Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 111/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 6975/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 111
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de S. „T.” - REGIONALA CF C. pentru M. A., I. M., P. L. împotriva sentinței civile nr. 5814 din 23 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” S.A., C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR "SA- SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat R. A., cu delegație de substituire pentru avocat Gătejescu A. F., reprezentând S. „T.” - REGIONALA CF C. pentru M. A., I. M., P. L., lipsind intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” S.A., C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR "SA- SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR "SA- SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C. a depus întâmpinare, ce a fost înregistrată sub nr._/19.12.2013.
Apărătorului apelanților reclamanți i-a fost comunicat un exemplar al întâmpinării. Acesta a depus cereri de renunțare a recurenților la două capete de cerere, privind salariul suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat A. R., pentru recurenții reclamanți, a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, și să se ia act de cererile de renunțare formulate de apelanți.
CURTEA
Asupra apelului civil de față se constată următoarele:
Prin cererea depusă și înregistrată la data 01.04.2013, pe rolul Tribunalului D., sub nr._, reclamantul S. T. - REGIONALA CF C. pentru M. A., I. M., P. L., în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" SA BUCUREȘTI și C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE"CFR" SA - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acestora la calculul și plata următoarelor drepturi salariale: salariul suplimentar pentru anii 2009-2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare al reclamantului din luna decembrie a anilor respectivi, conform art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin act adițional; ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. 2010, P. 2010 și Ziua Feroviarului 2010 echivalent fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare conform art. 71, prima și a doua liniuță din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2007 prelungit prin act adițional; daune interese constând în actualizarea sumelor cuvenite cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective plus dobânda legală aferentă; calcularea sumelor cuvenite și cu respectarea prevederilor art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008 – 2010; cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că pe perioada dedusă judecății au fost angajații pârâtei, așa cum rezultă din carnetele de muncă depuse la dosar.
Potrivit art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv", iar potrivit art. 43 alin.2 litera a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, valabil în anii 2008-2010 s-a prevăzut că "alte venituri sunt al 13 lea salariu, egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor".
Potrivit art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele drepturi: cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an; pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere, al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare".
Reclamanții au invocat și prevederile Legii 53/2003, art. 40 alin.2 lit.c, art. 41 alin.5 din Constituție, potrivit cărora, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, CCM aplicabile și contractele individuale de muncă, art. 148 din Legea 62/2011 – Legea dialogului social, conform căruia executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamanților, membrii de sindicat drepturile salariale în conformitate cu clauzele contractuale mai sus enumerate.
Temeiul de drept a fost stabilit ca fiind: art. 59, 84, 194, 198 din Noul Cod de Proc. Civ., art. 1270 Cod Civil, art. 41 alin.5 din Constituția României, Legea 53/2003, Legea nr. 62/_- Legea dialogului social, CCM încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2004, CCM încheiat la nivelul Companiei Naționale de căi Ferate CFR SA, valabil pe anul 2009-2010, art. 7 alin.2 din Legea 130/1996.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în xerocopie: carnetele de muncă, cărțile de identitate, extras din CCM încheiat la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar valabil pe anii 2006-2008 și actul adițional la acesta, extras din CCM al CFR SA valabil pe anii 2009-2010.
În temeiul art. 411 Noul Cod de Proc. Civ, a solicitat judecarea în lipsă.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art.270 din Codul muncii și al art.15 alin.1 lit.a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, forma actualizată.
În temeiul art. 200 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța a dispus la data de 13.05.2013, cu adresă, reclamantului să-și regularizeze acțiunea, lucru realizat de către acesta la data de 23.05.2013, prin depunerea tabelelor cu persoanele care au împuternicit sindicatul să-i reprezinte, adeverințe, copii cărți de muncă, cărți de identitate, extras CCM al Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA pe anul 2009-2010, conforme cu originalul.
