Plângere contravenţională. Hotărâre din 09-04-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 8931/63/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1260
Ședința publică din data de 09 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de reclamanta C. A., împotriva sentinței civile nr.7469/26.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat M. Gornoviceanu depunând împuternicirea pentru apelanta reclamantă, precum și intimata pârâtă, reprezentată de consilier juridic R. V. care a depus delegația de reprezentare.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că s-a depus întâmpinare conform procedurii prealabile, precum și faptul că apelul apare ca tardiv, după care,
Instanța, date fiind dispozițiile art. 131 alin.1 C.pr.civ., a constatat că acestei instanțe îi aparține competența generală de soluționare a prezentei cauze iar temeiul de drept pentru care se constată competența instanței este art.269 alin.2 Codul muncii coroborat cu art.208 din Legea nr. 62/2011 și art.96 pct.2 C.pr.civ.
Instanța a pus în discuție excepția tardivității apelului.
Avocat M. Gornoviceanu, a apreciat că apelul nu este tardiv, având în vedere art. 153 lit. h raportat la art. 155 din Legea nr.263/2010, în care se prevede că împotriva hotărârilor tribunalului se poate face numai apel, fără a stabili un termen. Fiindcă legea nu dispune altfel, termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea fiind comunicată către tribunal în ultima zi de apel.
Consilier juridic R. V. a apreciat că apelul a fost introdus tardiv în raport de termenul indicat în dispozitivul sentinței și de faptul că a fost judecat în cadrul secției conflicte de muncă și asigurări sociale, termenul fiind de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Instanța, în raport de art.153 lit.h și art.155 din Legea nr.263/2010 care prevede calea de atac apelul, fără a stabili un termen special, a considerat că apelul este declarat în termenul legal prevăzut de Codul de procedură civilă, respectiv acela de 30 zile și a acordat cuvântul pe fond.
Întrucât nu au fost alte cereri de formulat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare la acest termen și apreciind că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului potrivit art.238 alin.1 C.pr.civ., a acordat cuvântul părților.
Avocat M. Gornoviceanu pentru apelantă, a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de fond pronunțându-se pe art. 148 alin.1 din Legea 19/2000, nedepunerea la termen a declarațiilor nominale și nu pe dispozițiile art. 144 lit.p din Legea 263/2010, că nu a virat contribuțiile de asigurări sociale reținute de la salariați.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Consilier juridic R. V. pentru intimată, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală, instanța de fond soluționând cererea cu care a fost investită.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin sentința nr.7469/26.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ s-a respins plângerea formulata de petenta C. A., cu domiciliul in C., ., jud. D., in contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul C., .. 2, jud. D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin procesul verbal ., nr._ din data de 17.04.2013 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1500 lei pentru nedepunerea declaraților nominale pe perioada 25.04._10 .
In ceea ce privește excepția necompetentei materiale a Tribunalului, instanța a respins-o, raportat la dispozițiile art. 153 lit. h, din Legea 263/2010 R, care a arătat ca "tribunalele soluționează in prima instanța litigiile privind: (…) h) plângerile împotriva proceselor verbale de contravenție încheiate in baza prezentei legi".
Petentul nu a făcut dovada depunerii declaraților nominale pe perioada dedusa judecații, în termenul legal, respectiv până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se depun.
Potrivit art 148 alin 1 lit a din L19/2000 constituie contravenție nedepunerea la termen a declarației privind evidența nominală a asiguraților și se sancționează conform art.149 lit b din Lg 19/2000 cu amendă de la 1500 lei la 5000 lei.
Agentul constatator a făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor, dovada ce nu a fost răsturnata prin nici un mijloc de proba.
Potrivit art. 10 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare:"răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii entității respective."
Astfel, s-a constatat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, însă ,având în vedere că declarația privind evidența nominală a asiguraților nu a fost depusă, instanța va respinge plângerea, menținând dispozițiile procesului verbal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată în esență următoarele:
Se critică faptul că instanța de fond nu a soluționat cauza cu care a fost investită, pronunțându-se în legătură cu altă contravenție, respectiv nerespectarea unor obligații declarative, pentru care apelanta nu a fost sancționată contravențional, ceea ce se apreciază că echivalează cu lipsa unui grad de jurisdicție, motiv pentru care solicită casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța de fond.
În subsidiar solicită a se constata faptul că în cuprinsul procesului verbal atacat este indicat ca și temei legal art. 144 lit. p) din Lg. 263/2010 R, în acest sens sancțiunea amenzii contravenționale fiind aplicată petentei, în calitate de administrator al . că nu a virat la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de asigurat.
