Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 4906/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4906/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 9133/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4906
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător M. P.-P.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă B. M. împotriva sentinței civile nr. 1322 din 29.05.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. de A. Oltenia SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă B. M. reprezentată de avocat D. D. și consilier juridic D. C. S. pentru intimata C. de A. Oltenia SA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat care a învederat că a sosit răspunsul la adresa instanței cu privire la relațiile solicitate, ce a fost înregistrat sub nr._/18.11.2014, după care;
Apărătorul apelantei reclamante a solicitat proba testimonială cu doi martori respectiv B. V. care a dat și declarație notarială și V. I. Șef stație, pentru a se demonstra că au fost efectuate două evaluări .
Reprezentantul intimatei s-a opus la proba solicitată arătând că a fost solicitată și la fond și că există o declarație notarială a numitei B. V. pe care instanța de fond a avut-o în vedere la pronunțarea hotărârii apelate.
La interpelarea instanței a precizat că a avut loc o singură evaluare și nu mai multe cum se susține de reclamantă, lucru dovedit cu înscrisurile de la dosar, arătând că aceasta avea posibilitatea să conteste evaluarea.
Instanța a respins proba solicitată apreciind că nu este relevantă în cauză.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat D. D., pentru apelanta reclamantă B. M., a pus concluzii de admiterea apelului, desființarea deciziei de încetare a contractului de muncă cu consecința reintegrării în aceeași funcție și loc de muncă și cu plata drepturilor bănești de la data încetării contractului de muncă până la data reintegrării efective, conform motivelor expuse în cererea de apel.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Consilier juridic D. C. S., pentru intimata C. de A. Oltenia SA., a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamanta B. M. a chemat în judecată pârâta C. DE A. OLTENIA SA, solicitând ca prin sentința ce se constate nulitatea absolută a fișei de evaluare a contestatoarei întocmită de șeful Stației de A. Izvarna la data de 16 feb.2013, anularea deciziilor nr. 151/8 mai 2013 și nr.2997/12 nov.2013, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziilor contestate, cu menținerea drepturilor salariale pe care contestatoarea le-a avut până la momentul emiterii acestor decizii, precum și obligarea pârâtei la plata drepturile salariale neacordate ca efect al acestor decizii, sume de bani ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație plus dobânda legală până la data plății lor efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajată la C. de A. Oltenia S.A. de la data de 17.02.1997 până la data de 13.11.2013, la punctul de lucru Stația de A. Izvarna de pe raza localității Tismana, județul Gorj, pe funcția de operator hidraulic.
A arătat că un prim motiv de nelegalitate al deciziei nr.151/8 mai 2013 îl reprezintă faptul că la momentul încetării contractului individual de muncă al acesteia (15 mai 2013), înregistrat sub nr.2738/17 feb. 1997, aceasta se afla în incapacitate temporară de muncă din data de 13 mai 2013, aspect ce rezultă cert din certificatele de concediu medical depuse pârâte.
A precizat că referitor la concediul pentru incapacitate temporară de muncă (concediul medical) faptul că acesta reprezintă o întrerupere în cursul normal al activității desfășurate de un salariat în folosul angajatorului său, datorită stării de sănătate. Prin urmare, acesta nu reprezintă un act de voință al părților, care sunt ținute să dea curs întocmai efectelor sale.
Astfel, a menționat reclamanta referitor la concediul pentru incapacitate temporară de muncă faptul că acesta este unul din drepturile de asigurări sociale recunoscute asiguraților pentru care se achită contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, pentru situațiile când, din motive care țin de starea de sănătate precară, aceștia sunt împiedicați să presteze activitate în folosul angajatorului.
De asemenea, a precizat că potrivit art.49 alin.2 din Codul muncii, concediul pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă unu! din cazurile de suspendare a contractului individual de munca și are ca efecte întreruperea prestării activității salariatului și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator.
Tot reclamanta a relatat faptul că referitor la concediul medical acesta suspendă de drept contractul individual de muncă, adică întrerupe temporar și independent de voința părților prestarea activității și plata salariului, însa, în temeiul art.29 alin.6 din Codul muncii, în cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă și toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepția situațiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept.
