Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3409/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3409/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 13681/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3409/2014
Ședința publică de la 22 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE-S. P.
Judecător- M. L.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind judecarea apelului declarat de contestatorul Ș. G., domiciliat în C., ., nr.1, județul D., împotriva sentinței civile nr.1466 din 18 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., ..14, județul D..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar intimata pârâtă, a formulat întâmpinare, prin conținutul căreia a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct.2 teza 2 NCPC, întâmpinare ce a fost comunicată, în cadrul procedurii prealabile și apelantului contestator.
S-a mai învederat că prin cererea depusă la dosar, avocat B. T., apărătorul apelantului contestator, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, deoarece are de susținut o altă cauză la Judecătoria Băilești, după care ;
Curtea, analizând cererea de amânare, formulată de apărătorul apelantului contestator, avocat B. T., de a se acorda termen, având de susținut o altă cauză la Judecătoria Băilești, o respinge, întrucât potrivit dispozițiilor art. 222 alin.(1) din Noul Cod de procedură civilă, amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice, și apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberare.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1466 din 18 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D., s-a respins contestația formulată de contestatorul Ș. G.,CNP_, cu domiciliul în municipiul C., ., nr. 1, jud. D. în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. cu sediul în municipiul C., .. 14,jud D..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
Obiectul cauzei l-a constituit anularea deciziei nr_/10.06.2013 emisă de C. Județeană de Pensii D. privind acordarea pensiei anticipate parțial, obligarea intimatei la recalcularea stagiului total cotizat, recalcularea numărului total de puncte de pensie realizat,majorarea cuantumului pensiei acordate,restituirea în original a carnetului de muncă . nr_ emis în data de 11.06.1970 de către Fabrica de radiatoare și cabluri B..
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestație înregistrată sub nr_/08.07.2013(f40), la care intimata a răspuns la data de 04.09.2013.
Deși contestatorul nu a criticat în mod expres decizia sub aspectul perioadei reținute ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, acest aspect a rezultat din motivarea acțiunii ,unde la stagiul efectuat în grupa a II a de muncă se menționează că trebuia să fie de 21 ani 11 luni, 8 zile în loc de 13 ani, 6 luni și 8 zile cât s-a reținut în decizia contestată.
Observând actele din dosarul de pensionare s-a constatat că pe lângă carnetul de muncă, contestatorul a depus și adeverințele nr 100/_12 emisă de R. SA C., nr 248/26.02.2013 emisă de . nr.57/21.03.2013 emisă de . nr 2049/1991 emisă de . .
În adeverința nr 248/26.02.2013 emisă de .-a menționat că în perioada 23.06._80 reclamantul a lucrat în grupa a II a de muncă, iar în adeverința nr 100/_12 emisă de R. SA C. s-a menționat că în perioada 01.01._91 reclamantul a lucrat în grupa II a de muncă, în total 13 ani, 6 luni și 8 zile, cât a reținut și intimata în decizia contestată, după cum a rezultat din buletinul de calcul anexat acesteia (f44).
Din carnetul de muncă depus la dosar a rezultat că în perioada 01.01._99 contestatorul a fost angajat la ..
În dosarul de pensie se află și adeverința nr 57/2013 emisă de . unde se menționează că acesta a lucrat în perioada menționată mai sus în grupa a II a de muncă, conform Ordinului 50/1990.
Deși contestatorul nu a solicitat în mod expres ca intimata să valorifice mențiunile din această adeverință, însă având în vedere apărările intimatei din întâmpinare în sensul că nu a luat în calcul mențiunile din această adeverință, întrucât nu îndeplinea condițiile legale de formă ,dar și motivele contestatorului privind diferența de ani pe care intimata nu i-a luat-o în calcul ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, instanța a apreciat că nemulțumirea acestuia vizează nevalorificarea mențiunilor din această adeverință.
Observând adeverința nr 57/2013 s-a constatat că aceasta nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de Normele de aplicare a Legii nr 263/2010 aprobate prin HG 257/2011.
Astfel, potrivit art 126 din aceste Norme "Adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive "
Anexa 14 prevede că la temeiul juridic se menționează obligatoriu actul normativ ,respectiv număr ,dată poziție, anexă etc, care anterior datei de 1 aprilie 2001 a constituit temei juridic pentru încadrarea în grupă superioară de muncă, iar la actul administrativ de nominalizare se exemplifică proces verbal, decizie, tabel, hotărârea a consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare ,registrul de evidență a intrărilor în subteran ,etc.
Or, adeverința nr 53/2013 emisă de . nu cuprinde mențiuni complete privind anexa, pct din Ordinul nr 50/1990 ,ce a constituit temeiul juridic al încadrării în grupa a II a, iar la actele în baza cărora s-a făcut nominalizarea se menționează doar evidență registru, carnet de muncă și adeverința nr 433/1999 și nu decizie, tabel, hotărârea a consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, etc, conform Anexei 14 .
Prin urmare, această adeverință neîndeplinind condițiile de formă prevăzute de HG 257/2011, în mod corect nu a fost luată în calcul la emiterea deciziei contestate.
Potrivit art 65 alin 4 Legea 263/2010 "Cuantumul pensiei anticipate parțiale se stabilește din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă care s-ar fi cuvenit, prin diminuarea acestuia cu 0,75% pentru fiecare lună de anticipare, până la îndeplinirea condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă".
