Conflict de competenţă. Sentința nr. 113/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 113/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 2070/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința Nr. 113
Ședința din Camera de Consiliu de la 18 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Grefier M. V. A.
********************
Pe rol, judecarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Gorj și Judecătoria Tg. J., în soluționarea cauzei privind pe reclamanta . și pârâții I. M. P., Z. A., B. Speranța.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA:
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J., sub nr._, reclamanta . a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții I. M. P., Z. A. și B. S., ca prin sentința ce se va pronunța, în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, să fie obligat pârâtul I. M. P. la restituirea sumei de 25.586, 97 lei, pârâtul Z. A. la restituirea sumei de 35.869,58 lei și pârâta B. Speranța la restituirea sumei de 38.275,03 lei, sume ce au fost actualizate la data de 25.03.2014, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 4206 din 25.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J. a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de pârâții B. Speranța și Z. A. cu privire la cererile formulate împotriva acestor pârâți, a fost admisă excepția necompetenței materiale cu privire la cererea formulată împotriva pârâtului I. M. P., invocată din oficiu, a fost declinată competența de soluționare a cererilor formulate împotriva celor trei pârâți, în favoarea Secției Conflicte de muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ .
Prin sentința nr.4156 din 13 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului Gorj, invocată din oficiu.
S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. M. M. S.A. și pârâții I. M. P. și Z. A., în favoarea Judecătoriei Târgu-J..
In baza prevederilor art.133 pct.2 și art.134 din Codul de procedură civilă, s-a constatat ivit conflictul de competență, s-a suspendat din oficiu judecata cauzei și s-a înaintat dosarul Curții de Apel C., în vederea soluționării conflictului de competență.
S-a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă obligarea pârâților I. M. P. și Z. A., în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, la restituirea sumelor încasate necuvenit pentru perioada 03.09._11(I. M. P.), respectiv martie 2008-iulie 2009(Z. A.), reprezentând prime vacanță, prime, tichete cadou, tichete masă, a contribuțiilor aferente achitate la bugetul de stat fără a fi datorate, a impozitului pe profit aferent pe anul 2008 și 2009.
Instanța a reținut că prezenta acțiune nu este un litigiu de muncă în sensul art. 231 din Codul muncii, care să intre în competenta Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale în baza prevederilor art.269 din Codul muncii, art.208 si art.210 din Legea nr.62/2011, având în vedere că litigiul de față nu izvorăște din raporturi de muncă existente între părți.
Conform art.231 din Codul muncii republicat, conflictele de muncă sunt conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
În conformitate cu prevederile art.143 alin.1 si 5 din Legea nr.31/1990:
,,(1)Consiliul de administrație poate delega conducerea societății unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general,,.
(5) În înțelesul prezentei legi, director al societății pe acțiuni este numai acea persoană căreia i-au fost delegate atribuții de conducere a societății, în conformitate cu alin. (1). Orice altă persoană, indiferent de denumirea tehnică a postului ocupat în cadrul societății, este exclusă de la aplicarea normelor prezentei legi cu privire la directorii societății pe acțiuni.,,.
În baza prevederilor art.1371 alin.3 din Legea nr.31/1990, astfel cum a fost introdus de pct.84 al art. I din Legea 441/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie 2006(în vigoare din data de 01.12.2006) coroborat cu art.152 din Legea 31/1990, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. 82/2007(în vigoare din data de 29.06.2007), pe durata îndeplinirii mandatului, directorii nu pot încheia cu societatea un contract de munca, iar în cazul în care au fost desemnați dintre salariații societății, contractul individual de munca este suspendat pe perioada mandatului.
La data de 23.06.2008 a intrat în vigoare O.U.G. nr.79/2008, care a prevăzut la art.1 si 2 următoarele:
,,Art.1 Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică regiilor autonome, societăților și companiilor naționale și societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar, precum și filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Art. 2
(1) Directorii generali/directorii asigură conducerea operatorilor economici prevăzuți la art.1, în baza unui contract de mandat încheiat în condițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Contractul de mandat este acordul de voință încheiat între operatorul economic, reprezentat de consiliul de administrație, și directorul general/directorul operatorului economic, care are ca obiect îndeplinirea unor obiective și criterii de performanță aprobate de acționari.,,
Așadar, funcția de director general al societății comerciale pe acțiuni se exercita în temeiul unui contract de mandat, pe durata căruia directorul general nu putea încheia cu societatea un contract de munca, iar în cazul în care a fost desemnat dintre salariații, contractul individual de munca este suspendat pe perioada mandatului.
În speță, în ceea ce privește pârâtul I. M. P., acesta a fost director general al societății reclamante în perioada 03.09._11, în acest sens fiind încheiate contractele de mandat nr.192/03.09.2009(filele nr.22-26 din dosar) si nr.131/22.07.2010(filele nr.28-32 din dosar). Mandatul de director general i-a fost retras începând cu data de 06.04.2011, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.3/ 05.04.2011(fila 42 din dosar).
Pârâtul Z. A. a fost angajat la S.N.L. Oltenia, iar, începând cu data de 28.03.2008 si până la data de 03.09.2009 a fost detașat la S.C. M. M. S.A., conform dispozițiilor de detașare existente la dosar.
În toată această perioadă, astfel cum rezultă din hotărârile Consiliului de Administrație al S.C. M. M. S.A., pârâtul Z. A. a fost mandatat să conducă societatea, în calitate de director general al societății reclamante.
La data de 15.04.2009 s-a încheiat între pârâtul Z. A. și S.C. M. M. S.A. contractul de mandat nr.214, prin care pârâtului i s-a delegat conducerea societății, exercitând funcția director general (filele 100-104).
Pentru restul perioadei, deși pârâtul a fost directorul general al societății reclamante, nu i s-a încheiat contract de mandat în formă scrisă.
