Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1332/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1332/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 3914/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1332
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant S. L. și Independent al Secției Exploatare Locomotive Călători pentru membrii de sindicat B. C., B. E., B. S., Danaiata I., G. P., G. G., M. Dulamita P., M. V., N. I., Penesel E., S. D., S. I., Somordoleanu M., Sipoteanu D., S. F., T. T., T. P., Unga I., Zaldoiu E. împotriva sentinței civile nr. 7203 din 14.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ /2012, în contradictoriu cu intimata pârâtă Societatea Națională de T. Feroviar de Călători CFR Călători SA - S. de T. Feroviar de Călători C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat lipsa relațiilor solicitate prin încheierea de ședință din data de 17.03.2014 și că prin motivele de apel și întâmpinare, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă după care;
Curtea constatând lipsa relațiilor solicitate la termenul anterior a aplicat sancțiunea decăderii din proba cu înscrisuri, în temeiul dispozițiilor art. 273 din Codul muncii.
Având în vedere cererile privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 7203 din 14.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ /2012 s-a respins acțiunea formulată de S. L. și Independent al Secției Exploatare Locomotive Călători ( SELC) pentru reclamanții B. C., B. E., B. S., Danaiata I., G. P., G. G., M. Dulamita P., M. V., N. I., Penesel E., S. D., S. I., Somordoleanu M., Sipoteanu D., S. F., T. T., T. P., Unga I., Zaldoiu E. în contradictoriu cu pârâții Societatea Națională de T. Feroviar de Călători CFR Călători SA - S. de T. Feroviar de Călători C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au solicitat în calitate de salariați ai pârâților acordarea unor drepturi bănești prevăzute de contracte colective de muncă la nivel de ramură și la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
În ceea ce privește salariul suplimentar pe anul 2010, reclamanții se întemeiază pe disp. art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar care prevede că salariații vor primi salariul suplimentar pentru „muncă ireproșabilă”, dar nu detaliază care sunt criteriile după care se va stabili care sunt persoanele îndreptățite la primirea acestui drept salarial.
Cert este că din prevederile contractuale mai sus amintite nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „salariu suplimentar”.
Astfel, art. 30 alin 3 din Contractul Colectiv de munca încheiat la nivel de unitate precizează o condiție esențială pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Instanța a reținut astfel că pârâta a fost în imposibilitate financiară să constituie acest fond prev.la art.30(3)din CCM la nivel de unitate, astfel că nu se poate susține că a ignorat prevederile contractului colectiv de muncă în condițiile în care i-a fost impusă de legiuitor o anumită conduită financiar contabilă cu privire la încadrarea în anumite cheltuieli.
În ceea ce privește plata primei/premierii de Ziua Feroviarului pe anul 2010, a ajutorului de P. pe anul 2010 și respectiv de C. pe anul 2010 și a ajutorului material pentru recuperarea forței de muncă pe anul 2010, se rețin următoarele:
Potrivit art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, salariații beneficiază de un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., ajutor care se va stabili cel puțin la nivelul clasei I de salarizare; de acest ajutor nu vor beneficia salariații care au absentat nemotivat de la serviciu, cei care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau cei care se află în concediu fără plată cu o durată de un an.
De asemenea, pentru ziua Feroviarului, clauzele contractuale invocate de reclamanți dispun că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, la nivelul clasei I de salarizare.
Potrivit dispozițiilor art.49 alin.3 din CCM la nivel de grup de unități,salariații vor beneficia și de un ajutor material pentru recuperarea forței de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihnă
Prin urmare, nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestor „ajutoare” sau premieri, pentru că fie sunt prevăzute categoriile de salariați excluse de la primirea acestora, fie acordarea este condiționată de acordul Consiliului de administrație sau de disponibilitatea financiară..
Or, Consiliul de administrație nu a aprobat plata ajutoarelor materiale respective, din cauza pierderilor financiare înregistrate de societate.
