Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 52/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 3762/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 52/2014
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător L. E.
Judecător P. B.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamantul S. S. Universitară C. pentru M. T. M., împotriva sentinței civile nr. 5933 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți U. din C. și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata pârâtă U. din C., consilier juridic M. M. care a depus împuternicire de reprezentare juridică și o listă a unor spețe similare soluționate de Curtea de Apel C., lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursul este declarat și motivat în termenul legal, prin serviciul registratură s-au depus întâmpinări de către intimații pârâți.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părții prezente prin reprezentant.
Consilier juridic M. M., a solicitat respingerea recursului conform dezvoltărilor făcute prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamantul S. S. UNIVERSITARA PENTRU M. T. M. a chemat în judecată pârâții U. D. C. și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să anuleze Decizia nr. 1018 A/2012 emisă de către pârâta U. din C., să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite,ca urmare a creșterii salariale diferențiate în procent de până la 30% acordată conform Legii nr. 63/2011, retrasă abuziv începând cu data de 04 04 2012,diferențele salariale să fie actualizate în funcție de indicele de inflație, raportat la data fiecărei scadente lunare la momentul plății efective, să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidenta REVISAL, cu privire la salariul astfel cuvenit și calculat, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5933 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. S. UNIVERSITARĂ C. cu sediul procedural ales la avocat B. Acrivopol în mun. C., .. 21, jud. D. pt. M. T. M. în contradictoriu cu pârâții U. D. C. cu sediul în mun. C., ., nr. 13, jud. D. și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI cu sediul în mun. București, .. 28-30, sector 1.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Pârâtul M. Educației are calitatea de ordonator principal de credite, cu atribuții în dimensionarea cheltuielilor de personal din învățământul universitar de stat și chiar dacă instituțiile de învățământ superior stabilesc bugetele de venituri și cheltuieli, acestea sunt supuse aprobării Ministerului Educației.
În speță, reclamantul a solicitat acordarea unor sume de bani, care potrivit art 2 alin 4 din Cap II Anexa 5 la Legea nr. 263/2011, se stabilesc din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior, venituri asupra cărora acest pârât nu are putere de decizie și mai mult, între el și reclamant nu există raporturi de muncă, motiv pentru care instanța a constatat că nu se justifică legitimitatea procesuală pasivă a sa și în consecință, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este încadrat la U. din C. ca personal didactic auxiliar și i s-a acordat o creștere salarială de 30% din salariul de bază, încheindu-se un act adițional la contractul individual de muncă în acest sens.
Prin Decizia nr. 1018 A/2012, contestată în prezenta cauză, pârâta U. din C. a hotărât la pct 5 că "începând cu data de 04.04.2012 se sistează acordarea creșterii diferențiate conform Legii nr. 63/2011 pentru personalul didactic auxiliar, altul decât cel încadrat la facultăți ".
Potrivit disp art 2 alin 4 din Cap II Anexa 5 la Legea nr. 263/2011 " Pe lângă drepturile salariale acordate potrivit alin. (2) și (3), din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior și preuniversitar se pot stabili salarii diferențiate reprezentând o creștere de până la 30% a salariilor de încadrare din anexele nr. 3a sau 3b la lege, fără ca aceste sume să constituie bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale."
Reclamantul a invocat încălcarea disp art 41 și 42 C.muncii în sensul că a avut loc o modificare unilaterală a contractului individual de muncă.
Potrivit art. 41 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat doar cu acordul părților și numai in mod excepțional poate fi modificat unilateral în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de legislația muncii.
Pentru a fi legală o asemenea măsură trebuie verificat dacă în speță sun incidente disp art 42-48 C.muncii, care reglementează expres și limitativ, ca excepție de la regula privind modificarea contractului individual de muncă, cazurile și condițiile în care poate interveni modificarea unilaterală a acestui contract.
Astfel, potrivit art. 48 din Codul muncii, angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii fără consimțământul salariatului și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul muncii .