A arătat că potrivit art.50 alin.l lit.b din Codul muncii se suspendă de drept contractul individual de muncă pe durata concediului pentru incapacitate temporară de muncă.
A învederat reclamanta că potrivit art.60 alin.l lit.a din Codul muncii, este interzisă concedierea salariatului care se află în incapacitate temporară de muncă, constatată prin certificat medical, și drept urmare concediul pentru incapacitate temporară ( concediul medical) reprezintă întreruperea activității desfășurate de salariat independent de voința sa, iar pe durata acestuia este interzisă concedierea salariatului.
Totodată, a precizat reclamanta faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin decizia nr.2436/25 martie 2004 că ,,nu poate fi dispusă concedierea pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical potrivit legii, iar concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, fiind de prisos analizarea motivelor privind fondul cauzei".
Astfel, coroborând dispozițiile art.50 alin.l lit.b cu cele ale art.60 alin.l lita și ale art.76 din Codul muncii, a apreciat reclamanta că decizia nr. 151/2013 emisă de pârâtă în perioada cât aceasta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă este lovita de nulitate absoluta, motiv pentru care această decizie nu poate fi salvgardată de angajator prin faptul că acesta a dispus ulterior, prin decizia nr.255/13 mai 2013, .suspendarea efectelor deciziei nr. 151/2013 până la încetarea incapacității de muncă.
A mai menționat reclamanta faptul că suspendarea efectelor deciziei de concediere nu înlătură nesocotirea dispozițiilor art.60 alin.l lit.a din Codul muncii deoarece luarea măsurii împotriva salariatului a fost dispusă în perioada incapacității temporare de muncă, fiind fără relevanță dacă momentul producerii efective a încetării raporturilor de muncă a fost amânat până la reluarea activității de către salariat. în mod nelegal angajatorul a dispus măsura concedierii la un moment când salariatul se afla în perioada concediului medical.
Reclamanta a susținut că dispozițiile art.60 alin.l lit.a din Codul muncii se referă la interzicerea luării măsurii de concediere în sens larg, fără ca legiuitorul să circumstanțieze reglementarea în funcție de momentul emiterii sau comunicării actului de concediere. Această interpretare a incidenței prevederii legale amintite este n concordanță cu rațiunea care o justifică, respectiv situația specială în care se află salariatul.
Nici pe fond soluția adoptată de angajator nu este justificată, a arătat reclamata, întrucât aceasta este bine pregătită profesional, neoferindu-i-se alte posturi vacante, corespunzătoare pregătirii sale profesionale și nu i s-au prezentat concret care au fost criteriile de departajare dintre ea și cele două colege cu pregătire similară, care au fost păstrate de angajator ca operator hidraulic.
A susținut că, deși s-a stabilit ca și criteriu de bază pentru departajare evaluarea profesională (care la punctul de lucru Izvarna nu s-a făcut niciodată de când este aceasta angajată, contestatoarea neavând cunoștință cine a făcut și cine a semnat în toți acești ani fișele de evaluare).
A menționat că această evaluare s-a făcut formal, doar la aprecierea subiectivă a șefului de stație, nefiind luate în calcul criteriile: soț și soție în aceiași unitate, abateri disciplinare de la disciplina muncii etc.
Referitor la modul cum s-a procedat la evaluare a învederat reclamanta că prima evaluare a avut loc la data de 05.02.2013, dată la care nu aceasta nu era de serviciu (lucrând în ture, fiind chemată de acasă, iar din discuțiile cu colegele care aveau aceiași profesie ca aceasta: B. M., R. M., N. A., D. M., una din colege, Făduică M., a spus că a luat calificativul „bine", reclamanta obținând calificativul „Foarte bine".
A susținut că nu i s-a dat voie să vadă ce cuprinde evaluarea, fiind prima dată când face acest lucru, iar șeful de stație V. I. neaducând la cunoștință că este prevăzută o rubrică de obiecțiuni și că avem dreptul să consemnăm dacă dorim acest lucru, spunându-ne doar să semnăm și să trecem data).
După câteva zile, mai exact pe 16.02.2013 terminându-și programul de lucru, a precizat reclamanta că a fost reținută după program de domnul V. I., care nu era de serviciu în ziua respectivă, fiind o zi de sâmbătă, spunându-i că trebuie făcută o altă evaluare pentru că s-a modificat baremul la calificative, iar de această dată evaluarea a fost făcută numai de el, fără a mai fi prezentă și altă persoană de la C. de A. Oltenia S.A.
