Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1884/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1884/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 3795/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1884/2014
Ședința publică de la 15 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE- C. R.
Judecător- M. L. N. A.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI UNIVERSITAR O., cu sediul în Slatina, ..64B, în numele membrilor de sindicat V. L. O., N. C., N. M. și J. V., împotriva sentinței civile nr. 1927 din 25 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA G. NR.1 Caracal, județul O., C. L. AL M. CARACAL și P. M. CARACAL- INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, intimații pârâți C. L. al municipiului Caracal cât și P. municipiului Caracal, au formulat întâmpinări, ce au fost comunicate și apelantului reclamant, iar prin conținutul motivelor de apel, apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă,în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct.2 teza 2 NCPC, după care:
Curtea, luând act de solicitarea apelantului reclamant, de judecare a cauzei în lipsă, a apreciat cauza în stare de judecată și a trecut la soluționarea apelului:
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1927 din 25.11.2013,pronunțată de Tribunalul O., s-a admis admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al M. Caracal și Primarului M. Caracal - Instituția Primarului și s-a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., cu sediul localitatea Slatina, .. 64B, județul O., în numele membrilor de sindicat V. L. O., N. C., N. M., J. V., în contradictoriu cu pârâta Școala G. Nr. 1 Caracal, cu sediul în localitatea Caracal, .. 2, județul O., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
În temeiul art.248 NCPC, instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. și M. Caracal –Instituția Primarului, sens în care instanța a reținut următoarele:
Obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde în conținutul sau obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, in lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.
În ceea ce privește părțile care au atribuții privind acordarea acestor drepturi salariale instanța reține următoarele:
Potrivit HG 2192/2004, art. 3 - (1) Unitățile de învățământ au conturi la Trezoreria Statului și propria lor activitate financiar-contabilă.
(2) Directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite.
(3)Evidența contabilă a unităților de învățământ este asigurată de contabili/administratori financiari de patrimoniu încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau cu contract individual de muncă cu timp parțial, în funcție de mărimea și de complexitatea activității.
Art. 16 - Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Art.39 - (1)Proiectele de bugete elaborate de unitățile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale.
(2) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat prezintă autorității publice locale proiectul de buget și fundamentările corespunzătoare.
(3) Directorii unităților de învățământ preuniversitar de stat răspund de exactitatea datelor cuprinse în notele de fundamentare care au stat la baza întocmirii proiectului de buget al fiecărei unități de învățământ.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, instanța a constatat că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, C. L. si P., care au obligația de a îndeplini metodologia astfel cum este ea descrisa in normele metodologice mai sus arătate.
In raport de aceste prevederi legale, obligațiile ce revin fiecărui pârât sunt:
Unitatea școlară să calculeze salariile personalului angajat și prin intermediul directorului să întocmească bugetul unității de învățământ, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale.
P. să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare.
C. local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, comunicarea către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Având în vedere toate aceste considerente astfel cum au fost pe larg expuse instanța de fond a constatat că atât C. L. cât și P. au obligația sa vireze sumele necesare, în conformitate cu obligațiile legale distincte ce revin fiecăreia dintre parate astfel cum au fost mai sus descrise, însă raportat la obiectul dedus judecății și anume acela de a calcula drepturile cuvenite membrilor de sindicat nu justifică o astfel de calitate, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora și a respins acțiunea față de aceștia.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de Sindicat în prezenta cauză sunt încadrați în cadrul unității de învățământ pârâte ca informatician, bibliotecar și secretari.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a mai reținut că anterior intrării în vigoare a Legii 330/2009 acestea au beneficiat de spor de condiții grele și vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază ca urmare a faptului că lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, prin decizia nr.5/12.12.2008 ISJ O. și procesul verbal al Consiliului de Administrație al unității de învățământ pârâte din data de 19.01.2009.
