Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 5229/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5229/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 10708/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 200
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Grefier - V. R.
X.X.X
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul J. G. împotriva sentinței civile nr. 5229 din 11 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA G. NR 2 MOTRU, C. L. MOTRU, P. M. MOTRU, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că prin încheierea de ședință din data de 5 decembrie 2012, cauza a fost suspendată potrivit dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod Pr.Civilă iar prin referatul întocmit de grefa sectiei la data de 6 ianuarie 2014, dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, cu propunerea de perimare, având în vedere faptul că a rămas în nelucrare mai mult de un an de zile, după care:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.5229 din 11 octombrie 2012, pronunțată în dosar nr._, a respins cererea formulată de către reclamantul J. G., în contradictoriu cu pârâții Școala G. Nr 2 Motru, județul Gorj, C. L. Motru, județul Gorj și P. Municipiului Motru, jud. Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul J. G. învățător în cadrul Școala G. Nr 2 Motru de la 01.01.2010 până la data de 31.12.2010.
De la data de 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din Legea nr.284/2010, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului prevăzut la alin.1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege, iar prin art.39 lit. w, de la data intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată Legea cadru nr.330/2009, cu modificările ulterioare.
Așa cum rezultă din prevederile art.46 din Legea nr.284/2010, această lege a intrat în vigoare de la data de 01.01.2011, cu excepția art.34 și 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.
Pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată Legea nr.285/2010, în vigoare cu data de 31.12.2010, care la art.8 prevede că: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”. Așadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată și destinația sumelor corespunzătoare acestui premiu.
Referitor la principiul neretroactivității legii civile, instanța reține că potrivit prevederilor art.25 alin.4 din Legea nr.330/2009, „ plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul “. Prin urmare, sunt eronate susținerile reclamantei, în sensul că prin dispozițiile legale a fost amânată plata premiului anual. Dimpotrivă, conform acestor dispoziții legale, dreptul salariaților de a primi premiul anual se naște începând cu data de 1 ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul și nu anterior acestei date.
S-a constatat, astfel, că dreptul reclamantului de a încasa premiul anual aferent anului 2010 nu se putea naște înainte de 01.01.2011, dată la care era în vigoare Legea nr.284/2010, care prin art.39 lit. w a abrogat în integralitate Legea nr.330/2009, inclusiv art.25 care prevedea acordarea premiului anual, precum și Legea nr. 285/2010, care la art. 8 prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. În consecință sunt neîntemeiate susținerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, instanța reținând că acțiunea privind acordarea premiului anual aferent anului 2010 este neîntemeiată întrucât nu există temei legal pentru acordarea acestui drept.
În ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că privarea de acordarea dreptului salarial solicitat prin acțiune, respectiv premiul anual aferent anului 2010, încalcă art.1 al Protocolului nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține observă că angajatorul nu a acordat premiul anual aferent anului 2010, întrucât dispozițiile legale care reglementau acest drept au fost abrogate prin lege, respectiv art.39 lit. w din Legea nr.284/2010, conform căruia, de la data intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată Legea cadru nr.330/2009, cu modificările ulterioare.
De asemenea, legiuitorul a prevăzut în mod expres prin art.8 din Legea nr.285/2010 că: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Instanța a constatat că Legea nr.284/28.12.2010 a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1658/28.12.2010 a Curții Constituționale, s-a constatat că „ dispozițiile Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) și (2), art. 33 alin. (1) și art. 37 alin. (1) și (3) din lege sunt constituționale”.
De asemenea și Legea nr.285/28.12.2010 a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1655/28.12.2010 a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 din lege sunt constituționale.
Reclamantul a mai susținut că prin faptul că premiul anual aferent anului 2010 nu i-a mai fost acordat au fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Este adevărat că potrivit art.1 din Protocolul nr.1 la C.E.D.O., orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. La alin.2 al aceluiași articol se prevede că dispozițiile alin.1 nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor și altor contribuții, sau a amenzilor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma Convenției, de a stabili politica economică și socială a țării (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Marii Britanii).
De asemenea, cu privire la „speranța legitimă”, s-a reținut de Curtea europeană ca reprezentând un „bun”, în sensul primei reguli a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în special atunci când în favoarea particularilor a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunțată în Cauza M. contra României) sau atunci când, din cauza frecventelor modificări legislative, în special prin intervenția Guvernului prin ordonanțe succesive, s-a căutat să se contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la anumite politici ale statului (Hotărârea nr. 7 din 21 iulie 2005, pronunțată în Cauza S. și alții împotriva României; Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza P. împotriva României; Hotărârea din 20 iulie 2006, pronunțată în Cauza R. împotriva României).
Totodată, instanța a reținut că prin prevederile Legilor nr. 284 și 285/2010 nu se aduce atingere principiilor fundamentale consacrate prin Convenție întrucât dispozițiile legale privind premiul anual sunt aplicate în mod nediscriminatoriu, fiind incidente tuturor categoriilor de personal bugetar.
Așadar, o creanță cum este cea privind un drept salarial, poate reprezenta un bun numai în măsura în care are o bază suficientă în dreptul intern. Ori, în condițiile în care în dreptul intern s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, fiind abrogate dispozițiile legale care reglementau acordarea premiului anual, sumele de care reclamantul a fost privată nu reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocol, o astfel de creanță neavând o bază suficientă în dreptul intern.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul J. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul declarat este perimat, având în vedere că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 05 decembrie 2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod pr. Civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, instanța, în baza art. 248 și urm. Cod procedură civilă, urmează a constata perimat recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de reclamantul J. G. împotriva sentinței civile nr.5229 din 11 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA G. NR 2 MOTRU, C. L. MOTRU, P. M. MOTRU.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | Judecător, M. P.-P. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.P.-P.
Tehn.MC/2 ex.
Data red. 07.02.2014
j.f. T.M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 536/2014. Curtea... → |
|---|
