Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2886/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2886/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-07-2014 în dosarul nr. 16369/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2886
Ședința publică de la 07 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător M. L.
Grefier M. V. A.
**************************
Pe rol, judecarea apelurilor declarat de reclamantul I. M. -CNP_, cu domiciliul in C., .. 12, . și pârâta SOCIETATEA NATIONALĂ DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, împotriva sentinței civile nr. 1259 din 11.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că apelul formulat de pârâta SOCIETATEA NATIONALĂ DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.3 Noul Cod procedură civilă, după care;
S-a mai învederat tardivitatea apelului formulat de reclamantul I. M..
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă1259 din 11.03.2014 a admis acțiunea formulată de reclamantul I. M., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NATIONALĂ DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1.
A obligat pârâta SOCIETATEA NATIONALĂ DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA să plătească reclamantului I. M., in raport de activitatea desfășurata de acesta, diferențele dintre drepturile salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei cuvenit conform dispozițiilor din CCM unic la nivel de grup de unități pe anii 2006-2008, prelungit prin act adițional și drepturile salariale efectiv plătite, pe perioada 01.01._12 sume care vor fi actualizate raportat la rata inflației de la data fiecărei scadente la data plătii efective, precum si la plata dobânzii legale aferenta sumelor datorate, calculata de la data scadentei la data plătii efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamantul, pe perioada dedusa judecații, a fost angajatul societății pârâte, așa cum rezultă din carnetul de muncă aflat la dosarul cauzei.
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Aceste prevederi contractuale nu au fost aplicate de unitatea pârâtă, pe argumentarea că drepturile salariale solicitate nu sunt reluate și în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar obligația de a aplica CCM încheiat la nivel superior ar fi incidentă doar în cazurile în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă.
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează însă acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum se prevede în dispozițiile art. 3 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010:
„(1) Clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora.
(2) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze prevăzute în mod expres prin lege.
(3) În cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse.”
Pârâta nu a respectat aceste obligații contractuale, așa cum rezultă chiar din recunoașterea pârâtei consemnată în întâmpinare, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate nu pot prevede drepturi cu caracter inferior celor reglementate de Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sunt ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
Din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură pe anii 2008-2010, instanța a constatat că potrivit Anexei nr. 5 la acest contract, printre unitățile la care se aplică acest contract în care organizațiile semnatare au membri - la punctul 1 este indicată pârâta SNTFM CFR CALATORI SA.
Pe de alta parte, in art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.” Astfel, se constată că prin chiar cuprinsul acestui text, părțile semnatare ale contractului colectiv la nivel de ramură au menționat expres faptul că salariul de bază minim este de 700 lei "fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Prin urmare, pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamantului drepturile salariale solicitate, încălcând prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă”, precum și prevederile art. 236 alin 4 din codul muncii potrivit cărora „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”.
În acest fel a produs reclamantului un prejudiciu material constând în contravaloarea diferențelor de drepturi salariale calculate în raport de salariul de baza minim brut de 700 lei, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art. 253 ( fost art.269 ) din codul muncii, potrivit cărora „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu constând pe de o parte în contravaloarea drepturilor salariale, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale și în lipsa de folosință a acestor drepturi, instanța a obligat pârâta la actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe până la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferente, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul I. M. și pârâta SOCIETATEA NATIONALĂ DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul susține că Angajatorul i-a calculat drepturile salariale ignorând pragul minim de 700 lei, stabilit prin CCM la nivel de ramură și pentru care instanța s-a pronunțat prin hotărâre definitivă..
În calitate de angajator pârâta nu i-a acordat și nu i-a plătit drepturile salariale plecând de la salariul minim brut de 700 lei cu respectarea coeficienților de ierarhizare și a formulei de calcul prevăzute de Anexa nr.1 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2011-2012.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelări a salariului cu salariul normal de care ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor fi efectiv în patrimoniul personal.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, invocă dispoz. Art.466 și următoarele din NCPC.
