Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 4210/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4210/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 3288/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4210/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător P. P.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta intimată C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., ..14, județul D., împotriva sentinței civile nr.3213/22 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator S. G., domiciliat în Calafat, ., ., ., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta intimată C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., reprezentată de consilier juridic I. C. cu delegație la dosar și intimatul contestator S. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal, după care,
Consilier juridic I. C. pentru apelanta intimată, a pus la dosarul cauzei adresa nr.3549/21.08.1990 și înregistrată sub numărul 2185/22.07.1990, comunicându-se un exemplar și intimatului contestator S. G., care nu a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru observarea acesteia.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra apelului de față.
Consilier juridic I. C. pentru apelanta intimată, a pus concluzii de admiterea apelului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr.3213/22 mai 2014, în sensul respingerii contestației.
Intimatului contestator S. G., a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul D..
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.3213 de la 22 mai 2014 a admis contestația formulată de către contestatorul S. G., CNP –_, domiciliat în Municipiul Calafat, . ., ., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii D., .. 14, Județul D., a anulat decizia nr._/2.07.2013 emisă de intimata C. Județeană de Pensii D. și a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a adeverințelor nr. CZ 2.2/443/22.04.2013 emisă de SNTFM CFR Marfă SA - Sucursala Banat Oltenia și nr. 8/28/569/16.05.2013 emisă de Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C., Stația CF C..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prematurității invocată de către intimata C. Județeană de Pensii D. și cererea de suspendare a cauzei, instanța a luat act de renunțarea acesteia în a le mai susține.
Contestatorul a solicitat prin prezenta contestație, anularea deciziei de pensie nr_/02.07.2013 emisă de C. Județeană de Pensii D. și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii, cu luarea în calcul a adeverințelor CZ 2.2/443/22.04.2013 și nr. 8/28/569/16.05.2013, care atestă perioadele în grupa I de muncă.
Împotriva acestei decizii, contestatorul a înțeles să formuleze contestație, fiind înregistrată sub nr._/31.07.2013 și înaintată spre soluționare Comisiei de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București, care nu a răspuns în termenul de 45 zile, prevăzut de art. 150 alin. 4 din Legea nr. 263/2010.
Sub acest aspect, având în vedere Decizia nr. 956/13.11.2013 a Curții Constituționale, instanța a apreciat că este competentă să soluționeze contestația, întrucât nesoluționarea contestației și necomunicarea în termenul legal al hotărârii de către Comisia de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, nu trebuie să împiedice accesul la justiție al contestatorului.
Instanța a constatat, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv-adeverința CZ 2.2/443/22.04.2013 eliberată de SNTFM "CFR Marfă SA" – Sucursala Banat Oltenia, că în perioada 15.01.1997 – 08.07.2011 contestatorul a fost angajat cu contract individual de muncă la Regionala CF C. – Stația Calafat și Sucursala Marfă C. – Stația Calafat și C., iar în perioada 15.01.1997 – 31.03.2001 a avut meseria/funcția de manevrant vagoane și a fost încadrat în grupa I de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin pontaje lunare, liste de plată și lista nr. 1638/07.06.1990.
Temeiul juridic al încadrării în grupa I, îl reprezintă Ordinul 50/1990 al MMPS, completat cu avizele ulterioare din 31.08.1994 anexa I pct. 123.
În ceea ce privește cea de-a doua adeverință, instanța a constatat că aceasta atestă calitatea de salariat a contestatorului, pe perioadă nedeterminată, la Sucursala Centrul Regional de Exploatare "Întreținere și Reparații CF C. – Stația Calafat", în perioada 11.01._97 îndeplinind funcția de "acar" și fiind încadrat în grupa I de muncă, în procent de 100%, ,conform nominalizării efectuate prin listele de plată și pontaje lunare.
Temeiul juridic la această adeverință este specificat de către unitatea angajatoare ca fiind Ordinul 50/1990 Anexa 1, pct. 123 și Scrisoarea nr. 2841/15.11.1990 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Instanța a admis contestația, apreciind că adeverințele nominalizate mai sus îndeplinesc condițiile legale de valabilitate pentru a fi utilizate la recalcularea pensiei contestatorului, fiind așadar întrunite condițiile art. 6 din Ordinul 50/1990, potrivit căruia: „Nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si II de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare ".
Cele două adeverințe menționează actul de nominalizare a personalului încheiat conform art. 6 din Ordinul 50/1990 (hotărârea Consiliului de Administrație, proces-verbal, decizie, tabel, pontaje lunare), în cazul de față – pontaje lunare, și liste de plată, astfel că apare ca neîntemeiată susținerea Casei Județene de Pensii D., cum că "nominalizarea în grupa de muncă nu este corectă".
Pe de altă parte, nu există nicio dispoziție legală care să abiliteze casele teritoriale de pensii să verifice și să cenzureze datele atestate de adeverințele eliberate de către angajatori, ci doar completarea acestora cu elementele prevăzute de Anexa 1 la procedură.
