Acţiune în constatare. Decizia nr. 1901/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1901/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 12220/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1901/2014
Ședința publică de la 15 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta DIRECTIA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR D. – C., Fîntîna Popova, nr.30,jud. D., împotriva sentinței civile nr.201/21.01.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. I. M. – C., ., nr.25, ., ., având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședință au răspuns apelanta DIRECTIA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR D., reprezentată de consilier juridic Chircan G., cu delegație la dosar și intimata reclamantă R. I. M., reprezentată de avocat C. F. cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: apelul a fost declarat și motivat în termen legal, după care,
Avocat C. F. pentru intimatul reclamant a depus la dosarul cauzei practică judiciară însoțită de contractul individual nr.117/17.09.2007.
Consilier juridic Chircan G. pentru apelantă, a învederat instanței că are cunoștință de practica judiciară și contractul individual nr.117/17.09.2007, depuse la dosarul cauzei din partea intimatei, și nu a solicitat acordarea unui nou termen de judecată.
Nemaifiind cereri e formulat și excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra apelului de față.
Consilier juridic Chircan G. pentru apelantă, a pus concluzii de admiterea apelului, schimbarea sentinței iar pe fond respingerea acțiunii.
Avocat C. F. pentru intimatul reclamant R. I. M., a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul D., cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr. 201 de la 21.01.2014 a admis acțiunea formulată de reclamanta R. I. M. cu domiciliul în C., . nr. 25, .. 1, . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D. cu sediul în C., .. 30, județul D., a constatat încheiat pe durată nedeterminată contractul începând cu 4.01.2010și a obligat pe pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că din copia carnetului de muncă coroborat cu contractul individual de muncă nr. 79/05.05.2007 și actele adiționale din 03.01.2008, 31.12.2008, nr 3/2010, 4/2011, 5/2012, 6/2013 a rezultat că reclamanta a fost angajata pârâtei începând 05.05.2007 și până la 31.12.2013, după cum a rezultat din ultimul act adițional nr. 6 (filele 12 – 21).
Art. 82 alin. (4) din Codul muncii prevede că intre aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durata determinata, iar conform alin. (5) din același articol, contractele individuale de muncă pe durata determinata încheiate in termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare. Regula instituită de Codul muncii este prevăzută de art. 12 care prevede la alin. 1 că, contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată și numai prin excepție, potrivit art. 2, se pot încheia și contracte pe durată determinată, dar în condițiile expres prevăzute de lege .
Prin adoptarea Legii nr. 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, regimul juridic aplicabil contractului individual de muncă a suferit unele modificări și completări determinate, în principal, de necesitatea izvorâtă în practică de a flexibiliza desfășurarea relațiilor de muncă, Curtea Constituțională statuând cu majoritate de voturi, prin decizia nr. 383/2011, că această lege este constituțională.
Astfel, art. 83 din Codul muncii a fost modificat în sensul extinderii situațiilor în care încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată este admisă, cu scopul de a răspunde exigențelor din practică, legiuitorul rămânând însă în sfera enumerării limitative a cazurilor în care este permisă încheierea acestui tip de contracte.
Ipoteza solicitată a fi avută în vedere de pârâtă se subsumează celei prevăzută la art. 83 litera h C.M, în vigoare în ianuarie 2010, potrivit cărora este permisă încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată, în cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.
Instanța a constatat că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele în vigoare la data la care a expirat cel de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, respectiv la data de 31.12.2009, iar nu cele în vigoare la data introducerii acțiunii, urmare a aplicării principiului „ tempus regit actum”, având în vedere faptul că abia la data de 01.05.2011 au fost abrogate dispozițiile cuprinse în anteriorul art. 84 din Codul muncii prin adoptarea Legii 40/2011.
În prezent, la încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, succesiv - prevăzut de fostul art. 80 alin. 4 din Codul muncii - angajatorul nu mai este obligat să încheie un contract pe durată nedeterminată.
