Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2082/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2082/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 11131/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2082
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-pârâtă R. A. DE TRANSPORT C., cu sediul în Mun. C., .. 23, jud. D., împotriva sentinței civile nr.731 din 17.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în Mun. C., .. 32, jud. D., în numele membrei de sindicat R. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic N. K., pentru apelanta-pârâtă R. A. DE TRANSPORT C., lipsind intimatul-reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care învederează instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen, nu s-a solicitat judecarea în lipsă și intimatul nu a depus întâmpinare, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic N. K., pentru apelanta-pârâtă R. A. DE TRANSPORT C., solicită admiterea apelului, să se modifice sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii și menținerii măsurii de reținere a sumei de 65 lei, cu titlu de plată nedatorată. Susține că suma de 65 lei este o reglare de salariu pe luna ianuarie 2013, care a fost acordată în mod eronat, și nu o reținere din salariu, iar la lichidarea din luna martie 2013 s-a făcut corecția necesară.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.06.2013, S. Administrației Publice Forța Legii, pentru reclamanta R. M. a chemat în judecată pe pârâta R. A. DE TRANSPORT C., jud. D., solicitând instanței obligarea pârâtei la restituirea sumei de 65 lei, reținută în mod nelegal din salariul său aferent lunii martie 2013.
În motivare, a arătat că este membru al sindicatului, având raporturi de muncă cu autoritatea publică pârâtă, iar printr-un memoriu înregistrat sub nr. 589/16.04.2013, aceasta a adus la cunoștința sindicatului că în data de 12.04.2013 a primit fluturașul de salariu aferent lunii martie și a constatat că i s-a reținut suma de 65 lei, fără a i se comunica motivul.
A arătat că măsura este netemeinică și nelegală, deoarece, potrivit art. 169 alin. 2 din legea nr. 53/2003, nu pot fi efectuate rețineri cu titlu de daune cauzate angajatorului, decât dacă datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, și a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ori, în cauză nu a fost constatată astfel datoria invocată. A susținut că nu i s-a imputat vreodată nerespectarea prevederilor legale sau a procedurilor administrative, așa încât răspunderea administrativă nu poate fi angajată.
A invocat în susținerea cererii prevederile legii nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, art. 28 din legea dialogului social, legea nr.53/2003, art. 160 și 161, art. 254.
S-au depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr. 629/24.04.2013, emisă de reprezentantul reclamantei, stat salarii martie 2013, decizia nr. 16/14.01.2013, emisă de R. C., cererea nr. 589/16.04.2013 formulată de reclamantă, adresa S.C. R. TRANSLOC SRL din 14 .03. 2013, adresa nr. 100/4709/10.05.2013, emisă de R. C., toate în copie .
La data de 11.11.2013, reclamanta a depus la dosar cerere de mediere, invitație la mediere, proces verbal privind procedura de informare din data de 08.11.2013, în copie certificată, conf. cu originalul.
La termenul de judecată din data de 12.09.2013, s-a dispus emiterea unei adrese către pârât, pentru a preciza cuantumul total al sumelor reținute contestatorului în baza dispoziției contestate, răspunsul pârâtului fiind depus la dosar la data de 10.10.2013.
Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză la data de 10.12.2013, solicitând respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.
În motivare, a arătat că reclamanta a fost salariata R. C., iar începând cu data de 14.12.2012, a fost detașată la S.C. R. TRANSLOC SRL, în funcția de agent securitate, cu un salariu de bază de 749 lei și un spor de vechime de 25 % pentru o perioadă determinată 14.12._13, iar în această perioadă drepturile cuvenite urmau a fi acordate de către angajatorul la care se face detașarea, conf. deciziei nr. 1394/14.12.2012, emisă de R. C.. Astfel, la data de 30.01.2013, S.C. R. TRANSLOC SRL a acordat din eroare, un avans de 350 lei. Reclamantei i-a încetat detașarea la data de 14.01.2013, conf. deciziei nr. 16/14.01.2013, emisă de R. C., aceasta neavând astfel dreptul la avansul acordat de 350 lei.
Prin adresa nr. 156/14.03.2013, S.C. R. TRANSLOC SRL se adresează R.A.T C. și informează cu privire la situație, solicitând reținerea sumei de 65 lei, reprezentând diferența dintre 350 lei, cât s-a acordat și 285 lei, cât avea dreptul și virarea acesteia în contul S.C. R. TRANSLOC SRL, întrucât reclamanta beneficiase necuvenit de aceasta.
Astfel, la lichidarea lunii martie s-a făcut corecția și s-a reținut suma respectivă de 65 lei, ce a fost virată către S.C. R. TRANSLOC SRL.
A invocat disp. art. 256 pct.1 din codul muncii, art. 205-208 și art. 583 c.p.c.
A depus la dosar, în copie, decizia nr. 1394/14.12.2012, confirmări primire, decizia nr. 16/14.01.2013.