La data de 13.06.2013, pârâta Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la capetele de cerere privind acordarea ajutoarelor materiale de Ziua Feroviarului pentru anul 2010, P. 2010, C. 2010, pârâta a aratat că, în urma negocierilor colective de muncă, organizațiile sindicale au semnat împreună cu CNCF "CFR" SA – Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2009-2010, cu prevederea că: "În anul 2009-2010, nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și de Ziua Feroviarilor" (art. 65 alin.3), iar în Actul Adițional nr. 1718/22.04.2010, s-a modificat art. 65 alin.3, în sensul că:"Pentru anul 2010 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Ziua Feroviarului", dar și că "Pentru anul 2010 salariul suplimentar nu se acordă".
În raport de cele învederate mai sus, pârâta a solicitat ca instanța să constate că nu există temei legal pentru acordarea ajutorului material pentru Ziua Feroviarului, P. și C. pentru anul 2010.
S-a precizat că prevederile CCM al CNCF "CFR" SA pe anii 2009-2010, prelungit prin act adițional, reprezintă acordul de voință al părților, care fiind și semnatare ale contractului colectiv la nivel de grup de unități, pot conveni suspendarea ori neacordarea acestor drepturi pentru anii 2009 și 2010, conform art. 31 și 33 din Legea 130/1996, aceste prevederi fiind opozabile părților semnatare.
Mai mult, s-a arătat că nu s-a solicitat constatarea nulității clauzelor din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și prin urmare acestea și-au produs efecte, iar în conformitate cu dispozițiile art. 247 din Legea 53/2003- Codul Muncii, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior se aplică numai în cazul în care la nivel de angajator, nu există contract colectiv de muncă.
Cu privire la salariul suplimentar pe anii 2009-2010, pârâta a precizat că în conformitate cu art. 32 din CCM pe anii 2009-2010, "pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrarea din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar".
Pârâta a menționat că veniturile companiei nu au permis constituirea fondului pentru acordarea salariilor suplimentare, acordarea acestora putând majora deficitul bugetar al unității.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi solicitate, a considerat că solicitarea este total nefondată, având în vedere că între intimată și reclamant nu sau stabilit raporturi juridice de natură civilă, care să facă obiectul art. 1 și 8 din OG 13/2011 privind dobânda legală, ci raporturi juridice de muncă întemeiate pe dispozițiile legislației muncii.
Dobânda legală reglementată de art. 1088 din fostul cod civil cu referire cu referire la OG nr. 9/2000 și art. 1535 din Noul Cod Civil cu referire la OG 13/2011, privește exclusiv convențiile, după caz contractele referitoare la drepturile bănești asumate ca obligații și neexecutate, nu obligațiile rezultate din contractele de muncă.
Temeiul de drept a fost stabilit ca fiind dispozițiile Codului de Procedură Civilă, Codului civil și ale Legea 53/2003- Codul Muncii..
În dovedirea acțiunii, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând adeverințe pentru fiecare reclamat.
S-a depus o cerere de renunțare la capetele de cerere privind plata drepturilor bănești aferente salariului suplimentar pentru anul 2010 și a capătului de cerere privind ajutorul material cuvenit cu ocazia sărbătorilor de C. 2010, pentru toți reclamanții, de către reprezentantul convențional prin mandatar Gătejescu, la data de 25.09.2013, însoțită și de o procură specială notarială.
Prin sentința civilă nr. 5814 din 23 septembrie 2013, Tribunalul D. a respins cererea de renunțare la judecată.
A respins ca neîntemeiate excepțiile.
A respins cererea formulată de S. „T.” - REGIONALA CF C. pentru membrii de sindicat M. A., I. M., P. L. în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. (CNCF CFR S.A.), C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut faptul că cererea de renunțare la judecata unor capete de cerere este formulată de către avocat, pentru sindicat, dovedind cu act autentic pentru mandat special în vederea exercitării dreptului de dispoziție. Însă sindicatul nu face dovada, la rândul său, că a primit împuternicire scrisă în acest sens de la salariați.
În temeiul dispozițiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, sindicatul are chiar calitate procesuală activă, iar nu numai o calitate de mandatar (alin.3), însă în temeiul unei împuterniciri scrise din partea salariatului (alin.2), dacă la exercitarea dreptului la instanță este necesară dovadă scrisă, având în vedere și principiul simetriei formelor, la renunțarea la judecată, act de dispoziție cu efecte energice, se impune prezentarea unui înscris prin care salariatul își manifestă acordul în acest sens.
