Recalculare pensie. Decizia nr. 48/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 5756/104/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 48/2014
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător L. E.
Judecător P. B.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta C. Județeană de Pensii O., împotriva sentinței civile nr.1458/19.09.2013 pronunțată de Tribunalul O. –Secția I Civilă Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. I., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant, personal și asistat de avocat D. V., lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat D. V., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 2705/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ s-a respins excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâta C. Județeană de Pensii O., ca neîntemeiată.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii O. și s-a dispus obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea sporurilor menționate în adeverința nr.223/91/15.02.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII O., solicitând admiterea recursului, întrucât prima instanță a avut în vedere dispoz. finale ale OUG 4/2005, însă le-a interpretat în mod greșit.
Prin decizia nr. 2448/14.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis recursul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII O. împotriva sentinței civile nr. 2705/20.11.2012, fiind casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul O..
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._ .
Prin sentința nr. 1458/19.09.2013, pronunțată de Tribunalul O. – complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamantul D. I., domiciliat în Caracal, ..23, ., ., jud. O., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii O., cu sediul în Slatina, ..1A, jud. O..
A fost obligată pârâta la recalcularea pensiei reclamantului cu luarea în calcul a sporului pentru ore festive, dovedit cu adeverința nr.223/2/91/12.02.2006 emisă de Regionala CFR C. – Secția CT. 3 Roșiori.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut:
Reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr._/29.06.2004, emisă în baza Legii 19/2000 (fila 43 dosar).
Prin prezenta cerere reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a sporurilor pentru orele festive (lucrate în zilele de sâmbăta și duminica, precum și în zilele de sărbători legale), astfel cum sunt menționate în adeverința nr. 223/2/91/12.02.2006 emisă de Regionala CFR C. – Secția 3 Roșiori.
La determinarea punctajului mediu anual, până la data de 01.04.2001 când a intrat în vigoare Legea 19/2000, se utilizează salariile și sporurile cu caracter permanent dovedite cu carnetul de muncă și adeverințe emise de angajatori, potrivit art. 164 din Legea 19/2000.
După data de 01.04.2001 punctajul mediu anual se determină potrivit art. 78 din Legea 19/2000, respectiv se utilizează veniturile realizate menționate în adeverințele de stagiu, care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Rezultă astfel că este în sarcina asiguraților obligația de a face dovada sporurilor cu caracter permanent de care au beneficiat în perioada lucrată.
Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual sunt prevăzute în Anexa la OUG 4/2005.
Reclamantul a depus la dosar adeverința nr. 223/15.02.2006 (fila 15 dosar) eliberată de Secția 3 Roșiori din care rezultă sporul pentru orele festive, acordat conform Contractului colectiv de muncă, de care a beneficiat în perioada aprilie 1990 – martie 2001.
Acest spor nu a fost valorificat de pârâtă la determinarea punctajului mediu anual cu motivarea că nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu legislația anterioară datei de 01.04.2001.
Din analiza actelor dosarului s-a reținut că sporul pentru ore festive a fost acordat în conformitate cu prevederile Contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate, fiind prevăzut și de legislația specifică domeniului de activitate al reclamantului (căi ferate), având în vedere specificul muncii în acest sector de activitate. Conform art. 2 art. 2 din Decretul – lege nr. 98/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din transporturile pe calea ferată „orele de muncă prestate de personalul prevăzut la art. 1, peste durata normală a timpului de lucru, precum și cele efectuate în zilele de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează, care nu au putut fi compensate cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, se plătesc cu un spor de 100% din salariul tarifar, indiferent de numărul de ore suplimentare efectuate.
Pentru personalul care lucrează în tură, turnus sau program de exploatare C.F.R., se consideră muncă suplimentară toate orele lucrate peste numărul total de ore normale din luna respectivă, precum și cele efectuate în zilele de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează.
Zilele în care nu se lucrează, în sensul prezentului decret-lege, sunt zilele de sâmbătă și duminică sau alte zile libere acordate în cursul săptămânii de lucru reduse”.
Prin CCM se precizează clar natura sporului pentru orele festive, respectiv pentru „munca prestată în zilele de sâmbăta, duminica și sărbători legale (ore festive), în cadrul programului normal de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariu de bază”, cu precizarea că aceste ore nu se compensează cu timp liber corespunzător – art.29 din CCM pe anii 1996-1997, art.32 din CCM pe anul 1999.
Astfel, s-a apreciat că sporul pentru ore festive nu se acorda pentru orele suplimentare lucrate, ci pentru munca prestată în zilele de sâmbăta, duminica și sărbători legale, în cadrul programului normal de lucru. Pentru acest motiv, nu poate fi reținută susținerea pârâtei în sensul că acest spor nu a făcut parte din sporurile cu caracter permanent avute în vedere la calculul pensiilor.