Potrivit art 94 alin 1 din Legea nr 263/2010, cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat cu valoarea unui punct de pensie.
Potrivit art 95 din același act normativ "Punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 ",iar potrivit art 96 alin 1 din același act normativ "Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv."
Potrivit art 100 din același act normativ "Persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:a)cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, potrivit legii".
Având în vedere că această adeverință nu putea fi valorificată din motivele expuse mai sus, instanța a constatat că în mod corect a reținut intimata stagiul de cotizare în grupa a II a de muncă ca fiind de 13 ani, 6 luni și 8 zile ,precum și sporul aferent ca fiind de 3 ani și 3 luni și pe cale de consecință în mod corect a calculat punctajul în funcție de care a stabilit cuantumul pensiei, conform dispozițiilor legale menționate mai sus.
În ceea ce privește buletinul de calcul depus de contestator la termenele din 17.01.2014 ,respectiv 14.03.2014, instanța a constatat că acesta nu produce efecte juridice, întrucât nu s-a făcut dovada că emană de la această instituție, dat fiind că nu poartă ștampila și semnătura reprezentantului intimatei, cu atât mai mult cu cât acest buletin de calcul are menționată data de 19.04.2012, iar contestatorul a susținut că a depus dosarul de pensionare la 03.04.2013, când a fost și înregistrat sub nr._, după cum a rezultat și din cererea aflată la fila 141 dosar fond.
În ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea carnetului de muncă, instanța a constatat pe de o parte că reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat intimatei restituirea acestui act, iar acesta a refuzat pentru a dovedi culpa intimatei în acest sens, iar pe de altă parte că la ultimul termen de judecată reprezentantul intimatei a afirmat că este în posesia acestuia în vederea restituirii, motiv pentru care instanța a respins și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Față de cele expuse mai sus, în baza art. 153 raportat la art. 149 din Legea nr. 263/2010, instanța a respins contestația formulată ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari a fost conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul Ș. G. ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, apelantul contestator, susține că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, dată cu interpretarea greșită a Legii nr.263/2010 precum și a normelor de aplicare ale acesteia.
Apreciază că printr-o simplă comparație a modelului prevăzut în Anexa 14 și a adeverinței nr.57/2013, se poate observa în mod clar că, adeverința nr.57/2013 respectă întru-totul normele legal și condițiile de formă. Mai mult, adeverința nr.57/21.03.2013, nu este decât o transcriere a adeverinței nr.433/1999 eliberată în condițiile Legii nr.19/2000, adeverință din care rezultă că, apelantul, în perioada 01.01.1991 – 01.06.1999 a fost încadrat în grupa a II a de muncă.
A mai susținut faptul că, și din carnetul de muncă, rezultă fără niciun dubiu că în perioada 01.01.1991 – 01.06.1999 a fost încadrat în grupa a II a de muncă.
În drept, apelul s-a întemeiat pe dispozițiile art.470- 480 Cod pr.civ.
La data de 04.07.2014, intimata C. Județeană de Pensii D., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, întrucât instanța a constatat că în mod corect instituția nu a valorificat adeverința nr.57/2013 emisă de ., întrucât aceasta nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de Normele de aplicare a Legii nr.263/2010 aprobate prin HG nr.257/2011.
Apelul declarat de contestator este nefondat și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente;
Astfel, prin motivele de recurs, contestatorul a susținut că prima instanță a reținut în mod eronat faptul că adeverința nr.57/2013 emisă de . poate fi valorificată în ceea ce privește revizuirea deciziei nr._ din 10.06.2013, emisă de C. Județeană de Pensii D., întrucât nu respectă condițiile de formă prevăzute de normele de aplicare ale Legii nr.263/2010 aprobate prin HG nr.257/2011.
În acest sens, în conținutul motivelor de apel a fost xeroxată Anexa nr.14 la Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 susținând că adeverința nr.57/2013 respectă întru totul formularul tipizat arătat.
Susținerile apelantului sunt neîntemeiate întrucât așa cum a arătat intimata cât și prima instanță, adeverința respectivă nu exemplifică procesul verbal, decizia, tabelul, hotărârea Consiliului de Administrației și a Sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupele superioare de muncă, necuprinzând mențiuni complete privind Anexa și punctul dind Ordinul 50/1990 ce a constituit temeiul juridic pentru încadrarea în grupa superioară de muncă
De asemenea din lecturarea copiei carnetului de muncă, al contestatorului depuse de acesta în cadrul primei instanței, nu reiese faptul că în perioada 01.01._99 acesta ar fi fost încadrat în grupa a II a de muncă.,
În consecință, față de cele arătate, și în baza art.480 alin.1 Cod pr.civ. apelul declarat de contestatorul Ș. G. se privește ca fiind nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul Ș. G., domiciliat în C., ., nr.1, județul D., împotriva sentinței civile nr.1466 din 18 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., ..14, județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2014.
Președinte, S. P. | Judecător, M. L. | |
Grefier, F. I. |
Red.jud. S.P.
Teh.F.I./25.09.2014
Jud. Fond E.V.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1624/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 4379/2014.... → |
|---|