În speță, avocatul reclamantului nu făcut această dovadă scrisă (chiar și cu înscris sub semnătură privată, din partea salariatului, pentru sindicat).
Cu privire la excepția prescripției invocată de pârâtă, tribunalul a constatat că este neîntemeiată, deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, așa cum prevede art. 160 din Codul muncii, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.268 alin.1 lit.c) Codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, iar nu de 6 luni.
Referitor la perioada pentru care se solicită drepturile, intervalul vizat este 2010, acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului în anul 2013.
Astfel, instanța a constatat că se încadrează în termenul de prescripție de trei ani.
Pentru drepturile aferente 2009, scadența este tot în cursul anului 2010, moment de la care începe să curgă termenul. Întrucât pârâtul nu a dovedit concret care este acest moment, nu se poate stabili că s-a împlinit prescripția.
Asupra fondului:
Reclamanții sunt angajați ai societății pârâte inclusiv în perioada dedusă judecății, după cum reiese din înscrisurile depuse și din opinia concordantă a părților.
În ceea ce privește salariul suplimentar pentru 2009 și 2010:
Art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi enumeră la „alte venituri” al 13-lea salariu, fără a preciza condițiile în care se acordă sau dacă este unul și același cu salariul suplimentar.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar prevede că salariații vor primi salariul suplimentar numai pentru „muncă ireproșabilă”, dar nu detaliază care sunt criteriile după care se va stabili care sunt persoanele îndreptățite la primirea acestui drept salarial.
Cert este că din prevederile contractuale mai sus amintite nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „salariu suplimentar”, motiv pentru care se permite completarea acestor prevederi cu cele existente în contractul încheiat la nivel de unitate.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate precizează o condiție esențială pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Or, în contextul in care unitatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2009-2010, Curtea consideră că nu exista obligația plații salariilor suplimentare aferente solicitate de reclamant.
Pe de altă parte, pentru anul 2010, părțile contractante au convenit de comun acord că „salariul suplimentar menționat nu se acordă pentru anul 2010”.
În ceea ce privește plata primei/premierii de Ziua Feroviarului pe anul 2010, a ajutorului de P. pe anul 2010 și respectiv de C. 2010, s-a reținut că, potrivit art. 71 și respectiv 49 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, salariații beneficiază de un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., ajutor care se va stabili cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. S-a precizat în continuare că de acest ajutor nu vor beneficia salariații care au absentat nemotivat de la serviciu, cei care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau cei care se află în concediu fără plată cu o durată de un an, respectiv de ajutorul pentru recuperarea forței de muncă (prima de vacanță).
De asemenea, pentru ziua Feroviarului, clauzele contractuale dispun că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, la nivelul clasei I de salarizare.
Prin urmare, nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestor „ajutoare” sau premieri, pentru că fie sunt prevăzute categoriile de salariați excluse de la primirea acestora, fie acordarea este condiționată de acordul Consiliului de administrație.
Caracterul de „drept condițional” sau drept supus anumitor condiții permite completarea prevederilor din contractul care stipulează aceste drepturi cu cele existente în contractul încheiat la nivel inferior, de unitate.
În contractul încheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010 s-a stipulat în art. 62 că plata primei de Ziua Feroviarului, a ajutorului de P. și respectiv de C. se vor acorda începând cu anul 2010, după care prin act adițional, părțile au convenit de comun acord ca drepturile mai sus-menționate să nu fie acordate pentru anul 2010.
În cauza pendinte nu se pune problema de interpretare a unor dispoziții legale, ci a unor prevederi contractuale a căror existență depinde în primul rând de manifestarea de voință a părților semnatare ale contractului.
Prin urmare, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 - 2010 și ale actelor adiționale la acesta reprezintă acordul de voință al părților care, pot conveni suspendarea ori neacordarea acestor drepturi pentru anii 2009 și 2010, conform art.31 și 33 din Legea nr.130/1996, iar aceste prevederi ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate sunt opozabile părților care l-au semnat.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege, în discuție fiind numai efectele acordului de voință al părților unui contract colectiv de muncă.