În temeiul art. 152 și următoarele din Legea pensiilor nr. 263/2010, instanța a admis contestația, a anulat decizia nr._/02.07.2013 emisă de C. Județeană de Pensii D. și a obligat intimata la emiterea unei noi decizii, cu luarea în calcul a adeverințelor nr. CZ 2.2/443/22.04.2013 emisă de SNTFM CFR Marfă SA - Sucursala Banat Oltenia și nr. 8/28/569/16.05.2013 emisă de Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C., Stația CF C..
Împotriva aceste sentințe a declarat apel intimata C. Județeană de Pensii D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că, având în vedere că temeiul juridic al încadrării în grupa I de muncă îl reprezintă Ordinul nr.50/1990, în mod corect CJP D. nu a valorificat perioada lucrată de reclamant în grupa I de muncă, întrucât nominalizarea nu s-a făcut în conformitate cu prevederile art.6 din acest act normativ, care prevede: „nominalizarea persoanelor se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infestare)”.
A arătat că niciuna dintre cele două adeverințe nu menționează un act de nominalizare a personalului încheiat conform prevederilor art.6 din Ordinul nr.50/1990 (hotărârea Consiliului de Administrație, procesul-verbal, decizie, tabel, pontaje lunare), prin care reclamantul a fost încadrat în grupa I de muncă. În acest sens solicită să se aibă în vedere și prevederile anexei nr.14 din HG nr.257/2011, care cuprinde modelul de adeverința pentru grupa de muncă.
Apelanta a mai susținut că în considerentele sentinței apelate, instanța de fond a reținut că adeverințele prevăd actul de nominalizare, respectiv pontaje lunare, liste de plată și lista nr.1638/1990, fără însă a verifica dacă din pontajele lunare sau din listele de plată reiese faptul că angajatorul a achitat contribuția de asigurări aferentă grupei superioare de muncă.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că nu exista nicio dispoziție legală care să abiliteze casele de pensii să verifice și să cenzureze datele atestate de adeverințele eliberate de către angajatori, întrucât, potrivit dispozițiilor Legii nr.263/2010, la stabilirea pensiilor, casele de pensii trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea pensiei, aceasta implicând și verificarea legalității înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul de pensie.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației.
În drept a invocat prevederile artr.466-483 Cod pr.civilă, Legea nr.263/2010 și Ordinul nr.50/1990.
Apelul este nefondat.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate Curtea constată că, potrivit adeverințelor emise de angajator, respectiv nr. CZ 2.2/143/22.01.2013 și nr. 8/28/569/16.05.2013, contestatorul a fost încadrat în perioada 15.01.1997 – 08.07.2001 în funcția de manevrat vagoane, și acar, activitățile desfășurate fiind încadrate în grup I a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuată prin pontajele lunare, liste de plată și lista nr. 1638/07.06.1990.
Temeiul juridic al încadrării în grupa I a de muncă, îl reprezintă Ordinul nr. 50/1990 al MMPS, completat cu avizele ulterioare.
Potrivit prevederilor alin. 2 de la pct. 15 din Ordinul nr. 50/1990, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și a II a de muncă, începând cu data de 18.03.1969.
La pct. 8 din ordin, se prevedea că perioada de timp în care o persoană a avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de conducătorul unității sau prin prevederi legale.
Prin urmare, încadrarea activităților sau locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s-a efectuat sau ar fi trebuit să se efectueze în momentul apariției fiecărui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documente verificabile, existente în cadrul unității angajatoare.
Actele normative care reglementau fostele grupe de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a art. 198 din Legea nr. 19/2000.
După data de 01.04.2001 nu a mai exista bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade, anterioare datei de 01.04.2001, salariatul desfășurase activitate în grupa I sau II de muncă se face numai dacă nominalizarea s-a făcut anterior acestei date prin proces-verbal, decizie, tabel, hotărâre a consiliului de administrație și a sindicatului, pontaje lunare, registru de evidențe a intrărilor în subteran, etc.
Or, în cauză așa cum este înscris în cele două adeverințe, în cadrarea activității desfășurate de contestator, în grupa I a de muncă s-a făcut în baza „documentelor verificabile aflate în arhiva unității” în temeiul Ordinului nr. 50/1990 Anexa 1 pct. 1232 și a scrisori nr. 2841/15.11.1990 a MMPS și pontajelor lunare.
Listele de plată și pontajele lunare în baza cărora au fost emise cele două adeverințe atestă faptul că activitatea desfășurată de contestator se încadrează în grupa I a de muncă în procent de 100%, angajatorul precizând în conținutul acestor acte că „poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie”.
Față de cele prezentate Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile formulate împotriva sentinței, și în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta intimată C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., ..14, județul D., împotriva sentinței civile nr.3213/22 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator S. G., domiciliat în Calafat, ., ., ., județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | |
Grefier, N. D. |
Red.jud.M.C.
4 ex/AS
j.f.M.G.
Data: 17.11.2014.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 7404/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3408/2014.... → |
|---|
