Pretentii. Decizia nr. 3224/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3224/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 6893/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3224/2014
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta G. T., domiciliată în Dr. Tr. S., ..77, județul M., împotriva sentinței civile nr.1647/28.03.2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA P. COMUNITARĂ JUDEȚANĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR M., cu sediul în Dr. Tr. S., ., jud. M., având ca obiect pretenții suma de 5.587 lei (01.01._12).
La apelul nominal făcut în ședință au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: apelul a fost declarat și motivat în termen legal, precum și lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 cod pr.civ., după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul M. prin sentința civilă nr. 1647 de la 28.03.2014 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA P. COMUNITARĂ JUDEȚANĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR M. cu sediul în Dr. Tr. S., ., jud. M., CUI_ și pe pârâta G. T. domiciliată în Dr. Tr. S., .. 77, jud. M. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4849 lei net reprezentând c/val. sporului de dispozitiv încasat necuvenit pe perioada 01.01._13.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că pârâta G. T. este personal contractual în cadrul Direcției Publice Comunitare Județene de Evidență a Persoanelor M., desfășurând activitate ca referent tr.I A în cadrul Compartimentului Secretariat Juridic și C..
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta Direcția P. Comunitară Județeană de Evidență a Persoanelor M. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei nete de 5587 lei reprezentând sporul de dispozitiv de 25% încasat necuvenit în perioada 01.01._13.
În raport de solicitarea reclamantei, instanța a reținut că prin decizia 52/2012 a Camerei de Conturi M. s-a constatat că în exercițiile bugetare 2010, 2011, 2012 s-au efectuat plăți salariale nelegale angajaților DPCJEP M. prin acordarea sporului de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de încadrare pe perioada martie 2010- iunie 2012
Referitor la acordarea sporului de dispozitiv în această perioadă instanța a reținut că art. 30 alin.1 din Legea cadru 330/2009 și art. 10 din OUG 1/2010 determină modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 și exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului și care nu se mai regăsesc în noua lege a salarizării.
În cauză, indemnizația de dispozitiv a fost acordată pârâtei personal contractual în cadrul DPCJEP M. prin dispozițiile nr.17/2010, nr.17/2011 emise de angajator, acordarea acestui spor având la bază hotărârea nr.70/2006 a Consiliului Județean M. prin care începând cu 01.06.2006 s-a aprobat acordarea indemnizației lunare de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Consiliului Județean M., fără să se stabilească o dată finală până la care se va beneficia de această indemnizație
Ulterior, prin decizia în interesul legii nr.37/14.12.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în subordinea instituțiilor publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului minister de interne.
Prin urmare, s-a constatat că indemnizația de dispozitiv de 25% se acordă numai anumitor categorii de personal, expres prevăzute, așa cum rezultă și din decizia nr.37/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâta neîncadrându-se în această categorie, întrucât este angajată ca personal contractual –referent în cadrul Direcției Publice Comunitare Județene de Evidență a Persoanelor M. .
Față de faptul că prin actul administrativ în baza căruia a fost acordată indemnizația de dispozitiv, respectiv hotărârea nr.70/2006 a Consiliului Județean M., nu se stabilește data până la care se va beneficia de acest spor, s-a apreciat că efectele acestui act urmează să se producă până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației stabilite în sarcina instituției publice, respectiv până la data pronunțării deciziei în interesul legii nr. 37/2009 prin care s-a stabilit categoriile de personal care beneficiază de acest drept.
Cât privește acordarea indemnizației de dispozitiv pe anul 2010 s-a apreciat că pentru acest an sunt incidente dispozițiile Legii 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art.1 din acest act normativ „prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;
b) hotărârilor consiliilor locale și județene;
c) contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener”.
De asemenea, art.2 din aceeași lege dispune că „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie”.
Din interpretarea dispozițiilor Legii 84/2012 rezultă că acest act normativ se referă la veniturile de natură salarială stabilite pentru personalul din sectorul bugetar până la data de 01.01.2011 când a intrat în vigoare Legea cadru nr.284/2010 - art. 46 din lege; de asemenea, această lege se aplică veniturilor de natură salarială stabilite în condițiile art.1 lit. a-c, aprobându-se exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1, urmare a constatării unor prejudicii de către Curtea de Conturi.
Față de dispozițiile Legii 84/2012 privind amnistia fiscală s-a apreciat că sumele încasate de pârât în perioada ianuarie - decembrie 2010 cu titlu de indemnizație de dispozitiv nu se impun a fi restituite, întrucât această indemnizație s-a acordat în baza hotărârii nr.70/2006 a Consiliului Județean M., fiind îndeplinite condițiile art.1 lit. b din lege. Prin urmare, amnistia fiscală operează pentru întreg anul 2010.
Referitor la acordarea aceleiași indemnizații în anii 2011, 2012 s-a constatat că nu poate fi reținută apărarea formulată de pârât în sensul că pentru acești ani indemnizația de dispozitiv a fost acordată conform Legii 285/2010 și Legii 283/2011, iar actele administrative prin care s-a acordat acest drept nu au fost anulate sau revocate.
În acest sens s-a reținut că în perioada ianuarie 2011- iunie 2012 această indemnizație nu a fost acordată prin lege sau hotărâre a guvernului, iar legile invocate - nr. 285/2010 și nr. 283/2011 nu prevedeau acordarea acestui drept salarial tuturor categoriilor de personal.
Faptul că actele administrative de acordare a acestei indemnizații nu au fost revocate sau anulate, nu conduce la concluzia că sporul de dispozitiv se impune a fi acordat tuturor salariaților, cât timp prin decizia în interesul legii nr.37/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit categoriile de personal care beneficiază de acest drept.
