Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3277/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3277/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 3724/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2844
Ședința publică de la 02 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul E. C., împotriva sentinței civile nr. 3277 din 30 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SAPRIN SUCURSALA BANAT OLTENIA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant E. C., personal, lipsind intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SAPRIN SUCURSALA BANAT OLTENIA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că prin încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2013, cauza a fost suspendată potrivit dispozițiilor art. 411 din Noul Cod de Pr.Civilă, iar prin referatul întocmit de grefa sectiei la data de 4 iunie 2014, dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, cu propunerea de perimare, având în vedere faptul că a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de zile, după care:
Apelantul reclamant a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.
Instanța, analizând, a respins cererea de amânare ,apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 222 alin.1 Cod pr., în conformitate cu care amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța a pus în discuție exceptia de perimare a apelului de față:
Apelantul reclamant a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la exceptia de perimare invocată de instanță.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3277 din 30 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul E. C., împotriva pârâtei S. Națională de Transport Feroviar de Marfă ,,CFR Marfă,, S.A. prin Sucursala Banat Oltenia, ca neîntemeiată
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul E. C. a fost angajat al societății pârâte în perioada 2009-2010, după cum rezultă din extrasul din carnetul său de muncă(în copie la dosar la filele 7-10).
Pârâta este societate comercială pe acțiuni cu capital integral de stat în calitate de acționar unic care își exercită drepturile și obligațiile prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 1 din HG nr. 581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR” SA prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate CFR își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aprobă de Guvern la propunerea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.
De asemenea, potrivit disp. art. 15 alin.1-4 din O.U.G 37/2008, prin care s-a abrogat O.G. 1/2007:
„(1) Bugetele de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici cu capital sau patrimoniu integral ori majoritar de stat aflați în subordinea, coordonarea, sub autoritatea sau în portofoliul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și al autorităților publice centrale se aprobă prin hotărâre a Guvernului inițiată de ordonatorul principal de credite, cu avizul Ministerului Economiei și Finanțelor și al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
(2) Bugetele de venituri și cheltuieli ale filialelor operatorilor economici prevăzuți la alin. (1) se aprobă prin ordin comun al ordonatorului principal de credite, al ministrului economiei și finanțelor și al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse.
(3) Bugetele de venituri și cheltuieli privind activitatea de privatizare ale instituțiilor publice implicate se aprobă prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.
(4) Pentru operatorii economici prevăzuți la alin. (1) și (2), ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și autoritățile publice centrale au obligația de a prezenta la Ministerul Economiei și Finanțelor situațiile financiare anuale, în vederea avizării acestora din punctul de vedere al încadrării în nivelul veniturilor și cheltuielilor cuprinse în bugetele de venituri și cheltuieli anuale”.
Conform art.7 alin.1 din O.U.G. 79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aplicabilă regiilor autonome, societăților și companiilor naționale și societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar, precum și filialelor acestora:
“fundamentarea fondului de salarii anual, prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al operatorilor economici, se va face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii, calculat în unități valorice comparabile sau în unități fizice, după caz ”.
Prin acțiunea de față se solicită să fie obligată pârâta - S.N.T.F.M. ,,C.F.R. Marfă,, S.A. la acordarea următoarelor drepturi salariale: salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010, ajutorul material cuvenit cu ocazia sărbătorilor de C. si Paști pentru anul 2010, premierea acordată de Ziua Feroviarilor pentru anul 2010 si ajutorul pentru recuperarea forței de muncă pentru anul 2010. De asemenea, reclamantul mai solicită daune interese, constând în actualizarea sumelor datorate cu rata inflației și dobânda legală, calculate de la data scadenței acestora și până la data plății efective.
Drepturile ce fac obiectul prezentei cauze sunt solicitate în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități în transportul feroviar si a contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii transporturi.
În acest sens, instanța a constatat că la nivelul ramurii transporturi s-a încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.722/03/24.01.2008. Conform art. 4 alin.1 din contract, acesta se aplica în perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2010.
