Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 404/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 404/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 2651/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 404/2014
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă T. S. M., domiciliată în Tg.J., Calea București, nr.40, Județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.4452/26.09.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ..H. H. SA PRIN PRACTICIAN COORDONATOR AV.R. A. B., cu sediul în București, C. N. (clădirea OPERA CENTER), nr.1-5, ., având ca obiect contestație decizie de concediere .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă T. S. M. reprezentată de avocat N. A. L. și intimata pârâtă ..H. H. SA, reprezentată de avocat D. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele: apelul a fost declarat, motivat în termen legal, intimata a depus întâmpinare, care a fost comunicată apelantului reclamant, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra apelului de față.
Avocat N. A. L. pentru apelanta reclamantă, față de motivele invocate în scris pe care le a dezvoltat oral a pus concluzii de admiterea apelului, desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată. A depus practică judiciară și concluzii scrise.
Avocat D. M. pentru intimata pârâtă ..H. H. SA, a pus concluzii de respingerea apelului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj, fără cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.4452 de la 26.09.2013 a respins cererea formulată de reclamanta T. S. M. CNP_, domiciliată în Tg-J., calea București, nr. 40 județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta ..H. H. SA cu sediul în București, ..3, sector 2.
Pentru ase pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta T. S. M. a fost angajată a . îndeplinind funcția de economist.
Prin sentința civilă nr.7222 din 20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2012 s-a dispus admiterea cererii debitoarei . și deschiderea procedurii generale a insolvenței.
Prin decizia nr.808 din 06.02.2013 reclamanta a fost concediată în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin.1 din Legea 53/2003 și art.86 alineat 6 din legea nr.85/2006, desființarea locului de muncă dispunându-se având în vedere situația specială în care se afla societatea pârâtă, respectiv starea de insolvență, fapt ce a determinat aprobarea unei noi structuri organizatorice cu scopul eficientizării activității, reducerii costurilor și ieșirii societății din starea de insolvență.
În acest sens, în cadrul procedurii de insolvență s-a aprobat un plan de organizare unul dintre obiectivele propuse fiind „renegocierea contractului colectiv de muncă, restructurarea personalului societății și a organigramei. Structura de personal și organizarea internă”. Prin decizia nr.57 din 16.01.2013 a .-a aprobat noua structură organizatorică a SH Tg-J., cu un număr total de 261 posturi față de 286 posturi cât existau anterior, cu consecința disponibilizării unui număr de 18 persoane și reducerea a 7 posturi vacante.
Conform dispozițiilor art. 86 alin. 6 din Legea 85/05.04.2006 actualizată privind procedura insolvenței „Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare”.
Reclamanta a susținut că nu se impunea concedierea sa, nefiind respectat niciun criteriu la luarea acestei măsuri, astfel: deși s-a invocat ca principal motiv al reorganizării și al desființării anumitor posturi insuficiența fondurilor, prin concedierea reclamantei și a celor doi economiști și menținerea celor trei posturi de inginer, nu s-a urmărit această finalitate, având în vedere că salariile inginerilor erau mult superioare salariului reclamantei și ale economiștilor; nu este normal ca în cadrul unui departament de Contracte să nu fie nevoie de un economist sau de un jurist, fiind nevoie doar de ingineri; reclamanta are un nivel superior de pregătire astfel că pârâta putea să-i ofere, pe baza cunoștințelor sale și pregătirii sale profesionale, un alt post; în cazul anumitor familii, apropiate conducerii, au fost păstrate și 3-4 persoane chiar dacă pregătirea lor profesională era mult inferioară unor salariați care au fost disponibilizați; s-au păstrat persoane sancționate disciplinar; Acordul încheiat în data de 72.06.2012 (cu valabilitate pe perioada derulării procedurii insolvenței) între MECMA, OPSPI, H. SA si Hidrosind nu prevede posibilitatea disponibilizării salariaților prin desființarea posturilor, singura prevedere cu privire la reducerea numărului salariaților fiind la punctul 8 din acest acord: "Reducerea pe cale naturală a personalului societății (prin pensionare) în perioada 2012-2014".