Pentru a stabili dacă s-au încălcat aceste dispoziții legale, trebuie stabilit caracterul acestei sume de bani, respectiv dacă reprezintă un drept salariat cu caracter permanent, cum susține reclamantul sau un stimulent financiar ocazional, cum susține pârâta .
D. interpretarea disp art 2 alin 4 din Cap II privind Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar Anexa 5 la Legea nr. 263/2011 rezultă că majorarea salarială acordată reclamantului nu reprezintă un drept salarial cu caracter permanent, o componentă a salariului în sensul art 160 C.muncii, întrucât legiuitorul a prevăzut în mod expres că aceste sume nu constituie "bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale".
Or, potrivit art 160 C.muncii salariul cuprinde "salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Potrivit art 2 alin 2 din Cap II Anexa 5 la Legea nr. 263/2011 salariul de bază pentru personalul didactic auxiliar cuprinde:salariul de încadrare al funcției didactice auxiliare prevăzut în anexele nr. 3a sau 3b, după caz, la lege, care include sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate gradele și treptele profesionale; indemnizația de conducere, astfel cum este reglementată în anexa nr. 4 la lege; indemnizația pentru învățământ special; gradația de merit, acordată în condițiile legii; sporul de stabilitate, iar salariul de încadrare pentru această categorie de salariați este cel menționat în Anexa 3a.
Mai mult, această majorare salarială nu poate fi asimilată nici unui spor cu caracter permanent, întrucât în alin 3 al aceluiași articol, legiuitorul a prevăzut în mod expres care sunt acestea.
Caracterul nepermanent al acestei majorări salariale rezultă și din faptul că aceste "salarii diferențiate" cum au fost denumite de legiuitor se "pot stabili"din "veniturile proprii" ale instituțiilor de învățământ superior, în speța de față, și într-un procent de " până la 30% ", lăsând astfel acordarea lor la latitudinea unității de învățământ superioare angajatoare, în funcție de situația economico-financiară a acesteia.
Atunci când legiuitorul a vrut să dea caracter permanent unor drepturi salariale, ex indemnizația de conducere, indemnizația pentru personalul didactic auxiliar din învățământul special, cuantumul gradației de merit etc, a prevăzut în mod expres includerea lor în baza de calcul pentru celelalte sporuri și drepturi salariale( art 3 lit B,C,D din Cap II Anexa 5 la Legea nr. 263/2011) sau deși a prevăzut că anumite sporuri nu constituie bază de calcul pentru celelalte sporuri și drepturi salariale, ex sporul de vechime, a prevăzut în mod expres includerea lor în salariul de bază, reglementând astfel în mod expres caracterul permanent al acestor drepturi salariale.
Chiar dacă legiuitorul a folosit sintagma " salarii diferențiate " din definiția pe care a dat-o acestei sintagme în chiar textul de lege în care a prevăzut-o rezultă că nu a avut în vedere caracterul de drept salarial permanent în sensul art 160 C.muncii.
Așa cum a invocat și reclamantul, depunând și practică judiciară în acest sens, această sintagmă a fost prevăzută de legiuitor și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2011, în art 94 alin 4 din Legea nr. 128/1997 care prevedeau că "Criteriile de salarizare a personalului didactic auxiliar sunt stabilite de M. învățământului, cu consultarea sindicatelor recunoscute pe plan național. Senatele universitare pot stabili salarii diferențiate, cu o creștere de pana la 30% din salariul de baza prevăzut pentru funcția respectiva, in funcție de specificul activității desfășurate si de calitatea acesteia, cu respectarea contractului colectiv de munca la nivel de instituție "
A constatat că dispozițiile legale anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 263/2011 nu prevedeau în mod expres faptul că aceste sume de bani nu constituie"bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale"și nici faptul că ele se pot stabili din " veniturile proprii " ale instituțiilor de învățământ superior.