Instanța a înlăturat apărările pârâtei în sensul că specificul activității sanitar veterinare astfel cum rezultă din dispozițiile art. 19 alin 3 O.G. 42/2004 impune încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată, întrucât aceste dispoziții legale prevăd încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată, însă „în condițiile legii”,ceea ce duce la concluzia că aceste dispoziții legale se completează cu dispozițiile Codul muncii, în vigoare la momentul încheierii celui de-al patrulea contract individual de muncă cu durată determinată, respectiv dispozițiile art. 84 C.M., precum și dispozițiile art. 12 alin.2 C.M –în vigoare și astăzi, care prevăd încheierea a maximum trei contracte de muncă pe durată determinată.
Prin urmare, în raport cu legea aplicabilă la data de 01.01.2010- data încheierii următorului contract de muncă, după expirarea celui de-al treilea contract de muncă cu durata cuprinsă între 01.01._09– angajatorul era obligat să încheie cu reclamantul un contract de muncă pe durată nedeterminată, iar nu unul de același tip, pe durată determinată, confirmare a specificului activității desfășurate de reclamant .
Specificul activității reclamantului trebuie analizat și prin prisma Ordinului 64/2007 și ulterior a Ordinului 112/2011 emise de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în implementarea prevederilor Regulamentului European și al Consiliului nr. 882/2004/CE privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și cea privind alimentele și cu regulile de sănătate și de protecție a animalelor, care au creat structuri și au determinat efectuarea unor activități cu caracter permanent, făcând inoperantă excepția prevăzută la art. 81 litera e C.M. - atât în vechea cât și în actuala reglementare - pentru activitatea desfășurată de reclamant, astfel cum este definită de obiectul activității sale - asigurarea activității de asistență, inspecție și control sanitar veterinar de stat .
Față de cele expuse mai sus, instanța a admis acțiunea, a constatat încheiat pe durată nedeterminată contractul de muncă din data de 04.01.2010.
În baza art. 451-453 NCPC, a obligat pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând onorariu de avocat
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului declarat, învederează instanței că solicitarea de constatare nu are suport legal, deoarece contractul individual de muncă este un contract încheiat în temeiul art.81 lit.e) din Codul muncii „în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale” și drept urmare ținând cont de prevederile art.84, alin(2), lit.c): „Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile:
c) în cazul în care încheierea unui nou contract individual de muncă pe durată determinată se impune datorită unor motive obiective prevăzute expres de legi speciale”.
Așa cum a precizat prin întâmpinarea formulată la dosarul cauzei, contractul individual de muncă nu poate fi încheiat nedeterminat întrucât acesta are ca bază Ordinul nr.64/2007 emis de președintele ANSVSA București și o asemenea măsură trebuie reglementată de ordonatorul principal, respectiv emitentul actului legislativ.
Instanța de fond nu a apreciat niciun text legal invocat de pârâtă, prin care informa că nu poate să se încheie nedeterminat CIM .
Cererea intimatului-reclamant așa cum a fost formulată în fața instanței de fond, fiind găsită întemeiată, a fost admisă prin sentința nr.201/21.01.2014, obligând pârâta la încheierea CIM nr.79/05.05.2007 ca nedeterminat cât și la plata cheltuielilor de judecată intervenite, apelanta pârâtă susținând că în mod greșit instanța de fond a admis cererea, astfel încât subscrisa Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D. a fost nevoită să formuleze prezentul apel, solicitând casarea sentinței ca fiind neîntemeiată și nelegală.
În concluzie, a solicitat reanalizarea probelor depuse și a motivelor invocate la dosarul cauzei, admiterea apelului declarat, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza, respingerea acțiunii formulată în fond.
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466, alin(l) Noul Cod de procedură civilă.
Intimata-reclamantă R. I. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale reglementând încheierea, executarea, prelungirea și încetarea contractului individual de muncă.
Astfel, potrivit 82 din Codul muncii:
„(1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
(2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condițiile prevăzute la art. 83, și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări.
(4) Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.
(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.”
Din interpretarea textului de lege menționat reiese că un contract individual de muncă pe durată determinată, constituind excepția de la regula prevăzută de art.12 alin.1 Codul muncii, prelungirea acestuia este posibilă numai în cazuri excepționale, limitativ prevăzute de lege, respectiv de art.83 din Codul muncii.
