Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 517/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 517/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 6770/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 517
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE -M. C.-Președinte Instanță
-L. B.- Președinte Secție
-O. C. G.- Judecător
Grefier D. M.
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant S. S. UNIVERSITARĂ PT P. G., împotriva sentinței civile nr. 6644/23.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata U. D. C. și M. E., CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic Moină M. pentru intimata U. D. C., lipsind recurentul reclamant S. S. UNIVERSITARĂ PT P. G. și intimatul M. E., CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Consilier juridic Moină M. pentru intimata U. D. C. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul D. ca temeinică și legală. Învederează instanței că majorarea salarială a reprezentat un stimulent financiar ocazional, iar creșterile salariale diferențiate au avut un caracter temporar, întrucât s-au acordat numai din venituri proprii ale instituției, iar aceste venituri au fost incerte, nesigure ca și posibilitate de a fi realizate permanent de către angajator; depune o listă a dosarelor soluționate de Curtea de Apel C..
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul D., prin sentința civilă nr.6644 de la 23.10.2013, a respins acțiunea formulată de reclamantul S. S. Universitara cu sediul în C., la sediul avocat Acrivopol B. .. 121 D. pentru P. G. în contradictoriu cu pârâții U. D. C., cu sediul în C., . nr. 13, județul D., M. Educației Naționale, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul M. Educației are calitatea de ordonator principal de credite, cu atribuții în dimensionarea cheltuielilor de personal din învățământul universitar de stat și chiar dacă instituțiile de învățământ superior stabilesc bugetele de venituri și cheltuieli, acestea sunt supuse aprobării Ministerului Educației.
În speță, reclamantul a solicitat acordarea unor sume de bani, care potrivit art. 2 alin 4 din Cap II Anexa 5 la Legea nr. 63/2011, se stabilesc din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior, venituri asupra cărora acest pârât nu are putere de decizie, motiv pentru care instanța a constatat că nu se justifică legitimitatea procesuală pasivă a sa și în consecință, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul este încadrat la U. din C. ca personal didactic auxiliar.
Reclamantului i s-a acordat o creștere salarială de 30% din salariul de bază, încheindu-se un act adițional la contractul individual de muncă în acest sens.
Prin Decizia nr. 1018 A/2012, contestată în prezenta cauză, pârâta U. din C. a hotărât la pct. 5 ca "începând cu data de 04.04.2012 se sistează acordarea creșterii diferențiate conform Legii nr. 63/2011 pentru personalul didactic auxiliar, altul decât cel încadrat la facultăți ".
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin 4 din Cap II Anexa 5 la Legea nr. 63/2011 " Pe lângă drepturile salariale acordate potrivit alin. (2) și (3), din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior și preuniversitar se pot stabili salarii diferențiate reprezentând o creștere de până la 30% a salariilor de încadrare din anexele nr. 3 a sau 3 b la lege, fără ca aceste sume să constituie bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale."
Reclamantul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 41 și 42 Codul Muncii în sensul că a avut loc o modificare unilaterală a contractului individual de muncă.
Potrivit art. 41 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat doar cu acordul părților și numai in mod excepțional poate fi modificat unilateral în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de legislația muncii.
Pentru a fi legală o asemenea măsură trebuie verificat dacă în speță sun incidente dispozițiile art. 42-48 Codul Muncii, care reglementează expres și limitativ, ca excepție de la regula privind modificarea contractului individual de muncă, cazurile și condițiile în care poate interveni modificarea unilaterală a acestui contract.
Astfel, potrivit art. 48 din Codul muncii, angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii fără consimțământul salariatului și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul muncii .
Pentru a stabili dacă s-au încălcat aceste dispoziții legale, trebuie stabilit caracterul acestei sume de bani, respectiv dacă reprezintă un drept salariat cu caracter permanent, cum susține reclamantul sau un stimulent financiar ocazional, cum susține pârâta .
D. interpretarea dispozițiilor art. 2 alin 4 din Cap II privind Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar Anexa 5 la Legea nr. 63/2011 rezultă că majorarea salarială acordată reclamantului nu reprezintă un drept salarial cu caracter permanent, o componentă a salariului în sensul art. 160 Codul Muncii, întrucât legiuitorul a prevăzut în mod expres că aceste sume nu constituie "bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale".
Or, potrivit art. 160 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În ceea ce privește discriminarea invocată de reclamant, s-a constatat că aceasta nu a avut loc, întrucât s-a constatat că pe de o parte această sistare a salariului diferențiat a avut loc doar pentru personalul didactic auxiliar aferent rectoratului Universității, deoarece, pentru cel al facultăților, în condițiile existenței autonomiei universitare reglementate de art. 118 lit. a din Legea nr. 1/2011 și al categoriei de venituri din care se acordă conform legii, respectiv „din venituri proprii”, dispune doar conducerea acestor instituții de învățământ superior, iar pe de altă parte că această majorare a fost acordată de rector întregii categorii de salariați din care face parte și reclamantul.
