Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 536/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 536/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 8457/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr.536/2014
Ședința publică de la 27 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE- M. L. N. A.
Judecător- C. R.
Grefier- F. I.
***************
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul L. T. „T. L.” Orșova, ., nr.32, județul M., împotriva sentinței civile nr. 5110 din 5 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant E. A., domiciliat în Orșova, ., nr.107, județul M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat intimatul reclamant E. A., asistat de avocat T. O., fiind lipsă apelantul pârât L. T. „ T. L.” Orșova.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat excepția tardivității apelului formulat de pârâtul L. T.” T. L.” Orșova, respectiv hotărârea atacată a fost comunicată la data de 9.12.2013, iar apelul a fost depus la data de 23.12.2013, precum și faptul că prin conținutul motivelor de apel, apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct.2 teza 2 NCPC, după care:
Instanța, a pus în discuție excepția tardivității apelului formulat în cauză, având în vedere nedepunerea acestuia în termenul prevăzut de dispozițiile 468 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocat T. O., pentru intimatul reclamant, a solicitat admiterea excepției, iar pe fondul cauzei respingerea recursului ca tardiv formulat, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5110 din 5 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ s-a admis contestația formulată de contestatorul E. A. cu domiciliul în Orșova, . nr. 107, județul M., CNP_ în contradictoriu cu intimatul L. T. „T. L.” Orșova cu sediul în Orșova, . nr. 32, județul M..
S-au constatat nule deciziile nr. 80/30.07.2013 și 81/31.07.2013 emise de intimat.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii.
S-a dispus obligarea intimatului să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligat intimatul să plătească contestatorului suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Contestatorul E. A. a fost angajat al Liceului T. „T. L.” Orșova cu contract individual de muncă în meseria de muncitor calificat IV – fochist începând cu data de 01.12.1993 și până la data de 31.07.2013, conform mențiunilor din carnetul de muncă și adeverinței nr. 1262/01.08.2013 emsiă de intimat.
Prin decizia nr. 80/30.07.2013 a Liceului T. „T. L.” Orșova s-a dispus sancționarea comtestatorului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 61, 63 și art. 247, 252 din Codul muncii.
S-a reținut în cuprinsul deciziei de sancționare că abaterea disciplinară constă în efectuarea a patru zile absențe nemotivate, lipsa documentelor de calificare la dosarul personal și neprezentarea la audiere de către Comisia de disciplină.
Prin decizia nr. 81/31.07.2013 emisă de L. T. „T. L.” Orșova s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului având funcția de muncitor calificat IV – fochist în cadrul CSS LTTL Orșova, conform art. 61 lit. a din Codul muncii, începând cu data de 31.07.2013, menționându-se în cuprinsul deciziei că încetarea contractului individual de muncă a fost determinată de abateri disciplinare constând în absențe nemotivate.
Analizând legalitatea dispozițiilor de sancționare contestate, analiză care prevalează examinării temeiniciei emiterii acesteia, instanța a constatat că deciziile de sancționare au fost emise fără a fi respectate condițiile cerute pentru valabilitatea lor, sub aspectul îndepliniri condițiilor de formă și de fond ce vizează legalitatea acestora.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 252 alin.1,2 Codul muncii: „Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei; sub sancțiunea nulității absolute în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată”.
În speță, decizia de sancționare nr. 80/30.07.2012 emisă de L. T. „T. L.” Orșova nu a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 252 alin.2 lit. a, b, d din Codul muncii în sensul că în cuprinsul ei nu este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, nu sunt precizate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat și nu este menționat temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea.
Totodată, decizia nr. 81/31.07.2013 emisă de L. T. „T. L.” Orșova prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 31.07.2013 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 252 alin.2 lit. a, b, c din codul muncii în sensul că în cuprinsul ei nu este descrisă fapta care constituie abatare disciplinară, nu sunt precizate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea.
Pentru ca o decizie de sancționare să îndeplinească condițiile legale este absolut necesar ca în cuprinsul ei să se regăsească toate cerințele prevăzute expres de lege, în caz contrar sancțiunea intervenită este nulitatea absolută.
