Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 343/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 343/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 7364/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 343
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător M. L.
Grefier M. V. A.
_
Pe rol judecarea apelul declarat de reclamantul V. C.,cu domiciliul in C., . nr. 30, ., ., avand CNP_, împotriva sentinței civile nr. 6370 din 09.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata parata C. N. DE CAI FERATE CFR SA-SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, INTRETINERE SI REPARATII CF C., cu sediul in C., ., judetul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.3 Noul Cod procedură civilă, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 6370 din 09.10.2013 a respins acțiunea precizată formulata de reclamantul V. C., in contradictoriu cu parata C. N. DE CAI FERATE CFR SA-SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, INTRETINERE SI REPARATII CF C..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește salariul suplimentar pe anul 2009 și 2010, instanța a constatat că în conformitate cu art. 3o din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități s-a prevăzut acordarea unui salariu suplimentar astfel: „pentru munca desfășurata in cursul unul an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda si trimestrial, in baza hotărârii Consiliului de Administrație, luata cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. In acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar".
Textul a fost preluat și de contractul colectiv încheiat la nivelul unității cu o modificare, sintagma "vor beneficia" fiind înlocuită de " poate primi" cu referire la personalul societății.
Din întregul text al art. 30 din ambele contracte colective rezultă însă o condiție pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Reclamantul pretinde că în situația diferențelor ce rezultă din cele două texte ale contractelor colective se aplică direct dispoziția din contractul colectiv la nivel de grup de unități, dispoziția din contractul aplicabil la nivel de unitate fiind inferioară .
Sub acest aspect, instanța a apreciat că potrivit art. 24 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare în perioada vizată în cererea de față) clauzele cuprinse în contractele negociate cu încălcarea dispozițiilor art. 8 din lege sunt lovite de nulitate care se constată la cererea părții interesate de către instanța competentă.
Astfel, în situația în care clauzele unui contract colectiv de muncă sunt considerate inferioare celor negociate în contractul colectiv încheiat la nivel superior, partea interesată poate cere în instanță să se constate nulitatea sa. După obținerea unei hotărâri în acest sens, trebuie demarată renegocierea clauzei, pe parcursul căreia clauzele anulate se înlocuiesc cu prevederile favorabile cuprinse în lege și/sau contractele colective de muncă, după caz.
Din coroborarea dispozițiilor prevăzute de art. 8 și art. 24 din Legea nr. 130/1990 rezultă, în opinia instanței, că doar în situația în care un anumit drept nu a fost prevăzut în contractul colectiv încheiat la nivel inferior sau nu există încheiat un astfel contract, se poate aplica direct dispoziția inclusă în contractul încheiat la nivel superior, nu și în situația în care această clauză există, dar nu este pusă în acord cu cea favorabilă salariatului. În această ultimă situație, așa cum prevede art. 24 din Legea nr. 130/1996, clauza trebuie mai întâi anulată de către instanța competentă .
Este adevărat că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 130/1996 clauzele negociate în contractele colective de muncă constituie legea părților, însă prioritate are contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, fiind negociat de partenerii sociale conform specificului activității din fiecare unitate în parte.
În speță, partenerii sociali au negociat acordarea unui salariu suplimentar și a ajutoarelor de Paști, C. și Ziua Feroviarului prin inserarea unor clauze în acest sens în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Însă, tot în urma unei negocieri a ambilor parteneri sociali acordarea lor a fost condiționată de constituirea unor fonduri speciale (pentru salariul suplimentar) sau a de existența unui buget ( în cazul ajutoarelor aferente sărbătorilor menționate anterior).
În cazul ajutoarelor de Paști, C. și Ziua Feroviarului s-a menționat clar prin actele adiționale încheiate la contract colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate pentru anii 2009 și 2010 că nu se acordă (art. 64).
Instanța a apreciat că și aceste condiționări reprezintă "legea părților", cu atât mai mult cu cât clauzele respective puteau fi contestate în condițiile art. 24 din Legea nr. 130/1996, însă nu pot fi înlocuite direct de prevederile mai favorabile conținute de contractele colective încheiate la nivel superior .
De altfel și în art. 43 alin. 3 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 " la nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere …și la al 13 lea salariu se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către comisia paritară din unitatea respectivă."
Ca urmare, în contextul în care pârâta nu a avut buget de venituri si cheltuieli si nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi in anii 2009, precum și plați restante fată de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc., consideră că nu exista obligația plații salariului suplimentar aferent solicitat de reclamant.
Cu privire la ajutoarele materiale de Paste, C. și Ziua Feroviarului pentru anul 2010, așa cum s-a menționat și anterior, în actele adiționale încheiate la contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile în 2009 și 2010 – în art. 64 – s-a convenit, că începând cu 01.01.2009 nu se mai acordă.
