Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2855/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2855/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 16448/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2855
Ședința publică de la 03 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant V. Ș., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1860 din 02.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar Călători -CFR Călători, cu sediul în București, ..38, sect.1, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic R. M., pentru intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar Călători -CFR Călători, lipsind apelantul-reclamant V. Ș..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care învederează instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen, apelantul-reclamant a solicitat judecarea în lipsă, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._ din 17.06.2014 și apelantul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare, după care;
Consilier juridic R. M., pentru intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar Călători -CFR Călători, depune la dosar delegație.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic R. M., pentru intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar Călători -CFR Călători, solicită respingerea apelului pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar. Susține că societatea pârâtă are capital majoritar de stat, având obligația legală să nu aibă salariați încadrați cu un salariu minim brut mai mic decât salariul de bază minim pe economie.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul V. Ș., în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar Călători - CFR Călători – Revizia Vagoane C., a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor de salariu pe perioada 01.01.2011 – 20.06.2012, diferențele dintre salariul de încadrare calculate la un salariu minim brut de 600 lei și drepturile salariale de care ar fi trebui să beneficieze calculate pentru o valoare a salariului de bază minim brut de 700, corespunzător clasei 1 de salarizare, cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente, (în conformitate cu legislația muncii și cu sentințele pronunțate de Tribunalul D. pentru perioada 2009 – 2010), cu plata de daune interese constând în actualizarea sumei datorate, cu rata inflației, la care să fie adăugată dobânda legală,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajat al pârâtei cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, iar prin CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012 angajatorul a calculat drepturile salariale ignorând salariul minim de 700 lei și a aplicat formula de calcul plecând de la salariul minim brut de 600 lei.
În acest fel a încălcat drepturile salariaților obținute prin hotărâri judecătorești anterioare și prevederile art.7 din CCM la nivel de grup de unități potrivit cărora "salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din anexa 1" plecând de la o valoare a salariului minim brut de 700 lei ce rezultă din art. 41 alin. 3 litera a din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 .
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Reclamantul a mai invocat și dispozițiile art.7 alin 4 CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional nr. 370/20.06.2008 cu 48 luni până la data de 20.06.2012 conform art.4 .
Reclamantul a mai susținut că, angajatorul din culpă, cu nerespectarea prevederilor art. 38, 236 din Codul Muncii, nu i-a achitat drepturile salariale cuvenite prin raportare la salariul bază de 700 lei pe lună.
În drept, a invocat CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012, CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 și CCM la nivel de ramură transporturi.
A depus la dosar, în copie, următoarele acte: cărți de identitate, acte adiționale la contractul individual de muncă, extras CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, act adițional nr 370/2008, CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 – 2010 CCM la nivel de unitate pe anul 2011-2012.
Pârâta a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece potrivit CCM la nivel de ramură și cel la nivel de grup de unități nu au mai fost valabile în anii 2011 – 2012, iar CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 nu au prevăzut stabilirea salariilor în raport de salariul de bază 700 lei.
A depus la dosar extras CCM la nivel de unitate, de grup de unități și de ramură.
Instanța a încuviințat proba cu actele depuse la dosar pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr. 1860 din 02.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul V. Ș., în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar Călători - CFR Călători – Revizia Vagoane C..
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte inclusiv în perioada vizată, așa cum a rezultat din acte depuse la dosar.
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Cu privire la valabilitatea CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010, încheiat la data de 19.12.2007 și înregistrat la MMFES sub nr.722/03/24.01.2008, instanța a reținut că acesta s-a aplicat cu începere de la 01.01.2006 și până la data de 31.12.2010, astfel încât acesta nu mai era valabil și în perioada 2011 si 2012 pentru care reclamantul solicită drepturile bănești.
Cu privire la valabilitatea CCM la nivel de grup de unități instanța a reținut următoarele:
CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și potrivit art. 4 din cuprinsul său s-a aplicat de la data înregistrării la autoritatea competentă, producând efecte timp de 24 de luni.
