Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Hotărâre din 13-02-2014, Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2014

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 3047/104/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr.403/2014

Ședința publică de la 13 februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE- C. R.

Judecător- M. L. N. A.

Grefier- F. I.

***

Pe rol, judecarea apelurilor declarate de M. JUSTIȚIEI, T. BUCUREȘTI și T. O., împotriva sentinței civile nr.1422 din 17 septembrie 2013, pronunțată de T. O., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. D. A., cu domiciliul procesual ales la sediul Curții de A. București, Secția a VII-a Splaiul Independenței, nr.5, sector 4 și intimata pârâtă C. DE A. BUCUREȘTI, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelurile au fost declarate și motivate în termenul legal, prin conținutul motivelor de apel, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct.2 teza 2 NCPC, precum și faptul că intimatul reclamant a formulat întâmpinare ce a fost comunicată părților, după care:

C., luând act de solicitarea apelanților, de judecare a cauzei în lipsă și constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a trecut la soluționarea apelului:

CURTEA:

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1193/10.12.2007, pronunțată în dosarul nr._ de T. O., irevocabilă prin decizia civilă din 21.05.2008, pronunțată de C. de A. C., pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. O.,au fost obligați la plata sumei reprezentând creșterile salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007, începând cu data de 01.01.2007 și până la data de 14.11.2007, actualizate la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 261/28.02.2008, pronunțată în dosarul nr._ de T. O., irevocabilă prin decizia civilă nr. 5244/05.10.2009, pronunțată de C. de A. C., pârâții M. Justiției, C. de A. București și T. București, au fost obligați la plata sumei reprezentând creșterile salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007, pentru perioada 15.11._08, actualizate la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1167/03.12.2007, pronunțată în dosarul nr._ de T. O., irevocabilă prin decizia civilă din 28.05.2008, pronunțată de C. de A. C., pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. O.,au fost obligați la plata sumei reprezentând sporul de 50 %din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada 28.08._07, actualizate la data plății efective, potrivit deciziei civile nr. 5/28.08.2008 pronunțată de C. de A. C., irevocabilă.

Prin sentința civilă nr. 358/20.03.2008 pronunțată de T. O., în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă din data de 28.05.2008 pronunțată de C. de A. C., pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. O., respectiv C. de A. București și T. București, au fost obligați la plata sumei reprezentând sporul de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada 29.08._08, actualizate la data plății efective, potrivit sentinței civile nr. 610/24.04.2008 pronunțată de T. O., irevocabilă prin decizia civilă din 23.11.2009 pronunțată de C. de A. C..

Prin decizia civilă nr. 5118/29.09.2009 pronunțată de C. de A. C., în dosarul nr._, irevocabilă, pârâții M. Justiției, C. de A. București și T. București, au fost obligați la plata sumei reprezentând sporul de 50 %din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada 12.09._09 inclusiv, actualizate la data plății efective.

Prin decizia civilă nr. 3099/05.05.2010 pronunțată de C. de A. C., irevocabilă prin decizia civilă din 28.05.2008, pronunțată de C. de A. C., pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. O., au fost obligați la plata sumei reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % calculat de indemnizația brută lunară, pentru perioada august_07, actualizate la data plății efective.

Prin sentința civilă nr.1146/10.02.2010 pronunțată de T. București, în dosarul nr._/3/2009, irevocabilă prin decizia civilă din 03.05.2010, pronunțată de C. de A. București, pârâții M. Justiției, C. de A. București și T. București, au fost obligați la plata sumei reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % calculat de indemnizația brută lunară, pentru perioada 15.11._09, actualizate la data plății efective.

A susținut că potrivit tuturor acestor titluri executorii, s-a stabilit actualizarea cu indicele de inflație a sumelor la care parații au fost obligați, respectiv diverse drepturi salariate. In fapt, la acea data, a solicitat exclusiv actualizarea cu inflația, iar nu si dobânda legala.

În raport de data la care creanțele au devenit scadente, litigiul nu cade sub incidența noului Cod civil, în cauză fiind aplicabile dispozițiile Codului civil anterior, care reglementează efectele obligațiilor.