Prin sentința civilă nr. 731 din 17.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", pt. reclamanta R. M., în contradictoriu cu pârâta R. A. DE TRANSPORT C., având ca obiect drepturi bănești.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei R. M., suma de 65 lei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta R. M. este salariată a Regiei Autonome de Transport C., iar începând cu data de 14.12.2012 a fost detașată la S.C. R. TRANSLOC SRL, în funcția de agent securitate, pentru o perioadă determinată 14.12._13, perioadă în care drepturile cuvenite urmau a fi acordate de către angajatorul la care se face detașarea, conf. deciziei nr. 1394/14.12.2012, emisă de R.A.T C., însă i-a încetat detașarea la data de 14.01.2013, conf. deciziei nr. 16/14.01.2013, emisă de R. C..
Potrivit dispozițiilor art. 169 alin. 2 Codul Muncii „reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă".
În cauză, pârâta a dispus reținerea din drepturile salariale aferente lunii martie 2013, la care avea dreptul reclamanta, a sumei de 65 lei, constând, așa cum se susține de către pârâtă, în drepturi de care aceasta beneficiase în mod necuvenit, acordate de către S.C. R. TRANSLOC SRL, la care fusese detașată în perioada 14.12._13.
Este adevărat că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată, potrivit art. 256 din Codul muncii, este obligat să restituie acea sumă, prin această dispoziție fiind reglementată obligația de restituire pe care o au față de angajator salariații, în anumite situații, însă, această obligație având la bază plata lucrului nedatorat, îmbogățirea fără justă cauză, indiferent de inexistența vinovăției salariatului în încasarea sumelor nedatorate, ( dat fiind că obligația de restituire a accipiens-ului nu se întemeiază pe ideea de vinovăție, culpă, din partea acestuia), există indiferent de buna sau reaua credință a salariatului care a primit sume de bani nedatorate, iar răspunderea persoanelor cărora le este imputabilă plata către salariat a sumelor nedatorate este subsidiară față de obligația de restituire ce incumbă acestuia.
În această situație, reținerea sumelor stabilite pentru acoperirea daunelor cauzate angajatorului, atunci când nu sunt restituite de bunăvoie, nu poate fi efectuată decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, dispozițiile art. 169 alin. 1 și 2 din Codul muncii fiind aplicabile chiar dacă s-a plătit reclamantului un salariu superior celui din grila de salarizare, iar angajatorul are de recuperat diferența de bani încasată de cel în cauză, cum este cazul în speță.
Prin urmare, față de cele reținute, s-a constatat că măsura luată de pârâtă constituie un act juridic unilateral și are un caracter nelegal, cererea reclamantei fiind fondată, dat fiind că pârâta a dispus reținerea sumei de 65 lei din salariul acesteia fără a avea la bază o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să fie constatată datoria, încălcând astfel dispozițiile legale menționate anterior, urmând a se admite astfel, cu consecința obligării pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei respective.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-pârâtă R. A. DE TRANSPORT C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, în fapt, la data de 27.06.2013, S. Administrației Publice Forța Legii, pentru reclamanta R. M., a chemat în judecată pe pârâta R. A. de Transport C., solicitând instanței să oblige pârâta la restituirea sumei de 65 lei, reținută ca urmare a acordării salariului în luna Martie2013.
Prin sentința nr. 731/2014 pronunțată la data de 17 Februarie 2014, în dosarul nr._, instanța a dispus ca pârâta să restituie reclamantei R. M., suma de 65 lei, reținând că pârâta a dispus reținerea acestei sume din salariul reclamantei, fără a avea la bază o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care să fie constatată datoria.
Astfel, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri din care a reieșit faptul că doamna R. M. salariată a Regiei Autonome de Transport C., începând cu data de 14 decembrie 2012 a fost detașată la Societatea Comerciala R. TRANSLOC SRL, în funcția de agent securitate incinta, cu un salariu de baza de 794 lei și un spor de vechime de 25% pentru o perioadă determinată - 14 decembrie 2012 - 30 aprilie 2013, iar în această perioadă drepturile cuvenite urmau să fie acordate de către angajatorul la care se face detașarea, conform deciziei nr. 1394/14.12.2012 emisă de R. C..
Astfel, la data de 30.01.2013, . a acordat doamnei R. M., din eroare, un avans din salariu în sumă de 350 lei.
A menționat că doamnei R. M. i-a încetat detașarea la data de 14 ianuarie 2013, așa cum reiese din conținutul deciziei nr. 16 /14.01.2013 emisă de R. C., astfel aceasta neavând dreptul la avansul acordat de 350 lei ci la un avans în cuantum de 285 lei.