Prin această nouă evaluare, făcută la doar 10 zile față de prima evaluare, a menționat reclamanta că șeful de stație a procedat la diminuarea calificativului său și al altor colege care urmau să plece și la majorarea aproape de maxim a punctajului persoanelor care urmau să rămână, în speță R. M. și N. A..
Astfel, a arătat că deși R. M. la prima evaluare din 5 feb.2013 a avut calificativul „bine", la cea de-a doua evaluare a primit calificativul „foarte bine", iar contestatoarea deși a primit la prima evaluare calificativul „foarte bine", după 10 zile a primit fără nici o justificare pertinentă doar calificativul „bine".
A precizat că nu i s-a prelucrat în unitate nici actul adițional din 1/1.02.2013 la CCM 2012/2013 din 16.05.2012, înregistrat la ITM D. sub nr. 104/18.05.2012, prin care se punea pe prim plan criteriul de departajare vizând evaluarea, (care era la îndemâna șefului de stație) și numai în caz de balotaj operau celelalte criterii subsecvente, care în Codul muncii sunt prioritare.
A menționat că pârâta a întocmit două rânduri de fișe de evaluare, prin cea de-a doua fișă șeful de stație procedând la depunctarea celor care trebuiau să plece acasă și avantajarea celor care trebuia să rămână, deși criteriul obiectiv ce ar fi trebuit respectat trebuia să fie competenta profesională.
În drept, reclamanta și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art.8 din decizie și art.268 alin.l lit.a Codul muncii raportate la art.60 alin.l lit.a Codul muncii și art.453 C.pr.civ.
Reclamanta a depus la dosar, în copie xerox următoarele înscrisuri: decizia nr. 2997/12.11.2013, decizia nr. 255 din data de 13.05.2013, decizia nr. 151din data de 08.05.2013, adeverința nr._/13.1.2013, cartea de identitate, și carnetul de muncă.
Pârâta C. de A. Oltenia SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală.
A arătat pârât că afirmațiile contestatoarei Buza M. potrivit cărora actele emise de companie încalcă norme imperative din codul muncii, neavând o cauză reală și serioasă nu sunt adevărate fiind nedovedite.
A menționat pârâta ca doamna Buza M. nu a contestat evaluarea semnând si fiind de acord cu calificativul si punctajul obținut.
Pârâta a precizat faptul că apărările contestatoarei ca nu s-au mai făcut evaluări nu au legătura cu cauza atât timp cat aceasta recunoaște ca a fost evaluata .
Societatea pârâtă a susținut faptul că a notificat contestatoarea cu privire la acordarea preavizului conform codului muncii, după care a emis decizia prin care s-a dispus concedierea contestatoarei, decizie care respecta întocmai prevederile codului muncii ,si in cuprinsul căreia s-a precizat ca s-a acordat preaviz in perioada 15.04._13.
In cursul perioadei de preaviz (15.04._13), înainte cu o zi de terminarea acestuia respectiv din data 13.05.2013 prin fax s-a depus de către reclamantă concediul medical, acest fapt a dus la suspendarea perioadei de preaviz pe perioada incapacității de munca a contestatoarei, constatată prin certificatul medical depus prin fax la societate ,precum și la suspendarea datei de încetare a contractului de munca data stabilita prin decizia de concediere nr. 151/08.05.2013.
Ca urmare, a fost emisă decizia cu nr.255/13.05.2013 prin care se suspenda aplicarea prevederilor dispoziției de preaviz cu nr.16/10.04.2013 și a deciziei de concediere nr. 151/08.05.2013, ultima zi de concediu medical fiind data de 08.11.2013 data de la care a continuat preavizul.
A precizat pârâtă că în urma revenirii din concediul medical, și deci a încetării cauzei de suspendare, a fost emisa decizia nr. 2997/12.11.2013 prin care s-a stabilit data încetării efective a contractului de munca al contestatoarei, menținându-se in cuprinsul acesteia ca toate prevederile deciziei 151/08.05.2013, cu excepția termenului de încetare ,rămân neschimbate.