Potrivit dispozițiilor art. 1073 din Codul civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la desdăunare, care potrivit art. 1082 din Codul civil constă în daune interese pentru neexecutarea obligației sau întârzierea executării, chiar dacă debitorul nu este de rea credință.

Aceste dispoziții trebuie coroborate cu acelea ale art. 1088 din Codul civil, potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără ca si creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.

În raport de aceste dispoziții, reclamantul a arătat că în calitate de creditor, este beneficiar al acestor daune interese - dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie.

Prin neexecutarea integrală a creanțelor, la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.

Acest prejudiciu a constat atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe, prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese pentru neexecutare.

Prin acordarea acestor creanțe actualizate cu indicele de inflație nu înseamnă că au fost obligați pârâții la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci - este vorba de aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește, de fapt, păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.

Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (art. 1084 din Codul civil), având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație, reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea obligației de plată. Daunele interese pentru neexecutarea obligației de plată care cuprind dobânda legală, așa cum prevăd dispozițiile art. 1088 din Codul civil, au drept rezultat acordarea unei sume de bani mai mari decât cea datorată.

Cât privește natura juridică a dobânzii legale, aceasta este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății - daune compensatorii. De asemenea, indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare. Referitor la dobânda legală, aceasta reprezintă câștigul, folosul pe care l-ar fi obținut reclamantul din investirea banilor dacă aceștia ar fi fost plătiți la termen.

Prin urmare, a fost apreciat ca fiind admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.

Daunele interese moratorii se cuvin creditorului pentru o amânare a executării, pentru o executare târzie a obligației, deci executarea obligației mai este posibilă, prezintă interes pentru creditor, a fost sau va fi executată dar nu și la momentul la care ar fi trebuit, daunele interese moratorii fiind cauzate tocmai de întârzierea în îndeplinirea obligației. Rolul lor fiind acela de a acoperi prejudiciul cauzat prin întârzierea executării, se pot cumula întotdeauna cu executarea în natură a obligației, inclusiv cu executarea parțială.

În cazul obligației bănești, existența daunelor interese moratorii este prezumată de lege, lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală, exact ceea ce solicită și reclamanții de față.

Totodată, principiul reparării integrale a prejudiciului (cauzat prin neexecutare totală sau parțială, defectuoasă, ori cu întârziere) este preluat și în dispozițiile art. 1531 alin. 2 din Noul cod civil reglementând expres că acest prejudiciu cuprinde pierderea efectivă suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.

Printr-o . acte normative s-a prevăzut faptul că sumele de bani plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., întrucât, dacă inițial s-a dispus ca plata drepturilor salariale prevăzute în titlul executoriu să se facă eșalonat până în 31.12.2009, ulterior termenele de plată s-au prelungit succesiv până în anul 2016, ca atare prin actualizarea sumelor de bani de la data când trebuia achitată, la data plății efective, creditorul primește suma inițială datorată și nu o valoare mai mare decât cea care trebuia achitată.

În dovedirea acțiunii în conflict de muncă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri depunând în copii certificate hotărârile judecătorești reprezentând titluri executorii și cartea de identitate reclamantul a solicitat judecarea în lipsă a cauzei conform art. 411 alin.1 pct. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 270 din Codul muncii și art. 15 din Legea nr. 146/1997.

Pârâtul M. Justiției legal citat, a depus întâmpinare solicitând instanței să se constate că acțiunea reclamatului este neîntemeiată întrucât acesta a obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

Totodată, a menționat că în măsura în care instanța a constatat că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, acestea au fost parțial prescrise, putând fi acordate numai pentru o perioadă de 3 ani anterior introducerii prezentei acțiuni.

Pârâtul T. București, legal citat, a depus întâmpinare prin care a considerat că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate având în vedere prevederile OUG nr. 71/2009 și a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Pârâtul T. O. legal citat, a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, fiind invocate dispozițiile OUG nr. 71/2009 privind plata eșalonată a creanțelor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Reclamantul C. D. A. a depus la dosar răspuns la întâmpinările formulate de pârâți, solicitând instanței să constate că excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției este neîntemeiată, întrucât prin acțiunea introdusă a solicitat acordarea dobânzii legale de la data introducerii cererii.