În motivare pârâta arată că reclamantul susține ca CCM prevede un salariu minim brut de 670 si 700 lei,ceea ce nu este adevărat, in acest CCM se precizează"salariul minim brut in cadrul SNTFC”CFR CALATORI”-SA este superior salariului de baza minim brut pe tara".
In cazul reclamantului, salariul de baza al acestuia a fost 1566 lei corespunzător clasei 33de salarizare.
Face precizarea ca in nici un CCM nu exista prevederea ca, clasa 1 de salarizare sa reprezinte salariul minim brut garantat.
Referitor la CCM la Nivel de Ramura Transporturi - conform adresei nr. 171/DDS/21.03.2011 a Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale, Contractul Colectiv de munca la Nivel de Ramura Transporturi 2008-2010 a fost denunțat de Confederația Naționala a Patronatului R., motiv pentru care s-a reținut că acesta a expirat la data de 31.12.2010. Față de aceste prevederi acțiunea este neîntemeiata.
Oricum, sintagma menționata in cuprinsul art.3 alin.1 din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi ,în sensul ca acest contract produce efecte pentru toți salariații încadrați in unitățile de transporturi si activități conexe din tara,indiferent de structura capitalului - nu poate fi aplicata salariaților pârâtei.
Referitor la unitățile la care se aplica CCM unic la Nivel de Ramura pe anii 2008-2010, nu exista niciun fel de acord al reprezentanților legali ai societății, in sensul ca nu este parte semnatară a respectivului contract.
Din cuprinsul CCM unic la Nivel de Ramura Transporturi pentru anii 2008-2010 se poate observa ca acest contract a fost semnal de către Confederația Naționala a Patronatului R. si Uniunea Naționala a Transportorilor Rutieri din România, ca reprezentanți ai patronatului, negăsindu-se ca semnatare societățile naționale din sistemul feroviar.
De altfel, patronalul semnatar al acestui CCM este patronatul din cadrul transportatorilor rutieri si nu cei din domeniul feroviar, iar noțiunea de salariu de bază minim brut de 700 lei la nivel de ramura transporturi nu poate fi asimilata cu clasa a I-a de salarizare de 600 lei, aceste valori nefiind echivalente, aplicându-se in mod diferențiat in funcție de specificul societății respective.
In concluzie, in afara de faptul ca acest contract a fost desființat, nu pot fi extrapolate clauzele unui contract colectiv de munca specific unui sistem de activitate (transport rutier) la un alt specific de activitate, respectiv cel feroviar.
Referitor la Contractul Colectiv la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, acesta si-a încheiat valabilitatea la data de 31 ianuarie 2011. F. de aceste prevederi, acțiunea este neîntemeiată.
Referitor la prevederile CCM la Nivel de Unitate, in susținerea apărărilor invoca următoarele;
Pentru perioada 2011-2013, la nivelul C.F.R. Calatori S.A. s-au încheiat si s-au aplicat Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009-2010, înregistrat la D.M.I.M.B. sub nr.2572/04.06.2009, modificat si completat cu Actul adițional nr.1708/21.04.2010 la Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009-2010, Contractul Colectiv de Munca pe anii 2011-2012, înregistrat la M.M.F.P.S.-D.M.P.S. sub nr. 43/24.03.2011 si Contractul Colectiv de Munca pe anii 2012-2014, înregistrat la M.M.F.P.S.-D.M.P.S. sub nr. 1119/20.03.2012.
In conformitate cu Anexa nr.1 la Actul adițional nr. 1708/21.04.2010 la Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009-2010 nivelul clasei I de salarizare a fost stabilit la valoarea de 600 lei brut, Anexa nr. 1 la Contractul Colectiv de Munca pe anii 2011-2012, nivelul clasei 1 de salarizare a fost stabilit la valoarea de 600 lei brut, iar pentru perioada 2012-2014, Anexa nr. 1 nu s-a modificat, iar nivelul clasei 1 de salarizare a fost stabilit tot la 600 lei brut.