De asemenea, este neîntemeiată apărarea formulată de pârât în sensul că din actul de control nu rezultă în ce măsură constatarea se referă la persoana sa ori la sumele încasat, întrucât controlul s-a efectuat la nivelul angajatorului Direcția P. Comunitară Județeană de Evidență a Persoanelor M., prejudiciul cauzat fiind stabilit pentru toți angajații din cadrul direcției, dispunându-se recuperarea sumelor nete de la aceștia, ulterior fiind stabilite de către angajator, în raport de prejudiciul total constatat, sumele încasate de fiecare salariat.
S-a mai reținut că este, de asemenea, nefondată apărarea pârâtului în sensul că nu avea competență Camera de Conturi M. în stabilirea cuantumului salariului, întrucât organul de control a constatat acordarea nelegală a indemnizației de dispozitiv începând cu data de 01.01.2010, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Având în vedere calitatea pârâtului de personal contractual - referent în cadrul DPCJEP M. s-a apreciat că acesta nu era îndreptățit la plata indemnizației de dispozitiv în procent de 25% în perioada 01.01._13.
Potrivit art. 256 al. 1 Codul muncii „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”
Față de dispozițiile legale citate, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma netă de 4849 lei reprezentând sporul de dispozitiv în procent de 25% încasat necuvenit în perioada 01.01._13.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, s-a constatat că acțiunea este întemeiată și a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel G. T. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că prima instanță, în motivarea soluției adoptate reține că a primit în mod necuvenit suma de 4849 lei reprezentând spor dispozitiv pentru anii 2011-2012 și 2013, deoarece aceste drepturi nu puteau fia cordate decât personalului menționat în decizia dată de Înalta Curte de Casație și Justiție-funcționari publici și personal contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în subordinea instituțiilor publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului minister de interne, iar apelanta fiind salariat ca personal contractual-referent din cadrul Direcției Publice Comunitare Județene de Evidență a Persoanelor M., nu se încadrează în această categorie.
Arată că se invocă fără temei art.30 din Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice coroborate cu prevederile art.OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, potrivit cărora reîncadrarea personalului din cadrul autorităților și instituțiilor publice se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
Mai arată că așa-zisele sume încasate, de 5587 lei, respectiv 1251 lei, constatate de Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi M. ca fiind încasată necuvenit este în mod nelegal solicitată pentru că nu se arată în ce măsură constatarea făcută de Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi M. se referă la persoana sa sau sumele încasate de la instituția pârâtă.
Susține că a derulat raporturi de muncă cu instituția pârâtă în baza unui contract individual de muncă și chiar dacă angajatorul este o instituție publică, raporturile de muncă se derulează în baza respectivului contract de muncă, act care este obligatoriu pentru ambele părți contractante și care este generator de drepturi și obligații pentru părți.
Consideră că modificarea contractului de muncă, chiar și sub aspectul salariului nu este admisibilă a fi făcută în mod unilateral, cu atât mai mult de un terț-Camera de Conturi M.-care să hotărască cuantumul salariului.
Apelanta mai arată că deciziile în care a fost stabilit salariul său nu au fost anulate sau revocate și pe cale de consecință, face parte din contractul său de muncă, iar sumele de bani încasate sunt legale și în baza raporturilor de muncă pe care le-a avut cu instituția pârâtă și apreciază că nu a încasat ceva necuvenit.
Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și respingerea acțiunii formulate de către reclamantă ca nefondată..
Legal citată intimata, la data de 02.06.2014, a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca fiind neîntemeiat.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art.479 C. pr. civ., constată că nu subzistă motive de schimbare sau anulare.
Prima instanță a constatat în mod corect că prin decizia nr. 52/2012 a Camerei de Conturi M. s-a reținut că s-au efectuat plăți salariale nelegale, prin acordarea sporului de dispozitiv în salariul de încadrare al angajaților reclamantei.
Chiar dacă decizia nr. 52/2012 a Camerei de Conturi M. nu face referire expresă la apelanta-pârâtă, din modul de calcul al salariului acesteia pe perioada supusă discuției se poate deduce fără nicio dificultate că și salariul stabilit în favoarea pârâtei era vizat de controlul Camerei de Conturi.
De altfel, cu toate că pârâta este personal contractual, modul de stabilire al salariului personalului salarizat din fonduri încasate de la bugetul de stat este determinat exclusiv prin lege, iar nu prin negocieri contractuale, astfel încât nu se poate susține că ar fi intervenit o modificare unilaterală a contractului de muncă.
În ceea ce privește atribuțiile Curții de Conturi, sunt incidente disp. Art. 21 din lg. nr. 94/1992, potrivit cărora:
„ (1) Curtea de Conturi exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, furnizând Parlamentului și, respectiv, unităților administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea și administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității.
(2) Curtea de Conturi poate exercita auditul performanței asupra gestiunii bugetului general consolidat, precum și a oricăror fonduri publice.”
Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice a intrat în vigoare la data de 27 09 2014, deci după pronunțarea soluției, astfel încât nu se poate face aplicarea sa în prezentul litigiu decât în faza de executare.
În concluzie, potrivit disp. art. 480 NCPC, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta G. T., domiciliată în Dr. Tr. S., ..77, județul M., împotriva sentinței civile nr.1647/28.03.2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA P. COMUNITARĂ JUDEȚANĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR M., cu sediul în Dr. Tr. S., ., jud. M..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | |
Grefier, N. D. |
13.10.2014
Red.jud.I.V.
4 ex/AS
j.f.C.B.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 925/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