Instanța a făcut o primă analiză a cererii privind - calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru începând cu data de 01.01.2010 și până la data pronunțării sentinței, sumei care urmează să fie actualizate cu indicele de inflație, față de care s-au constatat următoarele:
Anterior intrării în vigoare a Legii 330/2009 acordarea acestui spor a fost prevăzută prin HG 281/1993, act normativ care a fost abrogat prin legea 330/2009 art.23.
Începând cu 01.01.2010 salarizarea personalului bugetar pe parcursul anului 2010 s-a efectuat în temeiul legii cadru de salarizare - Legea nr. 330/2009, care a reprezentat regimul juridic în temeiul căruia s-au stabilit salariul de bază, însă și cadrul și condițiile, precum și sporurile care s-au acordat pe parcursul acestui an.
Potrivit art. 155 Codul muncii coroborat cu art.11 alin.2 din Legea nr. 330/2009, sistemul de salarizare cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile primite, stimulente și alte adaosuri.
Prin art.12 alin.3 din legea 330/2009 s-a reglementat faptul că în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.
Legea 330/2009 cuprinde în Capitolul IV- Modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii - și potrivit art. 30 (1) din acest act normativ începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, si, după caz indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de baza, se introduc în salariul de baza, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cat si pentru funcțiile de conducere. (2) Sporurile specifice pe categorii de personal si domenii de activitate sunt cele prevăzute in cap. III si in anexele la prezenta lege; (3) reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009.
Din dispozițiile art. 30 alin.5 din legea 330/2009 se deduce că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
- noul salariu de bază, va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adăugă sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege.
- sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza, soldei funcției de baza sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda . sa conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.
Potrivit art. 157 alin.2 Codul muncii în sectorul bugetar se stabilesc prin lege în cazul funcționarilor publici și al personalului contractual din cadrul autorităților și instituțiilor publice, în aceeași viziune art.2 din Legea nr. 330/2009 dispune că drepturile de natură salarială (pentru salariați și funcționari publici) se stabilesc numai prin lege.
Salarizarea personalului din învățământ a fost reglementată prin anexa II./1 la acest act normativ.
Din analiza dispozițiilor înscrise în Secțiunea a III-a a acestei anexe s-a reținut că legiuitorul a prevăzut categoria sporurilor de care ar fi putut beneficia personalul din învățământ dintre acestea prin art.17. In raport cu condițiile in care se desfășoară activitatea, pot fi acordate personalului salarizat, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: s-a stabilit că „In raport cu condițiile in care se desfășoară activitatea pot fi acordate personalului salarizat potrivit anexelor nr. II/1.1-II/14, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective; b) pentru condiții grele de munca, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective.
Locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concreta a sporurilor, precum si condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor si cu avizul comun al Ministerului Finanțelor Publice si al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale.
Din analiza acestor dispoziții legale s-a constatat că și după . Legii 330/2009 personalul din învățământ ar fi putut beneficia de sporurile mai sus menționate, însă numai în condițiile stabilite prin acest act normativ, neavând relevanță în privința acordării sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare, prevederea acestuia într-un act normativ abrogat și faptul că a fost stabilit de Comisia Paritară prin Hotărârea nr.1165/12.12.2008.
Cum reclamanții membrii de sindicat nu au făcut dovada că s-a urmat această procedură mai sus evocată respectiv aceea a stabilirii locurilor de muncă, categoriile de personal prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor si cu avizul comun al Ministerului Finanțelor Publice si al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale, instanța a constatat că aceștia nu sunt îndreptățiți la acordarea acestui spor pe anul 2010.
În ceea ce privește îndreptățirea membrilor de sindicat din prezenta acțiune la acordarea sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare pe anul 2011, și anul 2012, instanța a constatat că legiuitorul prin actele normative care au constituit regimul juridic salarizării pe acești ani respectiv legea 285/2010, legea cadru a salarizării care a intrat în vigoare la data de 01.01.2011, legea 63/2011 legea de încadrare si salarizare in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ Legea 283/2011 privind aprobarea OUG 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, a stabilit că personalul din învățământ ar putea să beneficieze de spor pentru condiții periculoase și vătămătoare însă în aceleași condiții ca și cele reglementate prin Legea 330/2009, care au fost preluate și în aceste acte normative.
