Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 02-10-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 2615/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 3636
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-contestatoare N. E., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., împotriva sentinței civile nr.58 din 03.07.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 3, județul M. și C. Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care învederează instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; apelanta-contestatoare a solicitat judecarea în lipsă; intimatele au depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/11.09.2014, apelanta-contestatoare a depus răspuns la întâmpinare, înregistrat sub nr._/25.09.2014, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantei-contestatoare de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 07.04.2014, s-a înregistrat la această instanță contestația formulată de contestatoarea N. E., prin care a chemat în judecată pe intimata C. Județeană de Pensii M., solicitând să fie obligată la revizuirea drepturilor sale de pensie pentru limită de vârstă prin valorificarea adeverințelor depuse la dosarul de pensie, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, contestatoarea a arătat că este pensionată la limită de vârstă, drepturile fiindu-i stabilite prin decizia nr._/03.09.2012, emisă de intimata C. Județeană de Pensii M..
A susținut că a făcut toate demersurile, însă nu a primit răspuns favorabil și față de prevederile art.107, art. 33 alin.1 lit.a, art. 96 alin.2, art. 2 din Legea 263/2010, contestatoarea a arătat că la calcularea drepturilor de pensie, intimata nu a ținut cont de următoarele înscrisuri:
- nu i-a fost luată în calcul perioada 01.11._99 în care a fost angajată la Direcția Sanitară Județeană M., conform carnetului de muncă pozițiile 1-73, perioadă pentru care angajatorul i-a eliberat și adeverința nr._/08.10.2012 în care se menționează veniturile brute realizate în această perioadă;
- nu i-a fost valorificată adeverința nr. 7112/16.05.2012, emisă de Spitalul Județean de Urgență Dr.Tr.S., din care rezultă că în perioada 01.12._96 a funcționat ca medic în cadrul dispensarului medical al Întreprinderii anvelope (ROTRAS), desfășurând activitate în grupa a II-a de muncă în procent de 100% din programul normal de lucru, potrivit art.2 din HG 559/1990;
- nu i-a fost luată în calcul perioada 01.10._01 înscrisă în carnetul de muncă pozițiile 74-77, așa cum rezultă și din adeverința nr. 1638/25.04.2012, emisă de CNPAS - Direcția Informatică și Evidență Stagii de Cotizare M..
Față de motivele invocate, contestatoarea a arătat că prin nevalorificarea acestor perioade și înscrisuri la stabilirea drepturilor de pensie a fost prejudiciată, cu atât mai mult cu cât pentru veniturile încasate au fost virate contribuțiile către stat.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 263/2010.
În susținerea contestației s-au depus următoarele înscrisuri în copie: decizia de pensie nr._/2012, contestația formulată împotriva deciziei de pensie, înregistrată sub nr._/10.10.2012, hotărârea nr. 7130/10.03.2014 a Comisiei Centrale de Contestații, carnetul de muncă, adeverința nr._/08.10.2012 emisă de Spitalul Județean de Urgență Dr.Tr.S., adeverințele nr. 3190/21.09.2012 și nr. 1638/24.04.2012 emise de C. Județeană de Pensii M., cartea de identitate a contestatoarei .
Intimata C. Județeană de Pensii M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității acțiunii arătând că decizia de pensie a fost contestată la Comisia Centrală de Contestații, potrivit procedurii prevăzute de art.149 din Legea 263/2010, nefiind emisă și comunicată o hotărâre a comisiei, iar în lipsa acestei hotărâri, instanța nu poate fi învestită cu soluționarea pe fond a cauzei.
De asemenea, intimata a invocat și excepția prevăzută de art.431, 432 Cod proc.civ. privind autoritatea de lucru judecat, arătând că pe rolul Tribunalului M. a fost înregistrat dosarul nr._/101/2013, prin care contestatoarea a contestat aceeași decizie de pensie, acțiunea fiind respinsă prin sentința nr. 14/20.03.2014, astfel că există tripla identitate de părți, cauză și obiect.
