, cu atât mai mult cu cât, așa cum a susținut pârâta și după cum rezultă din înscrisurile de la filele 78-85 din dosar, reclamantul s-a aflat în concediu medical și de asemenea a efectuat concediul de odihnă pe care l-a solicitat cu cererea nr.2955 din 06.06.2013.
Este de menționat totodată că măsura suspendării contractului individual de muncă al reclamantului nu a fost luată ca urmare a unei sancțiuni disciplinare, ci ca urmare a formulării împotriva reclamantului a unei plângeri penale, dispoziția legală aplicabilă în cauză fiind art. 52 alin. 1 lit. b Codul Muncii așa cum s-a reținut mai sus.
Tribunalul a reținut de asemenea că normele instituite pentru suspendarea contractului individual de muncă nu impun anumite condiții de formă pentru decizia de suspendare, a căror nerespectare să atragă nulitatea absolută. În cazul emiterii unei decizii de suspendare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului nu pot fi aplicate prin analogie dispozițiile care reglementează răspunderea disciplinară, aceasta din urmă fiind o instituție diferită.
Pe de altă parte, în cazul constatării nevinovăției celui căruia i-a fost suspendat contractul de munca din inițiativa angajatorului, ca efect al unor fapte pentru care acesta a formulat plângere penală, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, angajatorul asumându-și riscul unei asemenea răspunderi în ceea ce îl privește.
În acord cu cele mai sus menționate este și decizia nr. 926/2007, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a art. 52 alin. (1) lit. c)- în prezent lit.b, din Codul muncii. Autorul excepției susținuse ca, in baza acestui text legal, angajatorul ar putea lua, in mod abuziv, o decizie de suspendare a unui contract individual de munca prin simpla formulare a unei plângeri penale împotriva unui salariat. S-a susținut de asemenea ca salariatului nu i s-ar respecta dreptul de apărare, deoarece angajatorul nu este obligat să asculte părerea salariatului acuzat, ci poate depune plângerea in mod direct, cu consecința imediata a suspendării contractului. Curtea a respins excepția si a declarat textul constituțional. Ea a arătat ca nimic nu îl oprește pe salariat sa își angajeze avocat, cu prilejul contestării in instanță a deciziei angajatorului de suspendare a contractului. In plus, dreptul la munca nu ii este periclitat nici un moment, deoarece dacă se va constata nevinovăția salariatului, acesta își va relua activitatea anterioara, în plus plătindu-i-se o despăgubire egală cu salariul de care a fost lipsit pe parcursul suspendării.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul M. A., susținând că decizia prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă este nelegală deoarece nu cuprinde temeiul legal în baza căruia s-a dispus suspendarea și durata suspendării, și că nu a fost comunicată în termen de 5 zile lucrătoare, ceea ce conduce la nulitatea acesteia.
Instanța de fond nu a analizat dacă faptele de natură penală pentru care s-a formulat plângerea penală sunt incompatibile cu funcția deținută pentru a se putea dispune suspendarea raporturilor de muncă, până la finalizarea procesului penal, suspendarea fiind posibilă numai în cazul în care angajatul a încălcat atribuțiilor de serviciu, ceea ce în cauză nu rezultă din motivarea sentinței
Arată apelantul contestator că, există neconcordanță între motivarea sentinței și dispozitivul acesteia, în sensul că în considerente se menționează că, va fi respinsă ca nefondată contestația, iar în dispozitiv că, respinge cererea.
În considerentele sentinței nu se face o analiză a incompatibilității dintre fapta penală săvârșită și funcția deținută, între care nu există nici o legătură, măsura dispusă de angajator fiind astfel, abuzivă.
Prin criticile formulate apelantul contestator mai arată că decizia contestată este lovită de nulitate deoarece a fost emisă în perioada când se afla în concediu medical.
Apelul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Contractul individual de muncă al apelantului contestator a fost suspendat, în temeiul art. 52 lit. b din Codul muncii ca urmare a plângeri penale formulate de către angajator împotriva acestuia, pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută.
Potrivit prevederilor art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii, republicat, contractul individual de muncă poate fi suspendat, în cazul în care angajatorul a formulat plângerea penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Criticile prin care apelantul susține că în decizia de suspendare a raporturilor de muncă nu sunt menționate temeiul de drept în baza căruia a fost dispusă această măsură sunt neîntemeiate.
Astfel, în motivarea deciziei nr. 5038/18.12.2012, fila 4 dosar fond, se menționează că suspendarea contractului individual de muncă s-a dispus „În temeiul prevederilor art. 49, art. 52 alin. lit. b Codul Muncii republicat, cu modificările și completările ulterioare”, iar în ceea ce privește perioada suspendării, chiar dacă nu este menționată în decizie, aceasta rezultă din prevederile legale, respectiv „până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.”
Comunicarea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, aceasta fiind pusă în aplicare după expirarea perioadei în care contestatorul s-a aflat în incapacitate temporală de muncă.
În soluționarea contestației, întemeiat instanța de fond nu a analizat vinovăția contestatorului pentru faptele prezentate în plângerea penală deoarece, asupra vinovăției sau nevinovăției angajatului și asupra răspunderii sale penale, se pronunță organele de cercetare penală și ulterior instanța de judecată, investită cu judecarea dosarului penal.
Instanța analizează, în cadrul contestației formulate împotriva deciziei prin care s-a dispus suspendarea raporturilor de muncă, numai dacă s-a formulat plângerea penală împotriva contestatorului și dacă obiectul acesteia (plângerii penale) privește fapte care îl fac incompatibil cu funcția deținută.
Menționarea în considerentele sentinței a denumirii de „contestație”, iar în considerente „cererea” nu este de natură a atrage nulitatea sentinței, deoarece nu afectează legalitatea sau temeinicia hotărârii.
Instanța de fond, în examinarea contestației, a verificat existența plângerii penale formulate împotriva salariatului și a stabilit că, plângerea penală privește săvârșirea de către acesta a unei fapte care îl face incompatibil cu funcția deținută ,, respectiv a expediat cu mandate suma de 2904 lei reprezentând compensări bilete de odihnă și tratament necuvenite salariatului F. D.”, astfel încât nici critica sub acest aspect nu este întemeiată.
În considerarea celor prezentate Curtea constată că apelul este nefundat și în temeiul art. 480 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M. A., cu domiciliul în Tg.J., ..1, ., județ Gorj, împotriva sentinței civile nr. 5211/05.12.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C.N. POȘTA R. SA, cu sediul în București, sector 2, ., având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2014
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.M.C.
Tehnored.M.M.
4ex./31.03.2014.
j.f.M.V.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 613/2014. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 555/2014.... → |
|---|