În ceea ce privește descrierea faptelor care constituie abateri disciplinare, s-a reținut că potrivit deciziei de sancționare nr. 80/30.07.2013, aceste fapte constau în efectuarea a patru absențe nemotivate conform proceselor verbale întocmite de comisiile de verificare, lipsa documentelor de calificare la dosarul personal și neprezentarea la audiere de către Comisia de disciplină.
În decizia nr. 81/31.07.2013 s-a meționat că încetarea contractului individual de muncă al contestatorului a fost determinată de abateri disciplinare, absențe nemotivate.
Prin urmare, în cuprinsul ambelor decizii s-a făcut referire la absențe nemotivate, fără a se arăta în concret perioada în care contestatorul a absentat nemotivat. De asemenea se arată că aceste absențe nemotivate reies din procesele verbale întocmite de comisiile de verificare, dar nu se arată în concret care sunt acele procese verbale, când au fost ele întocmite și când s-a constatat că salariatul a absentat nemotivat de la seviciu.
În decizia de sancționare nr. 80/30.07.2013 s-a menționat ca fapte care constituie abateri disciplinare și lipsa documentelor de calificare la dosarul personal precum și neprezentarea la audiere de către Comisia de disciplină or, aceste fapte nu pot fi reținute ca abateri disciplinare în sarcina contestatorului neputând fi imputate acestuia.
Referitor la descrierea faptelor care constituie abateri disciplinare, s-a apreciat că această descriere trebuie făcută în mod concret și precis, pentru a permite instanței să verifice temeinicia sancțiunii aplicate, prin raportare la o faptă concretă și la obligațiile stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă, regulementul intern.
În situația descrierii extrem de generice a faptei imputate ca abatere disciplianră, fără a se arăta în ce constă atitudinea necorespunzătoare, data la care fapta a fost săvârșită, prin individualizarea acesteia, cu date sau alte elemente de identificare, instanța apreciază că nu sunt respectate dispozițiile prevăzute de art. 252 alin.2 lit.a Codul muncii.
În speță, în raport de conținutul deciziilor de sancționare s-a constatat că fapta care constituie abatere disciplinară nu a fost descrisă întrucât formularea „efectuarea a patru zile absențe nemotivate” sau „abateri disciplinare, absențe nemotivate”, are un caracter general care nu permite efectuarea niciunei verificări.
Prin întâmpinare, intimatul a arătat că în adeverința eliberată contestatorului cu nr. 1562/01.08.2013 se menționează că acesta a acumulat patru zile de absențe nemotivate însă pe de o parte nici în adeverința la care face trimitere intimatul nu se precizează data efectuării acestor absențe, arătându-se că „în perioada lucrată a avut patru zile absențe nemotivate”, iar pe de altă parte condiția descrierii faptei în mod concret și detaliat este prevăzută de lege imperativ și trebuie să rezulte din decizia de sancționare, și nu din alte înscrisuri.
De asemenea, nici în cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară nr. 80/30.07.2013 și nici în decizia nr.81/31.07.2013 de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului nu se face referire la prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care ar fi fost încălcate de salariat, astfel că și sub acest aspect se apreciază că deciziile emise de intimat nu corespund exigențelor legale, nefiind respectate dispozițiile prevăzute de art. 252 alin.2 lit. b Codul muncii.
În ceea ce privește temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, condiție cerută de art. 252 alin.2 lit. d Codul muncii pentru ca o decizie de sancționare să fie valabilă, se constată că în decizia nr. 80/30.07.2013 emisă de intimat se menționează că sancțiunea disciplinară se aplică în conformitate cu dispozițiile art. 61 – 63 și art. 247 – 252 din Codul muncii, fără a se arăta care dintre temeiurile prevăzute în cuprinsul acestor articole din Codul muncii au fost avute în vedere de intimat la aplicarea sancțiunii disciplinare a contestatorului cu desfacrerea contractului individual de muncă.
Prin urmare, nici sub acest aspect decizia de sancționare nu a corespuns exigențelor legale.