Totodată, a învederat că situația economica - financiară a societății a impus masuri urgente de redresare a acesteia . In contextual luării masurilor de redresare a situației economice financiare, .societatea a dus la îndeplinire hotărârile Consiliului de Administrație, astfel încât s-au efectuat doua serii de concedierii colective (respectiv 31 de salariați in prima transa si 118 salariați in a doua transa) si a fost externalizată activitatea de pază unde erau încadrați 77 de salariați.
Concomitent ,in vederea îmbunătățirii situației financiare ,au fost luate si alte masuri de redresare ,respective creșterea gradului de colectare a creanțelor ,reducerea consumului material întocmirea documentațiilor referitoare la ajustarea tarifelor in vederea aplicării politici de tarifare prevăzuta in contractul de finanțare cu BERD-ul.
A arătat pârâta că măsurile dispuse au fost luate si pentru a putea susține asigurarea fondurilor necesare pentru rambursarea împrumutului pe care societatea l-a contactat pentru cofinanțarea programelor de POS - Mediu si plata obligațiilor reprezentând dobânda si comisioanele aferente acestui împrumut.
Condițiile de acordare a împrumutului BERD,contactat in cursul anului 2013 ,au ca fundamentare indicatorii economici existenți si perspectiva evoluției acestora pe perioada de derulare a contractului de împrumut. In situația actuala societatea nu poate susține financiar angajamentele din contractul cu BERD-ul ,contract încheiat pentru executarea unor lucrări de utilitate publica in interesul locuitorilor Municipiului C..
A menționat pârâtă faptul ca in urma controlului financiar efectuat de inspectorii de specialitate din cadrul Primăriei C. s-a constatat ca ponderea cheltuielilor cu personalul este foarte mare.
A menționat pârâtă că la ședința Consiliului de Administrație din data de 24.01.2013 a fost invitat sa participe si Sindicatul Liber Apa Canal, sindicat reprezentativ la nivelul Companiei, care a luat la cunoștință situația prezentata, a acceptat restructurarea activități companiei si inițierea procedurilor de concediere colectiva . Conform procesului verbal de ședință, sindicatul a avut o singura propunere, si anume, restructurarea sa fie făcuta strict pe criteriul de profesionalism.
In urma analizei făcute in cadrul ședinței Consiliului de Administrație, conducerea executiva si-a exprimat intenția de a efectua concedieri colective, înaintând, la aceeași data, conform dispozițiilor legale atât Sindicatului Liber Apa-Canal, cat si AJOFM D. si ITM D., notificarea nr.6033/25.03.2013, prin care își exprima intenția de a efectua concedieri colective Notificarea menționata cuprinde, conform prevederilor art.69, alin.2 din Codul Muncii următoarele:
- numărul total si categoriile de salariați
- motivele care determina concedierea
- numărul si categoriile de salariați care urmează sa fie afectați de concedierea colectiva
- criteriile avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere
- masurile avute in vedere pentru evitarea concedierilor
- masurile avute in vedere pentru atenuarea consecințelor concedierii si compensațiile ce urmează a fi acordate salariaților concediați
- perioada in care vor avea loc concedierile
- termenul in care Sindicatul poate face propuneri pentru evitarea sau diminuarea numărului de salariați concediați.
In urma notificării, Sindicatul, prin adresa nr.7111/08/04.2013 si-a exprimat acordul cu privire la concedierea colectiva a 142 de salariați. In urma acestei adrese, conducerea executive a Companiei a convocat reprezentanții Sindicatului in data de 09.04.2013, in vederea clarificării aspectelor legate de posturile ce urmează a fi restructurate si stabilirea efectiva a salariaților ce urmează a fi disponibilizați, ținând cont de criteriul profesional si de celelalte criteriile din contractul colectiv de munca aplicabil la nivel de unitate. Astfel, in urma discuțiilor purtate, a fost redus numărul de salariați ce urmau a fi disponibilizați, de la 142 de salariați la 118 salariați.
A menționat pârâta că în urma acestor discuții a fost întocmită, de comun acord, de administrație și sindicat, lista cu personalul propus pentru concediere. Astfel, după stabilirea efectiva a posturilor ce trebuiau restructurate si a salariaților ce urmau a fi disponibilizați, respectând dispozițiile Codului Muncii, conducerea executiva a Companiei a emis notificarea nr,7321/10.04.2013 privind decizia de a efectua concediere colectiva, notificare înaintata Sindicatului, AJOFM D. si ITM D..