Așa cum s-a reținut constant în practica judiciară a tribunalului în soluționarea cererilor întemeiate pe aceleași dispoziții din contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și la nivel de ramură transporturi feroviare, în situația în care o societate economică constată că nu se poate încadra în buget și nu mai poate îndeplini obligațiile asumate prin CCM, aceasta are posibilitatea de a renegocia cu sindicatele contractele respective.
În aceste condiții s-a constatat ca obligația pârâtei de a plați ajutoarele materiale de P., C. și Ziua Feroviarului nu mai exista începând cu anul 2009 .
F. de cele arătate mai sus, instanța a respins ca neîntemeiate cererile formulate de reclamant prin care solicita obligarea pârâtei să îi plătească salariul suplimentar (al 13-lea salariu ) pentru anii 2009 și 2010 ( prevăzute de art. 43 alin.2 lit.a din CCM la nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010), reprezentând câte un salariu echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, de 700 lei, si ajutoarele materiale aferente "ZILEI FEROVIARULUI" pentru 2010, sărbătorii de Paste 2010 și de C. 2010 (prevăzute de art. 71 CCM G. de UNITĂȚI), reprezentate de un salariu de baza, la nivelul clasei unu de salarizare de 700 lei, sume calculate conform art. 41 alin. 3, litera a CCM Unic la nivel de ramura Transporturi, respectiv la valoarea salariului de baza minim brut de 700 lei.
In raport de soluția de respingere a capetelor de cerere principale, conform principiului accesorium sequitur principale, instanța a respins si celelalte cereri accesorii,respectiv solicitarea reclamantului privind reactualizarea sumelor cu indicele de inflație si dobânda legala aferente drepturilor salariale solicitate in cuprinsul cererii, precum si cheltuielile de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul V. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată că sentința apelata este netemeinica, nelegala si reprezintă dovada evidenta a nesocotirii a cel puțin două dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul legalității si al dreptului la un proces echitabil. După cum se poate constata din cererea de chemare in judecata modificata prin completare, cauza acesteia este reprezentata de CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 si de CCM la Nivel de G. de Unități Feroviare pe anii 2006-2008, prelungit prin Actul Adițional înregistrat la MMFES cu nr.370/20.06.2008.
Potrivit legii 130/1996, (privind contractul colectiv de munca) in vigoare in perioada dedusa judecații Art. 7, alin. (2). .. Contractele colective de munca. încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea pârtilor ",
Articolul 8 al aceleiași legi 130/1996 stabilește limitele clauzelor contractelor colective de munca după cum urmează:
(1) Clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si in condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel interior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
(3) Contractele individuale de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.
(4) La încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Articolul 24 al aceleiași legi 130/1996 prevede consecințele nerespectării art. 8 din aceiași lege si sancțiunile nerespectării după cum urmează;
(1) Clauzele cuprinse in contractele colective de munca negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate.
(4) P. la renegocierea drepturilor, clauzele a căror nulitate a fost constatata sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul colectiv de munca încheiat la nivel superior, după caz. Urmare a aplicării dispozițiilor sus menționate, clauzele dintr-un contract colectiv de munca la nivel inferior care nu se încadrează în limitele prevăzute de art. 8 al legii 130/1996, sunt nule adică nu au existat niciodată.
Articolul 57 alin. 4 din Codul muncii, inclus in capitolul V secțiunea 1 prevede ea., In situația in care o clauza este afectata de nulitate. Întrucât stabilește drepturi pentru salariați care contravin unor norme legale imperative, sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri. Dacă o clauză nula a CIM este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile in situația arătata anterior, aceiași regula se aplica si clauzelor nule din CCM, interpretarea neputând fi decât extensiva. Clauzele nule ale unui contract colectiv de munca la nivel inferior, nu pot împiedica executarea unui contract colectiv de munca superior cu fortă juridică superioară.
Potrivit dispozițiilor sus menționate orice clauze din contractele colective de munca la nivel inferior sunt lipsite de orice eficacitate in condițiile in care intre apelantul reclamant si intimata-parata produceau efecte contractele colective de munca la Nivel de Ramura Transporturi si la Nivel de G. de Unități Feroviare, în privința cărora nu s-a administrat nici o proba din care sa rezulte ca nu si-ar fi produs efectele in perioada dedusa judecații. Obligațiile asumate de intimata-parata prin cele doua acte juridice invocate anterior (cele doua CCM superioare), sunt obișnuite, pozitive, perfecte si trebuiau executate necondiționat. Orice condiționări ce ar rezulta din CCM la Nivel de Unitate inferior cu privire la fondul de constituire a veniturilor pentru plata salariului suplimentar, nu pot produce nici un efect atât timp cat CCM ia nivel superior nu le prevede.
Potrivit art. 38. Cod muncii „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Art. 38 din Codul muncii, stabilește interdicția salariatului sa renunțe nu numai la drepturile consacrate prin lege, ci si la cele negociate prin contract colectiv sau individual de munca.