De asemenea, s-a apreciat că nu este incidentă în cauză decizia nr. 30/16.11.2009 prin care a Înalta Curte de Casație și Justiție examinat recursul în interesul legii cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit. „a” din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii.
În ceea ce privește condiția cerută de art. 164 din Legea 19/2000, prin Anexa la OUG 4/2005, cap.V sunt prevăzute printre sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale: sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă, cu mențiunea că aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992.
Pe de altă parte, în privința recalculării drepturilor la pensie, pct. IV din O.U.G nr. 4/2005 prevede că se iau în calcul „alte sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale”.
Prin urmare, este evident faptul că textele de lege enunțate, permit valorificarea acestui spor care a avut în cazul reclamantului un caracter permanent și a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, astfel cum rezultă din coroborarea mențiunilor din adeverința nr.23/2/615/11.12.2006 cu cele din CCM la nivel de unitate depuse la dosar și OUG 4/2005 astfel că acest spor îndeplinește condițiile necesare pentru luarea în calcul la stabilirea pensiei.
Pentru aceste considerente, a fost admisă cererea formulată și va fi obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantului cu luarea în calcul a sporului pentru ore festive, dovedit cu adeverința nr. 223/2/91/12.02.2006 emisă de Regionala CFR C. – Secția CT. 3 Roșiori.
În ceea ce privește cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța a respins-o întrucât nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei CJP O. în promovarea acțiunii. Astfel, în mod justificat pârâta nu a valorificat adeverința nr. 223/2/91/12.02.2006 emisă de Regionala CFR C. – Secția CT. 3 Roșiori, care nu cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de pct. VI din Anexa la OUG 4/2005 conform cărora: „Adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri vor cuprinde: denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat; adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Or, adeverința invocată nu cuprinde nici perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, nici temeiul în baza căruia s-a acordat, lipsuri care au fost înlăturate pe parcursul procesului prin depunerea CCM-urilor încheiate la nivel de unitate și adeverințelor ulterioare.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta C. Județeană de Pensii O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta arată că, asa cum a arătat în întâmpinarea depusa la dosarul de fond, reclamantul nu contesta o decizie de pensie, ci un răspuns administrativ la o cerere a sa prin care solicita valorificarea „sporului acordat pentru ore festive si la care i s-a formulat răspuns prin adresa nr._/29.08.2012 .
Consideră ca, o astfel de cerere depusa la instanța de judecata nu este întemeiata în drept și nu poate fi admisibila.
Conform art.153 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, instanța de fond poate fi investita numai cu o contestație împotriva unei decizii de pensie ori hotărâre emisa de comisia de contestații, altfel ar depasi atribuțiile puterii judecătorești si s-ar substitui in mod nejustificat atribuțiilor emitentului deciziei de pensionare.
Aceste dispoziții existau, binenteles, si în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii (art.154).
In cazul în care reclamantul ar fi fost nemulțumit de drepturile de pensie stabilite, avea posibilitatea sa conteste, în termenul legal, deciziile de pensie emise anterior. Nefiind contestate acestea au rămas definitive.
Reclamantul a primit de-a lungul timpului mai multe decizii de pensie pe care nu le-a contestat, ele rămânând definitive, potrivit legii (art.87-88 din Legea nr. 19/2000, art. 149 din Legea nr.263/2010).
Arată că nu este situația unei contestații la o decizie de pensie si nici in situația unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri de către instituția publica, asa cum sutine reclamantul in cererea de chemare in judecata.
Reclamantul nu a dovedit existenta unui refuz nejustificat din partea autorității pârâte potrivit art.2 din Legea contenciosului nr.554/2004, raspusul formulat de aceasta prin adresa nr._/29.08.2012 nu echivalează cu un refuz nejustificat.
Faptul ca, cererea reclamantului nu a fost soluționata în modalitatea pretinsa de acesta sau ca acesta este nemulțumit de răspunsul primit, nu echivalează cu un refuz.
De asemenea, un răspuns administrativ nu da naștere, nu modifica si nu stinge raporturi juridice între reclamant si autoritatea publica, asa încât, nu întrunește caracteristicile unui act administrativ pentru a putea fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ, și, cu atat mai puțin, într-un litigiu de asigurări sociale ci, reprezintă o corespondenta administrativă supusa regimului juridic stabilit prin OG nr.27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.
OG nr.27/2002 nu prevede posibilitatea de contestare a răspunsului formulat de instituție la instanța judecătoreasca.
Pe fond, reclamantul este pensionat pentru limita de vârsta în baza Legii nr. l9/2000, prin decizia nr._/29.06.2004, pentru un stagiu de cotizare total realizat de 48 ani, 11 luni, 23 zile din care 29 ani, 11 luni, 3 zile lucrați în grupa I munca, 2 ani, 9 luni, 26 zile in condiții normale, 14 ani, 6 luni spor aferent grupei de " munca si 1 an, 5 luni, 6 zile stagiu asimilat.