Prin urmare, deși legiuitorul a reglementat acordarea acestui " salariu diferențiat" și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, nu se poate vorbi de un caracter permanent al acestei sume de bani, dat fiind că, așa cum s-a reținut mai sus, dispozițiile legale care le reglementează prevăd/au prevăzut condiții diferite pentru acordarea lor.
Într-adevăr, sistarea acestei majorări salariale nu trebuie să fie făcută în mod discreționar, însă în speță, sistarea sa a avut loc ca urmare a micșorării veniturilor proprii ale angajatorului, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, respectiv extras proces verbal, buget de venituri, adresa nr. 324/2013 a Direcției Economice din cadrul pârâtei, reclamantul nefăcând dovada contrară prin administrarea de probatorii din care să rezulte că nu a avut loc o astfel de diminuare a veniturilor proprii ale angajatorului, dat fiind că în acest caz,sarcina probei este inversată nefiind aplicabile disp. art 272 C.muncii.
Chiar și reclamantul în notele de ședință depuse la dosar recunoaște că a existat o diminuare a acestor venituri proprii ale pârâtei, însă într-un cuantum care nu justifică sistarea acestui " salariu diferențiat".
Prin urmare, nefiind o componentă de bază a salariului, cu caracter permanent, sistarea acestui salariu diferențiat nu reprezintă o modificare unilaterală a salariului dispusă cu încălcarea disp art 41 C.muncii.
În ceea ce privește discriminarea invocată de reclamant, a constatat că aceasta nu a avut loc, întrucât, pe de o parte această sistare a salariului diferențiat a avut loc doar pentru personalul didactic auxiliar aferent rectoratului Universității, deoarece, pentru cel al facultăților, în condițiile existenței autonomiei universitare reglementate de art 118 lit a din Legea nr. 1/2011 și al categoriei de venituri din care se acordă conform legii, respectiv "din venituri proprii ", dispune doar conducerea acestor instituții de învățământ superior, iar pe de altă parte că această majorare a fost acordată de rector doar categoriei de salariați din care face parte și reclamantul.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul S. Solidaritatea Universitară C. pentru M. T. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A apreciat că majorarea salarială nu este un stimulent financiar ocazional ci o componenta a salariului in sensul art. 160 CMuncii. Chiar formularea literala a art.4 indica ca prin lege, „se pot stabili salarii diferențiate"
A) Consideră ca acesta creștere salariala de pana la 30% NU are natura unui stimulent finaciar ocazional, ci ESTE un drept salarial permanent o componenta a salariului in sensul dispoz. art. 155 C.Muncii. Acordarea sa s-a realizat neintrerupt timp de 15 ani incepand cu Lg. 128/1997 cand a fost prevăzut prima data anterior anului 2012 .
Art. 6 din Decizia de acordare nr.3785A/2011 ARATA INDUBITABIL CUM MAJORAREA ACORDATA DE Lg. 128/1997 si cea care o continua prin Lg. 63/2011 se "REGĂSEAU IN SALARIUL CONSTITUIT CF. LG. 284/2010 si 285/2010".
B)Astfel, de acest drept, personalul didactic auxiliar a beneficiat continuu, de foarte mulți ani, el fiind acordat fara intrerupere, in baza unor acte normative periodice inca din 1997 ( citair art. 94 alin.4 din Lg. 128/1997 (4) -Criteriile de salarizare a personalului didactic auxiliar sum stabilite de M. Educației și Cercetării, cu consultarea sindicatelor recunoscute pe plan național Senatele universitare pot stabili salarii diferențiale, cu o creștere de până la 30% din salariul de bece prevăzut pentru funcția respectivă, în funcție de specificul activității desfășurate și de calitatea acesteia cu respectarea contractului colectiv de muncă la nivel de instituție ".).
A arătat că ultimul act normativ este Lg. nr.63/2011. Sistarea acestui drept nu se putea face unilateral. In susținerea acestei opinii depunem practica judiciara din dos._ -sent nr. 2643/2009 rămasa irevocabila, prin care s-a soluționat un litigiu al unui dintre salariat: căruia i s-a sistat acest drept in anul 2009.