Prin decizia nr. 4 din 12 martie 2012 (Dosarul 1/2012) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2012, Înalta Curte a respins recursul în interesul legii formulat de Curtea de Apel din Timișoara, pe motiv că nu îndeplinește condițiile de admisibilitate. Argumentul principal a fost acela că recursul respectiv nu privește interpretarea și aplicarea Codului muncii, a Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă sau a Legii dialogului social nr. 62/2011, ci interpretarea, din perspectiva efectelor juridice, a clauzelor referitoare la unele drepturi salariale inserate în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în domeniul feroviar.
Pe cale de consecință, părțile contractante sunt suverane în a aprecia limitele în care se aplică contractele care derivă din manifestarea lor de voință, iar, în condițiile în care acestea convin asupra interpretării unor clauze contractuale, instanța de judecată trebuie să țină cont de acordul de voință al părților.
În ceea ce privește Protocolul încheiat în data de 11 04 2011, acesta se referă la persoanele care beneficiază deja de titluri executorii și care au fost de acord să primească drepturile în mod eșalonat.
De altfel, dacă reclamanții s-ar enumera printre persoanele care beneficiază în mod eșalonat de drepturile care fac obiectul acțiunii pendinte, atunci prezentul demers procesual ar deveni lipsit de interes.
Modificându-și practica anterioară, în adoptarea prezentei soluții instanța a avut în vedere și jurisprudența generală a instanței de control judiciar și necesitatea unificării practicii.
Opinia asistenților judiciari este conform cu hotărârea și considerentele prezentate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. "T. "- REGIONALA CF C. pentru membrii de sindicat – reclamanții M. A., I. M., P. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând apelul reclamanții au arătat că referitor la respingerea cererilor de renunțare depuse în numele salariaților reprezentați de Uniunea Teritorialaa Sindicatelor Mișcare- Comercial- Regionala CF C., s-a menționat faptul ca salariații reclamanți au mandatat organizația sindicală în baza Legii 62/2011 să acționeze în judecată în vederea recuperarii drepțurilor salariale, aplicabile fiind dispozițiile art. 28 și astfel considera că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de renunțare.
La data întocmirii procurii notariale prin care organizația sindicală era mandatată să împuternicească reprezentantul convențional să renunțe la judecată exista acordul expres al salariaților de a renunța la judecarea celor doua capete de cerere menționate.
Prin prevederile CCM încheiat la nivel de grup de unități s-a creat o obligație fermă a acordării unor drepturi salariale, nu doar o posibilitate de acordare a acestora.
De asemenea, faptul că nu există o hotărâre a Consiliului de Administrație al societății de acordare a acestor drepturi nu poate fi interpretat în sensul solicitat de recurentă, că inexistența dreptului, deoarece existența sa rezultă din clauzele contractuale în discuție, prin hotărâre putându-se eventual stabili cuantumul acestora si nicidecum acordarea sau neacordarea lor.
Din modul de redactare a prevederii art. 30 contractul colectiv de munca la nivel de grup de unități se observa ca acesta nu instituie o facultate, ci o obligație în sarcina angajatorului care este condiționata de conduita angajatorului la locul de munca.
În speța dedusă judecații nu s-au administrat probe din care să rezulte că reclamanta intimată nu a avut o conduita corespunzătoare la locul de munca sau ca ar fi fost sancționată in perioada de referința.
Conform dispozițiilor art. 243 codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Apărările recurentei referitoare la imposibilitatea constituirii fondului de premiere nu pot intrange voința . în contractul colectiv de munca, dreptul salarial prevăzut nefiind condiționat de configurarea prestabilita a fondului de salarii.
Revenind la dispozițiile art. 243, alin.l, lit. b codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți impunându-se părților ca și legea, astfel că executarea obligațiilor care rezultă din acesta este prevăzută sub sancțiunea atragerii răspunderii părții care se face vinovată de neîndeplinirea acestuia.
Prin art. 40, alin.2 codul muncii, raportat la art. 155 si 243 codul muncii si art. 41, alin 5 din constituție se statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractelor individuale de munca, existenta sau inexistenta resurselor financiare neputând avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale.