Aceeași este situația și în privința ajutorului material pentru recuperarea forței de muncă, a cărei acordare este condiționată de disponibilitatea financiară a unității pârâte. De altfel, reclamanții nu au probat faptul că pe parcursul anului 2010 salariul lor minim brut a fost stabilit și plătit la valoarea de 700 lei, motiv pentru care nici ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă pe anul 2010 nu ar putea fi calculat la o asemenea valoare.
În raport de considerentele expuse, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În acest sens este și practica judiciară a Curții de Apel C., ceea ce a determinat schimbarea practicii judiciare a Tribunalului D. în astfel de litigii .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. L. și Independent al Secției Exploatare Locomotive Călători pentru membrii de sindicat B. C., B. E., B. S., Danaiata I., G. P., G. G., M. Dulamita P., M. V., N. I., Penesel E., S. D., S. I., Somordoleanu M., Sipoteanu D., S. F., T. T., T. P., Unga I., Zaldoiu E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, reclamantula susținut următoarele:
S-a susținut că în CCM la nivel de SNTFC„CFR Calatori" SA ,sunt cuprinse doar o parte din sporurile prevăzute în CCM la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar ,deși acestea reprezentau caracterul minimal de la care se pornea în acordarea cuantumului sporurilor din CCM la nivel de unitate.
De asemenea art.2(7) din CCM la nivel de SNTFC„CFR CALATORI" SA, spune ca „prevederile prezentului CCM se vor adapta prevederilor CCM încheiat la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestuia nu au fost atinse, sau ale căror clauze nu se regăsesc incluse" ,deci prevederile acestea fac parte de drept din CCM la nivel de SNTFC„CFR CALATORI"SA.
S-a precizat că în cuprinsul art. 2(7) este stipulat faptul că prevederile CCM se vor adapta prevederilor CCM încheiat la nivel superior, angajatorului revenindu-i OBLIGAȚIA de a face acest lucru ți nu se interpretează că dacă are posibilitatea de a face.
De asemenea INSTANȚA de fond nu a reținut faptul că persoanele care beneficiază de aceste drepturi, sunt cele cărora nu le-au fost aplicate sancțiunile prevăzute de art.248 din Codul Muncii, întrucât aceștia si-au desfășurat activitatea ireproșabil.
Mai mult de atât Federația Sindicatelor Transportatorilor din România, a solicitat pârâtei să treacă în Actele Adiționale la Contractele Individuale de Munca ale salariaților toate sporurile si adaosurile la salariu, însă pârâta SNTFC„CFR CALATORI SA, prin adresa nr._ semnata de Directorul General la 04.03.2009, menționează faptul că aceste adaosuri sunt prevăzute în CCM la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, la care avem dreptul si chiar prezintă aceste drepturi ce fac obiectul cauzei din acest dosar.
În subsidiar, a arătat faptul că acesta recunoaște aceste drepturi.
Prin adresa nr._, SNTFC„CFR CALATOR" SA, transmite către toate Regionalele de T. Feroviar de Calatori articolele din CCM 2009- 2010, al căror conținut este diferit... cu modificările si completările ulterioare:
Art. 69- În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
a) Cu ocazia sărbătorilor de Paști si de C., se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare... ACESTE PREVEDERI SE APLICA CU 01 IANUARIE 2010.
b)Pentru „Ziua Feroviarului" se va acorda o premiere stabilita de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
S-a precizat că aceste prevederi se aplica cu 01 ianuarie 2010 și că în art.69 este menționat faptul că aceste prevederi se aplică cu 01 ianuarie 2010 si nicidecum nu se menționează că se pot negocia sau aplica, deci există obligația de a se aplica Atât CCM la nivel de SNTFC„CFR CALATORI" SA, din care face parte si art.2(7), cât si CCM la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar din care fac parte si art. 3(1) si(2), art.5 (14) si (15), art.127 si art.128, sunt semnate de către Directorul General al SNTFC„CFR CALATORI"SA, A. Noaptes, apreciind că pârâta nu se poate exonera de la plata acestor drepturi salariale atâta timp cât a semnat cele doua CCM, cunoscând clauzele prevăzute de acestea, si necontestându-le pe durata valabilității.