A concluzionat pârâta că decizia de concediere nr.151/08.05.2013 și decizia nr. 2997/12.11.2013 cuprind motivele ce au determinat concedierea, acestea fiind detaliate si prin dispoziția de preaviz, respectiv situația economico-financiara a Companiei, creșterea eficientei economice in scopul eficientizării activității si respectarea condițiilor de acordare a împrumutului BERD.
Pârâta a depus la dosar, în copie xerox, următoarele înscrisuri: dispoziția nr. 16/10.04.2013,decizia nr. 151/08.05.2013,decizia nr. 255/13.05.2013 ,decizia 2997/12.11.2013, hotărârea CA nr.1/24.01.2013, hotărârea CA nr.5/24.04.2013,referatul nr.1604/24.01.2013,notificarea nr.6033/25.03.2013,răspunsul Sindicatului la notificarea nr.6033/25.03.2013,notificarea 7321/10.04.2013, procesul-verbal nr. 6825/04 04.2013, procesul-verbal 7213/09.04.2013,fisa de evaluare a performantelor profesionale a contestatoarei Buza M..
Prin sentința civilă nr.1322 din 29.05.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta B. M. a fost angajată în cadrul Companiei de A. Oltenia SA în funcția de operator hidraulic apă, la Stația Captare Izvarna.
Prin decizia nr. 151/08.05.2013, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei începând cu data de 15 mai 2013, în temeiul art. 65-68 și art. 76 din Codul muncii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective. În cuprinsul deciziei s-au arătat motivele de fapt ale concedierii, respectiv reorganizarea activității companiei în scopul eficientizării acesteia, desființarea postului salariatei, condițiile de acordare a împrumutului BERD, iar primul criteriu avut în vedere la concediere a fost punctajul obținut cu ocazia evaluării competențelor profesionale.
Prin decizia nr. 255/13.05.2013, pârâta a suspendat prevederile deciziei menționate anterior, având în vedere că reclamanta a prezenta certificatul de concediu medical . nr._, din care rezultă că începând cu data de 13 mai 2013 s-a aflat în concediu medical.
După revenirea din concediul medical, prin decizia nr. 2997/12.11.2013 pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta B. M. a susținut că prima decizie emisă de angajator este nelegală, întrucât la momentul încetării contractului individual de muncă menționat în decizie, respectiv 15 mai 2013, se afla în incapacitate de muncă, iar contractul individual de muncă era suspendat. În opinia reclamantei, faptul că printr-o decizie ulterioară, s-a dispus suspendarea deciziei nr. 151/8.05.2013 nu schimbă această situație.
La rândul său, pârâta s-a apărat susținând că a fost nevoită să procedeze la suspendarea deciziei nr. 151/8 mai 2013 tocmai pentru a evita o concediere nelegală a reclamantei.
Potrivit art. 50 lit. b din Codul muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept în situația concediului pentru incapacitate temporară de muncă. De asemenea, dispozițiile art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii interzic concedierea salariatului pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical, conform legii.
Instanța a reținut însă că măsura concedierii reclamantei nu a fost dispusă de angajator în timpul incapacității temporare de muncă a acesteia. Astfel, chiar dacă prin decizia nr. 151/8.05.2013 se dispusese că raporturile de muncă ale reclamantei încetează începând cu data de 15 mai 2013, după ce i-a fost prezentat certificatul de concediu medical, angajatorul a dispus suspendarea efectelor acestei decizii pe durata incapacității de muncă a acesteia prin decizia nr. 255/13 mai 2013. Termenul de preaviz a fost suspendat, cursul său reluându-se după încetarea stării de incapacitate de muncă. Prin urmare, măsura concedierii nu a fost luată în timpul incapacității de muncă, ci după încetarea acesteia prin decizia nr. 2997/12.11.2013, astfel că dispozițiile art. 60alin. 1 lit. a din Codul muncii nu au fost încălcate.