Referitor la drepturile salariate solicitate prin acțiunea introductiva s-a învederat faptul că în data de 07-04-2011 la solicitarea societății angajatoare s-a încheiat un protocol prin care recunoaște expres existenta drepturilor aferente Premierii de Ziua Feroviarului, Primei de Paste, Primei de C. si Salariul Suplimentar si propune federațiilor sindicale reprezentative o modalitate amiabila de eșalonare a plații acestui drepturi având ca scop evitarea procedurii de executare, convenție care dovedește existenta dreptului fapt recunoscut de angajator.
S-a învederat faptul ca în materia litigiilor de munca în cazul conflictelor de munca derivate din nerespectarea dispozițiilor Centratelor Colective de Munca pentru perioada când la nivelul unității intimate nu exista o reglementare proprie erau aplicabile dispozițiile contractului colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar care este contractul colectiv de munca imediat superior.
În acest sens sunt aplicabile dispozițiile art. 247 Codul Muncii care stabilesc în mod expres ca in cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca la nivel superior.
În concluzie nu se poate susține că pentru perioada în discuție ar exista un vid contractual între parți, contractele încheiate la nivel de grup de unități aplicându-se în conformitate cu prevederile art. 11, alin. 1, lit. b din legea nr. 130/1996 tuturor salariaților care fac parte din acel grup.
Referitor la salariul suplimentar pentru anul 2009 si 2010:
În conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007, prelungit prin act adițional pana la data de 28.12.2010 se prevăd la articolul 30, paragraf (1) următoarele: "Pentru munca ireproșabila desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia salariații unitarilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv."
Același lucru este stipulat și de Contractul Colectiv de Munca unic la nivel de ramura Transporturi pe anii 2008-2010, unde, la articolul 43, paragraf (2), punctul a) se prevede: "Alte venituri sunt al 13-lea salariu, egal cu salariul de baza brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor.""
Referitor la ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010, si sărbătorilor de Paste pentru anul 2010 si de asemenea, premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010:
În conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007, prelungit prin act adițional pana la data de 28.12.2010 se prevăd la articolul 71 următoarele:
"În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cei puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; (...); pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al caret cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare;"
S-a considerat că în paragrafele enunțate mai sus expresiile "vor primi", "va fi acordat", "vor mai beneficia" și „se va acorda” au un caracter imperativ,, neacordând angajatorului posibilitatea de a le omite.
S-a precizat că în calitate de angajator, parâta nu i-a acordat aceste drepturi salariale, încălcând astfel prevederile art. 40, aliniat 2, litera c), din vechiul Cod al Muncii (valabil la acea data), potrivit căruia: "angajatorul are obligația sa acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul de munca aplicabil si din contractul individual de munca".
Potrivit dispozițiilor art. 238. alin. 1. din vechiul Cod al Muncii (valabil la acea data), ""contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele de muncă încheiate la nivel superior” iar aliniatul 3 al aceluiași articol prevede ca "la încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal".
Mai mult, în cadrul Contractului Colectiv de Munca al societății angajatoare, valabil pentru perioada 2009-2010, la articolul 2, aliniat (2) este prevăzut faptul ca "Părțile se obliga, ca la negocierea CCM sa nu susțină si sa nu promoveze clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior sau prin legislație", iar aliniatul (7) prevede ca „Prevederile prezentului contract colectiv de munca se vor adapta prevederilor contractului colectiv de munca la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse sau ale căror clauze nu se regăsesc incluse”
Ținând cont de dispozițiile articolului 241, aliniat 1, litera c) din vechiul Cod al Muncii (valabil la acea data), pentru perioada dedusa judecații "clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel" .
Potrivit articolului 3, aliniat (1) din Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007, prelungit prin act adițional pana la data de 28.12.2010, (contract la nivel superior contractului colectiv de munca la nivel de societate) clauzele acestui CCM produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare pentru care s-a încheiat prezentul contract colectiv de munca (...) si de asemenea, parților le revine obligația de a respecta prevederile din respectivul contract colectiv de munca.