S-a consideram că pârâta chiar dacă în CCM la nivel de unitate, (inferior) nu a prevăzut drepturile salariaților care se regăsesc în CCM la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar (superior), are obligația de a acorda si aceste adaosuri pe lingă cele prevăzute in CCM la nivel de unitate, întrucât CCM încheiate la nivel superior constituie un minim pentru CCM încheiate la nivel inferior.
S-a susținut că instanța de fond, a confundat faptul ca pârâta AVEA OBLIGAȚIA de a plați aceste drepturi salariale cu faptul ca „se puteau acorda".
S-a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii primei instanțe și anulând Sentința nr.7203/2013 a Tribunalului D., să se admită acțiunea așa cum a fost formulată, sau casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art.466 si următoarele.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare la data de 29.01.2014 prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, iar la data de 18.02.2014 recurenta a depus răspuns la întâmpinare.
Examinând apelul formulat, Curtea constată că este parțial întemeiat, în ceea ce privește modul de soluționare a petitului privind plata ajutorului material pentru recuperarea forței de muncă aferent anului 2010.
Nici în primă instanță, nici în faza procesuală a apelului, pârâta nu a făcut dovada plății către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând ajutor pentru recuperarea forței de muncă, deși, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei în conformitate cu dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
În lipsa administrării acestor dovezi, Curtea a aplicat sancțiunea decăderii din beneficiul probei, în temeiul dispozițiilor art. 273 din Codul muncii și va constata că pârâta nu a făcut dovada achitării vreunei sume cu acest titlu către reclamanți.
În ce privește existența dreptului pretins de reclamanți la primă de vacanță pe anul 2010, având în vedere dispozițiile art. 49 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 „salariații vor beneficia și de un ajutor material pentru recuperarea forței de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihnă". Astfel, aceste drepturi se raportează la salariul de bază al reclamanților, salariu care pe anul 2010 se calculează prin raportare la salariul minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008 - 2010.
De altfel, în cuprinsul întâmpinării formulate, intimata-pârâtă nu a formulat vreo apărare cu privire la existența sau inexistența dreptului salariaților la ajutorul pentru recuperarea forței de muncă pentru anul 2010 și nici nu a depus vreo dovadă din care să rezulte că partenerii sociali ar fi negociat diferit la nivelul unității prin contract colectiv de muncă cu privire la dreptul prevăzut de art. 49 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
Potrivit art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, salariații beneficiază de un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., ajutor care se va stabili cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Se precizează în continuare că de acest ajutor nu vor beneficia salariații care au absentat nemotivat de la serviciu, cei care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau cei care se află în concediu fără plată cu o durată de un an.
De asemenea, pentru Ziua Feroviarului, clauzele contractuale dispun că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, la nivelul clasei I de salarizare.
Prin urmare, nu rezultă caracterul obligatoriu al acordării acestor „ajutoare” sau premieri, pentru că fie sunt prevăzute categoriile de salariați excluse de la primirea acestora, fie acordarea este condiționată de acordul Consiliului de administrație.
Caracterul de „drept condițional”sau drept supus anumitor condiții permite completarea prevederilor din contractul care stipulează aceste drepturi cu cele existente în contractul încheiat la nivel inferior, de unitate.
În contractul încheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010 s-a stipulat în art. 62 că plata primei de Ziua Feroviarului, a ajutorului de P. și respectiv de C. se vor acorda începând cu anul 2010, după care prin act adițional, părțile au convenit de comun acord ca drepturile mai sus-menționate să nu fie acordate pentru anul 2010.