Pentru a fi interpretată ca un stimulent ocazional majorarea trebuia să aibă anumite caracteristici atât temporare cât și condiționări de acordare, plata făcându-se la anumite intervale de timp.
a) D. punct de vedere al duratei acordării, s-a afirmat că această majorare se perpetuează fără pauză în acordare, încă din 1997 sub aceeași titulatură de "creștere salarială diferențiată"
( art. 94 alin.4 din Lg. 128/1997 (4) - Criteriile de salarizare a personalului didactic auxiliar sunt stabilite de M. Educației și Cercetării, cu consultarea sindicatelor recunoscute pe plan național. Senatele universitare pot stabili salarii diferențiate, cu o creștere de până la 30% din salariul de bază prevăzut pentru funcția respectivă..)
D. 1997 până în 2011 reclamantul a fost plătit fără încetare. În 2011, la apariția Lg. 63/2011, legiuitorul reiterând într-o "haină nouă" mare parte din regulile de salarizare ale personalului din învățământ, nu uită aceasta creștere diferențiată și o prevede expres în art. 4. Practic până în mai 2011 creșterea era legiferată de Lg. 128/1997 și a continuat plata acesteia fără întrerupere, de data aceasta în baza Lg. 63/2011, principiile de acordare fiind aceleași.
Prin emiterea unei Decizii interne (nr. 5335A/2011), s-a subliniat că unitatea și-a asumat răspunderea de a acorda această creștere și mai mult de a continua plata acestui drept și nu l-a limitat în timp pentru viitor, fiind conștientă de caracterul de permanență pe care l-a câștigat acest drept. În susținerea acestei opinii s-a depus și practica judiciară din dos._ -sent. nr. 2643/2009 rămasă irevocabilă, prin care s-a soluționat un litigiu al unuia dintre salariați, căruia i s-a sistat acest drept în anul 2009.
b)D. punct de vedere al condițiilor de acordare, s-a arătat că Decizia nr. 533A/2011 nu condiționează aplicare a acestei majorări de absolut nici un factor economic sau de altă natură.
Decizia 533A/2011 nu dispune nici cu privire la limitarea în timp efectivă a aplicării măririi și nici de limitarea în timp condiționată de evoluția financiară a Universității.
Practic, singura condiție era impusă de lege - respectiv existența unui Fond de venituri proprii al unității. Acest fond a existat an de an, fără echivoc. Întinderea lui trebuia să acopere plata acestor drepturi, și numai ulterior plății se putea stabili ce alte investiții se mai pot face cu diferența rămasă. Scăderea cuantumului acestui fond propriu nu putea pune în pericol plata acestei măriri salariale, decât dacă ar fi ajuns să fie sub nivelul total al sumelor ce trebuiau plătite. Ori, s-a demonstrat cu calcule că totalul acestor creșteri se putea plăti cu prisosință din bugetul propriu. Oricum, drepturile salariale se plătesc cu prioritate de către angajatori, și abia apoi alte cheltuieli. Chiar dacă în 2012 s-au colectat venituri proprii mai reduse, acestea acopereau plata creșterii salariale. Invocarea altor cheltuieli de către pârâtă, ce au dorit să le realizeze din aceeași sursă, nu reprezintă o apărare plauzibilă. Aceste alte cheltuieli trebuiau gândite și dimensionate conform sumelor rămase după plata drepturilor salariale și nu invers.
S-a mai arătat și că în mod nejustificat, unitatea a raportat cheltuieli din venituri proprii de ... lei, adică mult peste veniturile colectate. Ori, nu se înțelege cum era posibil să se facă cheltuieli dacă nu aveau de unde să le achite dar nici nu s-au înregistrat debite la plățile către terți. În realitate, excedentul din anul anterior a acoperit toate cheltuielile din 2012. D. datele contabile nerelevate de unitate, se poate constata că universitatea a creditat din aceleași fonduri proprii, investiții ale facultăților cu autonomie, dar aflate în nevoie de fonduri. Proiecte de investiție, construcții (Sediul nou al Facultății de D.)au înghițit sume "împrumutate " fără nici o clauză de rambursare sau fără termen de restituire, de la bugetul propriu al universității, către facultățile respective. În acest timp, se susține însă că universitatea se afla în pierdere și că nu putea susține plata acestor măriri salariale.