Totodată, în ceea ce privește decizia nr. 81/31.07.2013 prin care intimatul a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art. 61 lit. a Codul muncii determinat de abateri disciplinare, s-a constatat că în cuprinsul acestei decizii nu sunt arătate nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prevăzute la art. 251 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea, condiție cerută de asemenea de dispozițiile art. 252 alin.2 lit. c Codul muncii pentru valabilitatea deciziei de sancționare, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de formă și de fond ce vizează legalitatea acesteia.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse s-a constatat că deciziile nr. 80/30.07.2013 și 81/31.07.2013 emise de intimat sunt nule, fiind întocmite cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 252 alin.2 lit. a, b, d Codul muncii, respectiv a dispozițiilor prevăzute de art. 252 alin.2 lit. a, b, c Codul muncii, situație în care se apreciază că nu se mai impune analizarea temeiniciei acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul L. T. „T. L.” Orșova, solicitând admiterea apelului, întrucât în decizia de sancționare sunt prevăzute 4 zile absente nemotivate, abateri repetate de la normele legale în vigoare, obligațiile salariaților fiind expres prevăzute de lege, în contractul de muncă.
A invocat dipoz. art. 112 al.1 și 61, C.Muncii.
De asemenea, în decizia de sancționare este prevăzut faptul că reclamantul nu are calificarea necesară pentru atribuțiile de fochist acordate de conducerea liceului.
A invocat dispoz. art.51 din Prescripția tehnică PT CR 8-2009.
Reclamantul a fost sancționat disciplinar cu avertisment scris, fiindu-i respinsă cererea de recuperare a orelor suplimentare, fără aprobarea conducerii unității și fără bază legală.
Se arată că prezența angajatului la audieri, în ședința Comisiei de disciplină nu se prevede în fișa postului.
S-a mai depus o motivare a apelului tot în data de 23.12.2013 prin care se arată că potrivit deciziei de sancționare nr. 62/2013 se atestă că reclamantul nu este la prima abatere.
Deși acesta a fost convocat semnând de primire în vederea cercetării disciplinare prealabile a refuzat să se prezinte, Comisiei de disciplină propunând încetarea contractului individual d e muncă.
Convocarea salariatului poate fi făcută prin orice mijloc de comunicare care asigură transmiterea și confirmarea primirii acesteia.
Conform adresei nr.1562/2013 se atestă că reclamantul a absentat nemotivat 4 zile de la serviciu.
Cu privire la decizia nr.81/2013, prin aceasta i s-a făcut cunoscut salariatului de la resurse umane că avea obligația să opereze în Revisal, că începând cu data de 31.07.2013 C.I.M. al reclamantului a încetat urmare a abaterilor disciplinare și neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, întrucât aceasta a absentat nemotivat de la serviciu potrivit înscrisurilor anexate în data de 17.06.2013, 25.06.2013, 26.06.2013, 10.07.2013.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată se invocă aplicabilitatea art. 451 alin. 2 C.pr.civilă în sensul că, Instanța poate, din oficiu să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport de valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat.
A invocat dispoz. art. 61 C.Muncii.
Instanța la termenul de azi a pus în discuție excepția tardivității apelului.
Apelul este tardiv.
Potrivit prevederilor art 468 al 2 NCPCiv. si art.215 din Legea 62/10.05.2011 privind dialogul social, în materia litigiilor de muncă, termenul de apel este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, fiind o dispoziție specială instituită de lege.
Articolul 185 (1) NCPC precizează; când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
În speță, se constată că apelantul pârât a primit sentința la data de 09.12.2013, conform dovezii de comunicare aflată la dosarul de fond, astfel încât, potrivit prevederilor legale menționate mai sus, termenul de apel împotriva acestei sentințe a expirat la 20.02.2013.
Întrucât, apelul a fost înregistrat la Tribunalul M. la data de 23.12.2013, fiind depus prin fax, și a mai depus prin corespondență un apel tot la aceeași dată, se reține că apelantul nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de apel s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința sa, iar instanța urmează să respingă ca tardiv apelul.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.248 NCPC soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv apelul declarat de pârâtul L. T. „T. L.” Orșova, ., nr.32, județul M., împotriva sentinței civile nr. 5110 din 5 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant E. A., domiciliat în Orșova, ., nr.107, județul M., având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 februarie 2014.
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | |
Grefier, F. I. |
Red.Jud.M.L.N.A.
Tehn.I.C./ex.4/21.03.2014
J.Fond/M: I.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