Acestor Contracte Colective de Munca le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 130/1996, respectiv Legii nr.62/2011.
Învederează faptul ca in perioada 01.01._13, reclamanții, astfel cum rezulta si din actele adiționale la contractele individuale de munca depuse de către aceștia la dosarul cauzei, nu au un salariu de baza sub clasa 1 de salarizare prevăzut in contractul colectiv de munca.
Potrivit art.1 din HG nr. 1193/2010, art. 1 din HG nr.1225/2011 si art. 1 alin.(l) din HG nr.23/2013, s-a reglementat ca salariul minim brut pe tara garantat in plata începând cu 01.01.2011 sa fie de 670 lei, începând cu 01.01.2012 sa fie 700 lei si începând cu 01.02.2013 sa fie 750 lei.
Din conținutul actelor normative, reiese faptul ca societatea, societate cu capital majoritar de stat, avea obligația legala sa nu aibă salariați încadrați cu un salariu minim brut mai mic decât salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata.
Edificatoare in acest sens este si clauza art.2 din aceste acte normative, care se refera la personalul din sectorul bugetar, care reglementează expres faptul ca „nivelul salariului de baza, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata."
Mai mult, un contract colectiv de munca la nivel de unitate, raportat la prevederile art.25 alin. (l) din Legea nr. 130/1996, respectiv la prevederile art. 143 alin.(l) lit. a) din Legea nr.62/2011, este înregistrat la direcția generală de munca, respectiv inspectoratul teritorial de munca, care raportat la prevederile art.3 alin.(2) din HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011 si HG nr.23/2013, este organul ce controlează si aplica sancțiunile contravenționale pentru situația in care angajatorul încheie contracte individuale de munca cu un salariu minim inferior salariului de baza minim brut pe tara garantai in plata reglementai prin hotărârile de guvern.
Odată cu . Legii nr.62/2011, respectiv la data de 10.05.2011, raportat la prevederile art.145 alin.(l) inspectoratele teritoriale de munca procedează la înregistrarea Contractelor Colective de Munca după verificarea îndeplinirii condițiilor procedurale prevăzute de prezenta lege, inclusiv a prevederilor art.132 alin.(l).
Învederează ca direcția generală de munca/inspectoratul teritorial de munca a înregistrat Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009-2010 sub nr.2572/04.06.2009, Contractul Colectiv de Munca pe anii 2011-2012 sub nr.43/24.03.2011 si Contractul Colectiv de Munca pe anii 2012-2014 sub nr. 109/20.03.2012.
Mai mult decât atât, in Anexa nr.1 la Contractul Colectiv de Munca pe anii 2011-2012, respectiv pe anii 2012-2014 este precizat in mod clar faptul ca „salariul minim de baza brut in cadrul S.N.T.F.C. „CFR Calatori” - S.A este superior nivelului salariului de baza minim brut pe tara.”.Toate părțile cunosc această prevedere.
Totodată, pârâta ca societate comerciala pe acțiuni cu unic acționar statul roman, i se aplica si prevederile:
- art.40 alin.(l) lit.a) din Legea nr.286/2010, art.45 alin.(l) lit.a) din Legea nr.293/2011, art.53 alin.(2) lit.a) din Legea nr.5/2013 conform cărora „operatorii economici care au înregistrat pierderi in anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat si bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile realizate in anul precedent."
- art.7 din OUG nr.79/2008 conform căruia „fundamentarea cheltuielilor de natura salariala prevăzute in bugetele de venituri si cheltuieli ale operatorilor economici se va face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai marc de 60% din indicele de creștere a productivității muncii".
Având in vedere aceste prevederi legale, pârâta nu putea sa negocieze drepturi salariale si sa încheie un contract colectiv de munca cu încălcarea prevederilor legale reglementate de actele normative in vigoare.
