Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 4379/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4379/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 1671/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr.4379
Ședința publică de la 17 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE- S. P.
Judecător- M. L.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea P. E., domiciliată în comuna Turburea, ., împotriva deciziei civile nr.3301 din 16.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel C.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg.J., ., județul Gorj.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că a fost atașat dosarul nr._, în care s-a pronunțat decizia civilă nr.3301/2014, a cărei revizuire se solicită, iar la data de 14.11.2014, s-a depus la dosar, prin serviciul arhivă, concluzii scrise formulate de contestatoare, prin care aceasta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor prev. de art.411 alin.2 teza a 2-a Cod pr.civ., după care:
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin sentința civilă nr.818 din 27.03.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Gorj a admis excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâta C. Județeană de Pensii Gorj și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta P. E., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Gorj, ca tardiv formulată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat apel reclamanta P. E., arătând că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea ca tardiv introdusă deoarece, cererea de revizuire a deciziei de pensie nu are termen de prescripție..
Apelanta reclamantă a susținut că, fiind publicată în Monitorul Oficial după abrogarea Legii nr. 19/2000, Decizia nr. 4/2011 a ICCJ este aplicabilă în soluționarea cererilor pentru revizuirea drepturilor de pensie stabilite în baza Legii nr. 19/2000.
Curtea de Apel C. - Secția I Civilă prin decizia civilă nr.3301 din 16.09.2014 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Acțiunea formulată de reclamantă, la data de 04.12.2013 are ca obiect obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Gorj la revizuirea deciziei de pensie nr._/17.07.2009, emisă în baza Legii nr. 19/2000, pentru stabilirea punctajului mediu anual prin utilizarea stagiului complet de cotizare de 26 ani și 10 luni, potrivit prevederilor art. 41 alin. 4 din Legea nr.19/2000, coroborate cu Anexa 3 din lege și plata drepturilor de pensie stabilite prin decizia de revizuire în cadrul termenului general de prescripție.
Potrivit prevederilor art. 87 din Legea nr. 19/2000, în temeiul cărei a fost emisă decizia de pensie care se solicită a fi revizuită, decizia „poate fi contestată în termen de 45 zile de la comunicare, la instanța judecătorească competentă.”
Or, în cauză revizuirea deciziei de pensie emisă la data de 17.07.2009 a fost solicitată de reclamantă cu mult după scurgerea termenului prevăzut în art. 87 din Legea nr. 19/2000, abrogată, respectiv la data de 04.12.2013, așa încât întemeiat instanța de fond a respins-o ca tardivă.
Dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și justiție prin Decizia nr. 4/2011 pronunțată în recurs în interesul legii privește reglementările la dispozițiile la anexa 3 din Legea nr. 19/2000, și-a încetat aplicabilitatea la data abrogării acestei legi, respectiv 01.01.2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010.
La data de 14.10.2014 P. E. a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii susținând că respingerea apelului ca nefondat este rezultatul unor erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală, constând în:
- Confundarea obiectului acțiunii, revizuirea reglementată de art.107 alin. (1) și (2) din Legea nr.263/2010 cu contestația reglementată de art.87 din Legea nr.19/2000.
- Neobservarea faptului că decizia nr.4 din 04.04.2011 a ICCJ nu putea fi abrogată la data de 01.01.2011, înainte de a fi publicată în Monitorul Oficial.
În drept, își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art.503 alin. (2) pct.2 din C. pr.civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Contestația în anulare este nefondată.
Astfel, potrivit art. 503 alin.(1) C.pr.civ. :” Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata”.
De asemenea, în temeiul art.503 alin.(2) C.pr.civ.: “Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1.hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4.instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză”.
Contestația în anulare este calificată potrivit doctrinei ca o cale de atac extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, făcându-se distincție între contestația obișnuită, de drept comun, și contestația în anulare specială.
În speță, se invocă un motiv specific contestației în anulare specială, cea obișnuită, de drept comun, fiind reglementată de alin.(1) al art.503 C.pr.civ.
În acest sens, se poate observa că a fost invocat drept motiv al contestației eroarea materială, în sensul de greșeală de natură procedurală, constând în confundarea obiectului acțiunii, revizuirea reglementată de art.107 alin. (1) și (2) din Legea nr.263/2010 cu contestația reglementată de art.87 din Legea nr.19/2000.
În același timp, a fost invocată împrejurarea că decizia nr.4 din 04.04.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu putea fi abrogată la data de 01.01.2011, înainte de a fi publicată în Monitorul Oficial.
Aceste critici nu sunt întemeiate, în condițiile în care acest motiv al contestației în anulare se referă la săvârșirea unei erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale-cum ar fi respingerea recursului ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, soluționarea recursului în absența motivelor de recurs, care nu au fost transmise de instanța a cărei hotărâre se atacă, mențiuni greșite referitoare la incidente procedurale, pronunțarea asupra altei hotărâri decât cea recurată-, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.
Chiar dacă, așa cum prevede alin.(3) al art.503 C.pr.civ. „Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs”, în cauză nu se poate reține existența unei greșeli materiale constând în confundarea obiectului acțiunii, revizuirea reglementată de art.107 alin. (1) și (2) din Legea nr.263/2010 cu contestația reglementată de art.87 din Legea nr.19/2000.
Din acest punct de vedere, se constată că deși art.107 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și Normele de aplicare prevede posibilitatea ca din oficiu sau la cererea pensionarului, casa teritorială de pensii să opereze, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire, precum și faptul că acordarea sau recuperarea sumelor ca efect al revizuirii, se face, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor, nu se poate reține că este vorba despre o confuzie a obiectului acțiunii.
Aspectele invocate de contestatoare vizează în realitate greșeli de judecată, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, așa încât nu pot formula obiect al contestației întemeiat pe dispozițiile art.503 alin.(2) pct.2 C.pr.civ.
Abrogarea deciziilor pronunțate de către Înalta Curțe de Casație și Justiție reprezintă în realitate încetarea efectelor deciziei date în interesul legii la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării, așa cum prevede art.518 C.pr.civ., iar în speță Decizia nr.4/2011 nu mai putea fi aplicată ca o consecință a abrogării Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale în temeiul art.196 lit.a din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și Normele de aplicare.
De altfel, se poate observa că și în raport de răspunsul dat la solicitarea de revizuire a pensiei înregistrată sub nr._/18.07.2014 la C. Județeană de Pensii GORJ (fila 3 dosar fond) nu se putea aprecia că a fost respectat termenul legal în care poate fi contestată măsură dispusă cu privire la solicitarea efectuată.
În consecință, în temeiul art.508 C.pr.civ., contestația în anulare se privește ca nefondată și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea P. E., domiciliată în comuna Turburea, ., împotriva deciziei civile nr.3301 din 16.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg.J., ., județul Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
S. P. M. L.
Grefier,
F. I.
Red.jud.M.L.
Jud.apel M.C./P.P.
Teh.red. A.G./4 ex
Data:08.12.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3409/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1020/2014.... → |
|---|
