Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1019/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1019/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 3707/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1019/2014
Ședința publică de la 28 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător S. P.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant C. L. TG-J., cu sediul în Tg-J., împotriva sentinței civile nr.4861/14.11.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Ș. P. R.,domiciliată în Tg-J., Aleea Mioriței, ., ., intimata ȘCOALA G. C. B., cu sediul în Tg-J., ., jud.Gorj, intimat I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ, cu sediul în Tg-J., .-134, jud.D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că prin cererea de apel nu s-au propus probe noi, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea judecătorească în fața instanței de apel, motiv pentru care în baza art.482 raportat la 244 Noul Cod de proc.civ., și respectiv art.394 Noul Cod de proc.civ., constată terminată cercetarea judecătorească în apel și declară închise dezbaterile apreciind ca fiind în stare de soluționare cauza.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr.4861/14.11.2013 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Școlar Județean Gorj, invocată de instanță din oficiu și a respins acțiunea față de acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Tg-J., invocată de acest pârât.
A admis acțiunea formulată de reclamanta Ș. P. R., în contradictoriu cu pârâta Școala G. C. B..
A obligat Școala G. C. B. Tg-J. calitate de angajator să emită decizie de la reîncadrare a reclamantei, in temeiul legii nr. 284/2010 și Legii 285/2010, având in vedere drepturile salariale stabilite prin sentința civilă nr.970/19.04.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj.
A obligat pârâta Școala G. C. B. să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale cuvenite pe perioada 01.03._11, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
A obligat pârâtul C. L. Tg-J. să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Având în vedere că instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Tg-J., invocată pe cale de apărare de acest pârât, s-a pronunțat cu precădere asupra acestei excepții, conform art. 124 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Tg-J. instanța a respins-o cu motivarea că potrivit art. 104 alin. 2 din Legea educației naționale, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume alocate din taxa pe valoare adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru cheltuielile cu salariile, sporurilor, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora. În plus, art. 1 și art. 4 din HG nr. 1274/2011 prevăd atribuții ale consiliilor locale în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
In conformitate cu disp. art. XIII al. 1 din OUG nr. 32/2001: “Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea,” .
In același sens sunt si dispozițiile art. 1 din HG nr. 538 /2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat:” Începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat.”
In conformitate cu art. 36 al. 4 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 coroborat cu art. 16 din HG 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, instituțiile cu rol in stabilirea calculului, aprobarea si plata drepturilor salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, primarul si consiliul local. Astfel, unitatea de învățământ elaborează proiectul de buget al unității pe care îl înaintează autorității administrației publice locale in faza de fundamentare a proiectului bugetului local, buget din care va face parte ca si capitol distinct bugetul unităților de învățământ.
Prin urmare, pârâtul C. L. Tg-J. are atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ.
Cum C. L. Tg-J. administrează bugetul pentru unitatea de învățământ din prezenta cauză, instanța a reținut că în mod corect acțiunea a fost formulată împotriva pârâților Școala G. C. B. și C. L. Tg-J., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceștia din urmă fiind neîntemeiată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei ianuarie 2010 – februarie 2010, invocata din oficiu, instanța a retinut că potrivit art.166 din Codul muncii(în forma în vigoare până la data de 30 aprilie 2011), respectiv art. 171 din Codul muncii republicat, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie in termen de 3 ani de la data de la care drepturile erau datorate. Aceeași regulă privind prescripția dreptului la acțiune in cazul solicitării unor drepturi salariale este prevăzută de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii in forma in vigoare până la data de 30 aprilie 2011, respectiv art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii republicat.
Data la care erau datorate drepturile salariale reclamantei este data la care angajatorul avea obligația de a plăti salariul.
Potrivit anexei la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.86/2005, data plății salariilor pentru angajații din cadrul Ministerului Educației Naționale si a instituțiilor publice subordonate este data de 14 a lunii următoare celei pentru care se plătește salariul.
Pretențiile reclamantei sunt solicitate începând cu data de 01.01.2010, iar acțiunea a fost introdusa la data de 27.03.2013, astfel că, pentru drepturile aferente perioadei ianuarie 2010 –aprilie 2010, dreptul la acțiune este prescris.
In consecință, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile reclamantei aferente perioadei ianuarie 2010 –februarie 2010, invocata din oficiu.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a I. Școlar Județean Gorj instanța a constatat faptul că acest pârât nu are calitatea de angajator și nici de ordonator de credite în raporturile cu reclamantul, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Școlar Județean Gorj, invocată de instanță din oficiu și a respins acțiunea față de acesta pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Reclamanta este angajată în cadrul unității de învățământ Școala G. C. B., in funcția de profesor.