La data de 23.04.2014, intimata a formulat note de ședință prin care a arătat că, Comisia centrală de contestații a emis hotărârea nr.7130/10.03.2014 prin care a fost soluționată contestația formulată de contestatoare împotriva deciziei de pensionare nr._/03.09.2012, solicitând ca contestatoarea să precizeze dacă contestă această hotărâre.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că prin contestația formulată a înțeles să conteste și hotărârea nr. 7130/10.03.2014 emisă de Comisia centrală de contestații .
Ca urmare, intimata C. Județeană de Pensii M., împuternicită să reprezinte Comisia centrală de contestații din cadrul CNPP, a depus întâmpinare prin care a formulat apărări pe fondul cauzei arătând că atât decizia de pensie nr._/2012 cât și hotărârea nr. 7130/10.03.2014 sunt temeinice și legale.
În acest sens, intimata a arătat că prin hotărârea nr. 7130/10.03.2014, Comisia centrală de contestații a respins contestația formulată de contestatoare, reținând că cele trei motive invocate sunt neîntemeiate.
Referitor la perioada 01.11.1980 - 01.10.1999 s-a arătat că la determinarea stagiului de cotizare s-au valorificat conform prevederilor art. 165 din Legea 263/2010 înscrierile din carnetul de muncă, și nu veniturile din adeverința nr._/08.10.2012.
Cât privește adeverința nr. 7112/16.05.2012, emisă de Spitalul Județean de Urgență Dr.Tr.S., referitoare la grupa a II-a de muncă, s-a arătat că perioada din adeverință nu poate fi valorificată ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, deoarece activitatea de medic desfășurată de contestatoare nu face obiectul prevederilor art.2 din HG 559/1990.
Încadrarea personalului în grupa a II - a de muncă conform Ordinului nr.969/1990 al Ministerului Industriei, Chimiei și Petrochimiei în conformitate cu prevederile art.2 din HG 559/1990, se făcea în baza buletinelor de determinare, prin expertizare, a noxelor din care să rezulte condițiile grele de muncă, însă contestatoarea, prin natura funcției de medic specialist medicină generală, nu a lucrat în condiții deosebite de muncă, iar la dosarul de pensie nu sunt depuse buletine de determinare a noxelor. Mai mult adeverința emisă nu respectă nici condițiile de formă impuse de Ordinul nr.590/2008.
Prin întâmpinare intimata a mai arătat că este neîntemeiată susținerea contestatoarei în sensul că perioada 01.10._01, nu a fost valorificată, deoarece această perioadă a fost valorificată la stagiul de cotizare potrivit înscrierilor din carnetul de muncă pozițiile 74-77.
În ședința publică din data de 29.05.2014 avocatul contestatoarei a precizat obiectul contestației arătând că se contestă atât decizia nr._/03.09.2012, emisă de C. Județeană de Pensii M., cât și hotărârea nr.7130/10.03.2014 emisă de Comisia centrală de contestații.
Față de precizarea obiectului contestației s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intimată a Casei Naționale de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații.
Prin încheierea din ședința de la aceeași dată a fost respinsă excepția prematurității cererii invocată de intimată, reținându-se că în cauză a fost parcursă procedura prevăzută de Legea 263/2010 și s-a emis hotărârea nr.7130/2014 de către Comisia centrală de contestații; de asemenea, a fost respinsă și excepția autorității de lucru judecat reținându-se că dosarul nr._/101/2013 al Tribunalului M. a avut ca obiect „obligație de a face”, iar dosarul de față are ca obiect „contestație decizie de pensionare”, rezultând că cele 2 litigii au cauze diferite.
Din oficiu, s-a solicitat intimatei C. Județeană de Pensii M. să înainteze la dosar adeverința nr. 7112/16.05.2012 emisă de Spitalul Județean de Urgență Dr.Tr.S., precum și buletinul de calcul – date privind activitatea în muncă – aferent deciziei nr._/2012, înscrisuri care au fost depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr.58 din 03.07.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins contestația precizată formulată de contestatoarea N. E., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii M. și C. Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatoarea N. E. este beneficiara unei pensii pentru limită de vârstă în sumă de 933 lei stabilită prin decizia_/03.09.2012, emisă de C. Județeană de Pensii M..
Împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat contestație în baza art.149 alin.1 din Legea 263/2010, iar prin hotărârea nr.7130/10.03.2014 Comisia centrală de contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice a respins contestația ca neîntemeiată.
Prin contestația dedusă judecății, așa cum a fost precizată, s-a solicitat anularea deciziei nr._/2012 și a hotărârii nr.7130/2014 și revizuirea drepturilor de pensie ale contestatoarei prin valorificarea veniturilor înscrise în adeverința nr._/08.10.2012, emisă de Spitalul Județean de Urgență T. S., a veniturilor din perioada 01.10._01 conform înscrierilor din carnetul de muncă și a adeverinței nr.7112/16.05.2012, emisă de Spitalul Județean de Urgență T. S. referitoare la grupa a II-a de muncă.
Referitor la nevalorificarea veniturilor înscrise în adeverința nr._/2012, emisă de Spitalul Județean de Urgență T. S., s-a constatat că în această adeverință sunt redate veniturile lunare realizate în perioada noiembrie 1980 – septembrie 1999.
Potrivit art. 165 alin.1, 2 din Legea 263/2010 „ La determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: b) salariile nete de la data de 01.07.1977 până la data de 01.01.1991; c) salariile brute de la data de 01.01.1991. La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 01.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite de adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare ”.
Prin urmare, s-a constatat că Legea 263/2010 prevede expres veniturile care se iau în calcul la determinarea punctajelor anuale, relevante fiind înscrierile din carnetul de muncă, iar în cauză casa județeană de pensii a valorificat veniturile înscrise în carnetul de muncă, așa cum a rezultat din buletinul de calcul - date privitoare la activitatea în muncă - anexă la decizia de pensie nr._/2012.
Cât privește veniturile lunare înscrise în adeverința nr._/2012 s-a constatat că în această adeverință nu se precizează dacă veniturile sunt în sume brute sau nete și nu se indică sporurile de care a beneficiat, astfel că această adeverință nu respectă disp. art.165 din Legea 263/2010.
Așa fiind, s-a constatat că în mod corect intimata C. Județeană de Pensii M. la determinarea punctajelor lunare a valorificat salariile realizate de contestatoare în perioada noiembrie 1980- septembrie 1999 conform înscrierii acestora la pozițiile 1- 73 din carnetul de muncă.
Referitor la nevalorificarea adeverinței nr.7112/16.05.2012 emisă de Spitalul Județean de Urgență T. S. care atestă că în perioada 01.12._96 contestatoarea a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, Tribunalul a reținut următoare:
Din cuprinsul adeverinței menționate a rezultat că contestatoarea a fost salariata Spitalului Județean de Urgență T. S. în funcția de medic specialist medicină generală adulți în perioada 01.11._99 când a fost transferată în interesul serviciului.
Din aceeași adeverință mai rezultă că în perioada lucrată în cadrul Dispensarului medical - Întreprindere Anvelope (Rotras) respectiv 01.12._96, a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în procent de 100% din programul normal de lucru, conform art.2 din HGR 559/1990; pentru perioada lucrată unitatea a reținut și virat contribuția la pensia suplimentară și CAS-ul, atât pentru angajat cât și pentru angajator, conform legislației în vigoare, datele fiind extrase din statele de plată aflate în arhiva unității.
Analizând adeverința nr.7112/16.05.2012 în raport de dispozițiile art.2 din HG 559/1990 și ale Ordinului nr.590/2008, instanța a reținut că nu poate valorificată pentru următoarele motive:
Potrivit art.2 din HG 559/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică „Personalul care este în activitate din unitățile de profil aparținând Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice, necuprins în grupa I de muncă prin reglementările în vigoare, beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pe întreaga perioadă lucrată după data de 18.03.1969. Categoriile de personal care potrivit sarcinilor și atribuțiilor de serviciu pot beneficia de această prevedere se stabilesc de Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebite ”.