Pentru perioada în litigiu a fost încheiat la nivelul societății pârâte contractul colectiv de muncă înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Mun. București sub nr. 2584/04.06.2009, cu aplicare de la data înregistrării, pe o perioada de 1 an, prelungit prin actul adițional înregistrat la Agenția pentru Prestații Sociale a Mun. București sub nr.1713/21.04.2010, până la data de 31.01.2011.
Sub nr.2836/28.12.2006 s-a înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale si Familiei contractul încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, din care făcea parte si societatea pârâtă, valabil pe 24 de luni de la data înregistrării, ce a fost prelungit prin actul adițional nr.629/04.01.2011 înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale, până la data de 31 ianuarie 2011.
Cu privire la salariul suplimentar pe anii 2009 si 2010, în conformitate cu prevederilor art. 30 paragraful 1 din contractul colectiv de munca lanivel de grup de unități din transportul feroviar înregistrat sub nr. 2836/28.12.2006, valabil până la data de 31.01.2011, se reține că:
(1)Pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
(2)Salariul suplimentar se poate acorda si trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. In acest caz cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat.
(3)Din veniturile realizate,, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 % din fondul de salarii realizat lunar”.
Dispoziții identice sunt menționate în contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate, în art. 30.
De asemenea, la art.43 alin.3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii transporturi se prevedea că ,,La nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere lunar și anual, la salariu de merit, cât și la al 13-lea salariu, se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către Comisia paritară din unitatea respectivă.,,
Din formularea prevederilor contractuale mai sus menționate nu rezultă obligația necondiționată a acordării salariului suplimentar, dreptul salariaților depinzând de realizarea de către angajator a unor venituri care să îi permită constituirea unui fond pentru plata acestui drept. Insă, din înscrisurile privind bugetul de venituri și cheltuieli nu rezultă constituirea unui astfel de fond.
Totodată, pârâta S.N.T.F.M. ,,CFR Marfă,, S.A. este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr.79/2008 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, pârâtei revenindu-i obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2009 si 2010, aprobate prin HG nr.28/2009 si HG nr.311/2010.
În condițiile în care angajatorul nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi și plăți restante fată de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, nu s-a îndeplinit condiția ce garanta acordarea salariului suplimentar si, prin urmare, nu s-a creat în patrimoniul angajatului un drept de creanță constând în echivalentul unui salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Referitor la ajutorul pentru Paști, C. si Ziua Feroviarului pentru anul 2010, instanța a reținut că reclamantul și-au întemeiat solicitarea cu privire la aceste drepturi pe dispozițiile art.71 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități în transportul feroviar pe 2006-2008, prelungit prin act adițional.
Potrivit art.71 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008, prelungit prin act adițional, aplicabil pentru perioada 01.01._11:
"În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare,,.
Pentru anii 2009 si 2010, drepturile mai sus menționate au fost prevăzute și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe 2009-2010, valabil până la data de 31.01.2011, în art. 64, conform căruia:
,,În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
-cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Ziua feroviarilor se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an;,,
Insă, părțile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate au convenit, tot prin prevederile art. 64 din contract, ca ajutorul pentru Paști, C. si Ziua Feroviarului să se acorde începând cu anul 2010.
De asemenea, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 al S.C. CFR Marfă S.A. înregistrat sub nr.1713/21.04.2010 la Agenția Pentru Prestații Sociale a Municipiului București, s-a stabilit că pentru anul 2010 nu se acordă ajutoarele materiale pentru Paști, C. si Ziua Feroviarului. Totodată, prin același act adițional s-a convenit că salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
Faptul că părțile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate au convenit, după stabilirea în contract a acestor drepturi, că ele nu se acordă pentru anul 2010, nu face să devină aplicabil exclusiv contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar 2006-2008, făcându-se abstracție de voința părților exprimata in contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și actul adițional la acesta.
Atâta timp cât prin convenția părților s-a stabilit neacordarea acestor ajutoare materiale, instanța nu poate interveni peste voința părților dând o altă interpretare unor prevederi ale contractului colectiv de muncă, diferită de cea care s-a dorit și s-a agreat de partenerii sociali, întrucât s-ar institui în acest fel un drept absolut al salariatului, ce depășește condițiile și limitele prevăzute de lege și de contractele colective de muncă.