Nesocotind principiul legalității procesului civil, instanța de fond a inversat ierarhia CCM. considerând ca un CCM la nivel de unitate inferior, se aplica cu prioritate fata de CCM superioare ca rang.
In drept, își întemeiez cererea pe dispozițiile art. 466- 482 C. proc. civ.
Cu privire la motivele de a depus întâmpinare intimata C. N. DE CAI FERATE CFR SA-SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, INTRETINERE SI REPARATII CF C., solicitând respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Analizând apelul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.30 alin.1 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi feroviare 2006-2008, prelungit prin act adițional până la 31.01.2011, pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În CCM la nivel de ramură transporturi 2008-2010, acest drept este reglementat la art.43 alin.2 lit.a .
Această prevedere este preluată în CCM la nivel de unitate 2009-2010 la art.30(1) potrivit căruia pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. (2) Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat.(3)Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de pana la 10 % din fondul de salarii realizat lunar".
Se constată că deși potrivit acestei prevederi din CCM la nivel de grup de unități și CCM la nivel de ramură transporturi, acordarea acestui drept nu este condiționată, în CCM la nivel de unitate acordarea acestui drept salariaților este condiționat de realizarea unor venituri care să permită constituirea acestui fond.
În CCM la nivel superior a fost recunoscut în principiu acest drept tuturor salariaților din unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar în CCM la nivel de unitate părțile contractante-patronatul și salariații reprezentați de organizația sindicală, au stabilit de comun acord condițiile de acordare a acestui drept, ce vizează constituirea fondului necesar plății acestuia și criteriile de acordare, ceea ce nu contravine dipozițiilor Legii nr.130/1996.
Sub acest aspect se constată că CCM la nivel de unitate nu conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior fiind îndeplinite cerințele art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996.
Pe de altă parte în condițiile în care salariații reprezentați de organizația sindicală considerau că această clauză a fost negociată în CCM la nivel de unitate cu încălcarea disp.art.8 din Legea nr.130/1996, lege sub imperiul căreia au fost încheiate aceste contracte, în raport de disp.art.24 alin.2 din aceeași lege trebuiau să se adreseze instanței de judecată pentru constatarea nulității acestei clauze.
Pentru aceste considerente acțiunea formulată de reclamant privind plata salariului suplimentar pe anii 2009 – 2010 este neîntemeiată.
Cu privire la cererea privind acordarea ajutorului material de C. pe anii 2009 și 2010 sărbătorilor de P. și premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010 instanța reține următoarele:
În CCM la nivel de grup de unități aceste drepturi sunt reglementate la art.71 iar în CCM la nivel de unitate 2009-2010 înregistrat la DMPS la 11.06.2009, drepturile sunt menționate la art.62.
Potrivit disp.art.71 cu ocazia sărbătorilor de P. și C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, pentru ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliu de administrați, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Potrivit acestor dispozițiilor art.62, cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare iar pentru ziua feroviarului se va acorda o premiere, cuantumul acesteia urmând a fi stabilit de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Curtea constată că CCM la nivel de unitate nu conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Este adevărat că la același articol din CCM la nivel de unitate, s-a menționat că aceste prevederi se aplică cu 01.2010, iar prin Actul adițional la acest CCM înregistrat la ANPPS la data de 29.04.2010, părțile contractante au convenit ca aceste drepturi să nu se acorde pentru anul 2010.
În raport de disp.art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 potrivit cărora clauzele CCM se aplică de la data înregistrării, însă părțile pot conveni ca data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară înregistrării, Curtea reține că acordul de voință al părților contractante, a fost în sensul ca data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară înregistrării CCM/2009, respectiv 01.2010.
Referitor la acordul părților privind neacordarea acestor drepturi pe anul 2010 conform actului adițional menționat mai sus, Curtea reține că, în acest fel a avut loc o modificare a acestei clauze din CCM la nivel de unitate, posibilitate conferită de art. 31 alin.1 din Legea nr.130/1996 potrivit căruia, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 - 2010 și ale actelor adiționale la acesta reprezintă acordul de voință al părților care, pot conveni suspendarea ori neacordarea acestor drepturi pentru anii 2009 și 2010, conform art. 31 și 33 din Legea nr.130/1996, iar aceste prevederi ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate sunt opozabile părților care l-au semnat și deplin aplicabile tuturor salariaților din unitate, conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 130/1996.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege, în discuție fiind numai efectele acordului de voință al părților unui contract colectiv de muncă.
Pentru toate aceste argumente, Curtea, în temeiul art. 480 C. pr. civ,, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul V. C.,cu domiciliul in C., . nr. 30, ., ., avand CNP_, împotriva sentinței civile nr. 6370 din 09.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata parata C. N. DE CAI FERATE CFR SA-SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, INTRETINERE SI REPARATII CF C., cu sediul in C., ., judetul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2014
Președinte, S. P. | Judecător, M. L. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.M.L.
Jud.fond M.I.
Teh.red. A.G./4 ex
Data:17.02.2014
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1124/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