Prin Ordinul nr.590/2008 al Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse a fost aprobată procedura privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, iar în art.2 se prevede că „ prezentul ordin se aplică de către ……C. Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, casele teritoriale și locale de pensii, angajatori, precum și de către deținătorii arhivelor”.
În anexa 1 la acest ordin s-a reglementat procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Potrivit pct.2 din anexă, aceste adeverințe se întocmesc și se eliberează conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta procedură, numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive.
La pct. 6 din anexa la ordin se prevede că „adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexă”.
De asemenea, la pct.7 din aceeași anexă se menționează că „pentru a putea fi valorificată, adeverința prevăzută în anexă se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute”.
Raportând dispozițiile legale anterior enunțate la adeverința nr.7112/2012, s-a constatat că înscrisul invocat nu îndeplinește condițiile legale.
În acest sens s-a reținut că adeverința este eliberată la data de 16.05.2012, respectiv după data de 15.09.2008, când a intrat în vigoare Ordinul 590/2008 și potrivit pct.2, 7 din anexa la ordin trebuia emisă conform modelului prevăzut în anexă și trebuia completată obligatoriu la toate rubricile, obligații care nu au fost respectate de către unitatea emitentă a adeverinței, respectiv de către Spitalului Județean de Urgență T. S..
De asemenea, în cuprinsul adeverinței nu se indică actul administrativ emis de unitate prin care s-au precizat locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa a II-a de muncă (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare ).
Cât privește temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă menționat în adeverință - art.2 din HG 559/1990 - s-a constatat că prevederea legal indicată nu poate fi reținută având în vedere funcția îndeplinită de contestatoare - medic specialist medicină generală adulți în cadrul Dispensarului medical Întreprindere Anvelope (Rotras), precum și faptul că în articolul arătat se prevede expres că Ministerul Industriei Chimice și Petrochimice va stabili categoriile de personal care pot beneficia de această prevedere, iar în adeverință nu s-a făcut nici o trimitere în acest sens.
S-a mai constatat că adeverința a fost eliberată în raport de datele extrase din statele de plată aflate în arhiva unității, însă din aceste documente nu rezultă dacă un salariat a fost încadrat în grupa a II-a de muncă.
Faptul că pentru perioada menționată în adeverință 01.12._96 au fost reținute și virate contribuțiile de asigurări sociale nu constituie un argument suficient pentru încadrarea activității în grupa a II-a de muncă, cât timp potrivit dispozițiilor legale în materie pentru această încadrare trebuia urmată o procedură și se emitea un act administrativ de către unitate, act care nu a fost indicat în adeverința nr.7112/2012.
Având în vedere motivele expuse s-a constatat că adeverința nr.7112/16.05.2012 emisă de Spitalul Județean de Urgență T. S. nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de Ordinul nr.590/2008.
Referitor la motivul privind neluarea în calcul la stabilirea pensiei a perioadei 01.10._01, conform mențiunilor din carnetul de muncă pozițiile 74 - 77, s-a constatat că veniturile realizate în această perioadă au fost valorificate la stabilirea și calculul pensiei, așa cum a rezultat din buletinul de calcul - date privitoare la activitatea în muncă - anexă la deciziei nr._/2012 - fila 77 dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-contestatoare N. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că instanța de fond nu a analizat corespunzător probatoriul administrat și printr-o motivație lapidară a tras concluzii necorespunzătoare, privind drepturile și raporturile juridice ale ambelor părți.
În acest sens, învederează faptul că, deși există la dosar înscrisuri doveditoare, instanța de fond, fără a le analiza la valoarea lor reală, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, mulțumindu-se mai mult a enunța anumite articole legale, fără a ține cont de situația de fapt reală cu toate că prin acțiunea promovată a solicitat ca instanța să țină cont de principiul contributivității, care la contribuiții egale se impun drepturi de pensie corespunzătoare.
Art.33 alin. 1 lit. a și 96 alin.2 din Legea 263/2010 prevăd ca bază de calcul o constituie câștigul salarial brut, respectiv că punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale la câștigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă.