Reclamanta a mai solicitat instanței să constate nulitatea absolută a fișei de evaluare profesională, susținând că evaluarea a fost pur formală. A menționat că angajatorul a procedat la două evaluări și că la cea de-a doua evaluare a obținut un punctaj mai mic decât la prima evaluare.
Instanța a solicitat angajatorului relații cu privire la cele susținute de reclamantă însă din adresa nr._/7.05.2014 rezultă faptul că s-a întocmit o singură fișă de evaluare pentru fiecare salariat, iar nu două, așa cum susține reclamantă. Instanța nu exclude însă ca procedura să se fi desfășurat pe parcursul mai multor zile.
Pe de altă parte, instanța a constatat că reclamanta a semnat fără rezerve fișa de evaluare (a se vedea în acest sens înscrisul aflat la filele 126-127 din dosar), în condițiile în care luase la cunoștință despre punctajul și calificativul obținute în procedura de evaluare.
Or, reclamanta nu a avut obiecțiuni cu privire la punctajul obținut la momentul evaluării, ci doar după ce a fost concediată, susținând că evaluarea a fost formală. În metodologia de evaluare sunt arătate criteriile de evaluare, modul cum sunt notate aceste criterii, Tribunalul apreciind că nu există vreun motiv de nulitate al fișei de evaluare profesională întocmită de angajator.
Trecând la analiza pe fond a concedierii reclamantei, instanța reține că prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 1/24.01.2013 s-a hotărât reorganizarea activității . Oltenia SA, în scopul eficientizării acesteia, astfel încât să se asigure o reducere a cheltuielilor de personal cu circa 20% a fost aprobată o nouă organigramă prin Hotărârea nr. 5/24.04.2013 a Consiliului de Administrație, iar anterior a fost inițiată procedura de concediere colectivă, fiind concediați în două etape 142 salariați. În acest sens, au fost notificați ITM D., AJOFM D. și Sindicatul Liber A. Canal C..
Împreună cu sindicatul, au fost stabilite criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, primul fiind rezultatul obținut la evaluarea competențelor profesionale. Urmau apoi cumularea pensiei cu salariul, acceptarea benevolă, îndeplinirea condițiilor pentru pensionarea anticipată, ori anticipată parțială și abateri disciplinare grave de la disciplina muncii, conform Regulamentului de ordine interioară.
Așa cum rezultă din organigrama valabilă înainte de reorganizare, la Stația de Captare Izvarna existau 7 posturi de operatori hidraulici. Prin organigrama aprobată prin Hotărârea nr. 5/24.04.2013 a Consiliului de Administrație, doar 3 posturi de operatori hidraulici au fost menținute. Cum reclamanta a obținut la evaluarea profesională doar 49 de puncte, iar acesta a fost cel mai mic punctaj obținut de operatorii hidraulici din Stația Izvarna (reclamanta obținând un punctaj egal cu D. M.), instanța reținând că criteriul vizând punctajul obținut la evaluarea profesională a fost corect aplicat în cazul reclamantei.
Dispozițiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii prevăd că în cazul în care concedierea salariatului s-a dispus ca urmare a desființării postului, aceasta trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Instanța a apreciat că desființarea postului reclamantei a fost efectivă, în condițiile în care, așa cum s-a reținut anterior, din cele 7 posturi de operatori hidraulici, după reorganizare au rămas doar trei.
Cauza este reală și ser5ioasă, în condițiile în care pârâta a fost nevoită să efectueze concedieri colective pentru eficientizarea activității sale și a se încadra în cheltuielile de personal aprobate de consiliul de administrație.
Date fiind considerentele arătate, instanța a respins acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată
Apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.50 lit. b) din Codul muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept în situația concediului pentru incapacitate temporară de muncă.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.60 alin.1 lit. a) concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
Dispozițiile art.50 lit. b), respectiv art.60 alin.1, lit. a conțin norme imperative care trebuie respectate întocmai și de la care nu se poate deroga.
În speță, prin decizia nr.151/08.05.2013 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei B. M. începând cu data de 15 mai 2013, în temeiul art.65-68 și art.76 din Codul muncii pentru motive care nu țin de persoana salariatului ca urmare a concedierii colective.
Ulterior, prin decizia nr.255/13.05.2013 compania angajatoare a suspendat prevederile deciziei nr.151/08.05.2013, având în vedere că reclamanta a prezentat certificatul medical . nr._ din care rezultă că începând cu data de 13 mai 2013 s-a aflat în concediu medical.