Cu privire la fondul cauzei a arătat că apărările formulate de către pârâți sunt neîntemeiate, întrucât în speță nu s-a pus în discuție aplicabilitatea OUG nr. 71/2009, obiectul cauzei de față nefiind o cerere din cadrul unei executări silite, ci de recunoaștere și stabilire a unui drept subiectiv de creanță.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției, în temeiul art. 248 alin. 1 din NCPC, pe baza actelor depuse la dosar s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, fiind respinsă, motivat de faptul că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru sumele datorate și rămase neexecutate începând cu data formulării cererii de chemare în judecată și până la executarea efectivă.

Prin sentința civilă nr.1422 din 17 septembrie 2013, pronunțată de T. O., în dosarul nr._ s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției, ca neîntemeiată.

S-a admis cererea formulată de reclamantul C. D. A., domiciliat în Slatina, ., nr.29, ., ., județul O. și cu domiciliul procesual ales la C. de A. București - Secția a VII- a - Biroul E112, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.5, sector 4, în contradictoriu cu pârâții: M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, T. BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 3, C. DE A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 5, sector 4 și T. O., cu sediul în Slatina, ., județul O..

S-a dispus obligarea pârâților la plata dobânzii legale începând cu data de 29.05.2013 și până la data plății efective, aferente drepturilor bănești neachitate așa cum rezultă din sentințele civile nr. 1193/10.12.2007, 261/28.02.2008, 1167/03.12.2007, 358/20.03.2008 pronunțate de T. O., deciziile civile nr. 5118/29.09.2009 și 3099/05.05.2010, pronunțate de C. de A. C. și sentința civilă nr. 1146/10.02.2010 pronunțată de T. București.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:

Prin cerere, reclamantul a solicitat obligarea pârâților să-i calculeze și să-i plătească, dobânda legală începând cu data formulării cererii de chemare în judecată și până la executarea efectivă, pentru sumele datorate și rămase neexecutate stabilite prin hotărârile judecătorești menționate mai sus.

Conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamant.

Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare.

Instanța a apreciat că dobânda legală poate fi acordată reclamantului, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art. 1531 NCC care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării și art. 1 alin. 3 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală penalizatoare pentru obligații bănești.

Pentru aceste motive, instanța a constatat că dobânda legală solicitată de reclamant este datorată începând cu data formulării cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentințelor judecătorești indicate anterior, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală, dobânda legală și actualizarea având natură juridică diferită.

Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea, cererea formulată de reclamant și a dispus obligarea pârâților la plata dobânzii legale începând cu data de 29.05.2013 și până la data plății efective, aferente drepturilor bănești neachitate așa cum a rezultat din sentințele civile nr. 1193/10.12.2007, 261/28.02.2008, 1167/03.12.2007, 358/20.03.2008 pronunțate de T. O., deciziile civile nr. 5118/29.09.2009 și 3099/05.05.2010, pronunțate de C. de A. C. și sentința civilă nr. 1146/10.02.2010 pronunțată de T. București.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel M. JUSTIȚIEI, T. BUCUREȘTI și T. O. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul M. JUSTIȚIEI s-au reținut următoarele :

S-a arătat că reclamantul a obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

OUG nr.71/2009, prevede la art.II alin.3 că „sumele prevăzute la alin.(1)plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..

Așadar, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.

În același timp, potrivit art.1489 alin. 1 N. C. civ., „Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege."

De asemenea, la art. 1535 se prevede că „(1)în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în

momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a

trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada

că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.(2)Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.(3)Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."

Mai mult instanta trebuia sa retina, ca in privinta titlurilor executorii legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, potrivit OUG 71/2009,modificata prin OUG 18/2010,OUG 45/2010 si prin Lg.230/2011:

„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:a)în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu b)în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;c)în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;d)în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e)în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."

Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, reclamantul nu poate solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.

Față de temeiul invocat de reclamant respectiv art. 1082 și art. 1088 Codului civil de la 1864, arătă că, pe de o parte, aceste texte nu sunt incidente întrucât

creanțele nu sunt ajunse la scadență, astfel cum a arătat mai sus, iar pe de altă parte, în

temeiul acestor dispoziții acesta avea posibilitatea de a solicita exclusiv dobânda

legală, din ziua cererii în judecată, o dată cu introducerea acțiunilor respective, cale de

care nu a uzat.