Art. 2 Sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază: c) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Astfel, solicită să se observe că din înscrisurile pe care le-a menționat și depus la dosarul cauzei instanța nu a ținut cont de acestea.
1.Nu i-a fost luată în calcul perioada de la 01.11.1980 până la 01.10.1999, perioadă în care a fost angajată la Direcția Sanitar Județeană M., menționată în carnetul de muncă de la poziția 1-73, inclusiv.
Face mențiunea că angajatorul său mai sus menționat i-a eliberat adeverința nr._/08.10. 2012 din care rezultă că, în perioada menționată, a obținut venituri brute, conform înscrisurilor pe ani și luni, și că pentru acestea i s-a reținut și virat contribuția pentru CAS la valoarea veniturilor brute menționate în adeverință.
2.Nu i-a fost valorificată adeverința nr. 7112/16.05.2012 emisă de Spitalul Județean de Urgentă Drobeta Turnu Severin, din care rezultă că în perioada 01.12.1984 - 01.05.1996, când a funcționat ca medic în cadrul Dispensarului Medical Întreprinderea Anvelope (ROTRAS), a desfășurat activitatea în grupa a 2 a de muncă în procent de 100 % din programul normal de lucru conform art.2 din HG 559/1990.
3.Nu i s-a luat în calcul la stabilirea pensiei perioada de la 01.10._01, perioadă înscrisă în Carnetul de muncă . nr._, emis la data de 17.11.1980, de la poziția 74 până la 77. Acest aspect rezultă din Carnetul de muncă, cât și din adeverința nr. 1638 din 25.04.2012, emisă de CNPAS, direcția Informatică și Evidența Stagii de Cotizare M..
Nu este important caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguratului să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Nu a înțeles de ce instanța de fond nu poate valorifica adeverința nr. 7112/ 16.05.2012, care menționează foarte clar că în perioada lucrată 01.12._96 în cadrul Dispensarului medical - Întreprinderea Anvelope { Rotras) a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă în procent de 100% din programul normal de muncă, iar pentru perioada menționată unitatea a reținut și a virat contribuția la pensia suplimentară și CAS - ul, atât pentru contestatoare cât și pentru angajator, conform legislației în vigoare la acea perioadă, datele fiind extrase din statele de plată aflate în arhiva unității.
Consideră că instanța de fond nu a respectat principiul rolului activ al judecătorului, în consecință fiind prejudiciată în mod nelegal la stabilirea drepturilor sale la pensie.
Având în vedere aceste aspecte, solicită să se admită apelul, să se schimbe în totalitate hotărârea apelată și să fie obligată intimata C. Județeană de Pensii M. la revizuirea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă prin valorificarea mențiunilor adeverințelor depuse la dosarul de pensie.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art.466 și următ. Cod pr. civ.
Intimatele au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Apelanta-contestatoare a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat si înscrisuri.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în prima critică, se susține precaritatea argumentelor oferite de instanța fondului în susținerea soluției pronunțate.
Pentru a răspunde acestei critici, Curtea are în vedere că dreptul părților la un proces echitabil, așa cum este reglementat în practica instanței de contencios european a drepturilor omului, prin raportare la art. 6 din CEDO, nu impune instanțelor obligația de a da un răspuns detaliat la fiecare susținere a părții, ci la un examen efectiv al problemelor esențiale ce au fost supuse judecății.
Conformându-se acestor standarde, practica judiciară națională a statuat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, condițiile procedurale privind motivarea hotărârii fiind îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice.
Contrar celor susținute de apelantă, instanța fondului s-a conformat exigențelor instituite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, procedând la un examen efectiv al problemelor esențiale ce au fost supuse judecății, neformularea unui răspuns detaliat la fiecare susținere a acesteia neputând fi interpretată drept încălcare a obligației de motivare a hotărârii.
Din conținutul sentinței rezultă o motivare clară, precisă, care se raportează la probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente și răspunde pretențiilor formulate de contestatoare, în mod logic si convingător fiind nefondată această critică.
