Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1166/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1166/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 7006/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1166
Ședința publică de la 03 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. S.
Judecător G. I.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul contestator C. I. împotriva sentinței civile nr. 2344 din 12.03.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că prin încheierea de ședință din data de 6 iunie 2013 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților și că, potrivit referatului întocmit de grefă, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța a ridicat, din oficiu, excepția perimării recursului urmând a se pronunța asupra acestei excepții.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 2344 din 12.03.2013 a respins contestația precizată formulată de contestatorul C. I., in contradictoriu cu intimata C. DE P. a Ministerului Apărării Nationale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat prezenta contestație judiciară împotriva deciziei nr. pensie nr._ din data de 23.12.2010 emisă în baza Legii nr. 119/2010 si HG nr. 737/2010 de C. de P. Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale.
Contestatorul a beneficiat de pensie conform Legii nr.164/2001 având în vedere calitatea sa de militar-locotenent colonel, cuantumul pensiei de serviciu brute fiind de 1921 lei.
Ca urmare a revizuirii drepturilor de pensie în conformitate cu disp. Legii nr. 164/2001 s-a emis decizia contestată prin care drepturile de pensie au fost stabilite la valoarea brută de 1583 lei.
Cu privire la excepțiile invocate de intimată instanța le-a respins constatând că nu sunt întemeiate deoarece prin emiterea unei noi decizii de pensie în baza OUG 1/2011 nu s-a dat curs solicitării contestatorului de a se reveni la pensia de serviciu conform legii 164/2001, ci s-a procedat doar la revizuirea drepturilor de pensie recalculate în temeiul art. 1 litera a și b din legea 119/2010.
Prin decizia emisă în baza OUG 1/2011 nu s-a anulat decizia de pensie contestată, nu s-a înlăturat principalul efect al acesteia, cel al înlocuirii pensiei de serviciu cu o pensie de asigurări sociale de drept comun, astfel că există în continuare interesul contestatorului pentru soluționarea prezentei cauze.
De asemenea decizia de pensie emisă în baza OUG 1/2011 a produs efecte doar de la . acestei ordonanțe, nu și pentru perioada anterioară în care a fost valabilă decizia contestată, nu au fost înlăturate efectele deciziei de pensie contestată, astfel că, prezenta contestație nu a rămas fără obiect.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a beneficiat de pensia de serviciu, acordată conform Legii nr.164/2001 și după . Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor a fost emisă decizia de pensie nr. ._ din data de 31.12.2010 - supusă contestației pendinte - prin care a fost efectuată recalcularea pensiei, ce a avut drept consecință reducerea cuantumului acesteia.
Dispoziții legale incidente:
Legea 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.:
- art. 1 lit. a, b: „Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii in interesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si Alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor;
- art. 3 alin 3: „ (3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”;
- art. 4 alin 1 lit. a: „ 1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile in evidența cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează: a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b);
HG 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
- art. 1 "pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează conform algoritmului de calcul utilizat de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri".
- art. 2 alin 1 "recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează prin determinarea stagiilor de cotizare și punctajelor medii anuale, pe baza veniturilor realizate lunar de către beneficiari și stabilirea cuantumului fiecărei pensii".
Analizând decizia atacată prin prisma dispozițiilor legale interne, incidentă în cauză, așa cum au fost redate mai sus, instanța a constatat că decizia nr._ din data de 31.12.2010 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, cu atât mai mult cu cât, prevederile ce au stat la baza recalculării pensiei, au fost declarate constituționale prin deciziile nr. 871/28.06.2010 și nr. 873/28.06.2010 ale Curții Constituționale.
Astfel conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor cuvenite sau aflate în plată, pensiile de serviciu ale militarilor, alături de alte pensii serviciu, au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 așa cum a fost modificata și completată ulterior. Recalcularea acestora s-a realizat prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.l9/2000 și respectându-se metodologia stabilită prin Hotărârea de Guvern nr.735/21.07.2010.