Potrivit articolului 3, aliniat 1 din Contractul Colectiv de Munca Unic la nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 (contract la nivel superior Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar), clauzele acestui CCM produc efecte pentru toți salariații încadrați in unitățile de transporturi si activități conexe din tara, indiferent de structura capitalului acestora.
Totodată Anexa 5 la acest CCM, in care sunt nominalizate unitățile la care se aplica acest contract colectiv de munca, unde la poziția 2 se regăsește societatea parata CNCFR CFR SA București, cea care are in subordine directa Sucursala CREIR C..
Potrivit articolului 7, aliniat 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părtilor.
Ca atare, pentru perioada dedusă judecații, contractul colectiv de munca încheiat de societate pentru perioada, 2009-2010 și înregistrat la Ministerul Muncii. Familiei și Protecției Sociale - Directia de Muncă și Protecție Sociala a Municipiului București sub nr. 2584/04.06.2009 nu trebuia să conțină clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective, de munca încheiat la nivel superior si anume Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 si Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar,
În aceste condiții, parâta avea obligația să acorde salariul suplimentar pentru anul 2009 si 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010, și sărbătorilor de Paste pentru anul 2010 și de asemenea, premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010.
Totodată, a solicitat a se observa faptul ca articolul 2, aliniat (8) din CCM al societății angajatoare valabil pentru anii 2009-2010, articolul 5, paragraf (6) din Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, ca si articolul 5, aliniat (6) din Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 prevăd același lucru si anume ca "în cazul în care părțile își încalcă obligațiile lor prevăzute în prezentul contract, neexercitarea de către partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere legal executarea întocmai sau, după caz prin echivalent bănesc a obligațiilor respective, nu înseamnă ca ea a renunțat la acest drept al sau".
De asemenea, articolul 38 din Codul Muncii stipulează ca „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile prevăzute prin lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.”
În drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 466 și următoarele din NCPC.
Intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR "SA- SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile.
În ședința publică din 22 ianuarie 2014, apelanții reclamanți au depus, prin apărător, cereri de renunțare la două capete de cerere, respectiv cel privind salariul suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010.
Curtea reține astfel incidența în cauză a disp. art.406 alin.1 și 2 NCPC, potrivit cărora reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, cererea putând fi făcută personal sau prin mandatar cu procură specială și a disp.alin.5 potrivit cărora când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau după caz a hotărârilor pronunțate.
Curtea constată a fi nefondate criticile privind modul de soluționare a cererii referitoare la acordarea salariul suplimentar pe anul 2009, a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. 2010 și premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010, pentru următoarele considerente;
Cu privire la salariul suplimentar pe anul 2009, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp.art.30 alin.1 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi feroviare 2009-2010 pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10%din fondul de salarii realizat lunar.
În CCM la nivel de ramură transporturi 2008-2010, acest drept este reglementat la art.43 alin.2 lit.a . La același articol, dar la alineatul 3 din CCM la nivel de ramură transporturi se prevede expres “ La nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere lunar și anual, la salariul de merit cât și la al 13-lea salariu, se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către Comisia paritară din unitatea respectivă”.
În CCM la nivel de unitate acest drept este reglementat la art.32, care prevede că pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, fondul necesar pentru acordarea acestuia se constituie lunar în cadrul fondului de salarii în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar, părțile contractante patronatul și salariații reprezentați de organizația sindicală, stabilind de comun acord condițiile de acordare a acestui drept, ce vizează constituirea fondului necesar plății acestuia.
Din interpretarea acestor dispoziții menționate în contractele colective de muncă rezultă că acordarea acestui drept, este condiționată de constituirea fondului necesar plății acestuia, ceea ce nu contravine dipozițiilor Legii nr.130/1996.
Din această perspectivă, nu se poate reține că CCM la nivel de unitate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior fiind îndeplinite cerințele art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996.
În contextul în care unitatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi, Curtea reține că intimata a fost în imposibilitate financiară să constituie acest fond, dovada fiind în acest sens situația financiară a acesteia atestată de fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli.
Nu se poate susține astfel că intimata a ignorat prevederile contractului colectiv de muncă în condițiile în care i-a fost impusă de legiuitor o anumită conduită financiar contabilă cu privire la încadrarea în anumite cheltuieli.