Într-o atare situație s-a constatat că nici în anul 2011 și 2012 nu au fost îndeplinite formalitățile cerute de legiuitor pentru acordarea acestui spor respectiv (2) Locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concreta a sporului, precum si condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, in limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, având la baza buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate in acest sens.
Este adevărat că prin Legea 63/2011 s-a prevăzut în art.9 alin 3 (3) P. la aprobarea regulamentului prevăzut la alin. (2), sporurile pentru condiții de munca, aprobate in condițiile legii, se acorda numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri si numai in măsura in care activitatea se desfășoară in aceleași condiții, însă în speță așa cum rezultă din cele mai sus menționate membrii de sindicat reclamanți în prezenta cauză nu au beneficiat de acest spor nici în baza Legii 330/2009 și Legii 285 și 284/2010.
Pentru cele mai sus expuse s-a constatat că membrii de sindicat din prezenta acțiune nu sunt îndreptățiți la plata sporului de condiții periculoase și vătămătoare, pe anii 2010, 2011 și 2012, astfel cum au solicitat prin prezenta acțiune.
Cu privirea la acordarea acestui spor sub forma unor sume compensatorii cu caracter tranzitoriu Tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit art. 6 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Având în vedere cele mai sus expuse Tribunalul a constatat că sporul de condiții vătămătoare și periculoase nu se poate acorda sub formă de sumă compensatorie, având în vedere că legiuitorul l-a prevăzut ca spor distinct de salariul de bază, odată cu . Legii 330/2009, neacordarea acestuia până în prezent de la aceea dată fiind determinată de faptul că nu s-a urmat procedura stabilită de legiuitor prin legile de salarizare.
Pentru toate aceste considerente instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat apel reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O.,în numele membrilor de sindicat V. L. O., N. C., N. M. și J. V. criticându-o pentru nelegalitate și ntemeinicie.
Criticile aduse sentinței civile au vizat următoarele aspecte:
Judecătorul fondului a făcut o interpretare complet eronată și contradictorie a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 - pe de o parte, a reținut incidența în speță a dispozițiilor art.30 alin. (5) din lege, pentru ca ulterior să aprecieze că în absența Regulamentului, sporul nu se poate acorda.
Or, art. 30 alin. (5) din lege prevede: ”În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut,fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b)sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009."
Din interpretarea logică a textului rezultă fără putință de tăgadă faptul că personalului care a beneficiat de un spor (indiferent care ar fi acesta) la data de 31 decembrie 2009 nu i se poate diminua sub nicio formă salariul în anul 2010, astfel că sporul trebuie acordat într-un cuantum astfel încât să conducă la un salariu egal cu cel din decembrie 2009. în al doilea rând, la art.30 alin. (5) din lege se statuează din nou faptul că în luna ianuarie 2010 salariile nu pot fi diminuate fată de luna decembrie 2009. În același sens sunt și dispozițiile art. 5 alin. (1) din OUG nr.1/2010, mai sus citate. În același sens sunt și dispozițiile art.5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011.
Or, față de faptul că membrii de sindicat au beneficiat până la data de 31 decembrie 2009 de plata sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, este evident că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuiau să beneficieze de plăți compensatorii care să conducă la o valoare egală cu suma avută la data de 31 decembrie 2009. Condiția de la art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010 este în mod evident îndeplinită, astfel cum rezultă din adeverința emisă de intimata-pârâtă și depusă la dosarul cauzei - lucrează și după data de 01.01.2010 în aceleași condiții cu cele care au îndreptățit-o să beneficieze de „sporul de ecran".