De asemenea, daunele se acordă atunci când se află întrunite elemenetele răspunderii civile – ceea ce în speță nu se poate reține.

Se solicită a se constata că obligarea și la plata dobânzii legale, nu se impune având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației.

Prin dec. ÎCCJ nr. 30¤2009- doar în materie comercială este permis cumulul daunelor interese compensatorii și daune moratorii, astfel: „a respins ca nefundat apelul pârâtului cu motivarea că în esență, în comercial prin excepție de la dreptul comun se pot cere și acorda daune interese compensatorii și daune moratorii,….”, per a contrario, în raporturile de drept civil, dreptul muncii, nu este permis cumulul.

Se invocă dec. 190/2010 a Curții Constituționale, OUG 71/2009.

Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, garantând astfel o executare în totalitate a creanței.

Solicită în baza art. 480 alin. 2 N.C.pr.civilă admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamant.

Prin apelul promovat intimatul T. București, a solicitat admiterea apelului invocând prevederile OUG 71/2009 care în alin. 1 prevede că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu b)în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;c)în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;d)în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e)în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."

Art. 131 alin. (1) din Lg. 304/2004 republicată, prevede că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol din actul normativ, bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de M. Justiției- având calitatea de ordonator principal de credite.

Reclamantul C. D. A. este titularul a două titluri executorii obținute în contradictoriu cu T. București – sent. Civilă 1146/2010 a Tribunalului București și sentința civilă 358/2008 a Tribunalului O., Tribunalului București punând în executare cele două titluri executorii, în sensul că a achitat reclamantului drepturile bănești stabilite prin sentințele amintite, cu respectarea dispoz. OUG 71/2009.

Astfel, în condițiile în care are deja două titluri executorii împotriva Tribunalului București și este nemulțumit de modul în care au fost puse în executare, reclamantul avea la dispoziție prevederile legale privind executarea silită și nu calea dreptului comun prin care să obțină un nou titlu executoriu cu privire la aceleași drepturi salariale.

Prin apelul promovat intimatul T. O., acesta a solicitat admiterea apelului invocând dispoz. OUG 71/2009 modificată prin Lg. 230/2004 prevede o procedură de executare, astfel:

în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu b)în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;c)în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;d)în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e)în anul 2016 se plătește 35%.

Se invocă art. II alin. (3) din OUG 71/2009, art. 1 și 2 din O.G. 9/2000, O.G. 13/2001.

În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale- obligația este purtătoare de dobânzi fără a se arăta rata dobânzii- se va plăti dobânda legală, cum între părți nu există o convenție cu privire la acordarea acestor obligații nu se poate acorda dobânda legală.

Cumularea sumei rezultate în urma reactualizării cu dobânda legală creează în favoarea reclamantului o îmbogățire fără justă cauză, ajungând la a se evalua prejudiciul în raport de două criterii care au același regim juridic.

A invocat dispoz. art. 1535 alin. 1 N.C.Civil și art. 1088 Cod civil arătând că daunele se acordă atunci când sunt întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce nu poate fi reținut în cauză.A invocat si prevederile OUG 71/2009 cu privire la instituirea termenului legal suspensiv.

Atâta timp cât creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, reclamantul nu poate solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.

Prin întâmpinare intimatul reclamant C. D. A. a solicitat respingerea apelurilor.

Apelurile sunt nefondate.

C., examinând apelurile constată, cu unele excepții mici că acestea conțin critici în marea lor majoritate similare, motiv pentru care le va analiza într-un mod unitar răspunzând printr-un considerent comun.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale. Pentru creanțele inițiale stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamantul are titluri executorii, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. Plata creanței, reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlu executoriu a fost eșalonată independent de voința lor, creanțele urmând a fi executată în anumite procente și la anumite termene.

Aceasta nu înseamnă că aceste creanțe nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență așa cum se susține în criticile din apel cu motivarea că în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen, că termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței iar obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.

În speță, nu este vorba de astfel de creanțe la care face referire recurentul pârât, întrucât creanțele au fost constatate prin hotărâri judecătorești, iar hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt definitive și executorii ,potrivit art.289 Codul muncii, ceea ce conduce la concluzia că aceste creanțe au devenit certe, lichide și exigibile de la data pronunțării hotărârii

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită o despăgubire care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditor pentru neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.