Așa cum rezultă din conținutul deciziei, la luarea măsurii concedierii reclamantei au fost avute în vedere, printre altele: hotărârea prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva H. SA; situația specială în care se află societatea, insuficiența fondurilor necesare plății datoriilor; raportul cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență precum și nota de fundamentare a măsurilor ce trebuie adoptate în vederea reorganizării societății inclusiv în ceea ce privește crearea unei structuri organizatorice eficiente și de natură a reduce costurile; măsurile dispuse de administratorul judiciar privind aprobarea unei noi structuri organizatorice a societății; decizia administratorului judiciar prin acre s-aui impus transformări și/sau desființări de posturi.
Prin urmare, toate criteriile menționate de reclamantă nu au fost însă avute în vedere, chiar dacă ar fi întemeiate, în condițiile în care, raportat la dispozițiile art. 86 alin. 6 din Legea 85/05.04.2006, singura condiție impusă de lege este aceea a acordării preavizului de 15 zile și nu de 20 zile cât consideră aceasta. Nu se poate aplica prin analogie termenul de preaviz de 20 zile prevăzut de codul muncii, atât timp cât în Legea nr.85/2006 (care este una specială și ale cărei norme derogă de la legea generală în materie) se prevede în mod expres termenul de 15 zile. Un astfel de termen putea fi luat în calcul doar în situația în care legea specială nu prevedea durata preavizului, ceea ce nu este cazul de față.
Așa cum s-a menționat mai sus, principalul temei legal al emiterii deciziei de concediere îl reprezintă prevederile art. 86 alin. 6 din Legea 85/2006, prevederi care derogă de la normele generale de dreptul muncii și prin care se menționează în mod expres că angajatorul nu are obligația respectării procedurii concedierii colective prevăzută de art.68-72 codul muncii, dată fiind situația specială în care se află societatea în cauză. Condiție impusă de lege este aceea a acordării preavizului de 15 zile, condiție care a fost îndeplinită în speța dedusă judecății, reclamantei fiindu-i comunicată la data de 17.01.2013 notificarea de preaviz la concediere nr.6827 din 16.01.2013 (filele 18-19 din dosar), contractul de muncă încetând începând cu data de 08.02.2013, fiind așadar respectat termenul de preaviz acordat.
În plus, așa cum rezultă din organigrama valabilă începând cu data de 16 ianuarie 2013, postul reclamantei a fost eliminat ca urmare a desființării compartimentului „Contracte”, cele două posturi de economist din acest compartiment fiind astfel suprimate.
În aceste condiții, instanța a apreciat că dispozițiile art. 65 alin. 2 din Codul Muncii au fost respectate, desființarea postului fiind efectivă și având o cauză reală și serioasă, determinată de necesitatea reorganizării societății pârâte, dată fiind situația economică dificilă în care aceasta se afla.
Tribunalul a apreciat, astfel, că decizia de concediere a fost legală și temeinică, motiv pentru care a respins acțiunea formulată de reclamanta T. S. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. P.E.E.H. H. S.A.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta T. S. M..
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe două excepții invocate în acțiunea astfel cum a fost precizată.
Arată că decizia este lovită de nulitate întrucât angajatorul, reprezentat de administratorul judiciar, a încălcat dreptul la informare și consultare în caz de concediere colectivă, instituit ca drept fundamental de art.27 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și în Directiva nr.98/59/CE.
La nivelul H., în luna februarie 2013, au fost concediate 152 de persoane, din totalul de aproximativ 5000 de salariați.
În baza dispozițiilor Constituției României, ale art.4 și 5 din Noul cod civil și ale Directivei 98/59/CE, angajatorul avea obligația imperativă de a iniția procedura de informare și consultare cu reprezentanții salariaților și cu autoritatea publică competentă-Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă-anterior emiterii deciziilor.
În cazul concedierilor ce au avut loc în luna februarie 2013 la nivelul H., trebuia inițiată o procedură de informare ași consultare cu reprezentanții salariaților, în speță cu Sindicatul H. HIDROSIND. DE asemenea, trebuia asigurată procedura de informare și consultare a autorității competente, în speță a Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Consideră că, întrucât Directiva 98/59/CE nu stabilește termene exacte pentru îndeplinirea acestei obligații ( doar termenul minim de cel puțin 30 de zile anterioare emiterii deciziilor, prevăzut la art.4), în speță erau aplicabile dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă de la nivelul societății și ale art.69 Codul muncii.
