Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1939/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1939/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 4326/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1939
Ședința publică de la 19 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant R. M. împotriva sentinței civile nr. 2020 din 09.12.2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. T. N. B., Orașul B. prin Primar T. M. Ady și C. L. B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen și că prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față :
Prin sentința civilă nr. 2020 din 09.12.2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția I civilă, în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în perioada 01.01._10 și s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul R. M., în contradictoriu cu pârâții C. T. N. B., B., județul O., Orașul B. - prin Primar T. M. Ady și C. L. B., județul O., ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
La termenul din data de 09.12.2013, instanța având în vedere și precizarea reclamantului privind perioada pentru care se solicită drepturile bănești a pus în discuție din oficiu excepția prescripție dreptului la acțiune.
În temeiul art.248 NCPC instanța a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune.
A motivat că Legea 330/2009, în vigoare în perioada pendinte, cuprinde în Capitolul IV- Modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii - și potrivit art. 30 (1) din acest act normativ începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cat si pentru funcțiile de conducere. (2) Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute in cap. III și în anexele la prezenta lege; (3) reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
Din analiza dispozițiilor art.6 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar se reține că „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr.330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
În cauza dedusă judecății s-a constatat că reclamantul a solicitat acordarea sporului de condiții vătămătoare de 15% sub formă de sumă compensatorie pe perioada 01.01._10.
Potrivit dispozițiilor art.268 al.1 lit.c C.Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict individual de muncă care constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, se pot formula în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În speță dreptul de a solicita suma compensatorie cu caracter tranzitoriu a luat naștere la data de 01.01.2010, dată la care angajatorul a realizat o nouă reîncadrare și a stabilit salariul în temeiul Legii 330/2009-care a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2010.
În speță prezenta acțiune a fost promovată la data de 07.10.2013, astfel că raportat la data mai sus menționată la care s-a născut dreptul la acțiune - 01.01.2010, termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 01.01.2013 și în consecință cererea privind plata acestor drepturi bănești pe perioada pendinte s-a prescris.
Pentru cele mai sus expuse instanța a constatat că excepția este întemeiată și în consecință a admis-o și a respins acțiunea formulată și precizată ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul R. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea în tot a hotărârii judecătorești atacate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Cu privire la primul capăt de cerere, reclamantul a arătat că prin cererea de chemare în judecată a învederat instanței că deține funcția de contabil șef la C. T. N. B. din B., încă din anul 1999.
La data de 31.12.2009, beneficia de drepturi salariale nete în valoare de 5624 lei, conform HG nr. 281/1993; Legea 330/2009.
Potrivit Legii-cadru nr.330/2009, drepturile salariale ale reclamantului urmau a fi diminuate cu 15 % însă, în conformitate cu prevederile art.5 și 6 din OUG nr. 1/2010, trebuia să beneficieze de o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența dintre drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și drepturile salariale avute de către acesta la data de 31 decembrie 2009, întrucât activitatea sa se desfășura în aceleași condiții (reclamantul deținând aceeași funcție de contabil sef, activitate ce presupune lucru la calculator în condiții vătămătoare, lucrând mai mult de 50% la computer, din timpul efectiv lucrat).
Prin raportul de audit intern întocmit de către Inspectoratul Școlar O. și înregistrat la C. T. N. B. sub nr. 183/25.01.2011 se arată, printre altele, că reclamantul ar fi beneficiat în mod necuvenit de o sumă de 3.258 lei, cu titlu de spor pentru condiții vătămătoare, reprezentând 15% din salariul de bază.
In baza raportului de audit mai sus menționat, pârâtul C. T. N. B. a emis Decizia nr.67/01.02.2011, prin care s-a stabilit răspunderea patrimonială a recurentului reclamant pentru suma de 3.258 lei și, pe cale de consecință, i s-a reținut această sumă de bani în tranșe, începând cu luna martie 2011 și până Ia restituirea integrală a respectivei sume.
Potrivit raportului de audit menționat, reclamantul în calitate de contabil șef a fost nevoit să calculez și să întocmească tabelul cu reținerile sumelor pretins încasate necuvenit de către personalul pârâtului C. T. N. B. (fost Grupul Școlar Agricol B..
Chiar dacă titlul cu care a fost acordată suma nu era cel potrivit, consideră reclamantul că raportul de audit ar fi trebuit să constate că, în aplicarea art.5 și 6 din OUG nr.1/2010, acesta trebuia să beneficieze de o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența dintre drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și drepturile salariale avute la data de 31 decembrie 2009, sumă în același cuantum de 3.258 lei și nu să concluzioneze, fără temei legal, că reclamantul alături de alți colegi, ar fi încasat sume de bani în mod necuvenit.
Astfel, potrivit art.5 din OUG nr. 1/2010:
Art. 5, - (1) Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție ia 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute ia această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:
a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
iar conform art. 6 din același act normativ,
Art. 6. - (1) În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salariată care se stabilesc în funcție de acestea.
Prin urmare, recurentul nu a prejudiciat cu nimic unitatea de învățământ pârâtă, respectiv Colegiu! T. N. B., pentru că suma de bani în valoare de 3.258 lei i se cuvenea, chiar dacă nu cu titlu de spor, ci ar fi trebuit acordată cu titlu de sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența dintre drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și drepturile salariale avute de către acesta la data de 31 decembrie 2009 și inclusă în salariul de bază.
In concluzie, sub acest aspect, a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtului Colegiu! T. N. B. la plata unei compensații egale cu 3.258 lei, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența dintre drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și drepturile salariale avute la data de 31 decembrie 2009, sumă care a fost reținută de către pârâtul C. T. N. B. începând cu luna martie 2011.