In conformitate cu prevederile ari.236 alin.(4) din Codul Muncii, "contractul colectiv de munca încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea parților."
Din acest text rezulta ca un contract colectiv de munca poate fi izvor de drepturi si obligații numai daca se înscrie in limitele legii, in caz contrar clauzele negociate neproducând efecte juridice.
Caracterul de norma convenționala a contractului colectiv de munca face ca acesta sa devină inaplicabil în situația in care vine in contradicție cu un act normativ, ori negocierea de drepturi bănești, așa cum sunt aceste diferențe salariale, fără ca acestea sa poată fi susținute din bugetul aprobat la nivel superior societății angajatoare, nu naște obligația de plata.
Apreciază ca atâta timp cât instanța ar admite contrariul, acest lucru echivalează cu a admite ca părțile unui contract colectiv de munca la nivel de unitate pot negocia drepturi de natura salariala fără nici un fel de limita, ca lege a părților, având eficienta chiar cu încălcarea, legii.
In susținerea celor de mai sus, arată următoarele:
La începutul anului 2011, S.N.T.F.C. „CFR Calatori"- S.A. înregistra pierderi cumulate in valoare de 832.294 mii lei si arierate in valoare de 523.392 mii lei.
Pentru anul 2011, fondul de salarii prevăzut in bugetul de venituri si cheltuieli a fost in suma de 454.010 mii lei (rd.35, col.4 din execuția bugetului de venituri si cheltuieli pe unul 2011), iar in execuție s-a realizat suma de 440.933 mii lei (rd.35. col.5 din execuția bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2011). rezultând o economie de 13.077 mii lei, economie generata de faptul ca pe fondul lipsei de lichidități, nu a fost posibila plata primei de vacanța si au fost eliminate si unele sporuri (spor pentru utilizarea unei limbi străine, spor pentru salariații care au obținui titlul științific de doctor).
De asemenea, prin Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate pentru anii 2011-2012 administrația si federațiile sindicale reprezentative au convenit neacordarea primei de Paste si de C., ajutorul material de Ziua Ceferistului si a salariului suplimentar in anul 2011.
Ca urmare a situației financiare dificile, S-N.T.F.C. „CFR Calatori" - S.A. a font nevoita in anul 2011 sa apeleze si la concedieri colective.
La sfârșitul anului 2011 S.N.T.F.C „CFR Calatori" - S.A. a înregistrat pierderi cumulate de 830.772 mii lei (rd.82 col.2-rd.83.col 2 din bilanțul la data de 31,12.2011) si arierate de 419.115 mii lei (rd.123 col din execuția bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2011).
La începutul anului 2012, S.N.TJF.C. „CFR Calatori" - S.A. a înregistrat pierderi cumulate din anii precedenți in valoare de 830.772 mii lei si arierate in valoare de 415.115 mii lei,
Fondul de salarii in anul 2012 prevăzut in bugetul de venituri si cheltuieli a fost in suma de 438-430 mii lei (rd.35 col .4 din execuția bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2012), iar in execuție s-a realizat suma de 426.765 mii lei (rd.33 coli din execuția bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2012), rezultând o economie de 11.665 mii lei, economic generata doar ca urmare a preluării cu întârzierii a filialelor cu care a fuzionat începând cu data de 25.07.2012, in condițiile in care in BVC 2012, preluarea acestora a fost prevăzuta începând cu data de 01.04.2012.
Fondului de salarii prevăzut in BVC 2012 nu include prima de Paste, prima de C., ajutorul material de Ziua Ceferistului si salariul suplimentar. Acest aspect se reflecta si in Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate pe anii 2012-2014 prin care administrația si federațiile sindicale reprezentative au convenit neacordarea acestora.
Ca urmare a situației financiare dificile, S.N.T.F.C „CFR Calatori" - S.A. a continuat si in anul 2012 programul de concedieri colective.