Prin deciziile de concediere, se recunoaște încălcarea dreptului la informare și consultare, invocându-se dispozițiile art.86 alin.6 din Legea 85/2006. Salariaților nu le poate fi opusă această prevedere din legislația internă, întrucât drepturile lor fundamentale sunt garantate la nivelul Uniunii, în caz de conflict având prioritate norma europeană.
Aceasta a fost și interpretarea dată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care prin Hotărârea Curții din 3 martie D. Claes C-235/2010 și alții, în interpretarea Directivei 98/59/CE a statuat ca inclusiv în caz de încetare a existenței societății însăși (dizolvare și lichidare), prevederile art.1-3 din Directiva sunt obligatorii și trebuie respectate chiar și de către administratorul judiciar.
Decizia de concediere este lovită de nulitate întrucât a fost semnată de o altă persoană decât cea prevăzută de dispozițiile art.49 din Legea 85/2006. Societatea H. se afla la momentul emiterii deciziilor în perioada de observație. Potrivit art.49 din Legea 85/2006 „pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează: a) sub supravegherea administratorului judiciar dacă debitorul a avut o cerere de reorganizare, în sensul art.28 a(1) h și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
Prin cererea de deschidere a procedurii de intrare în insolvență, .-a exprimat dorința de a-și reorganiza activitatea. În acest sens prin sentința 7222/20.06.2012, de deschidere a procedurii, judecătorul sindic a dispus: „În temeiul art.18 aart.3 pct.26 din lege în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, dispune ca adunarea generală a acționarilor/asociaților debitoarei să desemneze un administrator special, persoana fizică sau juridică și care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.18 alin.2 din Lege”.
Societății nu i-a fost ridicat dreptul de administrare proprie, administratorul judiciar având doar dreptul de a supraveghea activitatea.
O altă critică se referă la faptul că motivarea instanței de fond a fost lacunară, singurul motiv pentru care practic a fost respinsă acțiunea fiind acela că au fost respectate dispozițiile Legii nr.85/2006, nemaifiind necesară respectarea dispozițiilor Codului muncii.
Din interpretarea sumară a dispozițiilor art.86 se poate observa că orice denunțare a unui contract trebuie subsumată condiției generale exprimate la alin.1 și anume aceea că denunțarea să fie făcută „în vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului”.
Apreciază că în realitate, administratorul judiciar a dispus măsura denunțării unilaterale a unui număr de 151 de contracte individuale de muncă, încălcând flagrant condiția impusă de art.86 din Legea 85/2006, de creștere la maxim a averii debitorului.
Potrivit art.4.104 (1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
(2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, dintre cele prevăzute la alin.(1).
(3) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.
Concedierea pentru motivul prevăzut la art.86 din Legea insolvenței trebuie totuși să fie determinată de situații bine justificate, întemeiate pe studii privind necesitatea desființării posturilor.
Solicită să se rețină că simpla intrare în insolvență a unui angajator nu determină concedierea salariaților, mai ales că societatea și-a manifestat clar dorința de reorganizare.
Se impunea ca, pentru respectarea dispozițiilor arft.76 din Codul muncii, deciziile de concediere să fie motivate sub aspectul necesității desființării fiecărui post în parte, prin raportare la cauza reală și serioasă a desființării postului și la procentul de maximizare a profitului, luând în considerare obligația angajatorului de a despăgubi salariații concediați cu un număr de 12 până la 48 de salarii.
Numai în acest mod, instanța de judecată ar fi putut să cenzureze realitatea măsurii aplicate și legalitatea sa. În realitate, prin aceste concedieri, administratorul judiciar nu a dorit altceva decât să facă presiuni asupra salariaților, având în vedere că aceștia, în calitate de creditori ai societății, s-au opus de la început intrării în insolvență.
Practica și doctrina au statuat ca pentru a putea fi cenzurată legalitatea unei decizii de concediere, în cazul unor disponibilizări colective, sub sancțiunea nulității, angajatorul are obligația de a indica în concret care este criteriul aplicabil salariatului. Prin acest criteriu este individualizat motivul pentru care un salariat a fost concediat și nu au fost alese alte persoane, având în vedere că se află în prezenta unor restructurări.