Drepturile de pensie au fost stabilite corect si legal, raportat la actele pe care reclamanta le-a depus la dosarul de pensie si la înscrierile din carnetul de munca, in măsura in care ele au fost emise cu respectarea dispozițiilor legii, tinandu-se cont de actele normative in vigoare aplicabile in materia pensiilor.
Potrivit dispoziții/or art. 164 din legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pana la . prezentei legi (01.04.2001) au fost valorificate toate salariile si sporurile cu caracter permanent înscrise in carnetul de munca si in adeverințele eliberate de angajatori, conform dispozițiilor legale.
Pentru stagiul realizat începând cu data intrării in vigoare a legii nr. 19/2000 (01.04.2001), la determinarea punctajului mediu anual se au in vedere dispozițiile art.78, utilizandu-se veniturile brute realizate menționate in adeverința de stagiu.
Pentru perioada lucrata in grupa, reclamantului i s-a acordat punctaj suplimentar conform OUG nr. 100/2008, rezultând un punctaj mediu anual de 1,_ puncte si un cuantum al pensiei de 1356 lei.
De asemenea, a beneficiat de un punctaj suplimentar pentru perioada lucrata in grupa 1 de munca acordat conform art. 169 din Legea nr. 263/2010.
In ceea ce privește „sporul pentru ore festive,, acesta nu a putut fi valorificat întrucat nu exista în legislația anterioara a pensiilor un astfel de spor cu caracter permanent care sa faca parte din baza de calcul a pensiilor, în intelesul prevăzut de lege.
Astfel, potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000 si OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aplicabile atât la stabilirea drepturilor de pensie, cât si la recalcularea acestora, criteriile determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul acestora sunt următoarele: aceste venituri să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de munca pana la data de 1 aprilie 1992 (data intrării in vigoare a Legii nr. 49/1992 privind modificarea si completarea unor reglementari din legislația de asigurări sociale), iar ulterior acestei date, sa fi avut caracter permanent, sa fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
In acest sens, s-a pronunțat si înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 30 din 16 noiembrie 2009.
Prin aceasta decizie, Înalta Curte de Casație si Justiție a apreciat ca, dispozițiile punctului VI al Anexei la OUG nr. 4/2005 și cele ale Legii nr. 19/2000, sunt clare si fără echivoc, neexistand o ambiguitate de reglementare care să justifice admiterea recursului în interesul legii.
S-a mai mențoionat că dispozițiile legale pe care se întemeiază reclamantul au fost abrogate la momentul intrării în vigoare a legii nr. 19/2000.
Decretul-lege nr.98/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din transporturile pe calea ferata arată că se considera munca suplimentara toate orele lucrate peste numărul total de ore normale din luna respectiva, precum si cele efectuate in zilele de sărbători legale si în cele în care nu se lucrează (sâmbăta si duminica).
Potrivit dispozițiilor art. 112, alin. l coroborate cu prevederile art. 120 din Legea nr. 10/1972 (Codul Muncii), orele prestate peste durata normala de munca (8 ore/zi si 48 ore/sapt.) erau considerate ore suplimentare, fiind compensate cu timp liber corespunzător sau retribuite in bani.
Orele suplimentare, asa cum prevede anexa la OUG nr.4/2005, aprobata prin legea 78/2005, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, potrivit legislației anterioare legii nr. 19/2000, si, deci, nu sunt luate in calcul la determinarea punctajului mediu anual
Din enumerarea făcuta de OUG nr.4/2005 se constata ca, asa numitul „spor pentru ore festive” nu intra in categoria sporurilor cu caracter permanent si nici nu poate fi asimilat sporului pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, intre ele existând diferente majore.
Sporul pentru ore festive se acorda pentru efectuarea serviciului în cadrul programului normal de lucru, dar în timpul unor sărbători legale, sâmbăta, duminica, datorita naturii serviciului, fiind plătit 100, așa cum rezulta și din Decretul Lege nr. 98/1990.
Sporul pentru lucru sistematic peste programul normale de lucru, ca spor cu caracter permanent, se acorda pentru lucrul prestat peste programul zilnic de 8 ore/zi.
Menționează că, înainte de . Legii nr. 19/2000, respectiv 01.04.2001, contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat se vira de către unități la fondul total de salarii, si nu pe fiecare angajat în parte. Potrivit dispozițiilor Decretului nr. 389/1972 si ale Legii nr. 49/1992, întreaga contribuție se vira de către angajator, iar angajatului, practic, nu i se reținea nici un procent din salariu pentru plata contribuției de asigurări sociale.
In consecința, consideră că, nu exista în legislație un spor denumit „sporul pentru ore festive”, nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor și nu poate fi valorificat ca spor cu caracter permanent, deciziile de pensie fiind emise corect si legal.
