Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3245/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3245/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 16120/63/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3245
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. N. A.
Judecător C. R.
Grefier M. V. A.
*************************
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâtul I. DE M. LEGALĂ C., cu sediul în C., V. A., nr. 20, Județul D., împotriva încheierii din 13 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. G. A., cu domiciliul în C., Calea Unirii, nr. 104, ., ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat A. M. pentru apelantul pârât I. DE M. LEGALĂ C. și intimatul reclamant G. G. A., asistat de avocat C. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
Instanța, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea căii de atac raportată la art. 74 pct. 4 din Cod de procedură civilă.
Avocat A. M. pentru apelantul pârât I. DE M. LEGALĂ C., apreciază că este admisibilă, având în vedere prevederile art. 74 pct. 2 Cod procedură civilă.
Avocat C. B. intimatul reclamant G. G. A., apreciază că încheierea poate fi atacată odată cu fondul.
Instanța a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat A. M. pentru apelantul pârât I. DE M. LEGALĂ C., a susținut motivele de apel formulate în scris în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea încheierii din 13 mai 2014 în sensul admiterii cererii de chemare în garanție.
Avocat C. B. intimatul reclamant G. G. A., a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin Încheierea din data de 13 mai 2014 pronunțată în dosarul nr._ 13 de către Tribunalul D. s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății și s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 10.06.2014, pentru depunerea înscrisurilor solicitate de instanță.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâtul I. DE M. LEGALĂ C. solicitând admiterea apelului, întrucât în îndeplinirea funcțiilor și obiectivelor sale Ministerul Sănătății are o . atribuții, printre care și aceea de a asigura supravegherea și controlul aplicării legislației de către instituțiile care au responsabilități în acest domeniu, organizând și coroborând activitatea de medicină legală.
Se arată că deși raporturile de muncă ale reclamantului s-au stabilit numai în raport cu IML C., Ministerul Sănătății trebuie să răspundă pentru o eventuală aplicare greșită a prevederilor legale în ce privește drepturile salariale ale personalului contractual.
Se critică faptul că instanța de fond a ignorat faptul că în interpretarea dispozițiilor art.72 C.pr.civilă, instituția chemării în garanție de întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și poate fi formulată în cazul drepturilor garantate legal ori convențional care reies din lege sau din contractul încheiat între părți, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoanei cu o cerere în despăgubire.
S-au invocat dispoz. art. 5,6 și 32 din Ord. 1/2000.
Prin întâmpinare intimatul G. G. A. susține că sunt aplicabile prevederile art. 253 alin. 1 C.Muncii care stabilesc răspunderea patrimonială a angajatului față de salariatul păgubit și nu a ordonatorului principal de credite.
În continuare arată că Ministerului Sănătății a solicitat expres respingerea cererii de chemare în garanție invocând preved. art. 222 C.civil.
Invocă art.72 (1) NCPC în acest sens, în cauză IML C. nu poate pretinde despăgubiri din partea Ministerului Sănătății, întrucât chematul în garanție nu a emis după . Lg. 284/2010 ordine potrivnice prev. art.3 alin. 6 din CAP.II al Anexei III-temei de drept al pretențiilor formulate.
Prin răspunsul la întâmpinare intimatul I. DE M. LEGALĂ C. a arătat că Ministerul Sănătății are calitate procesuală pasivă invocând în acest sens dispoz. OG 22/2002.
Cererea de chemare în garanție s-a făcut în considerarea atribuțiilor pe care
Ministerul Sănătății le are conferite de HG 144/2010 privind organizarea și funcționarea acestuia, precum și a art.5 și 6 din Ord.1/2000 și prin prisma art. 32.
Apelul este fondat.
În cauză intimatul nu a invocat în mod expres vreo excepție privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și oricum toate susținerile și apărările părților de fapt converg modului de soluționare a cererii de chemare în garanție și implicit a calități de chemat în garanție a Ministerului Sănătății.
Curtea va analiza cauza în limitele investirii.
Deosebit de reglementarea anterioară, care impunea faza admisibilității în principiu numai în privința celor două forme ale intervenției voluntare, noul Cod de procedură civilă extinde această etapă prealabilă obligatorie și în privința formelor de intervenție forțată reprezentate de chemarea în judecată a altei persoane, chemarea în garanție și arătarea titularului dreptului.
Art. 74 alin. (2) NCPC face trimitere, pentru ipoteza cererii de chemare în garanție, la dispozițiile art. 64 vizând admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție voluntară.
Reglementările aferente cererilor de intervenție voluntară privitor la încheierea de admitere în principiu, la ordinea soluționării aspectelor vizând tardivitatea, inadmisibilitatea, timbrarea sau nulitatea în raport de admisibilitatea în principiu, la regimul aplicabil în privința căilor de atac susceptibile de a fi exercitate împotriva încheierii și la suspendarea de drept a judecării cererii principale în ipoteza promovării unei căi de atac împotriva încheierii de respingere a cererii sunt valabile în mod corespunzător și în privința cererii de intervenție forțată ce face obiectul prezentei analize.