Pentru respectarea legalității, deciziile de concediere trebuiau, în mod obligatoriu, să facă referire la criteriul din art.4.112 din CCM, aplicabil salariatului disponibilizat, aceasta fiind o cerință imperativă a Codului muncii.
Motivul enunțat de administrator, respectiv „dificultatea economică” nu mai exista la momentul emiterii deciziilor. În realitate, prin concedierea salariaților nu s-a urmărit creșterea profitului H. sau redresarea societății, ci creșterea veniturilor administratorului judiciar, care obține un procent de 0,22 % din fiecare măsură de diminuare a cheltuielilor, indiferent de natura acestora sau de necesitatea diminuării.
Deși inițial s-au desființat posturile vacante, ca urmare a noii organigrame s-au înființat posturi noi, iar pe aceste posturi noi, fără a cunoaște pe baza cărui temei, au fost angajați o parte dintre salariații cărora le-au fost desființate serviciile în cadrul cărora lucrau, alții fiind direct concediați.
Un aspect deosebit de important care demonstrează cât de reală ași serioasă a fost desființarea posturilor în cadrul S.H. Târgu Jiu, este reprezentat de faptul că, organigrama propusă inițial spre a fi aprobată de administratorul judiciar EURO INSOL SPRL, a fost ulterior modificată.
Angajatorul avea obligația să analizeze posibilitatea reangajării salariaților a căror posturi au fost desființate la nivelul întregii societăți, reorganizarea trebuind să se facă în raport cu întreg personalul angajat.
În lipsa aplicării criteriilor, în lipsa dificultăților economice care să impună concedierea coroborat cu cauza imorală a creșterii veniturilor administratorului judiciar din aplicarea măsurii, concedierea nu a determinată de o cauză reală și serioasă.
Se impunea ca, pentru respectarea dispozițiilor aart.76 din Codul muncii, deciziile de concediere să fie motivate sub aspectul necesității desființării fiecărui post în parte, prin raportare la cauza reală și serioasă a desființării postului și la procentul de maximizare a profitului, luând în considerare obligația angajatorului de a despăgubi salariații concediați cu un număr de 12 până la 48 de salarii.
Menționează că includerea pe listă a apelantei nu a avut la bază nici un criteriu, reprezentând doar o alegere abuzivă a reprezentanților societății, care discreționar i-au concediat pe aceștia, în condițiile în care chiar la nivelul sucursalei Târgu Jiu alți 3 ingineri au rămas în funcție, iar la serviciul Achiziții și Logistică a fost eliminată partea juridică.
Se observă că atribuțiile din fișele de post a celor rămași sunt identice fără să aibă legătură cu specializarea fiecăreia, deși în reorganizarea activității se propune eliminarea suprapunerii activității. S-a preferat să fie menținuți la serviciul Achiziții și Logistică compartimentul achiziții persoane cu pregătire SSD (studii de scurtă durată, respectiv subinginer) când ar fi putut să fie relocate una dintre inginere de la compartimentul Contracte, respectându-se astfel principiul invocat de intimată, de rentabilizare și eficiență, precum și pregătirea superioară.
Din observarea înscrisurilor care au precedat reorganizarea unității angajatoare și deciziilor de concediere se poate observa cu ușurință că nu a fost în vedere nici un fel de criteriu de selecție privind concedierea personalului. SE mai susține că lista cu salariații ce urmau să fie disponibilizați a fost stabilită de conducerea sucursalei Tg.J. împreună cu liderul de sindicat.
Prin MINUTA încheiată în data de 11.01.2013, cu ocazia întâlnirii dintre Administrația . Sindicatul H. HIDROSIND acesta nu este de acord cu disponibilizările de personal.
În acțiunea astfel cum a fost precizată a invocat și nerespectarea Acordului încheiat în data de 22.06.2012 (cu valabilitate pe perioada derulării procedurii insolvenței) între MECMA, OPSPI, H. SA și HIDROSIND, apărare asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel prin sentința apelată.
Consideră că dispozițiile art.86 (6) din legea nr.85/2006 prin care se permite administratorului judiciar derogarea de la anumite prevederi din Codul muncii, nu înseamnă că acesta poate să dispună desfacerea contractelor de muncă după bunul plac, fără să se țină cont de nici un criteriu legal și, în cazul de față, de un acord esențial.