Numai așa se pot respecta principiile instituite la art. 3 lit. c), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și art. 5 alin. (1) din OUG nr. 1/2010.
Trebuie observat însă și faptul că inițial membrilor de sindicat reprezentați le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sumele compensatorii aferente sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, care le-au fost acordate până la data de 31.12.2009, moment în care plățile s-au sistat în mod nejustificat. Cu alte cuvinte, intimata-pârâtă unitate de învățământ a recunoscut incidența și a făcut aplicarea prevederilor art. 3 lit. c.) și art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, pentru ca ulterior să le ignore.
Toate aspectele de la pct. 1 au fost însă ignorate de judecătorul fondului. Mai mult, dacă s-ar merge pe raționamentul acestuia, sumele compensatorii nici nu pot fi acordate, ceea ce înseamnă că sunt reglementări golite de conținut - art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010 - ceea ce nu se poate accepta, pentru că ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.
De fapt, față de considerentele enunțate în hotărârea atacată, apreciază apelantul că judecătorul fondului a ignorat practic dispozițiile art.1 alin. (5) din Constituție. Aceasta deoarece, în virtutea respectării principiului statului de drept și al principiului constituțional al supremației legii consacrat la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, pentru eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor drepturi pur formale, acordarea sumelor compensatorii cuvenite membrilor de sindicat, prin prisma dispozițiilor art. 3 lit. c), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, pentru ca dreptul salariaților din sectorul bugetar, reglementat de actele normative aplicabile să nu devină doar o obligație lipsită de conținut.
Un alt aspect ignorat de instanța de fond (cu privire la care nu există nicio referire în hotărârea recurată, deși viza exact prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009) este DECIZIA NR. 11/08.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație în recurs în interesul legii, în dosarul nr. 10/2012.
Deci, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, la data de 01.01.2010, reîncadrarea și salarizarea personalului trebuiau făcută conform coeficienților și salariului avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu Legea nr. 221/2008. În raport de prevederile art. 517 alin. (4) NCPC, Decizia RIL nr. 11/2012 este obligatorie.
Referitor la dispozițiile art. 17 din Anexa nr. II, care fac trimitere la necesitatea existenței unui Regulament, acestea trebuie interpretate în contextul întregii Legi nr. 330/2009 și al OUG nr. 1/2010 (dată în aplicarea Legii nr. 330/2009).
Din moment ce aceste două ultime acte garantează, la nivel de principiu, menținerea drepturilor (inclusiv a sporurilor) avute la data de 31.12.2009 - cu condiția ca persoana să lucreze în aceleași condiții - este evident că legiuitorul a avut în vedere două categorii de salariați: prima - salariați care au avut sporul înainte de data de 01.01.2010 și care trebuie să beneficieze de el, ca sumă compensatorie, după data de 01.01.2010, dacă lucrează în aceleași condiții; a doua - salariați care nu au avut sporul înainte de data de 01.01.2010, astfel că nu pot beneficia de acest drept, decât în măsura în care este prevăzut de Regulamentul prevăzut la art. 17 din anexa nr. II.
Raționamentul eronat referitor la anul 2010, a determinat vicierea hotărârii și referitor la anii următori - de observat că instanța nu s-a pronunțat și în ceea ce privește drepturile aferente anului 2013, ceea ce constituie încă un motiv de nelegalitate al hotărârii apelate.
Cu privire la legitimitatea acordării drepturilor solicitate, s-au arătat următoarele aspecte:
Art. 7 alin. (2) din Legea nr.284/2010 stipulează faptul că, în anul 2011, valoarea salariilor de bază utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului plătit din fonduri publice se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011. Aceasta este Legea nr. 285/2010, care, la art. 1 alin. (1) reglementează baza de calcul a salariilor pe anul 2011 ca fiind salariul de bază din luna octombrie 2010, căruia i se aplică o majorare de 15%. Ori, în cursul anului 2010, așa cum rezultă expres din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și O.G. nr. 1/2010 (detaliate anterior), salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celor din decembrie 2009, astfel că salariul de bază din luna octombrie 2010 nu poate fi sub nivelul celui din decembrie 2009.