Printr-o altă critică s-a susținut schimbarea sentinței pe motiv că instanța anterioară nu a dat dovadă de rol activ critică, de asemenea, nefondată.
Curtea constată că, instanța fondului a avut rol activ în sensul că a depus diligențele necesare pentru a pronunța o soluție legală si temeinică, a respectat principiul contradictorialității și cel al dreptului la apărare, punând în discuția părților toate aspectele importante pentru soluționarea cauzei, solicitând părților să depună înscrisuri relevante.
Procesul civil fiind un proces al intereselor private, rolul activ nu presupune obligația judecătorului de a administra dovezi în locul părților, în favoarea sau în contra lor, în litigiile de asigurări sociale fiind, pe deplin, aplicabil principiul disponibilității.
Eventualele lacune sau inadvertențe constate cu privire la documentele ce se cer a fi valorificate la pensie nu obligă instanța de judecată, în baza rolului activ consacrat de art. 22 C.proc.civ., să întreprindă demersuri pentru suplinirea lor, drepturile de pensie fiind stabilite numai în baza dovezilor legale depuse la dosarul de pensionare, de către asigurat sau pensionar.
In fine, examinarea criticilor formulate pe fondul cauzei, conduc la concluzia că sunt nefondate, pentru considerentele ce succed.
Din desfășurătorul cu date privind activitatea în muncă a contestatoarei, înscris ce face parte integrantă din decizia contestată, înregistrată sub nr._/03.09.2012, rezultă că perioada 01.11._99 în care contestatoarea a fost angajată la Direcția Sanitar Județeană M.-Spitalul Județean Drobeta Turnu Severin i-a fost valorificată întru totul, potrivit înscrierilor efectuate în carnetul de muncă, pozițiile 1-73.
Pentru dovedirea elementelor salariale lunare realizate în acest interval, odată cu contestația formulată împotriva deciziei_/03.09.2012, contestatoarea a depus si adeverința_/08.10.2012.
Fiind un înscris depus ulterior emiterii deciziei contestate, în mod firesc casa de pensii, emitentă a deciziei, nu avea cum să se pronunțe asupra acestuia, o astfel de obligație revenindu-i doar în condițiile în care ar fi fost investită cu o cerere de recalculare a drepturilor de pensie, formulată potrivit art. 107 din legea 263/2010.
Cu toate acestea, în condițiile în care Comisia de Contestații a decis să se pronunțe si cu privire la această adeverință, în cadrul controlului de legalitate exercitat asupra Hotărârii Comisiei Centrale de Contestații 7130/10.03.2014 tribunalul a procedat si la verificarea acestui înscris, concluzionând că nu respectă exigentele instituite de art. 165 din legea 263/2010 pentru a fi valorificată.
Considerentele ce susțin respingerea solicitării de valorificare a acestei adeverințe sunt rezultatul unei corecte interpretări și aplicări a dispozițiilor legale incidente în cauză, deoarece adeverința precizează la modul general ce „venituri lunare” a realizat contestatoarea în perioada 1980-1999, fără să distingă asupra naturii juridice a acestora, în pofida prevederilor art. 165 din legea 263/2010, art. 124, 126 si 127 din HG 257/2011 care explicitează modul de întocmire a adeverințelor.
Respectarea condițiilor impuse de textul legal evocat este esențială deoarece stabilirea pensiei trebuie să aibă la bază documente clar întocmite, care prezintă date certe, complete, instituției administrative și instanței de judecată nerevenindu-le atribuția de a interpreta documentele sau de a dispune înscrieri la pensie pe bază de prezumții, deficiențele constatate neputând fi ignorate prin simpla invocare a principiului contributivității.
De asemenea, Curtea reține greșita invocarea prevederilor art.33 alin. 1 lit. a și 96 alin.2 din Legea 263/2010, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001 fiind aplicabile prevederile art. 165 din Legea 263/2010, inserate în Capitolul IX denumit „Dispoziții tranzitorii”.