Consideră că motivarea sentinței recurate în prezenta cauză s-a făcut după metoda copy-paste după sentința nr.4191/05.09.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
În drept invocă prevederile art.466-480 Noul Cod pr.civilă.
Solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Analizând apelul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul amplu al deciziei nr.941/8.02.203, emisă de . deschiderea procedurii insolvenței în baza hotărârii Tribunalului București din data de 20.06.2012, rezultă că indisponibilizarea contestatorului s-a dispus în contextul ansamblului de măsuri adoptate de Administratorul judiciar, determinate de necesități de ordin managerial, pentru o mai eficientă organizare a activității, reducerea unor costuri, măsuri menite să ducă la redresarea activității și ieșirea societății din starea de insolvență.
Ca temei de drept s-au invocat prevederile art.65 alin.(1) din Codul Muncii și art.86 alin.(6) din Legea nr.85/2006.
Prin chiar actul de sesizare a instanței – contestația înregistrată la data de27.02.2013, contestatorul recunoaște că s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă, în urma concedierii colective din februarie 2013.
Conform înscrisurilor depuse la dosar și în special organigramele și listele disponibilizaților de la filele 136-139, rezultă că procesul de reorganizare a societății s-a desfășurat în lunile ianuarie –februarie 2013, în cursul acestuia fiind concediați 151 salariați.
Prin urmare, a avut loc o concediere colectivă, în condițiile prevăzute de art.68 din Codul muncii, și ținând seama că aceasta a fost ulterioară deschiderii procedurii de insolvență, sunt incidente normele speciale, derogatorii de la prevederile Codului Muncii, prevăzute în Legea nr.85/2006.
Astfel, art.86 alin.(6) din actul normativ menționat, dispune că după deschiderea procedurii insolvenței, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se face de urgență, de către administratorul judiciar, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă, singura condiție impusă de text fiind aceea a acordării preavizului de 15 zile lucrătoare.
Cerința preavizului a fost respectată în speță, prin emiterea notificării nr.6827/16.01.2013, comunicată contestatorului în 17.01.2013, termenul de preaviz începând să curgă de la data de la această dată. principalul temei legal al emiterii deciziei de concediere îl reprezintă prevederile art. 86 alin. 6 din Legea 85/2006, prevederi care derogă de la normele generale de dreptul muncii și prin care se menționează în mod expres că angajatorul nu are obligația respectării procedurii concedierii colective prevăzută de art.68-72 codul muncii, dată fiind situația specială în care se află societatea în cauză. Condiție impusă de lege este aceea a acordării preavizului de 15 zile, condiție care a fost îndeplinită în speța dedusă judecății.
După cum rezultă din conținutul deciziei, la luarea măsurii concedierii reclamantei au fost avute în vedere, printre altele: hotărârea prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva H. SA; situația specială în care se află societatea, insuficiența fondurilor necesare plății datoriilor; raportul cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență precum și nota de fundamentare a măsurilor ce trebuie adoptate în vederea reorganizării societății inclusiv în ceea ce privește crearea unei structuri organizatorice eficiente și de natură a reduce costurile; măsurile dispuse de administratorul judiciar privind aprobarea unei noi structuri organizatorice a societății; decizia administratorului judiciar prin acre s-aui impus transformări și/sau desființări de posturi.
Prin urmare, toate criteriile menționate de reclamantă nu au fost însă avute în vedere, chiar dacă ar fi întemeiate, în condițiile în care, raportat la dispozițiile art. 86 alin. 6 din Legea 85/05.04.2006, singura condiție impusă de lege este aceea a acordării preavizului de 15 zile
În concluzie, decizia contestată a fost emisă cu respectarea condițiilor prevăzute de legea specială, dispozițiile art.76 din Codul muncii, invocate de apelant reprezentând norma generală, a cărei aplicare este înlăturată de incidența prevederilor derogatorii, cuprinse în Legea insolvenței.
Prin urmare apelul declarat de contestator este nefondat și urmează să fie respins, conform art.480 alin. 1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă T. S. M., domiciliată în Tg.J., Calea București, nr.40, Județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.4452/26.09.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ..H. H. SA PRIN PRACTICIAN COORDONATOR AV.R. A. B., cu sediul în București, C. N. (clădirea OPERA CENTER), nr.1-5, ..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2014.
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
4 ex/AS
j.f.L.R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