În consecință, din interpretarea coroborată a textelor mai sus citate, rezultă fără putință de tăgadă faptul că salariul de bază pe anul 2011 nu poate fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform dispozițiilor Legii nr. 118/2010 și majorat cu 15 %, potrivit Legii nr. 285/2010.
De asemenea, art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010 instituie, ca principiu al salarizării personalului plătit din fonduri publice, echitatea și coerență, inclusiv prin remunerație egală pentru muncă de valoare egală.Or, membrii săi de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Este deci evident, în aplicarea principiului consacrat de Legea nr. 284/2010 că nu se pot crea asemenea diferențieri pentru muncă de valoare egală, astfel că, ținând cont și de celelalte prevederi legale și constituționale aplicabile, se impunea plata celor două sporuri, atât în anul 2010, cât și în anul 2011.
Însă, pe lângă drepturile plătite la data de 1 ianuarie 2011, cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus citate, membrii de sindicat au fost privați și de drepturi cuvenite în luna octombrie 2010, dar neplătite în acea lună, respectiv de sporul pentru condiții grele, nocive, penibile, care - pentru considerentele de mai sus - ar fi trebuit acordat, măcar ca sumă compensatorie, în anul 2010. Cu toate acestea, salariile personalului didactic auxiliar și nedidactic nu au fost calculate în anul 2010 la nivelul de la data de 31 decembrie 2009.
Faptul că în anul 2010, calculul salariilor s-a făcut incorect, cu ignorarea sentințelor judecătorești și a prevederilor legale speciale aplicabile în materie a determinat calcularea în mod greșit a salariilor acestuia și în anul 2011, din moment ce salariul de referință (cel din luna octombrie 2010) a fost mai mic. În consecință, față de prevederile art.1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, pentru identitate de rațiune, în considerarea principiilor enunțate anterior, este evident faptul că și ulterior datei de 1 ianuarie 2011, membrii de sindicat au fost privați de drepturile salariale cuvenite.
În ceea ce privește anul 2012, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care, la art. unic, pct. 2 II, prevede:
„Art. II. Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: 1. Art. 1 (1) în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011; (2) în anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Pentru argumentele prezentate la punctele anterioare și față de faptul că membrii de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții, este evident că trebuie să beneficieze și în anul 2012 de acordarea sumelor compensatorii aferente sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, în raport de prevederile citate din Legea nr. 283/2011.
În ceea ce privește anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845/13.12.2012), care face însă trimitere expresă la actul normativ citat la pct.VI:
În egală măsură, s-a încălcat practica C.E.D.O, care a statuat că noțiunea de «bunuri», în sensul art.1 din protocolul nr.1 la Convenție, cuprinde atât «bunuri actuale», cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin «o speranță legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului său (...). Sentințele respective sunt definitive și irevocabile.
În condițiile în care membrii de sindicat sunt beneficiari ai unor prevederi legale, constituționale și contractuale, ei pot pretinde cel puțin o speranță legitimăcu privire la realizarea drepturilor lor referitoare la salarizarea în anii 2010 și 2011.
Un ultim aspect de nelegalitate al hotărârii apelate îl constituie admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. și a Primarului. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat nu doar calculul unor drepturi - cum reține judecătorul fondului - ci și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate. În aceste condiții, având în vedere și prevederile legale invocate, precum și faptul că salarizarea este o componentă esențială a finanțării, apreciază că și consiliul local are calitate procesuală pasivă și trebuie să răspundă pentru punerea în executare a sentinței va pronunțate în cauză.