Reclamantul a invocat faptul că CCM la nivel de grup de unități din transport feroviar pe anii 2006-2008 și-a prelungit valabilitatea cu 48 luni, respectiv până la data de 20.06.2012, dată fiind modificarea art. 4 prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr.370/20.06.2008.
Art. 4 din CCM la nivel de grup de unități așa cum a fost modificat prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr. 370/20.06.2008 prevedea următoarele:" Prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni" .
Instanța a constatat că prin actul adițional invocat de reclamanți s-a modificat cuprinsul art. 4 în sensul că a fost modificată perioada pentru care producea efecte contractul respectiv de la 24 de luni la 48 de luni.
Acest termen se calculează de la data "înregistrării" contractului colectiv și nu de la data înregistrării actului adițional prin care s –a modificat perioadă de valabilitate. Cele 48 de luni se calculează așadar de la 28.12.2006 data "înregistrării" contractului colectiv la nivel de grup de unități și s-a împlinit la 28.12.2010 .
Că aceasta a fost voința părților contractante rezultă și din faptul că prin actul adițional nr. 629/04.01.2011 părțile au stabilit că perioada de valabilitate a aceluiași contract se mai prelungește până la 31.01.2011. Dacă ar fi fost corectă interpretarea făcută de reclamant în sensul că CCM la nivel de grup de unități a fost prelungit prin primul act adițional cu 48 de luni de la data actului adițional (adică 26.06.2008 plus 48 de luni egal 20.06.2012) nu ar mai fi fost necesar ca părțile să mai încheie și să înregistreze cel de-al doilea act adițional la CCM la nivel de grup de unități, actul adițional nr. 629/04.01.2011 care a prelungit valabilitatea doar până la 31.01.2011.
Așadar, CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 nu a fost valabil și în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile bănești și nu se poate vorbi de o încălcare a acestuia.
Reclamantul a mai invocat și teoria dreptului câștigat, având în vedere că prin hotărâre judecătorească pârâta a fost obligată să îi plătească diferențele dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de baza minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite, pe anii 2009-2010, iar ulterior pârâta nu a mai avut în vedere acest salariu minim, revenind la salariul minim de 600 lei.
Instanța a constatat că hotărârile judecătorești prin care li s-au acordat aceste diferențe de drepturi salariale au avut în vedere dispozițiile CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010 care în anii 2011- 2012 nu au mai fost valabile, motiv pentru care nu se poate reține această teorie, pentru fiecare perioadă analizându-se distinct prevederile legale aplicabile. Prin hotărârile judecătorești pronunțate în baza CCM la nivel de ramură transporturi, pentru perioada de până la 31.12.2010 instanța nu a dispus și pentru viitor.
Pe de altă parte CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 nu au prevăzut stabilirea salariilor în raport de salariul de bază 700 lei, ci în raport de valoarea de 600 lei, valoare pe care pârâta a respectat-o.
Totodată pârâta a respectat dispoziția din anexa nr. 1 la CCM la nivel de unitate pe anul 2011-2012 care prevede că "salariul minim brut in cadrul SNTFC CFR Călători este superior salariului de bază minim brut pe tară."
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-reclamant V. Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, arată că, în fapt, este angajatul pârâtei și pentru perioada 01.01._12, a primit un salariu calculat pornindu-se de la nivelul clasei 1 de salarizare, respectiv 600 de lei, înmulțit cu coeficientul de ierarhizare.
Această valoare de 600 de lei ar fi trebuit să fie, în realitate, cea prevăzută de art. 1 din HG 1193 din 24.11.2010, publicată în M.Of., partea I nr. 824 din 09.12.2010 și care se regăsește și în anexa CCM la nivel de grup de unități 2006-2008, prelungit succesiv până la 31.01.2011.