La revenirea din concediul medical, prin decizia nr._/12.11.2013 intimata pârâtă a dispus încetarea contractului individual de muncă al apelantei.
Prin urmare, Curtea reține că măsura concedierii nu a fost dispusă în perioada incapacității de muncă a reclamantei, întrucât efectele deciziei nr.151/08.05.2013 au fost suspendate pe durata incapacității temporare de muncă, termenele menționate în această decizie (inclusiv termenul de preaviz) fiind suspendate, termenele continuând să curgă după încetarea stării de incapacitate temporară de muncă.
Așadar, susținerea apelantei reclamante în sensul că au fost încălcate dispozițiile art.60 alin.1 lit. a) din Codul muncii nu se confirmă, fiind de necontestat că măsura concedierii nu a fost luată în timpul incapacității temporare de muncă, ci după încetarea acesteia, fiind emisă în acest sens decizia nr.2997/12.11.2013.
Referitor la fondul cauzei, criticile apelantei reclamante sunt de asemenea neîntemeiate.
Prima instanță a administrat toate probele considerate utile și pertinente pentru stabilirea adevărului în cauza dedusă judecății și a pronunțat soluția în raport de întreg materialul probator existent la dosar.
În aceste condiții, susținerea apelantei în sensul că prima instanță ar fi făcut o analiză superficială a fondului cauzei și că acest aspect coroborat cu administrarea incompletă a probatoriului echivalează cu necercetarea pe fond a cauzei, este nefondată.
Tribunalul Gorj a administrat proba cu înscrisuri atât pentru reclamantă cât și pentru pârâtă, iar pentru lămurirea aspectelor legate de evaluarea profesională a solicitat relații angajatorului, relații ce au fost înaintate Tribunalului cu adresa nr._/07.05.2014 ( fila 125 fond )
Observând considerentele sentinței se constată că instanța a examinat toate susținerile apelantei reclamante, respectiv atât cele legate de nulitatea absolută a deciziei de concediere, cât și cele legate de fondul litigiului, astfel încât nu se poate reține că instanța nu a făcut o cercetare pe fond a cauzei.
Din materialul probator al dosarului rezultă că reclamanta B. M. a fost angajată în cadrul Companiei de A. Oltenia SA C. în funcția de operator hidraulic apă, la Stația Captare Izvarna.
Prin decizia nr.2997/12.11.2013, contractul individual de muncă al reclamantei a încetat în conformitate cu prevederile artr.65 din Codul muncii, ca urmare a reorganizării activității companiei.
Temeiul legal invocat în cuprinsul deciziei nr.2997/12.11.2013 emisă de pârâtă demonstrează că în speță, încetarea contractului individual de muncă s-a produs din motive care nu țin de persoana salariatului.
Art.65 din Codul muncii definește concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului ca reprezentând o încetare a contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Pentru reținerea ca temei legal al concedierii a acestor dispoziții, angajatorul este obligat să demonstreze potrivit alin.2 al acestui articol că, desființarea locului de muncă este efectivă și are o cauză reală și serioasă.
În accepțiunea textului de lege citat, desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, respectiv când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții.
Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultățile economice sau transformări tehnologice independent de buna sau reaua credință a angajatorului și este serioasă când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Caracterul efectiv real și serios al desființării locului de muncă ocupat de salariat rezultă din programul de restructurare și reorganizare al angajatorului, proiectul de concediere, tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele și statele de funcții anterioare și ulterioare concedierii.
În speță, observând materialul probator existent la dosar, Curtea constată că reducerea operată de pârâta C. de A. Oltenia SA C. în baza art.65 din Codul muncii a fost reală și efectivă întrucât postul de operator hidraulic apă ocupat de reclamantă a fost desființat.
Așa cum rezultă din organigrama valabilă înainte de reorganizare, la Stația de Captare Izvarna existau 7 posturi de operatori hidraulici, iar ulterior ca efect al reorganizării au fost desființate 4 posturi, în organigrama aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.5/24.04.2013 fiind prevăzute doar 3 posturi de operatori hidraulici.