Cererea de chemare în garanție este inadmisibilă dacă este formulată în cadrul litigiilor care nu presupun o prejudecare a fondului cererii principale, condiție esențială pentru soluționarea cererii de chemare în garanție. Spre exemplu, cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în materia ordonanței președințiale.
Într-o astfel de situație ,se reține că în cauză cererea de chemare în garanție nu este inadmisibilă și nici instanța de fond nu s-a pronunțat în sensul respingerii ca inadmisibilă a acesteia.
Prin urmare, nefiind respinsă pe acest considerent -art.64 pct. 4 NCPC se referă la respingerea ca inadmisibilă a cererii ceea ce nu este cazul in speta- și nefiind incidente condițiile mai sus expuse în privinta inadmisibilității unei astfel de cereri, instanța de fond trebuia să analizeze admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție.
Instanța de fond respinge cererea fără a face de fapt o analiză a raporturilor – care erau de esența unei astfel de cereri de chemare în garanție – dintre angajator, cel care cheamă în garanție și Ministerul Sănătății - cel chemat în garanție, ci face doar o analiză sumară doar a raporturilor dintre terțul angajat, persoana fizică și chematul în garanție Ministerul Sănătății.
Prin urmare, instanța de fond nu a făcut o analiză prin prisma raporturilor juridice angajator -Ministerul Sănătății – angajat- persoană fizică.
La momentul pronunțării asupra admisibilității în principiu a cererii de chemare în garanție, instanța trebuie să aibă în vedere împrejurarea ca între cererea de chemare în judecată inițială și cererea de chemare în garanție să existe o legătură de subordonare și de dependență, soluția dată cererii principale putând să determine și soluția ce se va pronunța asupra cererii de chemare în garanție. Prin urmare, instanța verifica, făcând o analiză ipotetică, dacă, în ipoteza în care partea care a formulat cererea de chemare în garanție va cădea în pretenții [va pierde dreptul solicitat prin cererea principală sau prin cererea de intervenție voluntară principală (dacă este reclamant sau intervenient principal) ori se va stabili în sarcina sa o obligație prin hotărârea judecătorească (dacă este pârât)], aceasta este în drept să obțină despăgubiri de la chematul în garanție, ca o consecință directă a căderii sale în pretenții.
Prin urmare, față de cele expuse, Curtea se va pronunța asupra admisibilității în principiu asupra cererii de chemare în garanție ,nefăcând o analiză pe fond ,adica nu asupra însăși a fondului acestei cereri, fond care va fi soluționat funcție de soluția dată cererii principale de către Tribunalul D. ca instanță de fond.
Ca regulă, soluționarea cererii de chemare în garanție se face odată cu cererea principală.
Soluționarea cererii principale determină modul de rezolvare a cererii de chemare în garanție .
Nefăcând o analiză a raporturilor dintre angajator titularul cererii de chemare în garanție și chematul în garanție respingand cererea pentru lipsa raporturilor contractuale directe dintre angajat și Ministerul Sănătății neținând seama de dispoz. Lg. 284/2010, Ministerul Sănătății fiind ordonator principal de credite, instanța de fond nu a pronunțat o soluție prin prisma analizării, interpretării și aplicării dispoz. art. 72 și urm. NCPC care țin și de admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție.
Trebuiiau avute în vedere în cauză și dispoz. art. 4 din HG 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății care prevăd că gestionarea sistemului de salarizare a personalului contractual se asigură de ordonatorul principal de credite (Ministerul Sănătății) și se realizează cu încadrarea în numărul de posturi aprobate în limita fondurilor bugetare alocate de acest minister.
Conform art.32 din Ord.1/2000 –„Finanțarea activității Institutului Național de medicină legală „M. Minovici” București, a institutelor de medicină legală a centrelor medicale universitare, a serviciilor de medicină legală județene și a cabinetelor de medicină legală se asigură din subvenții acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, reținând și calitatea sa de ordonator principal de credite, trebuie să fie obligat să plătească direct reclamantului drepturile salariale solicitate, în situația în care va fi admisă acțiunea reclamantului.
Față de cele expuse în precedent, în baza art.480 al.2 cod procedură civilă, instanța va admite apelul, va schimba încheierea din 13 mai 2014 pronunțată în dosarul nr._ 13 de către Tribunalul D. în sensul că va admite în principiu cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul I. DE M. LEGALĂ C., cu sediul în C., V. A., nr. 20, Județul D., împotriva încheierii din 13 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. G. A., cu domiciliul în C., Calea Unirii, nr. 104, ., .
Schimbă încheierea din 13 mai 2014 pronunțată în dosarul nr._ 13 de către Tribunalul D. în sensul că admite în principiu cererea de chemare în garanție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud. M.L.N. A.
Tehn.I.C./Ex.3/10.10.2014
Jud. Înch. M.F.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1901/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
