Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 255/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 8152/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 255
Ședința publică de la 03 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător M. P.-P.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant V. I. V. împotriva sentinței civile nr. 6709 din 23.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. Națională de Căi Ferate "CFR "SA- Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant V. I. V. reprezentat de avocat O. P., lipsind intimata pârâtă C. Națională de Căi Ferate "CFR "SA- Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat O. P., pentru apelantul reclamant V. I. V., a solicitat admiterea apelului conform motivelor expuse în cererea de apel.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, rezervându-și dreptul de a le solicita pe cale separată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față :
Tribunalul D. prin sentința civilă nr. 6709 din 23.10.2013, pronunțată în dosarul nr._, s-a respins Respinge acțiunea formulata de reclamantul V. I. -V., în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Căi Ferate ,, CFR SA"- Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C., județul D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul, pe perioada dedusă judecății, a fost angajatul societății pârâte.
În ceea ce privește clauzele CCM referitoare la valoarea salariului minim brut, s-a reținut că, potrivit art.1 din HG 1193/2010 "Începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră."
Potrivit art. 2 din același act normativ "Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
De asemenea, prin HG nr. 1225/2011 s-a stabilit salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pe anul 2012 la o valoare de 700 lei lunar.
În speță, s-a constatat că reclamantul, în stabilirea drepturilor sale salariale pe anul 2011-2012, se raportează la formula de calcul prevăzută în CCM unic la nivel de unitate pe anii 2011 - 2012, formulă în baza căreia salariul său s-a calculat la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător funcției ocupate, la o valoare a salariului de bază minim brut de 600 lei corespunzător clasei 1 de salarizare și a coeficientului 1 de ierarhizare.
Astfel, s-a constatat că acest din urmă salariu de bază brut este sub valoarea prev. de HG 1193/2010 și, respectiv, de HG nr. 1225/2011.
Aceste acte normative însă nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului, ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.
Prin urmare, nu există o formulă de calcul în baza căreia să poată fi stabilit salariul reclamanților, formulă în care salariul minim brut garantat pe țară prev de HG 1193/2010 și HG 1225/2011 să intre ca și termen, ci angajatorii trebuie doar să respecte acest prag minim, prag care este anual stabilit, dovadă că HG 1193/2010 a fost abrogat prin HG nr. 1225/2011 care stabilește un alt cuantum al acestui salariu minim brut garantat.
Or, salariul de bază al reclamantului a fost stabilit la un nivel mult mai mare decât cel prevăzut de actul normativ emis de guvern, așa cum rezultă din chiar actul adițional la contractul colectiv de muncă depus la dosarul cauzei.
Reclamantul a mai invocat și disp. art. 164 alin 1, 2 C. muncii, dispoziții care prevăd că "Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor și că "Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară ".
Totodată, potrivit art. 11 C. muncii, "Clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă."
Așa cum s-a arătat mai sus,cerințele acestor texte au fost respectate, reclamantul având un salariu de bază brut negociat cu mult mai mare decât salariul minim brut garantat pe țară.
Mai mult, aceste dispoziții legale nu fac vreo referire la o formulă de calcul prin care salariul să se calculeze prin raportare la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător funcției ocupate și care să țină seama de valoarea salariului minim brut garantat pe țară, ci prevăd doar obligația angajatorului de a stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă al căror cuantum să nu fie mai mic decât valoarea salariului minim brut garantat prev de HG 1193/2010 si de HG nr. 1225/2011.
De altfel, acest salariu minim brut garantat a existat și în perioada de valabilitate a CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, dovadă fiind în acest sens HG 1051/2008 care a fost abrogat prin HG 1193/2010 invocat de reclamant.
Pentru perioada anterioară 01.01.2011 reclamantul nu a invocat nerespectarea HG 1051/ 2008, respectiv că salariul său s-ar calcula raportat la această valoare a salariului minim brut garantat prev. de HG 1051/2008, ci că se raportează doar la valoarea salariului prev. de clasa 1 de salarizare menționată în CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010.
Potrivit Art. 132 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:
- alin (1)Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.
- alin (2)La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal.
- alin(3)Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.
- alin(4)Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.
În conformitate cu art. 142 din același act normativ, sunt lovite de nulitate clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea drepturilor minimale prevăzute de lege sau de contractele colective încheiate la nivel superior.
Având în vedere constatările de mai sus, văzând că salariul minim brut al reclamantului pe perioada dedusă judecății a avut o valoare mult mai mare decât valoarea salariului minim brut garantat pe țară, instanța a apreciat ca neîntemeiate cererile privind obligarea pârâtei să îl plătească la valoarea salariului de bază minim brut de 670 lei, stabilit de HGR nr.1193/2010 pe perioada 01.01._11 calculat la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzătoare funcției și obligarea pârâtei să îl plătească la valoarea salariului de bază minim brut de 700 stabilit de HGR nr.1225/2011 pe perioada 01.01._12, urmând să le respingă.