c)Stimulentul este prin definiție considerat o premiere, o încurajare sau o recunoaștere a unor merite deosebite. Ori, în Decizia de acordare și în lege nu se vorbește direct de o recompensă pentru anumite activități în afara celei normal desfășurate, de o muncă suplimentară sau alte calități ale angajatului sau ale muncii sale. Cu alte cuvinte, odată stabilită întinderea creșterii (5-30%) în raport cel mult de complexitatea postului ocupat, salariatul urma să o primească lunar fără a i se impune alte cerințe în afară de cele din fișa postului.
d)Faptul că aceste sume nu constituiau o bază la calculul altor drepturi salariale, nu înseamnă ca sunt un stimulent. Instanța confundă prevederea că aceste sume nu intră în baza de calcul pentru alte drepturi cu aceea că nu ar intra în salariul de bază. Art.4 din lege stipulează că în urma majorărilor -" se pot stabili salarii diferențiate" prin interpretarea literală a termenilor înțelegându-se că împreună cu alte adaosuri și sporuri și majorarea aceasta duc la stabilirea unui singur salariu de bază.
S-a mai precizat că situația este comparabilă cu sporul de vechime care nu este nici el preluat la calculul altor drepturi. În actul adițional sau în Decizia de acordare a dreptului -533A/2011 nu se prevede însă că majorarea diferențiată nu intră în salariul de bază.
2) Față de caracterul permanent al acestui drept și față de dispozițiile art.
41, art. 17 alin. 4 din C o d u I M u n c i i, s-a considerat că măsura dispusă de angajator reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă nepermisă de lege și, în consecință, s-a solicitat anularea Deciziei nr. 1018A/2012 în ceea ce-l privește pe reclamant, și obligarea pârâtei să-i recalculeze și să-i plătească reclamantului diferențele salariale reprezentând creșterea salarială de 30%, începând cu aprilie 2011.
S-a considerat că măsura luată este lovită de nulitate absolută câtă vreme după acordarea acestei creșteri, salariul nu se putea diminua decât cu acordul salariatului, în mod unilateral, fiind încălcate dispoz. art. 41 CM.
Angajatorul a acționat la aceasta diminuare salarială, prin decizie unilaterală și aceea necomunicată salariaților.
3) S-a mai arătat că nu a existat teama de a analiza actele contabile depuse de către
pârâtă, și fără a se verifica veridicitatea sumelor, le-a preluat și a încercat să
determine cu ajutorul lor, ce a reprezentat această retragerea din salarii, în
gestionarea fondurilor universității.
Instanța în mod greșit însă, a interpretat opinia reclamantului dovedită cu calcule, ca fiind o recunoaștere a situației economice deficitare a pârâtei.
Măsura a afectat 287 persoane, dar nu a dus la o economie simțitoare – reprezentând doar 1,13% din fondul de salarii cheltuit în 2012 pentru activitatea de bază.
S-a concluzionat, că au existat bani pentru acoperirea tuturor cheltuielilor cu salariile dar și că este hilar cum conducerea universității a gândit că ajustarea cheltuielilor personalului didactic auxiliar (cu o pondere de 1,13% în totalul cheltuielilor de personal) poate duce la o economie substanțială.
4) Față de critica privind discriminarea, instanța a apreciat greșit probele făcute în cauză.
În reuniunea Senatului din 04.04.2012 s-a observat că s-a strecurat și următoarea propunere, aprobată în unanimitate „că pentru activitatea prestată în sistem plată cu ora începând cu luna martie 2012, cadrele didactice, profesori și conferențiari, să fie plătite la gradul didactic inferior deținut la funcția de bază - profesor la conferențiar, conferențiar la lector " (din Extrasul procesului verbal al ședinței de Senat).