Pentru anul 2012, baza de calcul ar fi trebuit să fie cea prevăzută de HG 1225 din 14.12.2011, publicată în M.Of. partea I nr. 922 din 27.12.2011, respectiv suma de 700 de lei.
În temeiul rolului activ, instanța ar fi trebuit să observe și aceste dispoziții legale care stabilesc un nivel minim garantat în plată al salariului brut pe țară și nu doar CCM la nivel de ramură și cel la nivel de grup de unități.
Apreciază, astfel, că în mod greșit instanța a respins acțiunea, considerând că cele două contracte colective de muncă invocate nu mai produc efecte pentru perioada solicitată, motiv pentru care solicită admiterea apelului și, pe fond, admiterea acțiunii, urmând să fie obligată pârâta la plata diferențelor dintre salariul de încadrare calculat la un salariu minim brut de 600 de lei și drepturile salariate de care ar fi trebuit să beneficiez, calculate pentru o valoare a salariului de bază minim brut de 700 de lei, corespunzător clasei 1 de salarizare, pentru perioada 01.01._12, valoare actualizată cu rata inflației, plus dobânda legală.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 466 și urm. Cod pr. civ.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Contrar celor susținute de apelant, prima instanță nu a omis să examineze pretențiile acestuia din perspectiva prevederilor HG 1225/2011 si HG 1193/2010, în considerentele sentinței fiind precizat că angajatorul a respectat dispozițiile privind salariul de bază minim brut pe țară, soluția adoptată nefiind susceptibilă de critică, sub acest aspect.
Potrivit art.1 din HG 1193/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, la alin. 2 al textului fiind prevăzut că pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.
Pentru anul 2012, HG nr.1225/2011 prevede că salariul de bază corespunzător clasei de salarizare trebuie calculat la salariul de bază minim brut de 700 lei lunar.
Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă, cu claritate, că statul garantează în plată fiecărui salariat un salariu minim brut care să fie respectat de către angajatori, în sensul că pentru un program complet de lucru salariul ce poate fi acordat unui angajat cu contract individual de muncă nu poate fi coborât sub valorile indicate de cele două acte normative.
În cauză, nu i se poate imputa angajatorului intimat nerespectarea acestei obligații legale, prin contractele colective de muncă la nivel de unitate fiind stabilită o altă formulă de calcul a salariului de bază, ce pornește de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare si care asigură apelantului un salariu de bază brut negociat superior salariului minim brut garantat pe țară.
Curtea retine că au fost corect apreciate efectele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, sub aspectul valorii salariului de bază minim brut utilizat în formula de calcul a salariului de bază cuvenit reclamantului. Întrucât contractele colective la nivel de ramură și grup de unități nu au mai avut valabilitate în perioada pentru care apelantul a cerut diferențe salariale, preluarea acelor dispoziții privitoare la valoarea salariului minim brut de 700 lei nu mai avea caracter imperativ pentru angajator, în sensul dispozițiilor art. 238 din C. muncii, fiind corect aplicate valorile salariului minim brut prevăzute în ccm la nivel de unitate.
Pretențiile reclamantului nu se justifică nici din perspectiva teoriei dreptului câștigat, părțile fiind libere să negocieze drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă superior, ajuns la termen.
Sentința 6567/2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ nu impune o altă soluție, deoarece dispune plata diferențelor salariale potrivit salariului minim 700 lei pentru o perioadă anterioară, în baza ccm la nivel de ramură a cărui valabilitate a încetat la 31.12.2010.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că, reclamantul nu este îndreptățit la plata diferențelor salariale pe perioada 01.01._12, ca urmarea reconsiderării valorii salariului minim brut corespunzător clasei 1 de salarizare.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.proc.civ. apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant V. Ș., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1860 din 02.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar Călători -CFR Călători, cu sediul în București, ..38, sect.1, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
4 ex./ 07.07.2014
Jud. C. D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