Părțile au convenit modificarea clauzei din contractul colectiv de muncă, stabilind neacordarea acestor drepturi pe anul 2010, prevederi contractuale ce nu au fost contestate. Iar, dispozițiile art. 244 din Codul muncii(în forma în vigoare pentru perioada in litigiu) permiteau modificarea prin acordul părților a clauzelor din contractele colective de muncă.
Nu se poate susține că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități au fost stabilite drepturi la nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv încheiat la nivel de unitate, ceea ce ar atrage aplicarea CCM încheiat la nivel superior, pentru respectarea prevederilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 și art. 238 alin.1 din Codul muncii(ambele valabile pentru perioada anterioară datei de 30 aprilie 2011).
În conformitate cu art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 și art. 238 alin.1 din Codul muncii(ambele valabile pentru perioada anterioară datei de 30 aprilie 2011), respectiv art. 132 alin.3 din Legea nr.62/2011, ,,contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.,,
Însă, nu se poate aplica doar CCM încheiat la nivel superior, atâta timp cât a fost stabilit și in CCM la nivel de unitate dreptul la ajutorul pentru Paști, C. si Ziua Feroviarului, chiar dacă, ulterior, de comun acord, s-a convenit neacordarea acestor drepturi bănești.
Nu sunt incidente în cauză nici prevederile art.38 din Codul muncii, care interzic renunțarea de către salariat la un drept prevăzut de lege, având in vedere ca drepturile solicitate erau prevăzute de contractul colectiv de muncă, si nu acordate prin lege.
De asemenea, nu sunt întemeiate pretențiile privind acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorii de Paști, C. si Ziua Feroviarului pentru 2010, având în vedere și obligația societății pârâte de a se încadra in bugetul de venituri si cheltuieli stabilit prin hotărâre de Guvern, iar veniturile realizate de societate nu au permis constituirea de fonduri pentru plata acestora, exercițiile financiare pentru anii pentru care se solicită drepturile prin prezenta acțiune fiind încheiate cu pierderi.
In ceea ce privește ajutorul pentru recuperarea forte de muncă, solicitat de reclamant în temeiul art.49 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități în transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin act adițional, instanța a retinut că dispozițiile invocate conferă reclamantului dreptul la ajutorul pentru recuperarea forței de muncă solicitat pentru anul 2010, însă acest drept i-a fost acordat în luna mai 2010, după cum rezultă din fluturașul privind drepturile salariale acordate reclamantului în luna mai 2010, depus în copie la fila 33 din dosar.
Sunt neîntemeiate și cererile privind daunele interese constând în actualizarea sumelor solicitate cu coeficientul de inflație și dobânda legală, cu motivarea că aceste cereri au caracter subsidiar față de cererile principale privind plata drepturilor salariale, situație în care rezolvarea lor depinde de soluția din cererea principală. Cum capetele principale de cerere au fost respinse, sunt nefondate si cererile subsidiare.
În baza art.453 din Noul cod de procedură civilă, cum cererea de chemare in judecată este neîntemeiată, reținând culpa procesuală a reclamantului, instanța a apreciat că nu se cuvine a se obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în cauză.
Față de considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, s-a respins excepția prescripției extinctive, invocata de pârâtă, precum si acțiunea formulată de reclamantul E. C., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul E. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2013, Curtea de Apel C. a suspendat judecata cauzei potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 Noul Cod Procedură Civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
Având în vedere referatul Serviciului arhivă, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, în vederea constatării perimării apelului .
Excepția perimării este fondată.
Potrivit art. 416 C.pr.civ.: „(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță”.
Având în vedere că de la data de 30 octombrie 2013, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina reclamantului și nu poate fi reținut niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, urmează a se constata că a intervenit perimarea prezentului apel .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul declarat de reclamantul E. C., împotriva sentinței civile nr. 3277 din 30 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SAPRIN SUCURSALA BANAT OLTENIA.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2014
Președinte, M. M. | Judecător, E. S. | |
Grefier, V. R. |
Red. Jud. E.S./08.07.2014
Thn. V.R. 4 ex.
J.F. N.C.B.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 4906/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