În ceea ce privește P., acesta a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite asupra bugetului consiliului local (calitate negată, în mod neîntemeiat de pârâți), astfel încât, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și prevederile legale menționate, s-a apreciat că sentința pronunțată în cauză trebuie să îi fie opozabilă și să răspundă de asemenea pentru plata drepturilor membrilor noștri de sindicat.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței apelată și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, apelul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 266 și urm și art. 483 alin. (2) din Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și al art. 28, art. 214 și art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 1 alin. (5) și art. 20 alin. (1) din Constituția României, ale art. 3 lit. c) și art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale Legii nr. 283/2011, ale OUG nr. 84/2012, ale art. 104 din Legea nr. 1/2011, ale art. 36 și art. 63 din Legea nr. 215/2001.
Intimații pârâți C. L. AL M. SLATINA și P. M. SLATINA au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului formulat ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Referitor la criticile aduse modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. și Primarului se constată că acestea sunt nefondate.
Prin cererea formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la calculul și plata diferențelor salariale, iar potrivit dispozițiilor legale în materie cele două pârâte au atribuții de alocare a sumelor necesare nu și de plată a acestora.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată următoarele:
- plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, începând cu data de 01.03.2010 și până la data pronunțării sentinței, sumei care urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii s-a arătat că aceste sporuri au fost plătite până la data de 31.12.2009 în baza Legii 128/1997, HG.281/1993 art.8 lit.a, art.43 din CCM Unic la Nivel de R. Învățământ nr.596/15/12.11.2007și art.24 CCM Unic la nivel Național pe anii 2007-2010.
Potrivit art.30 al.5 și 6 din Legea 330/2009:
În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale enunțate rezultă că Legea 330/2009 reglementează 3 categorii de sporuri:sporuri care se includ în salariul de bază, sporuri rămase în afara salariului de bază, ambele prevăzute în anexele la lege și sporuri cu caracter permanent acordate în decembrie 2009, neincluse în salariile de bază și care nu se mai regăsesc în anexe.
Reclamanții sunt salariați ai unei unități de învățământ, fiind salarizați conform anexei II/1.4 Legea 330/2009-Reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate unităților administrației publice –salarii funcții didactice auxiliare în unitățile de învățământ.
Anexa II Art.3 reglementează posibilitatea acordării sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase ca spor neinclus în salariul de bază dar în anumite condiții.
Astfel în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate personalului salarizat potrivit anexelor nr. II/1.1 - II/14, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiții grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
b) personalul care lucrează, potrivit contractului individual de muncă, în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate beneficiază de un spor de până la 20% din salariul de bază.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. (1) lit. a) - c), precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Potrivit susținerilor părților, nu a fost parcursă procedura prevăzută de al.2 al art.3 din anexa II, în sensul că nu există un regulament aprobat în condițiile legii prin care să se stabilească locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, precum și condițiile de acordare a acestuia, fapt confirmat și prin motivele de recurs.
În consecință, se constată că nu au fost îndeplinite toate condițiile pentru acordarea sporului în baza legii 330/2009, ca spor neinclus în bază.
Referitor la criticile vizând neacordarea sporului în baza Legii 63/2011 Curtea constată:
Potrivit art.9 capitolul I și art.6 Capitolul II anexa 5 Legea 63/2011, în vigoare din 13.05.2011, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Un astfel de regulament prevăzut de al.2 al art. menționat nu a fost elaborat.
Potrivit alin.3 al textului de lege, invocat de către recurenți, până la aprobarea regulamentului prevăzut la al.2 sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.
În consecință, una dintre condițiile prevăzute de Legea 63/2011 pentru ca personalul care a mai beneficiat de aceste sporuri să primească în continuare sporurile menționate, este ca acestea să fi fost aprobate în condițiile legii, ceea ce în cauză nu a fost dovedit.
Potrivit art.6 din OUG 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora:
„ În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.”