Referitor la critica privind încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, ce reglementează principiul neretroactivității legii, potrivit căruia “legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” instanța a constatat că această critică a făcut și obiectul unor excepții de neconstituționalitate soluționate de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871/28.06.2010 și 873/28.06.2010 prin care a statuat că nu există o încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituție, respectiv a principiului neretroactivității legii .
Astfel în decizia 873/28.06.2010 Curtea Constituțională a reținut că "în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementata printr-o lege speciala, are doua componente, si anume pensia contributiva si un supliment din partea statului. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suporta din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment tine de politica statului in domeniul asigurărilor sociale si nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat in art. 47 alin. (2) din Constituție.
Pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de câtre legiuitor in considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar daca exista o rațiune suficient de puternica spre a duce in final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, in cazul de fata, o atare rațiune este, așa cum rezulta din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situație de criza economica si financiara cu care se confrunta statul (bugetul de stat si cel al asigurărilor sociale de stat), cat si necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem".
Având in vedere acestea, Curtea a constatat ca in conceptul de “drepturi câștigate” pot intra doar prestațiile deja realizate pana la . noii reglementari. Prin urmare, numai daca legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. In acest sens este si Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat ca “o lege nu este retroactiva atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născuta anterior si nici atunci când suprima producerea in viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supraviețuirea legii vechi si sa reglementeze modul de acțiune in timpul următor intrării ei in vigoare, adică in domeniul ei propriu de aplicare”.
In concluzie, Curtea a constatat ca dispozițiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii".
Referitor la critica privind încălcarea art. 20 din Constituție, raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională a reținut ca, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, “Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale”. Noțiunea “bun” utilizata de acest text are o semnificație autonoma, putându-se considera ca pensia este un bun care intra sub protecția acestui text.
Având in vedere insa cele doua componente ale pensiei de serviciu, precum si faptul ca a doua componenta, adică suplimentul din partea statului, se acorda numai in măsura in care exista resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea parții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in hotărârea pronunțata in Cauza Muller contra Austriei, 1972, a subliniat faptul ca, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, “acest text nu poate fi interpretat in sensul ca acea persoana ar avea dreptul la o pensie .”.
Astfel Curtea Europeana in cauza Muller v. Austria a stabilit ca nu exista in convenție un drept general la pensie de stat de bătrânețe. In schimb, ar putea exista un drept de proprietate de a primi un ajutor dintr-o schema de securitate sociala, obligatorie sau voluntara, cu condiția ca cel care o pretinde sa îndeplinească condițiile necesare care pot fi in mod legitim impuse de stat, in condițiile paragrafului doi al Articolului 1 din Protocolul nr 1. Cu toate astea, dreptul respectiv nu poate fi interpretat ca garantând beneficiarului primirea unei pensii de o anumita valoare (vezi Dumanovski v. FYROM). Prin urmare, statele au dreptul de a modifica suma plătită, in acord cu o politica economica rezonabila".
Curtea definește conceptul convențional de "bun", stabilind că acesta are un înțeles autonom, distinct de înțelesul din dreptul intern. Astfel, "bun" poate fi orice drept sau interes, chiar și o datorie, însă subliniază că trebuie analizate circumstanțele concrete ale cazului, în întregul lui, pentru a vedea dacă există un interes substanțial protejat de art. 1 al Protocolului nr 1.
Curtea consideră totodată că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficiu prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare (Kechko contra Ucrainei (8.11.2005) .
per a contrario, daca aceste dispoziții legale nu mai sunt in vigoare nu mai exista obligația plații pensiei de serviciu. Ori, în cazul de față, prevederile Legii 164/2001 care îndreptățeau reclamantul la pensia de serviciu, au fost abrogate tacit prin adoptarea legii 119/2010, care la art. l lit. a,b a prevăzut ca: „ Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor" și deci obligația statului privind plata pensiei de serviciu nu mai există.
Curtea susține că nu se exclude dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi care să reglementeze drepturi ce decurg din vechea legislație. Dimpotrivă statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu, modificările legislative fiind în competența de apreciere a statului.