A respins și cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul V. I. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că prin cererea de chemare în judecată, a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale pe perioada 01.01._12, calculate în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit la 670 lei lunar pentru anul 2011 conform HG nr.1193/24.11.2010 și 700 lei lunar pentru anul 2012 conform HG 1225/14.12.2011, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.
Apelantul a arătat că este angajatul pârâtei în funcția de CCM Șef Tură Mișcare, având un salariu de bază lunar de 1763 lei, corespunzător clasei de salarizare 37, conform contractului individual de muncă nr.8/_ /1998 și a următoarelor acte adiționale la contract: nr.8/20/489/8/20/488/15.04.2011; nr.82/2/478/8/20/24/07.04.2011, nr.82/2/194 0/8/20/932/28.07.201 l; nr._ /_ /14.12,2011; nr.82/2/508/160/23. 04.2012.
Precizează de asemenea că salariul de bază lunar de 1763 lei corespunzător clasei de salarizare 37 a fost calculat conform contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2011-2012, capitolul II, art.7 "salariile de baza corespunzătoare de formula de calcul din Anexa nr.l", Anexa care face parte integranta din contract, la valoarea de referință de 600 lei, încălcându-se dispozițiile legale în materie.
Astfel, pentru anul 2011, salariul de bază corespunzător clasei de salarizare 37 trebuia calculat conform HG 1193/24.11.2010, la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit la 670 lei lunar și nu la valoarea de 600 lei prevăzută în contractul colectiv de muncă la clasa 1 de salarizare, respectând formula de calcul prevăzută în Anexa 1 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate: S= Sclasa IX K (S=salariul de baza brut corespunzător clasei de salarizare respective; Sclasa 1 reprezintă salariul de baza brut corespunzător clasei 1 de salarizare si K - coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare).
In speța de față s-a aplicat formula mai sus precizată la valoarea de 600 lei și nu la valoarea legală de 670 lei, respectiv 2.939X600=1763 lei, corect fiind 2.939X670=1969 lei.
Pentru anul 2012, salariul de bază corespunzător clasei de salarizare 37 trebuia calculat conform HG 1225/14.12.2011, la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit la 700 lei lunar și nu la valoarea de 600 lei stabilită în Anexa 1 menționată mai sus, conform formulei de calcul aplicată: 2.939X600=1763 lei, corect fiind 2.939X700=20571ei.
Contractul colectiv de muncă încalcă flagrant dispozițiile legale imperative privind salariul minim brut pe țară garantat în plată pentru anii 2011-2012, deși la art.2 al.6 același contract prevede: "în situațiile în care, în privința drepturilor ce decurg din contractul colectiv de muncă, intervin reglementari legale favorabile, ele vor face parte de drept din contract în condițiile prevăzute de acestea", ori în situația de față, așa cum a arătat mai sus nu sunt respectate dispozițiile legale în vigoare.
Mai mult decât atât, potrivit art.229 al.4 din Codul muncii "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părtilor", iar angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele încheiate, potrivit art.40 al.2 lit c din Codul muncii.
Potrivit art.3 al.l din HG 1193/24.11.2010 si HG 1225/14.12.2011, "stabilirea pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, de salarii de bază sub nivelul celui prevăzut la art.l și 2 (670 lei, respectiv 700) constituie contravenție ".
In acest fel angajatorul a produs reclamantului un prejudiciu material constând în contravaloarea diferențelor de drepturi salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut garantat în plată de 670 lei pentru anul 2011 și 700 lei pentru anul 2012, prejudiciu pe care angajatorul este dator să-1 acopere potrivit art.253 din Codul muncii: "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Acest aspect este reglementat și de art.164 din Codul Muncii: "angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară - al.2".
In raport de cele menționate mai sus, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, reținând că "pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clasa de salarizare nu se pornește de la salariul minim brut garantat în plată, ci de la un alt salariu corespunzător clasei 1 de salarizare (salariu convenit de partenerii sociali la un anumit cuantum). Așadar pârâta nu avea obligația să pornească de la salariul de bază minim brut pe țară și să înmulțească valoarea acestuia cu coeficientul de salarizare".
Or, tocmai, pentru calculul salariului de baza corespunzător fiecărei clase de salarizare se pornește de la salariul minim brut garantat în plată. Instanța de judecată se contrazice prin faptul că menționează că acest salariu de bază pornește "de la un alt salariu corespunzător clasei 1 de salarizare - salariu convenit de partenerii sociali la un anumit cuantum"; însă niciun salariu (în speță cel corespunzător clasei 1 de salarizare) nu poate fi sub salariul minim brut garantat în plată, respectiv 670 lei pentru anul 2011 și 700 lei pentru anul 2012.