Față de cele expuse mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului privind anularea deciziei contestate și pe cale de consecință și a capetelor accesorii privind acordarea diferențelor dintre sumele de bani cuvenite și cele încasate, actualizate, precum și privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în evidenta REVISAL, cu privire la salariul astfel cuvenit și calculat.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul S. S. Universitară C. pentru P. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul arată că instanța în mod greșit a considerat că majorarea salarială nu este un stimulent financiar, ci o componentă a salariului, în sensul art.160 Codul muncii, chiar formularea din art.4 a legii indicând acest lucru.
În dezvoltarea acestui motiv, recurenta arată că din punct de vedere al duratei, această majorare se perpetuează fără pauză în acordare, iar din punct de vedere al condițiilor de acordare, decizia nr.1018A/2012 nu condiționează aplicarea majorării de niciun factor economic sau de altă natură, ci doar de existența unui fond de venituri proprii al unității care a existat.
Recurentul mai arată că aceste sume nu constituie un stimulent, pentru faptul că ele nu constituiau o bază la calculul altor drepturi salariale.
Recurentul critică de asemenea sentința instanței de fond, arătând că măsura dispusă de angajator reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, având în vedere dispoziția art.41, art.17 alin. 4 din Codul muncii și caracterul permanent al acestui drept, astfel că această măsură este lovită de nulitate absolută.
Recurentul mai arată că analiza actelor contabile depuse de pârâtă a fost interpretată greșit de instanță ca o recunoaștere a situației economice deficitară a pârâtei, iar pe de altă parte instanța a apreciat greșit probele administrate în cauză cu privire la discriminare.
Intimata a formulat întâmpinare,la data de 28.01.2014, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
D. examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta este angajata Universității din C. ca personal didactic auxiliar, și în baza unui act adițional la contractul de muncă i s-a acordat o creștere salarială de 30 % din salariul de bază, iar prin decizia nr.1018/A/2012 pârâta a sistat acordarea acestor diferențe începând cu data de 4 aprilie 2012, în baza Legii 63/2011.
Susținerea recurentei din motivele de recurs nu este întemeiată, deoarece această creștere salarială de 30% nu este o componentă a salariului, în sensul art.160 din Codul muncii, ea reprezentând un stimulent financiar ocazional cu caracter temporar,care se acordă numai din venituri proprii a căror realizare este incertă iar potrivit art.2 alin. 4 din Cap,.II la Anexa 5 din Legea nr.63/2011, fără ca acestea să constituie bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale, art.160 din Codul muncii prevăzând în mod expres că salariul cuprinde salariul de bază, sporurile și alte adaosuri, aceasta fiind interpretarea corectă și nu cea a recurentului care invocă neîntemeiat formularea din art.4 lit.a din legea salarizării.
Potrivit art.2 alin. 4 din Legea nr.63/2011 se pot stabili pe lângă drepturile salariale la care angajatorul este obligat să le acorde și creșteri diferențiate însă acestea nu fac parte din salariul de bază, nefiind expres stipulate în componența salariului de bază așa cum sunt celelalte venituri salariale stabilite în anexa 5 la legea nr.63/2011 art.2 alin. 1,2 și 3.
Împrejurarea că în decizie nu s-a prevăzut limitarea în timp a acordării procentului de 30% nu are relevanță din punct de vedere juridic atâta timp cât acestea s-au acordat potrivit Legii nr.63/2011 care stipulează condiționarea lor de situația economico-financiară a angajatorului, cum de altfel nu are relevanță nici analiza actelor contabile depuse de pârâtă.
Având caracterul de stimulent financiar care se acordă pe lângă salariul de bază și nefăcând parte din salariu de bază, acesta nu se negociază în temeiul art.41 Codul muncii și deci în acest caz nu este vorba de o modificare unilaterală a Contractului individual de muncă nefiind încălcate aceste dispoziții legale imperative.
Pe de altă parte, în cauză, în mod corect instanța de fond a decis că nu este vorba de o discriminare promovată de pârâtă între cadrele didactice și personalul didactic auxiliar, atâta timp cât pârâta a aplicat dispozițiile legale în vigoare privind salarizarea, care este diferită pentru cele două categorii de personal, iar pe de altă part, reducerea veniturilor s-a făcut în mod legal, fără a se discrimina cele două categorii.
Având în vedere aceste considerente instanța constată că motivele invocate de recurent sunt neîntemeiate, aceasta dând o interpretare subiectivă dispozițiilor legale aplicabile în materie și invocate în recurs, astfel că recursul este nefondat urmând a fi respins, potrivit art. 312 pct.1 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant S. S. UNIVERSITARĂ PT P. G., împotriva sentinței civile nr. 6644/23.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata U. D. C. și M. E., CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2014.
Președinte, M. C. | Judecător, L. B. | Judecător, O. C. G. |
Grefier, D. M. |
17.03.2014
Red.jud.O.C.G.
2 ex/AS
j.f.D.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