Prin adresa înregistrată sub nr. 156/14.03.2013, . se adresează Regiei Autonome de Transport C. și informează cu privire la situația menționată în precedent, solicitând totodată reținerea sumei de 65 lei (reprezentând diferența dintre 350 lei cât s-a acordat și 285 lei cât avea dreptul) și virarea acesteia în contul ., întrucât angajata R. M. beneficiase necuvenit de aceasta cu ocazia virării avansului pentru luna ianuarie 3013.
Astfel, la lichidarea lunii martie 2013 s-a făcut corecția și doamnei R. M. i-a fost reținuta suma de 65 lei, sumă care ulterior a fost virată către ..
Față de cele menționate, consideră justificată aceasta reținere și după cum se poate observa din fluturașul de salariu din luna ianuarie 2013, petenta a beneficiat de toate drepturile salariale care i se cuveneau.
În conformitate cu dispozițiile art. 256 pct. 1 din Codul muncii "salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorată este obligat să o restituie".
Sub acest aspect de fond, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și neîntemeiată.
Față de cele mai sus menționate, solicită, în temeiul dispozițiilor art. 466 - 482 Cod pr. civ. să se admită apelul, să se modifice sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de S. Administrației Publice Forța Legii, pentru reclamanta R. M., în sensul menținerii măsurii de reținere a sumei de 65 lei, cu titlu de plată nedatorată.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.169 al. 1 din C.Muncii nicio reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. Alineatul 2 al textului mai prevede că reținerile cu orice titlu din salariu nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Scopul reglementării acestei interdicții privind reținerea din salariu a sumelor încasate de salariat fără ca această împrejurare a încasării necuvenite să fie constată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, este acela de a elimina arbitrariul din reglementările anterioare, când conducerea unității stabilea existența pagubei, întinderea acesteia, lua măsuri de recuperare prin dispoziție de imputare și proceda, de îndată, la reținerea din drepturile salariale, urmând ca salariatul să se adreseze organelor de jurisdicție pentru apărarea intereselor sale legitime.
În condițiile statului de drept, valoare consacrată prin art. 1 alin. (3) din Constituție, răspunderea patrimonială se impune a fi stabilită de către instanțele de judecată, care, potrivit art. 123 alin. (1) din Constituție, înfăptuiesc justiția în numele legii.
Aceasta nu lezează libertatea contractuală - deoarece părțile contractante pot conveni de comun acord asupra modalităților de executare sau de stingere a obligațiilor lor reciproce –și nici nu îngrădește dreptul salariatului să consimtă de bunăvoie la recuperarea eventualelor sume încasate necuvenit de el, fără să aștepte pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
Dispozițiile legale evocate se referă doar la situațiile în care salariatul nu restituie de bunăvoie sumele încasate necuvenit.
Acestea se înscriu în cadrul măsurilor de protecție a drepturilor salariale fiind în consens și cu prevederile art. 8 alin. (1) din Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind protecția salariului nr. 95/1949, ratificată de România prin Decretul nr. 284/1973, prevederi potrivit cărora reținerile din salariu nu vor fi autorizate decât în condițiile și limitele prescrise de legislația națională sau stabilite printr-un contract colectiv ori o hotărâre arbitrală.
In speță, în condițiile în care nu există un acord al reclamantului pentru recuperarea pretinsei pagube, era necesară promovarea unei acțiuni întemeiată pe dispozițiile art. 256 din C. Muncii, pentru constatarea caracterului necuvenit al sumei reclamate și prin urmare, autorizarea de către instanță a reținerilor din salariul reclamantului.
Cum reținerile din salariul reclamantului nu au avut la bază un titlu executoriu, în mod corect prima instanță a admis acțiunea, constatând că măsura luată de pârâtă, pe care aceasta o denumește impropriu „reglare de salariu”, constituie un act juridic unilateral, emis cu încălcarea dispozițiilor art. 169 al 1 din C. Muncii.
Contrar susținerilor apelantei, instanța fondului nu s-a pronunțat asupra caracterului datorat sau nedatorat al sumelor încasate de reclamant, ci a îndrumat pârâta să promoveze o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 256 C. Muncii pentru a se efectua astfel de verificări.
Acest procedeu al instanței este corect deoarece în cadrul procesual configurat de reclamant avea de examinat doar dacă reținerile salariale au fost sau nu operate în baza unui titlu executoriu. D. o cerere reconvențională fondată pe dispozițiile art. 256 C. Muncii ar fi autorizat instanța să facă verificări asupra plăților încasate de reclamant însă, pârâta nu a înțeles să formuleze pretenții proprii în contra reclamantului, iar instanța nu se poate sesiza din oficiu.
Constatând că sentința atacată este legală si temeinică, în baza dispozițiilor art. 480 C.proc.civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă R. A. DE TRANSPORT C., cu sediul în Mun. C., .. 23, jud. D., împotriva sentinței civile nr.731 din 17.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în Mun. C., .. 32, jud. D., în numele membrei de sindicat R. M., având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2014
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
4 ex./28.05.2014
Jud. fond C. C.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3564/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