În speță, contractul individual de muncă nr.79/05.05.2007 încheiat pe durată determinată, a fost prelungit succesiv prin mai multe acte adiționale, fiind în derulare și în prezent.
Din înscrisurile depuse la dosar reiese însă că, în cazul reclamantului, prelungirea contractului individual de muncă pe durată determinată era posibilă, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art.83 Codul Muncii, mai precis la lit.h din acest articol – „ în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.”
Or, activitatea reclamantei în cadrul apelantei, aceea de efectuare a controlului oficial sanitar veterinar, este reglementată de un act normativ special, și anume de OG nr.42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.215/2007, care la art.19 alin.3 prevede că: „ Controlul oficial prevăzut la alin. (1) și (2), activitățile desfășurate în laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și alte activități desfășurate în condițiile art. 48 alin. (5) se asigură de personal de specialitate angajat în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat, în condițiile legii, cu direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza tarifelor stabilite conform art. 48.”
De asemenea, în conformitate cu 19 alin.4 din ordonanță, „ Contractele individuale de muncă prevăzute la alin. (3), încheiate pe perioada maximă prevăzută de legislația în vigoare, pot fi prelungite ulterior, cu acordul părților, atât timp cât există condițiile care au stat la baza încheierii acestora, în măsura asigurării resurselor financiare prevăzute în acest sens, până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii.”
În cauză, contractul individual de muncă pe durată determinată nr. 79/05.05.2007 încheiat de reclamantă cu Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D., după expirarea perioadei maxime prevăzute Codul muncii, a fost prelungit prin actele adiționale ulterioare, prin acordul ambelor părți, constatându-se că există condițiile care au stat la baza încheierii acestuia.
D. urmare, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată nr. 79/05.05.2007 a fost prelungit în condițiile legii, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art.83 alin.1 lit h din Codul muncii, prin raportare la art. 19 alin. 4 din OG nr.42/2004, astfel încât instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că acest contract a fost încheiat în afara situațiilor expres prevăzute de lege.
Referitor la apărarea intimatei-reclamante, în sensul că din încheierea succesivă a contractului individual de muncă și actelor adiționale la acestea reiese necesitatea unei activități permanente în cadrul instituției pârâte, Curtea apreciază că prevederile legale în materie și probele administrate în cauză nu conduc la această concluzie.
Dimpotrivă, din dispozițiile art.19 alin.3 și 4 din OG nr.42/2004 care reglementează condițiile de desfășurare a activității de control sanitar veterinar de stat, pe baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe durată determinată, din clauza înscrisă atât în contractul individual de muncă, precum și în fiecare dintre actele adiționale la contract încheiate de comun acord de părți conform căreia „durata contractului este determinată”, clauză cunoscută și însușită de către reclamantă fără nici un fel de obiecțiuni, reiese lipsa caracterului permanent al activității desfășurate de aceasta.
Pe de altă parte, chiar și în cazul în care s-ar reține caracterul permanent al acestei activități, consecința ar fi aceea a transformării postului ocupat de reclamantă pe durată determinată în post cu durată nedeterminată și ocuparea acestuia prin concurs, în condițiile legii, aceasta fiind modalitatea de angajare a personalului contractual pe durată nedeterminată în cadrul instituției pârâte pentru exercitarea activității de control sanitar veterinar, astfel cum reiese din dispozițiile art.19 alin.4 din OG nr.42/2004.
În concluzie, Curtea retine că acțiunea reclamantei în ceea ce privește contractul individual de muncă nr.116/17.09.2007 nu este întemeiată, întrucât nu se poate reține existența unui motiv de nelegalitate a clauzei privind durata muncii, contractul fiind încheiat pe durată determinată și prelungit în condițiile legii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este fondat, astfel încât îl va admite ca atare și, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, va schimba sentința atacată, în sensul că, pe fond, va respinge acțiunea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta DIRECTIA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR D., cu sediul în C., Fîntîna Popova, nr.30, județul D., împotriva sentinței civile nr.201/21.01.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. I. M., cu sediul în C., ., nr.25, ., ..
Schimbă sentința în sensul că, pe fond, respinge acțiunea.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2014
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | |
Grefier, N. D. |
28.05.2014
Red.jud.I.V.
5 ex/AS
j.f.C.P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