Ulterior, în Decizia 1018 A/2012 la Art. 1 se prevede că pentru activitatea prestată în sistem plată cu ora pentru luna martie 2012, cadrele didactice, profesori și conferențiari, vor fi plătite la gradul didactic inferior gradului didactic deținut la funcția de bază.
Fiind o măsura care a afectat corpul profesoral doar o lună (martie) și nu pe viitor, și care a menținut un nivel superior al veniturilor suplimentare funcției de bază pentru cadrele didactice, situația financiară a universității nu s-a redresat și personalul didactic auxiliar a fost în continuare singurul prejudiciat financiar prin efectele deciziei atacate.
Față de criticile dezvoltate anterior, s-a solicitat să se constate întemeiat recursul, admiterea lui, și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, anularea parțiala a Deciziei nr. 1018A/2012 (pct.4 și 5) emisă de către pârâta U. D. C., obligarea pârâtei să calculeze și să plătească diferența actualizată în funcție de indicele de inflație, dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, ca urmare a creșterii salariale diferențiate în procent de până la 30 % acordată conform Lg. nr. 63/2011, care a fost înlăturată începând cu data de 04.04.2012.Deasemenea, să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidența REVISAL, cu privire la salariul astfel cuvenit și calculat.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. coroborat cu art 281 C Muncii.
Intimata pârâtă U. din C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și pe fond menținerea hotărârii pronunțate de către Tribunalul D. ca temeinică și legală.
Intimatul pârât M. Educației Naționale a depus întâmpinare prin care a solicitat menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.5220/2013 pronunțată de Tribunalul D. în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. Educației Naționale, respingerea acțiunii ca neîntemeiată i pe cale de consecință respingerea recursului reclamantului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Potrivit înscrisurilor existente la dosar, rezultă că recurentul este angajat al Universității din C. ca personal didactic auxiliar și, în baza unui act adițional la contractul de muncă, i s-a acordat o creștere salarială de 30 % din salariul de bază.
Prin decizia nr.1018/A/2012 pârâta a sistat acordarea acestor diferențe începând cu data de 4 aprilie 2012, invocând drept temei - dispozițiile Legii 63/2011.
În art. 2 alin. 4 din Cap. II Anexa 5 la legea 63/2011 este stabilita metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acorda personalului didactic auxiliar, după cum urmează:
(1)Salariul brut al personalului didactic auxiliar este compus din salariul de baza, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum si alte drepturi salariale prevăzute de prezenta lege.
(2) Salariul de baza este format din:
A. salariul de încadrare al funcției didactice auxiliare prevăzut in anexele nr. 3a sau 3b, după caz, la lege, care include sporul de suprasolicitare neuropsihica existent la toate gradele si treptele profesionale;
B. indemnizația de conducere, astfel cum este reglementata in anexa nr. 4 la lege;
C. indemnizația pentru învățământ special;
D. gradația de merit, acordata in condițiile legii;
E. sporul de stabilitate
(3) Pe lângă salariul de baza definit potrivit alin. (2), se acorda, după caz, spor pentru condiții de muncă, spor pentru vechime in munca, precum si compensații tranzitorii.
(4) Pe lângă drepturile salariale acordate potrivit alin. (2) si (3), din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior si preuniversitar se pot stabili salarii diferențiate reprezentând o creștere de pana la 30% a salariilor de încadrare din anexele nr. 3a sau 3b la lege, fără ca aceste sume sa constituie baza de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale.
În raport cu aceste dispoziții legale incidente în cauză, Curtea reține că cele susținute de recurent prin în motivele de recurs - în sensul că această creștere salarială de 30% reprezintă o componentă a salariului conform art.160 din Codul muncii - sunt rezultatul unei interpretări eronate, vădit partinice și subiective a textelor de lege enunțate.