Se susține că, în speță calitatea de angajator o are o persoană juridică, respectiv societatea comercială la care petenta este administrator - acesteia revenindu-i obligația de a calcula, de a reține și de a vira lunar contribuțiile de asigurări sociale obligatorii, intimata făcând confuzie între persoana juridică și persoana fizică, aplicându-i astfel în mod nelegal amenda apelantei.
Se mai susține că nu au fost respectate dispoz. art. 19 alin. (1) din OG 2/2001, în speță luându-se act că apelanta nu a fost prezentă la momentul încheierii procesului - verbal de contravenție, lipsind datele de identificare ale unui martor și semnătura acestuia, elemente obligatorii, în absența a contravenientului.
Solicită, în principal admiterea apelului, anularea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de fond, iar în subsidiar schimbarea în tot a hotărârii și admiterea pe fond a plângerii.
La data de 20.02.2014 intimata pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar în drept a invocat dispoz. art.205 și urm. C.pr.civilă.
Apelul este fondat și se va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contestatoarea, prin cererea introductivă de instanță a înțeles să formuleze plângere împotriva procesului verbal ., nr._ din data de 17.04.2013 prin care s-a reținut că, în calitate de administrator al . C. a reținut și nu a virat sumele reprezentând impozite si contribuții cu reținere la sursă, aferente perioadei 25.04._10, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 144 lit.p din legea 263/2010R iar sancțiunea aplicată fiind amenda contravențională în cuantum de 1500 lei.
Din analiza considerentelor sentinței apelate curtea reține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii astfel cum a fost formulată, din mai multe puncte de vedere:
Pe de-o parte în sensul că nu a avut în vedere temeiul în baza căruia a fost aplicată sancțiunea respectiv art. 144 litera p din legea 263/2010 republicată - fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat ci a analizat cererea sub aspectul temeiului prevăzut de un act normativ abrogat art. 148 litera a) cu trimitere la art. 6 alin. (1) din legea 19/2000 persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I și II, denumite în continuare angajatori, precum și instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj pentru șomerii prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. III sunt obligate să depună în fiecare lună, la termenul stabilit de CNPAS, declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat. Declarația se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul angajatorului.
Pe de altă parte, dar și ca o consecință a faptului că instanța nu a avut în vedere temeiul juridic în baza căruia a fost aplicată sancțiunea de către agentul constatator, se reține că instanța de fond nu a avut în vedere toate aspectele invocate de contestatoare: neconcordanța dintre descrierea faptei (sub aspectul laturii materiale ), care corespunde unui alt temei - art. art. 6 din legea 241/2005 decât cel reținut în procesul verbal – art. 144 litera p din legea 263/2010; criticile privind nelegala sancționare a contestatoarei în calitatea sa de administrator al societății ., deși calitatea de angajator căruia îi incumba obligația a cărei nerespectare a fost constatată prin procesul verbal era societatea - deci acesteia îi corespundea calitatea de subiect activ al contravenției reținute; neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 19 alin.1 din O.G. 2/2001 .
În consecință, față de cele arătate, Curtea constată că nepronunțarea asupra acestor susțineri ale contestatoarei echivalează cu necercetarea fondului cauzei și atrage imposibilitatea exercitării controlului judiciar în ceea ce privește aplicarea legii de către instanța anterioară, la situația de fapt reținută de aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene, noțiunea de proces echitabil în sensul art.6 CEDO, presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real toate problemele esențiale supuse analizei sale.
Or, în cauza de față, instanța nu s-a pronunțat și nu a analizat toate motivele evidențiate de contestatoare în cererea introductivă de instanță apreciate ca fiind determinante pentru verificarea soluției care s-a pronunțat (cauza Albina împotriva României publicată în M.Oficial nr.1049/25.11.2005).
Pentru aceste considerente, Curtea constată că apelul este fondat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 480 alin.3 teza a II-a C.p.civ. în sensul că, soluționând cauza instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului iar apelanta a solicitat în mod expres soluția anulării hotărârii și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta C. A., împotriva sentinței civile nr.7469/26.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
Anulează sentința civilă.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.04.2014.
Președinte,Judecător,
C. T. L. E.
Grefier,
I. B.
Red.Jud.C.T. /06.05.2014
Tehn.I.C./Ex.3/
Jud.Fond/M. F.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 485/2014. Curtea... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4805/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