În cauza pendinte nu se pune problema de interpretare a unor dispoziții legale, ci a unor prevederi contractuale a căror existență depinde în primul rând de manifestarea de voință a părților semnatare ale contractului.
Prin urmare, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 - 2010 și ale actelor adiționale la acesta reprezintă acordul de voință al părților care, pot conveni suspendarea ori neacordarea acestor drepturi pentru anii 2009 și 2010, conform art.31 și 33 din Legea nr.130/1996, iar aceste prevederi ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate sunt opozabile părților care l-au semnat.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege, în discuție fiind numai efectele acordului de voință al părților unui contract colectiv de muncă.
Prin decizia nr. 4 din 12 martie 2012 (Dosarul 1/2012) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2012, Înalta Curte a respins recursul în interesul legii formulat de Curtea de Apel din Timișoara, pe motiv că nu îndeplinește condițiile de admisibilitate. Argumentul principal a fost acela că recursul respectiv nu privește interpretarea și aplicarea Codului muncii, a Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă sau a Legii dialogului social nr. 62/2011, ci interpretarea, din perspectiva efectelor juridice, a clauzelor referitoare la unele drepturi salariale inserate în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în domeniul feroviar.
Pe cale de consecință, părțile contractante sunt suverane în a aprecia limitele în care se aplică contractele care derivă din manifestarea lor de voință, iar, în condițiile în care acestea convin asupra interpretării unor clauze contractuale, instanța de judecată trebuie să țină cont de acordul de voință al părților.
În ceea ce privește salariul suplimentar, reclamantul se întemeiază pe disp. art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar și art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi.
Art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi enumeră la „alte venituri” al 13-lea salariu, fără a preciza condițiile în care se acordă sau dacă este unul și același cu salariul suplimentar.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar prevede că salariații vor primi salariul suplimentar numai pentru „muncă ireproșabilă”, dar nu detaliază care sunt criteriile după care se va stabili care sunt persoanele îndreptățite la primirea acestui drept salarial.
Cert este că din prevederile contractuale mai sus amintite nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „salariu suplimentar”, motiv pentru care se permite completarea acestor prevederi cu cele existente în contractul încheiat la nivel de unitate.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate precizează o condiție esențială pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Or, în contextul in care unitatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2009-2010, Curtea consideră că nu exista obligația plații salariilor suplimentare aferente solicitate de reclamant.
Pe de altă parte, pentru anul 2010, părțile contractante au convenit de comun acord că „salariul suplimentar menționat nu se acordă pentru anul 2010”.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul formulat de reclamant este fondat în ce privește dreptul reclamanților la ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă, motiv pentru care îl va admite ca atare și, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, va schimba în parte sentința atacată, în sensul admiterii în parte a cererii. Va obliga pârâta să achite reclamanților ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă pe anul 2010 conform art. 49 alin. 3 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant S. L. și Independent al Secției Exploatare Locomotive cu sediul în C., . A, Jud.D. pentru reclamanții B. C., B. E.,CNP_, B. S., CNP_, DANAIATA I., CNP_, G. P., CNP_, G. G., CNP_, M. DULAMITA P.,CNP_, M. V., CNP_, N. I., CNP_, PENESEL E., CNP_, S. D.,CNP_, S. I., CNP_ ,SOMORDOLEANU M.,CNP_, Ș. D., ,S. F., T. T.,CNP ,_, T. P., UNGA I. ,CNP_, ZALDOIU E., CNP_ împotriva sentinței civile nr. 7203 din 14.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ /2012, în contradictoriu cu intimata pârâtă Societatea Națională de T. Feroviar de Călători CFR Călători SA - S. de T. Feroviar de Călători C.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 7203 din 14.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ /2012 în sensul că admite în parte cererea.
Obligă pârâta să achite reclamanților ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă pe anul 2010 conform art. 49 alin. 3 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. M. P. P.
Tehn. A. C.
7 ex/23.04.2014
Jud. fond:G. S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
