Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 485/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 485/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 2327/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 485
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant L. I. împotriva sentinței civile nr. 1499 din 23.09.2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. A. Naționale și C. de P. Sectorială a M.. obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant L. I., lipsind cu intimații pârâți M. A. Naționale și C. de P. Sectorială a M..> Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recurentul reclamant a formulat cerere de repunere pe rol care a fost înregistrată sub nr. 6151/11.02.2014 și că a depus concluzii scrise ce au fost înregistrate sub nr. 9880/04.03.2014, după care;
Curtea constatând că sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 245 Cod procedură civilă a repus cauza pe rol.
Apreciind cauza în stare de soluționare, instanța a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant L. I. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform motivelor expuse în cererea de recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:
Prin încheierea din data de 18.04.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată pentru fiecare dintre reclamanții A. N., Balsanu G., Bizu G. M., Bizdoaca N., C. C., C. M., D. M., D. D., D. R. C., D. G., G. E., I. V., Lintoiu I. I., M. A., Pomana I., P. D., P. V., S. D., S. F., S. E., T. D., V. I..
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O., reclamantul L. I. a chemat în judecată pârâții M. A. Naționale și C. de P. Sectorială a M.. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de revizuire a pensiei nr._/07.12.2011; menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei, anularea Hotărârilor comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor; obligarea pârâtei la menținerea gradului militar în capătul Deciziei de revizuire a pensiei stabilită în baza OUG nr. 1/2011; obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Legii nr. 179/2004, a Decretului nr. 214/1977 plătită în luna decembrie 2010 și pensia revizuită conform Legii nr. 119/2010, OUG nr. 1/2011, de la data plății și până la repunerea în plată a pensiei inițiale; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii – Decizia privind pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Legii nr._, a Decretului nr. 214/1977, plătiră în luna decembrie 2010 și pensia revizuită conform Legii nr. 119/2010 și OUG 1/2011, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, reclamantul contestă cuantumul pensiei stabilit în urma revizuirii ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare, conform precizărilor din contestația adresată Comisiei de contestații din cadrul Ministerului și nemenținerea gradului militar în capătul deciziei de revizuire a pensiei stabilită în baza OUG nr.1/2001, așa cum acesta a fost menționat pe fostele decizii de pensii militare.
La data de 20.06.2012 instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a preciza cadrul procesual sub aspectul pasiv, de a preciza în concret ce anume drepturi salariale sau sporuri apreciază că nu i-au fost luate în considerare la calcularea cuantumului pensiei și ce dispoziții legale au fost aplicate greșit, obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o, astfel că la termenul din data de 19.09.2012 s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.155 indice 1 C.p.c, în temeiul căruia s-a dispus suspendarea soluționării acesteia.
La data de 27.08.2013 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol invocând faptul că a fost publicată în monitorul oficial legea nr.241/2013 și a depus concluzii scrise.
La data de 03.09.2013 reclamantul a formulat o precizare la acțiune prin care a solicitat anularea deciziei de revizuire și a tuturor deciziilor și hotărârilor de soluționarea a contestațiilor subsecvente, fără a învedera care este partea sau părțile cu care a înțeles să se judece în contradictoriu, sporurile și drepturile salariale care nu i-au fost luate în considerare și nici temeiurile de drept care au fost nerespectate, așa cum a dispus instanța la termenul din data de 20.06.2012.
Reclamantul a formulat o nouă precizare la acțiune privind pârâții cu care înțelege să se judece, precum și veniturile care nu i-au fost luate în considerare la data de 20.09.2013.
Prin sentința nr. 1499 din 23 septembrie 2013 a Tribunalului O. s-a constatat perimată contestația.
Tribunalul a reținut că nici prin cererea de repunere pe rol formulată la data de 27.08.2012 –prin care face vorbire despre publicarea unui act normativ intrat în vigoare după introducerea acțiunii și nici prin precizarea din data de 03.09.2013, reclamantul nu și-a îndeplinit în integralitate obligațiile puse în vedere de instanță în sensul că nu a indicat partea sau părțile cu care a înțeles să se judece în contradictoriu, sporurile și drepturile salariale care nu i-au fost luate în considerare și nici temeiurile de drept care au fost nerespectate.
S-a constatat că cererea de repunere pe rol formulată la data de 27.08.2013 și nici cea din data de 03.09.2013 nu sunt de natură să producă efectul prevăzut de art.249 C.p.c pentru că nu se poate considera că au fost făcute cu intenția de reluare a judecății, ci doar în scopul obținerii întreruperii cursului perimării.
În consecință instanța a dispus respingerea cererii de repunere pe rol, însă având în vedere că la data de 19.09.2013 s-a împlinit termenul de perimare a repus cauza pe rol din oficiu și a pus în discuție excepția de perimare.
S-a arătat că de la data suspendării -19.09.2012 și până la data de 23.09.2013, a trecut mai mult de un an, cauza fiind lăsată în nelucrare din vina părții, care deși citată cu mențiunea de a formula o precizare a acțiunii, nu s-a conformat acestor cerințe, neputându-se acorda eficiență precizării din data de 20.09.2013, aceasta fiind formulată ulterior împlinirii termenului de perimare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul.
În motivarea recursului s-a susținut că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei înainte de a se împlini termenul de un an de când cauza a rămas în nelucrare, astfel că nu se putea constata perimată cererea. A arătat că prima instanță avea posibilitatea de a menține măsura suspendării sau de a dispune o nouă suspendare.
Recursul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente.