Se poate aprecia ca aceasta marja este si mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezulta din consecințele pe care criza economica internaționala le produce asupra deficitului bugetar, când se bazează pe motive economice sau sociale, iar din nota de fundamentare a HG 735/2010, se poate observa ca motivele ce au determinat adoptarea acestor acte normative sunt motive de natura economice, necesare pentru continuarea eforturilor de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010, pentru diminuarea dezechilibrelor existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele de bază ale relansării economice.
Curtea constata ca nu este rolul sau de a verifica in ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsita de orice temei. {Wieczorek c. Poloniei, hotărâre din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotărâre din 19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53).
În speță, intervenția statului s-a făcut prin lege, așa cum cere art. 1 din Protocolul adițional. Pe de altă parte Curtea stabilește că dacă scopurile avute în vedere sunt justiția socială și bunăstarea economică a statului, aceste scopuri sunt considerate legitime. În ce privește principiul proporționalității acesta presupune existența unui echilibru just între scopul vizat și mijloacele folosite și există acest echilibru dacă persoana nu trebuie să suporte o sarcină excesivă. Ori în cazul de față nu s-a făcut dovada că reclamantul a suportat o sarcină excesivă în raport de situația concretă și personală în care se află, proporționalitatea măsurii neputându-se aprecia la modul general.
Reclamantul invoca încălcarea dreptului de proprietate ca urmare a diminuării, prin lege a cuantumului pensiei, aspect asupra căruia CEDO s-a pronunțat printr-o . decizii, reținând că o astfel de ingerința nu este de tipul "privării de proprietate"
Mai mult, în materie de pensie, Curtea accepta reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei si/sau ale altor beneficii de asigurări sociale fara a ajunge la concluzia incalcarii articolului 1 al Protocolului nr. 1.
In unele spețe referitoare la drepturi de pensie sau alte beneficii financiare, Curtea a apreciat că, în anumite condiții reducerea cuantumului acestor drepturi sau neacordarea pentru viitor nu reprezintă o încălcare a art. 1 din Protocol (Domalewski contra Poloniei, Scwengel contra Germaniei, Trickovic contra Sloveniei sau Predojewic contra Sloveniei).
Reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv si nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite in temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate in timpul anilor de serviciu. In ceea ce privește diferența de tratament, in raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat ca o diferență este discriminatorie, in sensul art. 14 din Convenție, in cazul in care nu are nici o justificare obiectiva si rezonabila. In speță, Curtea a reținut faptul ca foștii polițiști se bucura in continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru dine, de asemenea, de marja de apreciere a statului. Aceasta diferența nu este una lipsita de justificare, iar Curtea Constituționala a concluzionat ca natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Masurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea sa suporte o sarcina disproporționata si excesiva, incompatibila cu dreptul de proprietate si nu au fost in mod nejustificat discriminate in comparație cu alți pensionari.
Pe scurt, CEDO susține ca exista, in anumite condiții, un drept la pensie si ca acest drept poate fi asimilat dreptului de proprietate, dar ca nu exista nici un drept la un anumit cuantum al pensiei, cuantum care poate creste sau poate scădea in funcție de „politica economica rezonabila a guvernului."
Față de cele arătate instanța, a respins cererea întrucât măsura recalculării pensiei de serviciu cuvenită reclamantului a fost una legala, ea producându-și efectele doar de la data intrării în vigoare a Legii nr. l19/2010.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul C. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Verificând actele de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 6.06.2013, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 pct.2 C.p.civ. pentru lipsa părților.
Se constată că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 248 C.p.civ. orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 C.p.civ perimarea se poate constata și din oficiu.
Instanța, în baza art.248 și urm C.p.civ., urmează a constata perimat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurentul contestator C. I. împotriva sentinței civile nr. 2344 din 12.03.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, C. S. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Jud.fond C.Uncheașu
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 14.07.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 5116/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1165/2014.... → |
|---|