In ceea ce priveste refuzul instanței anterioare de a dispune valorificarea adeverinței nr. 7112/16.05.2012 emisă de Spitalul Județean de Urgentă Drobeta Turnu Severin, prin care se atestă că în perioada 01.12.1984 - 01.05.1996 contestatoarea ar fi desfășurat activitate în grupa a II a de muncă, Curtea constată că a fost amplu motivat, fiind corect reținut că simpla achitare a contribuțiilor de asigurări sociale nu reprezintă o condiție suficientă pentru valorificarea perioadei respective ca si stagiu în grupa superioară, fiind prevăzute de lege si alte condiții, în lipsa cărora adeverința nu poate fi valorificată.
In primul rând, Curtea constată că adeverința fiind emisă la data de 16.05.2012, prevederile Ordinului 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire si eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I si/sau a II-a de muncă, nu mai aveau aplicabilitate, fiind abrogate implicit de HG 257/2011.
Raportat la data emiterii adeverinței în discuție, Curtea retine incidența dispozițiilor art.126 alin.1 din HG 257/2011, care în esență, nu diferă de reglementarea anterioară.
Potrivit acestui text adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele si-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I si/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în Anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
Potrivit Anexei 14, la care textul art.126 trimite, adeverința trebuie să cuprindă obligatoriu pe lângă datele de identificare ale solicitantului, mențiuni cu privire la perioada de activitate încadrată în grupa superioară de muncă, meseria, procentul din programul normal de lucru afectat desfășurării acestei activități, temeiul juridic al încadrării în grupă și actul de nominalizare în grupa superioară de muncă.
Așa cum corect a sesizat instanța anterioară, adeverința în discuție nu poate fi valorificată deoarece nu respectă toate cerințele prevăzute imperativ de normele legale evocate, din conținutul acesteia lipsind mențiunea imperativă privind actul de nominalizare a contestatoarei ca beneficiară a grupei a II a de muncă.
In condițiile în care în adeverință nu a fost precizat actul de nominalizare, acesta fiind actul intern al angajatorului prin care o persoană dobândește beneficiul încadrării în grupa superioară de muncă, este de prisos a se analiza legalitatea pretinsei încadrări din perspectiva HG 559/1990, inclusiv sub aspectul autorității îndreptățite să procedeze la nominalizarea categoriilor de personal care pot beneficia de această prevedere.
In concluzie, cele două adeverințe fiind defectuos întocmite, Curtea apreciază că în mod legal nu s-a dat curs solicitării cu acest obiect.
Faptul că odată cu răspunsul la întâmpinare, în faza apelului s-au depus înscrisuri noi, cu scopul de a fi înlăturate deficiențele constatate anterior cu privire la cele două adeverințe, este lipsit de efecte, acestea neputând fi valorificate direct în instanță.
Curtea reamintește că instanța investită să soluționeze o contestație împotriva actelor administrative emise de Comisia Centrală de Contestații și casa teritorială de pensii are de verificat legalitatea si temeinicia actelor contestate, din perspectiva dovezilor depuse la dosarul administrativ de pensionare, apelanta având posibilitatea să se adreseze casei de pensii cu cerere de recalculare, la care să atașeze adeverințe noi, întocmite conform legii și să parcurgă, astfel, procedura administrativă obligatorie prevăzută de art. 104 al 2, art. 106-107, 149-151 din Legea 263/2010.
In ceea ce priveste perioada 01.10._01, corect a reținut prima instanță că a fost valorificată potrivit înscrisurilor din carnetul de muncă, dovadă în acest sens fiind desfășurătorul cu date privitoare la activitatea în muncă a contestatoarei, aflat la fila 77 a dosarului de fond, fiind vădit nefondată această critică a apelantei.
Constatând că apelul declarat de contestatoare este nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.proc.civ, Curtea îl va respinge, suplinind considerentele sentinței în sensul celor menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-contestatoare N. E., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., împotriva sentinței civile nr.58 din 03.07.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 3, județul M. și C. Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
5 ex./13.10.2014
Jud. fond N. M. M.
| ← Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1624/2014.... → |
|---|