Faptul că legiuitorul a prevăzut în mod expres că acordarea acestei creșteri salariale rămâne la latitudinea unității de învățământ – „se pot stabili”( art. 2 alin. 4 din Cap. II Anexa 5 la legea 63/2011) iar sursa acesteia o constituie veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior îi conferă acesteia, în mod neechivoc, un caracter temporar și o directă condiționare față de existența și cuantumul acestor venituri proprii .
Această calificare rezultă din interpretarea semantică și teleologică a noțiunii de creștere salarială diferențiată, astfel cum este ea inserată în dispozițiile legale citate ( art. 2 alin. 4 din Cap. II Anexa 5 la legea 63/2011) .
Astfel, - ea nu este inclusă în componentele salariului de bază, descrise în alin. 2 al art. 2: a) salariul de baza este format din: salariul de încadrare al funcției didactice auxiliare prevăzut in anexele nr. 3a sau 3b, după caz, la lege, care include sporul de suprasolicitare neuropsihica existent la toate gradele si treptele profesionale;b)
indemnizația de conducere, astfel cum este reglementata in anexa nr. 4 la lege;
c) indemnizația pentru învățământ special;d). gradația de merit, acordata in condițiile legii și e) sporul de stabilitate.
- acordarea ei este la latitudinea unității de învățământ din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior se pot stabili salarii diferențiate reprezentând o creștere de pana la 30% a salariilor de încadrare,
- acestea nu reprezintă baza de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale.
Împrejurarea că, în decizia de acordare nu s-a prevăzut limitarea în timp a procentului de 30% nu conferă caracter permanent acestei creșteri salariale, astfel cum greșit susțin recurenții, întrucât această limitare este inclusă în însăși condiționarea existenței acestor venituri proprii într-un cuantum care să facă posibilă acordarea acestei creșteri salariale - de unde și caracterul limitat în timp adică, atât timp cât există astfel de venituri extrabugetare la nivelul unității de învățământ.
Prin urmare, reținând caracterul temporar al acordării acestei creșteri salariale și condiționarea directă de existența veniturilor extrabugetare ale Universității din C., rezultă că, așa cum acordarea acesteia nu s-a negociat în temeiul art.41 Codul muncii, ci salariatul a fost informat prin semnarea actului adițional de acordarea acestei creșteri salariale diferențiate, nici sistarea acesteia nu reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, sancționabilă în temeiul acelorași dispoziții. .
Instanța de fond a reținut, de asemenea în mod corect că nu este vorba de o discriminare săvârșită de pârâtă între cadrele didactice și personalul didactic auxiliar, atâta timp cât pârâta a aplicat dispozițiile legale în vigoare privind salarizarea - diferită pentru cele două categorii de personal - iar reducerea veniturilor s-a făcut în mod legal, pentru toți salariații care aparțin aceleiași categorii de personal.
Astfel, măsura acordării creșterii salariale diferențiate, de până la 30 % a fost menținută la unitățile de învățământ superior care dispuneau de astfel venituri proprii( în baza principiului autonomei universitare și al eficientei manageriale si financiare - prev. de art. 118 din legea 1/2011) fiecare unitate( facultate) având un buget propriu( un centru de cost distinct) distinct de cel centralizat al Universității din C., rectorul acesteia neputând dispune decât măsuri pentru acest fond centralizat.
Măsura sistării acordării acestei creșteri salariale a fost luată în momentul în care veniturile proprii reflectate în fondul centralizat al Universității s-au diminuat, și s-a luat numai pentru categoria de salariați plătiți din acest fond, din care face parte și recurentul reclamant,adică pentru toți salariații încadrați ca personal didactic auxiliar, plătiți din fondul centralizat al Universității din C..
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate de instanța de fond, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C.P. civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamant, ca fiind nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S. S. Universitară C. pentru M. T. M., împotriva sentinței civile nr. 5933 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți U. din C. și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2014.
Președinte, C. T. | Judecător, L. E. | Judecător, P. B. |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. C.T./27.01.2014
Tehnored. N.A. / 2 ex.
Jud. fond C. D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