Prima instanță a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 155 ind. 1 cod procedură civilă la termenul din 19 septembrie 2012, apreciind că nu a fost îndeplinită de către contestator obligația de a preciza cadrul procesual sub aspect pasiv, de a preciza care sunt drepturile salariale sau sporurile care apreciază că nu au fost luate în considerare la calcularea pensiei și ce dispoziții legale au fost greșit aplicate.
La data de 27 august 2013 contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol, iar la 3 septembrie 2013, înainte de a se discuta cererea de repunere pe rol, s-au formulat concluzii scrise și cerere de precizare a acțiunii prin care s-a indicat obiectul contestației. Contestatorul a expus pe larg care sunt pretențiile sale, actele normative incidente, care sunt principiile de drept ce apreciază că au fost nesocotite prin reducerea cuantumului pensiei sale.
De asemenea, prin cererea formulată la 20.09.2013 contestatorul a precizat cadrul procesual sub aspect procesual pasiv, și drepturile salariale sau sporurile care apreciază că nu au fost luate în considerare la calcularea cuantumului pensiei.
În ședința publică de la 23 septembrie 2013 prima instanță a respins cererea de repunere pe rol și a invocat din oficiu excepția perimării.
Potrivit art. 248 cod procedură civilă, perimarea este o sancțiune procesuală care se aplică atunci când, din vina părților, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an.
Perimarea se constată dacă sunt îndeplinite toate condițiile cerute de text, printre care aceea ca rămânerea în nelucrare să se datoreze culpei părților și să nu fi intervenit o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 248 cod procedură civilă rezultă că în înțelesul acestui text culpa părții constă în neefectuarea de acte de procedură timp de un an, adică fapta săvârșită prin inacțiune, ce contravine obligației instituite prin art. 129 alin. 1 cod procedură civilă, iar nu în împrejurarea că partea prevede consecințele inacțiunii sale asupra cursului judecății.
În condițiile art. 249 cod procedură civilă, întreruperea termenului de perimare poate interveni prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării pricinii, adică prin diligența uneia dintre părți, manifestată prin orice act de natură procedurală, făcând parte din judecată și având ca scop continuarea ei. Textul nu prevede nicio restricție cu privire la subiectul procesual de la care provine actul de procedură și nici că acest act ar trebui să aibă caracter contradictoriu, astfel încât orice act de procedură îndeplinit în scopul continuării judecății poate duce la întreruperea termenului de perimare.
Actul de procedură întreruptiv de perimare este, așadar, orice act care se raportează la judecată și tinde la continuarea acesteia, esențială fiind intenția avută de parte la data când a formulat respectiva cerere, intenție care trebuie să prevaleze în aprecierea actului respectiv ca fiind unul care a întrerupt cursul perimării.
Semnificația dispozițiilor art. 249 cod procedură civilă este evidentă, ele fiind interpretate în sensul că ori de câte ori părțile își manifestă diligența și îndeplinesc un act de procedură cu intenția de a fi continuată judecata nu li se poate aplica sancțiunea perimării.
În speță, prin suspendarea judecății la 19 septembrie 2012 instanța a sancționat contestatorul, care nu a îndeplinit anumite obligații, descrise în încheierea de ședință de la 20 iunie 2012. Acesta și-a manifestat clar intenția ca judecata să fie reluată, depunând la 27 august 2013 o cerere în care a răspuns, așa cum a considerat, celor trei chestiuni puse în discuție de instanță. Cererea a fost completată la 20 septembrie 2013.
Primind cererea de repunere pe rol de la 27 august 2013, tribunalul trebuia să constate că actul de procedură tindea la continuarea judecății și se impunea aplicarea dispozițiilor art. 245 cod procedură civilă, repunând cauza pe rol.
Odată reluată judecata, prima instanță putea să aprecieze dacă prin concluziile scrise de la 3 septembrie 3013 și cererea de la de la 20 septembrie 2013, depusă, așadar, după ce partea și-a exprimat intenția de a fi reluată judecata, contestatorul a îndeplinit toate obligațiile impuse și dacă instanța se consideră lămurită sub aspectul obiectului litigiului și cauzei acesteia, iar în caz negativ, putea face din nou aplicarea dispozițiilor art. 155 ind. 1 cod procedură civilă. În această ultimă situație, curgea un nou termen de perimare.
Instanța de control apreciază că formularea cererii de repunere pe rol s-a făcut în termenul prevăzut de art. 248 cod procedură civilă. Astfel, potrivit art. 101 alin. 3 cod procedură civilă, termenele pe ani se sfârșesc în ziua anului corespunzătoare zilei de plecare. Termenul care a început să curgă la 19 septembrie 2012 se împlinea la sfârșitul zilei de 19 septembrie 2013, așa încât formularea cererii anterior datei respective s-a făcut cu respectarea dispozițiilor din codul de procedură civilă.
Față de aceste considerente, se constată că dispozițiile art. 248 și 249 cod procedură civilă au fost greșit aplicate de tribunal, sentința atacată fiind nelegală. Cauza nefiind soluționată pe fond, ci în temeiul unei excepții, potrivit art. 312 cod procedură civilă se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza la Tribunalul O. în vederea continuării judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant L. I. împotriva sentinței civile nr. 1499 din 23.09.2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. A. Naționale și C. de P. Sectorială a M..> Casează sentința civilă nr. 1499 din 23.09.2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._ și trimite cauza pentru continuarea judecății la Tribunalul O..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, C. S. |
Grefier, A. C. |
Red./tehnored. GI
3ex/11.03.2014
Jud. fond A.C.Tițoiu
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3435/2014.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 09-04-2014, Curtea... → |
|---|