În principiu, această sumă compensatorie vizează sporurile la care se referă art.30 al.6 Legea 330/2009, respectiv sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009, care nu se mai regăsesc în anexele Legii 330/2009 și care nu au fost incluse în salariile de bază.
Suma compensatorie cu caracter tranzitoriu fiind inclusă în salariul de bază trebuie să răspundă exigențelor impuse de art.10 din OUG 1 /2010 care prevede că: „ În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr.330/2009.”
Din cuprinsul acțiunii rezultă că sporurile solicitate au fost acordate salariaților până în decembrie 2009 în baza HG 281 art.8 lit.a și contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ și la nivel național.
În cazul sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, acesta era prevăzut anterior anului 2010 și intrării în vigoare a Legii 330/2009 la art.8 lit a HG 281 /1993 care prevedea:
„În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective”.
Potrivit alin.2 al articolului menționat „ locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor”.
Sub acest aspect, Curtea reține că un astfel de regulament, elaborat deci în baza HG 281/1993 nu a fost prezentat instanței. În consecință, nu era îndeplinită condiția de acordare a sporului potrivit HG 281/1993 art.8 lit.a al.2, astfel că acest spor nu putea fi luat în considerare la stabilirea salariului nici ca sumă compensatorie potrivit art.10 raportat la art 6 OUGn1/2010.
În ceea ce privește condițiile penibile de muncă, în susținerile reclamanților, acesta a fost acordat în baza art.43 din CCM UNIC la nivel de R. Învățământ și art.24 din CCM Unic la nivel Național 2007-2010.
O manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat se regăsește în art.10 din OUG 1/2010 prin care se dispune în mod expres că „ în conformitate cu art.30 din Legea cadru nr.330/2009 ,la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1.01.2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la
data încheierii lor”.
Coroborând dispozițiile legale menționate, Curtea notează că în cauză prevederile din Contractul Colectiv de Muncă pe care se întemeiază pretențiile reclamantei –recurente, nu au fost legal încheiate, întrucât acestea încalcă dispozițiile art.12 al.1 Legea 130/2006 și art.157 al.2nCodulnMuncii.
Astfel, potrivit art.12 alin. 1 din Legea 130/2006 „contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt prevăzute prin dispoziții legale”.
Așadar, aceste prevederi legale instituie în cadrul instituțiilor bugetare interdicția negocierii colective cu privire la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, neputând constitui obiectul unui contract colectiv de muncă. Or, potrivit susținerilor reclamanților, contractul a fost legal încheiat, deși prin acesta au fost negociate sporuri ale căror acordare și cuantum nu erau prevăzute prin dispozițiile legale.
Curtea, asemenea primei instanțe, nu împărtășește această interpretare, în raport de dispozițiile art.12 al.1 din Legea 130/2006 a căror corolar legal este art.157 Codul Muncii, care statuează că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor reprezentative.
Astfel, art.8 al.2 din Legea 130/2006 prevede:” clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege”.
Reținând că dispozițiile art.12 al.1 din Legea 130/2006 se coroborează cu art.157 al.2 Codul Muncii și art.8 din legea 130/2006, Curtea consideră că cele două sporuri nu puteau fi negociate printr-un contract colectiv de muncă, acestea putând fi stabilite exclusiv de legiuitor.
În consecință, având în vedere aceste considerente, se apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în sensul neacordării sporurilor solicitate după data de 1.01.2010, este legală.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI UNIVERSITAR O., cu sediul în Slatina, ..64B, în numele membrilor de sindicat V. L. O., N. C., N. M. și J. V., împotriva sentinței civile nr.1927 din 25 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O.-Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA G. NR.1 Caracal, județul O., C. L. AL M. CARACAL și P. M. CARACAL- INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 mai 2014.
Președinte, Judecător,
C. R. M. L. N.
A.
Grefier,
F. I.
Red.jud. C.R.
Teh.F.I./6ex./21.05.2014
Jud. fond A.C.Tițoiu
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 133/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