Potrivit art.10, al.l din Legea 284/2010 actualizată "salariile de bază, salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului", iar la alin.3 din aceeași lege "valoarea de referință corespunzătoare coeficientului de ierarhizare 1 se stabilește anual prin legea pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificați în cadrul fiscal-bugetar potrivit legii responsabilității fiscal-bugetare nr.69/2010, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice ", la alin.4 se stabilește valoarea de referință de 600 lei pentru anul 2010, iar pentru anii 2011 si 2012, această valoare a fost modificată prin HG-urile 1193/2010 si 1225/2011 la valoarea de 670, respectiv 700 lei.
Pe de altă parte, instanța de fond face o confuzie între salariul de bază al reclamantului și salariul minim brut garantat în plată, apreciind că salariul de bază este mult mai mare decât cel minim. Este normal să fie mai mare decât salariul minim pe economie, deoarece a fost calculat conform formulei din Anexa 1 prevăzută în CCM pe anii 2011-2012, conform căreia salariul de bază se compune și se calculează în funcție de calificarea pe care o are reclamantul, prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință (reprezentând salariul minim brut garantat în plata), care așa cum a menționat unitatea pârâtă l-a calculat la valoarea de 600 lei și nu la valoarea legală de 670 lei pentru 2011 și 700 lei pentru 2012.
Învederează de asemenea reclamantul că practica adoptată unanim de instanțe, atât la fond cât și în recurs, pentru perioada 2009-2010, când același tip de acțiune a fost admisă, având la bază același calcul prevăzut în Anexa 1 din CCM, când nu s-a mai considerat că salariul corespunzător clasei 1 de salarizare nu ar corespunde salariului minim brut garantat înplată.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
In drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile HG 1193/24.11.2010; HG 1225/14.12.2011, art.10 din LEGEA 284/2010; CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012; art.40 al.2 lit.c, art. 229 al.4; art.253; art. 164 din Codul muncii.
În cauză a formulat întâmpinare pârâta C. Națională de Căi Ferate "CFR "SA- Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF C., solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță.
În drept a invocat dispozițiile art.205 cod procedură civilă.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din HG 1193/2010" Începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră."
Potrivit art. 2 din același act normativ " Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
Pentru anul 2012 salariul de bază corespunzător clasei de salarizare trebuia calculat conform HG nr. 1225/2011 la salariul de bază minim brut de 700 lei lunar
Prin aceste acte normative statul garantează în plată fiecărui salariat un salariu minim brut de 700 lei, angajatorii având obligația să asigure salariaților acest salariu minim brut impus de lege, fără a avea posibilitatea stabilirii salariilor de bază mai mici de 700 lei.
In cazul salariaților de la CFR salariile se stabilesc în funcție de coeficienții de salarizare și de formula de calcul din Anexa 1, așa cum prevede art. 7 al. 2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012.
Formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea: S= S clasa 1x K ( S reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respectivă, S clasa 1 reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare și K=coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare), așa cum rezultă din anexa 1 la CCM.
S-a constatat astfel că pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat in plată, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare (salariu convenit de partenerii sociali la un anumit cuantum).
Așadar pârâta nu avea obligația să pornească de la salariul de bază minim brut pe țară și să înmulțească valoarea acestuia cu coeficientul de salarizare.
In urma aplicării acestei formule de calcul pârâta a stabilit reclamantului salariul de bază corespunzător clasei de salarizare a acestuia, salariu ce respectă condiția impusă de HG nr. 1193/2010 și HG nr. 1225/2011 de a nu fi mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară acela de 670 lei, respectiv 700 lei.
Totodată pârâta a respectat dispoziția din anexa nr. 1 la CCM la nivel de unitate pe anul 2011-2012 care prevede că salariul minim brut in cadrul societății este superior salariului de bază minim brut pe țară.
Reclamantul a mai invocat și dispozițiile art. 164 alin 1, 2 C.muncii dispoziții care prevăd că "Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat."
Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
Nici aceste dispoziții legale nu fac vreo referire la o formulă de calcul prin care salariul să se calculeze prin raportare la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător funcției ocupate și care să țină seama de valoarea salariului minim brut garantat pe țară, ci prevăd doar obligația angajatorului de a stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă al căror cuantum să nu fie mai mic decât valoarea salariului minim brut garantat prevăzut de HG 1193/2010 si HG 1225/2011.
Pentru toate aceste argumente, Curtea, în temeiul disp. art.480 alin. Cod pr. civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant V. I. V. domiciliat în C. ., nr. 8, ., . si cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet avocat N. A. si P. O., situat în C., .. 68, jud D., împotriva sentinței civile nr. 6709 din 23.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. Națională de Căi Ferate "CFR "SA- Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2014.
Președinte, C. S. | Judecător, M. P.-P. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.11.02.2014
j.f. M.I.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2859/2014. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1499/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