Sumele prevăzute în titlul executoriu - hotărâri judecătorești - reprezintă drepturi salariale datorate de către angajator într-o anumită perioadă de timp și neachitate de către acesta.

Prin OUG nr.71/2009, s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între 2010 – 2012.

Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective.

Potrivit art. 166 din Codul muncii republicat (anterior art. 161) salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.

Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că „ Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.

Art. 171 (1) din Codul muncii republicat (anterior art. 166) stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 cod civil, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art.1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.

Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat, având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.

În ceea ce privește data de la care se datorează dobânda, se constată următoarele:

Așa cum rezultă atât din OUG nr. 71/2009, cât și din redactarea Legii 230/2011, prin cele două acte normative nu a operat o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, ci s-a instituit o procedură de plată eșalonată a unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești, ceea ce nu echivalează cu recunoașterea însăși a dreptului ce se prescrie.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite printr-o hotărâre judecătorească, respectiv o despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditor, pentru neexecutarea creanțelor stabilite în titlul executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.

Deci pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale, stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamanta are titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului Cod civil, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor, respectiv art. 1073 Cod civil și art. 1082 Cod civil, care trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.

Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.

În raport de aceste dispoziții, C. reține că membrii de sindicat în calitate de creditori sunt beneficiarii acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor art. 371¹Cod procedură civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanta prin actele normative menționate mai sus este împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.

În condițiile în care în speță debitorul nu este de drept în întârziere (neaflându-se în nici una din ipotezele prevăzute de art. 1079 Cod civil) și nu este vorba de o creanță pentru care după lege să curgă dobânda de drept așa cum prevăd dispozițiile art. 1088 alin. 2 Cod civil, aceste daune interese sunt datorate de la data când sunt solicitate prin cererea de chemare în judecată, și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.

In consecință, în mod corect T. O. a admis cererea reclamantului și a obligat pârâții la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii.

Referitor la critica din apel prin care învederează că, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei, se impun următoarele precizări:

Prin neexecutarea integrală a creanțelor, la data când erau datorate adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.

Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care sunt îndreptățiți reclamanții pentru neexecutare.

Prin acordarea acestor creanțe actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că au fost obligați pârâții la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba de aceeași sumă însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.

Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (art.1084 Cod civil), având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație, reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea obligației de plată. Daunele interese pentru neexecutarea obligației de plată care cuprind dobânda legală, așa cum prevăd disp.art.1088 Cod civil, au drept rezultat acordarea unei sume de bani mai mari decât cea datorată.

Prin urmare, față de ele expuse, criticile apelantului M. Justiției întemeiate pe dispozițiile Dec. 304/2009 a ÎCCJ și a Dec. 190/2010 a Curții Constituționale precum și criticile intimatului Tribunalului București întemeiate pe dispoz. art. 131 alin. 1 din Lg. 304/2004 relativ la faptul ca M. Justitiei are calitate de ordonator principal de credite, atâta vreme cât T. București figurează ca parte în sentința civilă ce constituie titluri executorii, fiind obligat alături de alte părți să achite reclamantului drepturile bănești având așadar calitate procesuală în cauză - sunt nefondate.

De asemenea, sunt nefondate și criticile referitoare la executarea parțială a titlurilor executorii din aceleași rațiuni expuse în precedent.

Pentru considerentele expuse, apelurile sunt nefondate și în baza art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de M. JUSTIȚIEI, T. BUCUREȘTI și T. O., împotriva sentinței civile nr.1422 din 17 septembrie 2013, pronunțată de T. O., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. D. A., cu domiciliul procesual ales la sediul Curții de A. București, Secția a VII-a Splaiul Independenței, nr.5, sector 4 și intimata pârâtă C. DE A. BUCUREȘTI.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 2014.

Președinte, Judecător,

C. R. M. L. N.

Grefier,

F. I.

Red.Jud. M.L.N. A.

Tehn.I.C./Ex.6/12.03.2014

Jud.I. B.

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr....		Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... →

Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Hotărâre din 13-02-2014, Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Hotărâre din 13-02-2014, Curtea de Apel CRAIOVA