Pe parcursul anului 2012, situația financiara a S.N.T.F.C. „CFR. Calatori" - S.A. s-a agravat foarte mult, societatea înregistrând doar in anul 2012 o pierdere de 992.207 mii lei (rd.86 col.2 din bilanțul la data de 31.12.2012), iar pierderile cumulate au ajuns la valoarea de 1.877.656 mii lei (rd.84 col.2-rd. 86. C..2 din bilanțul la data de 31.12.2012) si arieratele la valoarea de 762.283 mii lei.
F. de trimiterea la o hotărâre judecătoreasca, ca aceasta a fost obținută pentru perioada in care exista in vigoare Contract Colectiv la Nivel de Ramura (valabil pana la data de 31.12.2010, fără sa mai discutam de faptul ca soluția este greșita atâta timp cat funcționau apărările de la punctul C_).
Ca atare, solicită ca instanța sa nu aibă in vedere la soluționarea prezentei cauze aceasta hotărâre judecătoreasca, cu atât mai mult cat o hotărâre judecătoreasca pronunțata . nu constituie izvor de drept.
Cu privire la actualizarea sumelor cu indicele de inflație pana la data plații efective si plata dobânzii legale, solicită a fi respinsă ca neîntemeiata, deoarece plata dobânzii legale, in cazul in care suma de bani ar fi actualizata, ar fi excesiva, conducând la o dubla reparație, deoarece prejudiciul suferit de reclamanți se acoperă fie din dobânda legala, fie din diferența rezultata din actualizarea sumelor solicitate.
Mai mult, un eventual cumul al dobânzii legale cu inflația ar fi fost admisibil in perioada anterioara intrării in vigoare a O.G. nr. 13/2011, când inexistenta unei rate legale a dobânzii ar fi putut lasă loc arbitrariului, însă in prezent, nu mai pot fi găsite argumente întrucât, in principiu, dobânda legala cuprinde si rata inflației, deci si despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale in perioada dintre data exigibilității creanței si data plații.
In consecința, considera ca, actualizarea creanței in funcție de rața inflației, nu poate fi cumulata cu dobânda legala atunci când aceasta include si rata inflației, altminteri, ar însemna sa se repare de doua ori același prejudiciu.
In concluzie, solicită respingerea acțiunii formulata de către reclamanți ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In drept, își întemeiază cererea de apel pe art.205-208 Cod Procedura Civila, Contractele Colective de Munca la nivel de unitate CFR Călători pe anii 2009-2010,2011-2012 si pe anii 2012-2014.
Apelul reclamantului este tardiv.
Potrivit prevederilor art.215 din Legea 62/10.05.2011 privind dialogul social în materia litigiilor de muncă, așa cum a fost implicit modificată prin Legea 76/2012, termenul de apel este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Potrivit art. 185 NCPC, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afara de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut pete termen este lovit de nulitate.
În speță, se constată că apelantul reclamant I. M. a primit sentința la data de 24 martie 2014, conform dovezii de comunicare aflată la fila 51 dosar fond, iar apelul a fost înregistrat la Tribunalul D. la data de 21 martie 2014, deci peste termenul legal prevăzut de lege.
Ca urmare, potrivit dispozițiilor legale invocate, apelul declarat se va respinge ca fiind tardiv.
Soluționarea cauzei pe temeiul acestei excepții face inutilă examinarea fondului cauzei.
Apelul pârâtei este nefondat.
Tribunalul a apreciat corect că drepturile solicitate prin acțiune nu se circumscriu dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e), calificarea corectă a acestora fiind drepturi salariale.
Prin Contractul colectiv de muncă, încheiat între pârâtă și reprezentanții salariaților s-a recunoscut dreptul acestora din urmă de a beneficia de o anumită sumă de bani ca salariu de bază minim brut.
În raport de dispozițiile art. 154 și 155 din Codul muncii, care definesc și concretizează noțiunea de salariu, se constată că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri. Sumele pretinse de reclamant sunt circumscrise noțiunii de salariu, ceea ce le conferă natura juridică de drepturi salariale.