La interpelarea instanței de fond, întrebat fiind despre perioada în care i se cuvenea suma reținută, a arătat că suma reținută nelegal se referă la perioada 01.01._10. In mod eronat, instanța a considerat că dreptul la acțiune s-a prescris întrucât acțiunea a fost introdusă la data de 07.10.2013. A solicitat respingerea excepției invocate de către instanță din oficiu, motivat de faptul că reținerile nelegale au operat începând cu luna martie_ 2011, astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei.
Prescripția dreptului la acțiune nu putea începe să curgă înainte de reținerea nelegală a acestora, cum în mod greșit a reținut instanța de fond. Așadar, prescripția dreptului la acțiune a început sa curgă în luna martie 2011, lună în care au început reținerile, urmând a se_împlini în. martie 2011, cu mult după data introducerii acțiunii la 07.10.2013.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, declară că menține cele arătate în cererea de chemare în judecată, fără a le relua în cadrul prezentului apel.
Ca o consecință a admiterii apelului, a solicitat instanței obligarea intimaților pârâți la cheltuielile de judecată pe care le va face cu acest proces.
In drept și-a întemeiat apelul pe prevederile art.466 și urm. din NCPC.
Apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 07 octombrie 2013, reclamantul R. M. a solicitat obligarea pârâtului C. T. N. B. – ca unitate de învățământ, la plata unei compensații egale cu 3.258 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența dintre drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2009 și drepturile salariale avute la data de 31.12.2009.
A solicitat de asemenea obligarea pârâților Orașul B. prin Primar T. M. Ady și C. L. B. să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământul preuniversitar, categorie în care se încadrează și reclamantul.
Reclamantul a formulat o precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să solicite drepturile bănești menționate în cererea de chemare în judecată pentru perioada 01.01._10.
Având în vedere temeiul legal invocat de reclamant prin acțiunea introductivă, respectiv prevederile Legii – cadru nr. 330/2009 raportat la art. 5 și 6 din OUG nr. 1/2010, prima instanță a reținut în mod corect că a fost investită cu o cerere prin care acesta a solicitat plata unor drepturi salariale, constând în acordarea sporului de condiții vătămătoare de 15% sub formă de sumă compensatorie pe perioada 01.01._10.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată ( drepturi salariale ) și perioada pentru care acestea au fost solicitate instanța de fond a făcut aplicarea art. 248 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă care prevede că „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Ca atare, Tribunalul O. a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune și a reținut legal că acțiunea reclamantului cu privire la drepturile salariale solicitate pentru perioada în discuție, este prescrisă.
În conformitate cu prevederile art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict individual de muncă care constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, se pot formula în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Dreptul reclamantului de a solicita plata sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu s-a născut la data de 01.01.2010, dată la care unitatea de învățământ în cadrul căreia acesta este salariat i-a făcut o nouă reîncadrare în baza Legii nr. 330/2009, act normativ care a intrat în vigoare începând cu aceeași dată – 01.01.2010.
Având în vedere data nașterii dreptului la acțiune – 01.01.2010 și termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, Curtea reține că reclamantul putea cere plata drepturilor salariale sub formă de sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu, până cel mai târziu la data de 01.01.2013.
Acțiunea de față a fost promovată la data de 07.10.2013, deci după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, astfel încât în mod corect Tribunalul O. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu și a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul R. M., ca fiind prescrisă.
Susținerea apelantului reclamant în sensul că termenul de prescripție a început să curgă din luna martie 2011, dată de la care i-au fost făcute rețineri în baza deciziei nr. 67/01.02.2011, nu este întemeiată.
Este adevărat că prin decizia nr. 67/01.02.2011 emisă de pârâtul C. T. N. B. cu sediul în localitatea B., s-a stabilit răspunderea patrimonială a apelantului reclamant pentru suma de 3258 lei, reprezentând spor de 15% pentru condiții vătămătoare în perioada ianuarie-decembrie 2010 încasat în mod necuvenit și s-a dispus ca pârâtul să facă demersurile corespunzătoare pentru recuperarea acestei sume.
Conform afirmațiilor apelantului reclamant unitatea de învățământ a trecut la rețineri din salariu începând cu luna imediat următoare emiterii deciziei, respectiv martie 2011.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a înțeles însă să conteste decizia nr. 67/01.02.2011, ci dimpotrivă a solicitat obligarea pârâtului C. T. N. B. – ca unitate de învățământ la plata unei compensații egale cu 3.258 lei, reprezentând suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența dintre drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2009 și drepturile salariale avute la data de 31.12.2009.
În atare situație, data nașterii dreptului la acțiune se raportează la data când s-a făcut reîncadrarea reclamantului în baza Legii nr. 330/2009, respectiv 01.01.2010, nicidecum la data la care au început să se facă reținerile în baza deciziei nr. 67/01.02.2011, și anume luna martie 2011.
Referitor la cel de-al doilea capăt de acțiune, Curtea reține următoarele:
Soluționarea capătului doi de acțiune este în strânsă dependență de soluția dată pe fond cu privire la primul capăt de cerere. Or, primul capăt de cerere nu a fost soluționat pe fond, ci pe excepția prescripției dreptului la acțiune, astfel încât susținerile formulate de apelant referitor la cel de-al doilea capăt de acțiune sunt lipsite de interes și nu se impun a fi examinate.
Pentru considerentele expuse apelul este nefondat și în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant R. M., domiciliat în localitatea B., .. 5, ., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 2020 din 09.12.2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. T. N. B. cu sediul în localitatea B., .. 47, județul O., Orașul B. prin Primar T. M. Ady, cu sediul în localitatea B., .. 14, județul O. și C. L. B., cu sediul în localitatea B., .. 14, județul O..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2014.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Tehn.MC/6 ex.
Data red.27.05.2014
j.f. A.C.Tițoiu
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