Selecția personalului din cadrul Stației de Captare Izvarna s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, criteriul prioritar vizând punctajul obținut cu ocazia evaluării competențelor profesionale, fiind corect aplicat.
Astfel, conform fiței de evaluare existentă la filele 126-127 dosar fond, cu ocazia evaluării performanțelor profesionale, reclamanta B. M. a obținut un punctaj de 49 puncte, acesta fiind cel mai mic punctaj în raport cu ceilalți operatori hidraulici din cadrul Stației de Captare Izvarna, ce au fost supuși evaluării profesionale.
În condițiile în care reclamanta a avut cel mai mic punctaj, în mod corect ca urmare a aplicării criteriului vizând punctajul obținut la evaluarea profesională, intimata pârâtă a dispus concedierea reclamantei în temeiul art.65 din Codul muncii.
Susținerea apelantei reclamante în sensul că angajatorul a făcut două evaluări profesionale prima fiind făcută la data de 05.02.2013, iar cea de a doua la data de 17.02.2013, este nefondată.
Din lucrările dosarului rezultă că pârâta a procedat la o singură evaluare profesională, iar această evaluare s-a făcut în intervalul 15-17.02.2013.
În acest sens sunt fișele de evaluare profesională ale salariaților B. M. Tudorița, N. A., R. M., D. M. (filele 112-119 dosar fond), precum și fișa de evaluare profesională a reclamantei existentă la filele 126-127 dosar fond.
Mai mult, observând fișa de evaluare a reclamantei se constată că aceasta a semnat această fișă fără obiecțiuni, fiind așadar de acord cu punctajul de 49 puncte, deși(potrivit susținerilor sale) la evaluarea din 05.02.2013 ar fi obținut un punctaj mai mare.
Totodată potrivit adresei nr._/07.05.2014 întocmită de C. resurse Umane din cadrul Companiei de A. Oltenia SA C. există o singură fișă de evaluare pentru toți salariații companiei pe anul 2012 făcută în baza procedurii P.CAO. 3.04 ediția 2, revizia O, implicit și pentru reclamanta B. M., fișa de evaluare profesională a acesteia fiind anexată la adresa menționată.
În ceea ce privește declarațiile autentice date de B. V., D. M. și T. V. se constată că nu prezintă relevanță juridică câtă vreme acestea, ca și reclamanta au fost concediate întrucât cu ocazia evaluării profesionale au obținut un punctaj care nu le-a permis să ocupe niciunul din cele 3 posturi de operatori hidraulici menținute în schema de personal a angajatorului.
Criteriul pe baza căruia s-a făcut selecția de personal a fost criteriul ce a vizat punctajul obținut la evaluarea profesională, astfel încât numai pe baza acestuia s-a procedat la concedierea salariaților ce au obținut un punctaj mai mic.
Față de această situație, susținerile apelantei referitoare la faptul că au fost păstrați angajați care au avut abateri disciplinare sunt pe de o parte lipsite de relevanță juridică, iar pe de altă parte sunt simple afirmații, nefiind susținute de dovezi în acest sens, astfel că nu pot fi luate în considerare de Curte.
Cât privește susținerea apelantei reclamante referitoare la faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii sale, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a fișei de evaluare din 16.02.2013, Curtea reține de asemenea că este nefondată.
Observând sentința apelată se constată că în considerentele acesteia la fila 7 alin.2 și următoarele, Tribunalul Gorj a analizat cererea reclamantei cu privire la evaluarea profesională făcută de angajator la data de 16.02.2013, concluzionând în final că evaluarea profesională s-a făcut cu aplicarea corectă a criteriului vizând punctajul obținut de apelanta reclamantă.
Mai mult, din dispozitivul sentinței rezultă că prima instanță a respins în totalitate contestația formulată de reclamantă, ceea ce presupune că implicit s-a respins și solicitarea reclamantei privind anularea fișei de evaluare profesională.
Pentru considerentele expuse apelul este nefondat și în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă B. M., CNP_ domiciliată în comuna Tismana, ., împotriva sentinței civile nr. 1322 din 29.05.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. de A. Oltenia SA, cu sediul în C., ., jud. D., înregistrată la ORC D. sub nr.J_ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2014.
Președinte, C. S. | Judecător, M. P.-P. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.15.12.2014
j.f. L.R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