Împrejurarea că aceste drepturi sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă nu le schimbă natura juridică și neacordarea lor nu constituie o neexecutarea a unor clauze contractuale în sensul art. 283 alin. 1 lit,. e) din Codul muncii, deoarece are relevanță conținutul dreptului și caracterul său iar nu partea din contract care îl reglementează.
Constatând astfel că obiectul conflictului individual de muncă dintre părți îl constituie neplata unor drepturi salariale, termenul de prescripție pentru formularea acțiunii este de 3 ani de la data când drepturile trebuiau efectiv acordate.
In ceea ce privește celelalte motive de apel, Curtea constată că prin art. 41(1) al Contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura de transporturi pe anii 2008 – 2010 nr. 722/2008, au fost stabiliți coeficienți minimi de ierarhizare, pe categorii de salariați, cu valori cuprinse intre 1 si 2.
La alin. 2 s-a prevăzut ca acești coeficienți se aplica la salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi stabilit prin art.41, alin. 3 lit. a).
Salariul de baza minim brut începând cu data de 01.01.2008 a fost stabilit la valoarea de 700 lei potrivit art.41, alin. 3 lit.(a) din contract.
Potrivit art. 41 alin. 3 (b) partile implicate in negocierile colective la nivel de grup de unitati si unitate vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stipulat la art.41(3,a) pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41 pct. 1 din prezentul contract de munca.
In consecința, prin contract colectiv la nivel de ramura s-au stabilit coeficienți minimi de ierarhizare precum si salariul de baza minim brut.
S-a prevăzut totodată ca acești coeficienți minimi de ierarhizare se aplica la salariul de baza minim brut respectiv.
Totodată, potrivit art. 41 alin. 3 (b), in negocierile colective la nivel de grup de unități si de unitate, partile implicate urmează sa pornească in stabilirea drepturilor de la cele doua valori minime stabilite prin contractul de munca la nivel de ramura.
Fiind valori minime, stabilirea salariilor pentru diferitele categoriile de salariați trebuie sa plece de la aceste valori in sens crescător.
Prin acte adiționale la contractul colectiv de munca la nivel de unitate, salariul de baza minim brut la nivelul grupului de unități, așa cum rezulta din recunoașterile unității parate, a fost de 540, 570, respectiv 600 pentru diferite perioade de timp.
Pe de alta parte, au fost negociați coeficienți de ierarhizare in mod crescător in raport de clasa de ierarhizare, insa aceștia nu au fost aplicați la un salariu de baza minim brut de 700 cum prevede art. 41(2) din contractul colectiv de munca la nivel de ramura, ci la valoarea de 570 lei.
Prin urmare in mod temeinic si legal instanța de fond a constat încălcarea prevederilor din contractul colectiv de munca la nivel de ramura.
Potrivit art. 11(1) din L. 130/1996 in vigoare in perioada in litigiu, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează:
a) pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
Potrivit art. 8 (1), clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Potrivit art. 238 (1) din C. Muncii, in redactarea din perioada in litigiu, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Potrivit art. 247 din C. Muncii, in cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Potrivit art. 40(2) din C. Muncii, angajatorului în revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Potrivit art. 236(4) din C. Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
In raport de prevederile legale mai sus menționate, clauzele contractelor colective de munca isi produc efecte pentru toți salariații din unitățile respective.
Ca atare in mod temeinic si legal a reținut instanța de fond ca parata nu a respectat aceste obligații, deși prevederile contractuale încheiate la nivel superior sunt obligatorii si au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Nu pot fi reținute motivele de apel potrivit cu care angajatorul are obligația de a respecta dispozițiile contractului colectiv de munca la nivel superior doar in cazul in care la nivelul angajatorului nu exista încheiat contract colectiv de munca.