Prin sentința nr. 970/19.04.2010 pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamantă, fiind obligată pârâta Școala G. C. B. să calculeze reclamantei diferențele de drepturi salariale cuvenite in baza legii nr.221/2008, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin Ordonanța de Urgenta nr. 15/2008, art. 1, alin.1, lit. b, coeficientul de multiplicare pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru funcțiile didactice auxiliare au fost majorate cu 10 % începând cu 1.01.2008, fata de nivelul din 31.12.2007, iar începând cu data de 1.10.2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic urma sa fie de 400.00 lei.
Sentința mai sus menționată este irevocabilă.
Astfel, dispozițiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 330/2009 prevăd că reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
De asemenea, art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009 prevede că personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Cum în luna decembrie 2009, salariul reclamantei trebuia să fie calculat în funcție de prevederile Legii nr. 221/2008, așa cum s-a stabilit prin hotărâre irevocabilă, instanța a constatat din înscrisurile depuse la dosarul cauzei că la încadrarea acesteia, dispozițiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 330/2009 nu au fost respectate, iar reclamanta a fost prejudiciată, drepturile salariale fiind eronat stabilite.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 284/2010, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, corespunzător transelor de vechime in muncă avute in luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. L. TG-J. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel se arată că prin definiție raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante, spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Prin definiția dată de art. 10 din Codul muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 (1) din același cod care prevede că „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora" rezultă încă o dată lipsa calității consiliului local in ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ, deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".
Mai mult decât atât, consiliul local nu are un buget propriu, nu are conturi în bancă, și cu atât mai puțin un patrimoniu, deci nu poate avea capacitate de exercițiu într-o astfel de cauză.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr.53/2003 Codul muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea 1/2011 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:
„a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege precum și contribuțiile aferente acestora.”
În același sens erau și prevederile legislației anterioare, respectiv art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995.
Mai mult, art. 167 alin. 13 și 14 din Legea învățământului nr. 84/1995 prevedea:
„(13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între rectorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maxim 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare. „
Din prevederile menționate rezultă că obligația de calculare a salariilor revine fiecărei unități de învățământ, consiliul local alocând aceste sume în mod global, în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat.
Prin urmare, C. L. al Municipiului Târgu Jiu, nu poate plăti drepturi salariate cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu-i incumbă o atare obligație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
C. L. al Municipiului Târgu Jiu nu poate fi obligat nici să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate, deoarece așa cum s-a mai arătat nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și instituția pârâtă, iar potrivit legii contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Legal citată intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 Legea învățământului, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 538/2001 și modificate prin HG nr. 174/2003, HG 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt: unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
În baza acestor norme metodologice, fiecare instituție de învățământ are obligația să-și întocmească bugetul propriu ( art.8) .
Bugetele elaborate de instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale în baza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale ( art. 16 ). După aprobarea legii bugetului de stat, C. Județean repartizează sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrației – teritoriale și în cadrul acestora, pe fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară, comunică bugetele aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ și trezoreriilor la care acestea sunt arondate ( 18 ).
În raport de aceste prevederi legale, primarul are atribuția să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare iar consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să îl comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Textele de lege invocate de recurent în cererea de recurs, respectiv art. 104 din Legea nr. 1/2011, art. 16 din HG nr. 2192/2004, art. 167 din Legea nr. 84/1995 susțin argumentația anterior expusă.
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local vizează procedura de alocare a sumelor reprezentând drepturile salariale și este conferită de atribuțiile privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel cum au fost ele reglementate de OG nr. 32/2001 care stabilește la art. XIII faptul că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale, conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea 84/1995. Așa cum se observă, obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde in conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata indemnizației de concediu.
Consiliului local îi revine obligația de a aloca sumele de bani, după primirea lor de la bugetul de stat, iar nu de a le plăti efectiv.
În raport de aceste prevederi legale, se constată că are calitate procesuală pasivă în cauză C. L. al Municipiului Tg.J., doar în ce privește obligația de alocare a sumelor de bani necesare drepturilor bănești solicitate.
În altă ordine de idei, se constată că, acțiunea promovată pune în discuție aplicarea dispozițiilor Legii 330/2009, Legii 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Cu privire la modul de aplicare al acestor dispoziții legale, personalului didactic, Curtea constată că în recurs nu au fost aduse critici, recursul vizând doar chestiuni legate de calitatea procesual pasivă a consiliului local, astfel că obiectul examinării recursului se limitează la criticile invocate, instanța neputându-se substitui părților, pentru o verificare ce nu a fost cerută, pentru că, altfel, s-ar aduce atingere principiului disponibilității
În considerarea celor prezentate, Curtea, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. L. TG-J., cu sediul în Tg-J., împotriva sentinței civile nr.4861/14.11.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Ș. P. R.,domiciliată în Tg-J., Aleea Mioriței, ., ., intimata pârâtă ȘCOALA G. C. B., cu sediul în Tg-J., ., jud.Gorj, intimatul pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ, cu sediul în Tg-J., .-134, jud.D.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Martie 2014
Președinte, M. L. | Judecător, S. P. | |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.S.P.
Jud.fond M.Vatravu
Teh.red. A.G./6 ex
Data:01.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