Mai mult decât atat, si potrivit legislației actuale, respectiv Anexa nr.15 la HG nr.257/2011 privind Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001:
Formele de retribuire pentru „orele suplimentare”, realizate peste programul normal de lucru...
Alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile Codului de procedura civila privind recursul, Legea nr. 19/2000, ale legii nr.263/2010 si pe dispozițiile legale susmenționate.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta C. Județeană de Pensii O., ca neîmtemeiat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a reținut următoarele:
Tribunalul, soluționând litigiul într-un prim ciclu procesual, a răspuns excepției invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la data de 23 oct. 2012, stabilind că obiectul litigiului de față nu este o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ci este un răspuns administrativ, pentru care nu este prevăzut un anumit termen de contestare.
S-a mai stabilit că cererea este admisibilă, menționându-se că instanța de judecată are competența de a soluționa prezentul litigiu, invocându-se în acest sens, dispozițiile 153 lit. j din Legea nr. 263/2010.
Curtea reține că, dincolo de împrejurarea că „răspunsul administrativ” comunicat reclamantului este un veritabil refuz de a i se lua în considerare mențiunile din adeverința nr. 223/2/91/12 februarie 2006, nefiind culpa contestatorului că nu i s-a emis o decizie în acest sens, excepția inadmisibilității contestației a fost corect soluționată, indicându-se în mod expres temeiul juridic în baza căruia s-a concluzionat astfel.
De altfel, pârâta nu a mai stăruit în invocarea aceste excepții, acest aspect nefiind criticat prin recursul formulat împotriva sentinței nr. 2705/2012 a Tribunalului O. iar Curtea de Apel, prin decizia nr. 2448/2013, a admis recursul pârâtei CJP O., a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare în vederea verificării aspectelor de fond: existența, natura și întinderea sporurilor și a perioadelor aferente.
Nici în rejudecare pârâta nu a mai susținut această excepție, astfel că tribunalul, apreciind cererea ca admisibilă, a soluționat cauza, respectând întocmai îndrumările obligatorii ale deciziei de casare.
Față de toate aceste considerente, se vor respinge ca nefondate criticile privitoare la inadmisibilitatea prezentei contestații.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Din adeverința depusă la dosar rezultă că petentul a beneficiat de spor pentru ore festive în perioada aprilie 1990/martie 2001 (aspect necontestat de recurentă).
Refuzul recurentei de a lua în considerare mențiunile din această adeverință este justificat astfel: „Sporul acordat pentru ore festive nu poate fi luat în calcul la determinarea punctajului mediu anual, întrucât nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu legislația anterioară datei de 1 aprilie 2001.”
Referitor la acest aspect, se reține că:
Potrivit cap. V al Anexei nr. 1 din O.U.G. nr. 4/2005, au caracter permanent si alte sporuri prevazute de legislatia specifica fiecarui domeniu de activitate sau prevazute în contractele colective si individuale de munca.
În speță, așa cum rezultă din Adresa nr. 223/_ emisă de Secția CT 3 Roșiori (fila nr. 33 dosar fond), sporul în discuție a fost acordat în temeiul contractelor colective de muncă încheiate în perioada 1991/1999 iar în adeverința nr._ /28 mai 2013 depusă la fila nr. 25 din dosarul de fond, se menționează că unitatea a virat și calculat, pentru întreaga perioadă lucrată,. contributia la fondurile de asigurari sociale.
În atare situatie, pentru o corecta si justa aplicare a dispozitiilor art. 2 lit. e, art. 23 alin. 1 lit. a, art. 160 alin. 5 si art. 162 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, la recalcularea pensiei reclamantului pârâta trebuia sa ia în calcul si veniturile cuprinse în adeverința depusă ulterior.
Mai mult decât atât, raportat la dispozitiile art. 164 alin 3 si 4 din Legea nr. 19/2000, chiar daca nu au fost înscrise distinct în carnetul de munca aceste mentiuni, în conditiile în care pentru acestea s-a achitat contributia pentru asigurari sociale, ele trebuiau luate în considerare pentru ca, în caz contrar, se ajunge la situatia încalcarii dispozitiilor art. 2 alin. e din Legea nr. 19/2000 - principiul contributivitatii.
Față de toate aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod. pr. civ., să respingă recursul ca nefondat.
Văzând dispozițiile art. 274 cod. pr. civ., va obliga recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii O., împotriva sentinței civile nr.1458/19.09.2013 pronunțată de Tribunalul O. –Secția I Civilă Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. I..
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2014.
Președinte, C. T. | Judecător, L. E. | Judecător, P. B. |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. L.E./ 24 ianuarie 2014
Tehnored. N.A. / 2 ex.
Jud. fond O.M. P.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 4249/2014.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3299/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