Dimpotrivă, din dispozițiile legale mai sus menționate rezulta efectul obligatoriu al contractelor colective de munca de nivel superior si caracterul minimal al drepturilor stabilite prin aceste contracte fata de cele de nivel inferior.
Nu se pot retine nici motivele de apel potrivit cu care cererile ar trebui formulate pe durata existentei contractului de munca, in cazul in care se solicita constatarea nulității, deoarece prezenta cauza nu are ca obiect constatarea nulității contractului colectiv de munca, ci plata unor drepturi salariale stabilite in baza unui contract colectiv de munca.
Este adevărat ca unitatea a stabilit prin contractul colectiv de munca încheiat la nivelul sau alte valori, mai mici, ale clasei I de salarizare si pe care angajatorul le-a pus in aplicare ca urmare a dispozițiilor din contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati.
Curtea constata insa ca alături de caracterul obligatoriu al contractelor colective trebuie reținute atât principiul aplicabilității directe a efectelor contractelor asupra salariaților din domeniul de referința, potrivit art. 11(1) din L.130/1996, cat si principiul ierarhizării forței obligatorii a contractelor colective de munca, care determina interdicția prevăzuta de art. 247 din C. Muncii.
In consecința, in situația existentei unor contracte care stabilesc drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, datorita celor doua principii, angajatorul are obligația sa aplice clauzele contractuale obligatorii mai favorabile.
Prin urmare in mod temeinic a reținut instanța ca angajatorul trebuia sa aplice, in mod direct, clauzele mai favorabile din contractul colectiv la nivel de ramura, ca fiind mai favorabile decât cele la nivel de unitate.
Din acesta perspectiva, Curtea retine considerentele deciziei nr. 511/2006 a Curții Constituționale potrivit cu care dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile, cu respectarea acestor obligații firești, au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare.
Este nefondată susținerea apelantei privind imposibilitatea achitării unor salarii mai mari deoarece nu s-ar încadra în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, deoarece unitatea avea obligația de a solicita bugetul în raport de nivelurile de salarizare negociate prin contractele de muncă mai favorabile salariaților, adică acelea de la nivel superior, fiind culpa angajatorului că bugetul nu a cuprins toate cheltuielile de personal necesare. Din acest motiv salariații nu pot fi sancționați prin acordarea unor salarii mai mici decât cele negociate, așa cum s-a arătat deja. Este de subliniat faptul că salariile angajaților societății recurente nu sunt stabilite prin lege, ca în cazul salariilor bugetare, ci sunt negociate, astfel că este lipsită de temei critica vizând inexistența obligației sale de plată pe acest considerent.
Instanța apreciază că angajatorul a încălcat astfel un drept al salariaților reglementat de art.39 alin.1 lit.a Codul muncii, și nu și-a îndeplinit o obligație prev. expres de art.40 alin.2 lit.c Codul muncii aceea de a acorda salariaților săi toate drepturile ce decurg din lege, din CCM aplicabil și din CIM.
In ceea ce privește susținerea ca respectarea modului de calcul a salariului brut potrivit dispozițiilor contractului colectiv la nivel de unitate conduce la un cuantum mai mare decât cel potrivit calculului la nivel de ramura, Curtea retine ca in calculul prezentat valoarea salariului brut mai mare rezulta din aplicarea unor coeficienți de ierarhizare negociați cu valoare mai mare, aferenți claselor de salarizare stabilite la nivel de unitate.
În considerarea celor prezentate, Curtea, în temeiul art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv apelul declarat de reclamantul I. M. -CNP_, cu domiciliul in C., .. 12, ., . împotriva sentinței civile nr. 1259 din 11.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâta SOCIETATEA NATIONALĂ DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SOCIETATEA NATIONALĂ DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA împotriva aceleiași sentințe.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2014
Președinte, S. P. | Judecător, M. L. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud. S.P.
Jud.fond M.N.
Teh.red. A.G. 4ex.
Data: 10.07.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
