Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3251/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3251/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 16551/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3251/2014
Ședința publică de la 12 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta D. N. cu domiciliul în C., Bulevardul D., nr.93, ., ., împotriva sentinței civile nr.1614/25.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA, cu sediul în mun. București, bvd. D. G., nr. 38, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. O. pentru intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA, lipsă fiind apelanta D. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal.
Consilier juridic P. O. pentru intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA, depune împuternicirea.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic P. O. pentru intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului D., pentru motivele din întâmpinare, nesolicitând cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1614/25.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul D. N. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTIORI - CFR CĂLĂTORI S A.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta a fost angajata societății pârâte inclusiv în perioada vizată, așa cum rezultă din acte depuse la dosar.
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Cu privire la valabilitatea CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010, încheiat la data de 19.12.2007 si înregistrat la MMFES sub nr.722/03/24.01.2008, instanța a reținut ca acesta s-a aplicat cu începere de la 01.01.2006 si pana la data de 31.12.2010, astfel încât acesta nu mai era valabil și în perioada 2011 si 2012 pentru care reclamantul solicită drepturile bănești.
Cu privire la valabilitatea CCM la nivel de grup de unități instanța a reținut următoarele:
CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și potrivit art. 4 din cuprinsul său s-a aplicat de la data înregistrării la autoritatea competentă, producând efecte timp de 24 de luni.
Reclamanta invocă faptul că CCM la nivel de grup de unități din transport feroviar pe anii 2006-2008 si-a prelungit valabilitatea cu 48 luni, respectiv până la data de 20.06._, dată fiind modificarea art. 4 prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr.370/20.06.2008.
Art.4 din CCM la nivel de grup de unități așa cum a fost modificat prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr. 370/20.06.2008 prevedea următoarele:" Prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni" .
Instanța a constatat că prin actul adițional invocat de reclamanți s-a modificat cuprinsul art. 4 în sensul că a fost modificată perioada pentru care producea efecte contractul respectiv de la 24 de luni la 48 de luni.
Acest termen se calculează de la data "înregistrării" contractului colectiv și nu de la data înregistrării actului adițional prin care s–a modificat perioadă de valabilitate. Cele 48 de luni se calculează așadar de la 28.12.2006 data "înregistrării" contractului colectiv la nivel de grup de unități și s-a împlinit la 28.12.2010 .
Că aceasta a fost voința părților contractante rezultă și din faptul că prin actul adițional nr. 629/04.01.2011 părțile au stabilit că perioada de valabilitate a aceluiași contract se mai prelungește până la 31.01.2011. Dacă ar fi fost corectă interpretarea făcută de reclamant în sensul că CCM la nivel de grup de unități a fost prelungit prin primul act adițional cu 48 de luni de la data actului adițional (adică 26.06.2008 plus 48 de luni egal 20.06.2012) nu ar mai fi fost necesar ca părțile să mai încheie și să înregistreze cel de-al doilea act adițional la CCM la nivel de grup de unități, actul adițional nr. 629/04.01.2011 care a prelungit valabilitatea doar până la 31.01.2011.
Așadar, CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 nu a fost valabil și în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile bănești și nu se poate vorbi de o încălcare a acestuia.
Reclamantul a mai invocat și teoria dreptului câștigat, având în vedere că prin hotărâre judecătorească pârâta a fost obligată să îi plătească diferențele dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de baza minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite, pe anii 2009-2010, iar ulterior pârâta nu a mai avut în vedere acest salariu minim, revenind la salariul minim de 600 lei.
Instanța a constatat că hotărârile judecătorești prin care li s-au acordat aceste diferențe de drepturi salariale au avut în vedere dispozițiile CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010 care în anii 2011- 2012 nu au mai fost valabile, motiv pentru care nu s-a putut reține această teorie, pentru fiecare perioadă analizându-se distinct prevederile legale aplicabile. Prin hotărârile judecătorești pronunțate în baza CCM la nivel de ramură transporturi, pentru perioada de până la 31.12.2010 instanța nu a dispus și pentru viitor.
Pe de altă parte CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 nu au prevăzut stabilirea salariilor în raport de salariul de bază 700 lei, ci în raport de valoarea de 600 lei, valoare pe care pârâta a respectat-o.
Față de cele arătate mai sus, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel D. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel arată că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea formulată, astfel s-a pronunțat doar asupra cererii de chemare în judecată inițiale și nu s-a pronunțat și asupra precizării nefăcând nici măcar vorbire în considerentele hotărârii despre cele solicitate prin precizarea depusă la data de 25.03.2014.
Consideră că instanța nu s-a pronunțat în totalitate asupra cererii de chemare în judecată precizată, motiv pentru care solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În drept invocă dispozițiile art.466 și următoarele Cod proc.civ.
Apelul este fondat.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate, constată următoarele:
Așa cum rezultă din acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata diferențelor drepturilor salariale pe perioada 01.01._12 pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei, drepturi salariale actualizate.
Instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii inițiale, prin hotărârea atacată fiind respinsă cererea ca neîntemeiată.
La fila 61 din dosarul de fond, există precizarea reclamantei, la acțiunea inițială, aceasta cerând ca pârâta să fie obligată și la plata diferențelor dintre drepturile salariale rezultate din neaplicarea salariului de bază minim de 700 lei, conform anexei 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2012 și drepturi salariale efectiv plătite pentru perioada 01.01._13, drepturi ce urmează a fi actualizate cu rata inflației.
Conform art.397 alin.1 Noul Cod proc.civ., „instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății.”
Se constată față de cele arătate că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei ultime cereri cu care a fost investită, nedând posibilitate părților să facă apărări sau să invoce excepții, fiind încălcat principiul dreptului la apărare și cel al contradictorialității.
Întrucât, prin motivele de apel, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond dacă va fi admis apelul, instanța urmează să facă aplicarea dispozițiilor art.480 alin.3 Noul Cod proc.civ., pentru a nu fi încălcat dreptul la un proces echitabil, potrivit dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În consecință, va fi admis apelul, anulată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul, declarat de apelanta D. N. cu domiciliul în C., Bulevardul D., nr.93, ., ., împotriva sentinței civile nr.1614/25.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA, cu sediul în mun. București, bvd. D. G., nr. 38, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
Anulează sentința civilă nr.1614/25.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Septembrie 2014.
Președinte, M. L. | Judecător, I. M. | |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.I.M.
4ex/G.L.
J.F.C.U.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