Pentru aceste considerente acțiunea formulată de reclamanți privind plata salariului suplimentar pe anii 2009 este neîntemeiată.
Referitor la cererea privind acordarea ajutorului material pentru sărbătorilor de P. 2010 și premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010 Curtea reține următoarele:
Ajutorul material de P. și Ziua Feroviarului este reglementat la art.71 din CCM la nivel de grup de unități. În CCM/2009-2010 încheiat la nivel de unitate înregistrat la DMPS la 06.06.2009, aceste drepturi sunt reglementate la art. 65.
Potrivit disp.art.71 cu ocazia sărbătorilor de P. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, pentru ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliu de administrați, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Aceeași reglementare se regăsește și la art.65 din CCM la nivel de unitate.
Curtea constată astfel că CCM la nivel de unitate nu conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
La același articol din CCM la nivel de unitate, s-a menționat că aceste drepturi nu se acordă în anul 2009 iar prin Actul adițional la acest CCM înregistrat la ANPPS la data de 28.04.2010, părțile contractante au convenit ca aceste drepturi să nu se acorde pentru anul 2009 și 2010.
Referitor la acordul părților privind neacordarea acestor drepturi conform actului adițional menționat mai sus, Curtea reține că, în acest fel a avut loc o modificare a clauzei din CCM la nivel de unitate, posibilitate conferită de art. 31 alin.1 din Legea nr.130/1996 potrivit căruia, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Concluzia care se impune este aceea că salariații, prin reprezentanți au renunțat practic la aceste drepturi recunoscute prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități și CCM la nivel de unitate, renunțarea fiind posibilă deoarece nu a privit drepturi la care face referire art. 38 din Codul muncii .
Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, respectiv din folosirea de către legiuitor a sintagmei „salariații nu pot renunța” precum și din prevederea expresă a sancțiunea nulității absolute a tranzacțiilor, rezultă că norma instituită de text are caracter imperativ.
Este însă de observat că în cuprinsul aceleiași norme legale se face referire repetată la drepturile recunoscute salariaților de lege ( sau prin lege), astfel că interdicția, respectiv nulitatea absolută, privesc exclusiv această categorie de drepturi salariale, adică acelea care sunt prevăzute de lege în sensul restrâns al termenului.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să interzică renunțarea la toate categoriile de drepturi, adică atât acelea obținute prin lege, cât și prin negocieri colective sau individuale, ar fi făcut mențiune expresă, așa cum s-a făcut în cuprinsul art. 39 din Codul muncii. Acest text legal, enumerând drepturile și obligațiile salariaților, prevede că salariații au orice alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile ( art. 39 alin 1 lit. n), cât și alte obligații prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile( art. 39 alin 2 lit. g).
Așadar, Codul muncii face distincție între drepturile prevăzute de lege, care au un caracter minimal, de protecție și la care nu se poate renunța și alte drepturi negociate de salariat, individual sau prin reprezentanții sindicali.
Cu privire la aceste ultime categorii de drepturi legea nu instituie interdicția renunțării la ele și nu stabilește expres nulitatea tranzacțiilor.
În raport de considerentele expuse, Curtea constată a fi neîntemeiată solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata acestor drepturi salariale.
Ca urmare în temeiul disp.art.480 alin.2 NCPC Curtea, admite apelul declarat de reclamanți, anulează în parte sentința și ia act de renunțarea reclamanților la judecata cererilor pentru salariul suplimentar aferent anului 2010 și ajutorul material pentru C. 2010. Vor fi menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de S. „T.” - REGIONALA CF C., cu sediul în C., ., jud. D., pentru M. A., I. M., P. L. împotriva sentinței civile nr. 5814 din 23 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” S.A., cu sediul în București, sect. 1, .. 38, și C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A.- SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează în parte sentința și ia act de renunțarea reclamanților la judecata cererilor pentru salariul suplimentar aferent anului 2010 și ajutorul material pentru C. 2010.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, C. C. |
Red. jud. M. P./03.02.2014
Tehnored. C.C./5 ex.
Jud fond I. S. V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1205/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 427/2014. Curtea... → |
|---|