Însă, mandatul se încheie prin simplul acord de voință al părților, fiind un contract consensual, legea neprevăzând forma scrisă ad validitatem. Primirea mandatului poate fi expresă, dar si tacită, în acest ultim caz acceptarea rezultând din executarea lui din partea mandatarului(art.1533 Cod civil).
După cum rezultă din hotărârile Consiliului de Administrație al S.C. M. M. S.A., pârâtul Z. A. a fost mandatat să exercite atribuțiile de conducere a societății, în funcția de director general.
Prin urmare, contractul de mandat s-a încheiat prin acordul de voință al părților, primirea mandatului rezultând din executarea lui din partea mandatarului.
Până la . O.U.G. nr.79/2008, a fost in vigoare O.U.G. nr.79/2001, care, la art.4 prevedea că se asigură conducerea agenților economici prevăzuți la art. 1 de către persoane fizice în baza unui contract de performanta, anexa la contractul individual de munca, încheiat în condițiile prezentei ordonanțe de urgenta, iar contractual de performanta este acordul de voința încheiat intre agentul economic, printr-un reprezentant al acestuia, desemnat de adunarea generala a acționarilor, in cazul societăților comerciale, sau, după caz, de consiliul de administrație, in cazul regiilor autonome, si conducătorul agentului economic, care are ca obiect îndeplinirea obiectivelor si criteriilor de performanță, aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli, in schimbul drepturilor salariale stabilite prin contractul individual de muncă.
Pârâtul Z. A. nu a încheiat contract de performanță, și chiar în situația în care se încheia acest contract nu rezultă din prevederile de mai sus coroborate cu prevederile art.1371 alin.3 din Legea nr.31/1990 că raporturile dintre directorul general si societate erau raporturi de muncă.
Așadar, nu se poate susține că raporturile dintre părți au fost raporturi de muncă în condițiile în care contractul de muncă era suspendat, în temeiul prevederilor art.1371 alin.3 din Legea nr.31/1990.
În consecință, neexistând raporturi de muncă între părți, ci raporturi izvorâte dintr-un contract de mandat, competența de soluționare în primă instanță a unei astfel de pricini, având în vedere și valoarea obiectului acțiunii, revine judecătoriei, în temeiul prevederilor art.94 pct.1 lit.j din Noul Cod de procedură civilă, care stabilește că judecătoriile judecă în primă instanță litigiile evaluabile in bani cu o valoare de până la 200.000 lei, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
În ceea ce privește competența teritorială, în conformitate cu prevederile art.107 Cod de procedură civilă, cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul pârâtul, iar în speță pârâții își au domiciliul în raza Judecătoriei Târgu-J..
Prin urmare, a reținut că Judecătoria Târgu-J. este competentă să soluționeze cauza de față.
În consecință, reținând si aplicarea prevederilor art.129 alin.2 pct.2, art.130 alin.2 si art. 132 din Noul Cod de procedură civilă, s-a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului Gorj, invocata din oficiu, și a s-a declinat competența de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Târgu-J..
În temeiul dispozițiilor art.133 pct.2 și art. 134 din Noul Cod de procedură civilă, se s-a constata ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat din oficiu judecarea cauzei si s-a înaintat dosarul Curții de Apel C., în vederea soluționării conflictului de competență. Deliberând asupra conflictului negativ de competență potrivit art. 135 Cod pr. civ., Curtea constată că Judecătoriei TG J. îi revine competența materială de soluționare a cauzei, în primă instanță, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în pretenții, întemeiată pe instituția îmbogățirii fără justă cauză, solicitând obligarea pârâților la restituirea unor sume de bani, despre care s-a susținut că au fost plătite și încasate fără temei legal, aspect constatat de Curtea de Conturi prin raportul de control nr. 4722/30.09.2013.
Sumele solicitate a fi restituite au fost plătite pârâților cu titlu de primă de vacanță aferentă anilor 2010 și 2011, tichete de masă și tichete cadou,acordate în perioada iulie 2009-august 2011, interval de timp în care pârâții au deținut funcția de director general al societății, în baza unor contracte. de mandat.
Drepturile bănești mai sus menționate au fost menționate în contractul de mandat, prin trimitere la dispozițiile contractului individual de muncă și ale contractului colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit OUG nr. 79/2008, directorii generali asigură conducerea operatorilor economici prevăzuți la art. 1 în baza unui contract de mandat, iar potrivit art. 1371 și 152 din Legea 31/1990 modificată prin OUG nr. 82/2007, pe durata îndeplinirii mandatului, în cazul în care directorii generali au fost desemnați dintre salariații societăți, contractul individual de muncă este suspendat.
Drepturile bănești pretins a fi fost încasate necuvenit de către cei doi pârâți, în perioadele în care au deținut funcția de director general, au avut ca izvor contractul de mandat, în virtutea și în limitele căruia s-au derulat raporturile juridice dintre ei și reclamantă.
Prin urmare, în perioada în care pârâții au exercitat funcția de director general, între aceștia și societatea reclamantă nu au existat raporturi derivate din contractul de muncă, care a fost suspendat, ci raporturi decurgând din contractul de mandat, astfel că, în primă instanță competența de soluționare a unei astfel de pricini, având în vedere și valoarea obiectului acțiunii, revine Judecătoriei, în temeiul prevederilor art.94 pct.1 lit.j din Noul Cod de procedură civilă, care stabilește că judecătoriile judecă în primă instanță litigiile evaluabile in bani cu o valoare de până la 200.000 lei, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii privind pe reclamanta . și pârâții I. M. P., Z. A., B. Speranța, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Tg.J..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2014
Președinte, O. C. G. | ||
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.C.M./ 6 ex./18.12.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 129/2014.... → |
|---|
