Obligaţie de a face. Sentința nr. 262/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 262/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 11588/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2064
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul S. C. DE URGENTĂ M. DR. Ș. O. C. - U.M._ împotriva sentinței civile nr. 262 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. E. D., având ca obiect obligație de a face - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă B. E. D., reprezentată de avocat C.B., lipsind apelantul pârât S. C. DE URGENTĂ M. DR. Ș. O. C. - U.M._.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra apelului:
Avocat C.B., pentru intimata reclamantă, a apreciat ca fiind legală și temeinică sentința instanței de fond și a solicitat respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 262 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul D., a fost admisă actiunea formulată de reclamanta B. E. D., în contradictoriu cu pârâtul U.M._ C.( S. C. de Urgență M. Dr.Ș. O. C. ).
A obligat pârâtul la promovarea reclamantei prin încadrarea în funcția de asistent medical cu studii superioare în grad principal începând cu 01. 01 . 2013.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei diferențele salariale dintre drepturile cuvenite potrivit noii încadrări și cele efectiv încasate, pe perioada 01. 01._13.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În cauza de față reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să o încadreze în funcția de asistent medical principal cu studii superioare începând cu data de 01. 01. 2013 și să-i plătească o despăgubire echivalentă cu diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit încadrării cu studii superioare și drepturile salariale diminuate încasate pentru intervalul 01. 01. 2013 - data încadrării în funcția de asistent medical principal cu " studii superioare".
Textul de lege care reglementează acest fapt și care a fost invocat de reclamantă este art.196 ind.1 din legea 95/2006 ,introdus prin OUG 35/2012.
Potrivit acestei reglementări ,asistenții medicali încadrați în unitățile sanitare publice în baza diplomei /certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au dobândit gradul principal și ulterior au absolvit studii superioare în profilul acestor se încadrează în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite ,cu menținerea gradului principal și a gradației avute la data promovării.
Actul normativ respectiv a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr.434 din 30 iunie 2012 și a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării ,ceea ce înseamnă că la data de la care reclamanta a solicitat pârâtului reîncadrarea ,septembrie 2012 ,aceasta era în vigoare.
Prin acțiunea pendinte solicită încadrarea corespunzător studiilor superioare absolvite începând cu 01. 01 .2013.
Pârâtul a încadrat-o pe reclamantă în funcția de asistent medical principal cu studii superioare începând cu data de 01 09 2013( conform actului adițional nr.12/23 08 2013 depus la dosar), însă primul capăt de cerere nu a rămas fără obiect având în vedere perioada 01. 01. 2013 – 31. 08. 2013, perioadă în care dispozițiile art.196 ind.1 din legea 95/2006 introduse prin OUG 35/2012 erau obligatorii, acestea impunând obligația pârâtului de conformare de la data intrării sale în vigoare.
În ceea ce privește capătul doi de cerere, pe perioada 01 .01. 2013 – 31 08 .2013, pârâtul datorează reclamantei o despăgubire egală cu diferențele salariale dintre drepturile cuvenite potrivit noii încadrări și cele efectiv încasate, fiind îndeplinite cerințele art.253 c. muncii, angajatorul fiind în culpă prin neîndeplinirea obligației legale impuse de dispozițiile art.196 ind.1 din legea 95/2006 introduse prin OUG 35/2012 .
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea, a dispus obligarea pârâtului la promovarea reclamantei prin încadrarea în funcția de asistent medical cu studii superioare în grad principal începând cu 01. 01. 2013, precum și la plata diferențelor salariale dintre drepturile cuvenite potrivit noii încadrări și cele efectiv încasate, pe perioada 01. 01._13.
Modificând practica anterioară în adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere jurisprudența instanței de control judiciar( ex:decizia nr.78/21 01 2014 pronunțată în dosar nr._ ) precum și necesitatea unificării practicii judiciare în materie.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul S. C. de Urgență M.-Dr.Ș. O. (U.M._), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel s-a arătat că reclamanta a absolvit cursurile Universității de Medicină și farmacie C., specializarea asistență medicală generală, susținând că instanța de fond a reținut o situație de fapt eronată, arătând că încadrarea pe studii superioare s-a făcut efectiv, începând cu data de 01.09.2013, data intrării în vigoare a statului de funcții al S. C. de Urgență M.-Dr.Ș. O., apreciind că și în cazul în care legea prevede o încadrare și o salarizare superioară corespunzătoare studiilor obținute la un moment dat de un salariat, această modificare nu intervine automat, ci trebuie îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art.4 alin.2 anexa nr.1, cap.II, lit.L din Legea ne.284/2010, fiind incidente și prevederile art.6 alin.4 din Legea nr.284/2010 conform cărora „Ordonatorii principali de credite au obligația să stabilească salariile de bază, soldele funcțiilor de bază/salariile funcțiilor de bază, indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură stabilite potrivit legii, să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale și avansarea în gradații, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu”, arătând că până la data de 01.09.2013 în structura unității pârâte –Unitatea Militară_ C. - nu a existat un post vacant de asistent medical principal cu studii superioare, finanțat corespunzător, pe care reclamanta să poată fi încadrată până la acest moment.
S-a criticat sentința și privința obligației pârâtei la plata diferențelor salariale cuvenite, începând cu data de 01.01.2013 și până la efectiva încadrare – 01.09.2013, invocându-se inexistența culpei pârâtei.
În drept, a invocat dispozițiile art.470 și urm., art. 480 Cod pr.civ.
La data de 31.03.2014 intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
În speță, intimata-reclamantă a solicitat obligarea pârâtului-apelant să o reîncadreze în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite cu menținerea gradului profesional și al gradației avute la data promovării.
Textul de lege care reglementează acest fapt și care a fost invocat de către reclamantă este art. 1961 din Legea nr. 95/2006, introdus prin OUG nr. 35/2012. din 27 iunie 2012 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sanitar care prevede că,
Art. I - Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează.
(…) 20. După articolul 196 se introduce un nou articol, articolul 1961, cu următorul cuprins: "Art. 1961 - Asistenții medicali încadrați în unitățile sanitare publice în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au dobândit gradul de principal și ulterior au absolvit studii superioare în profilul acestora se încadrează în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradului de principal și a gradației avute la data promovării."
Prin urmare, asistenții medicali încadrați în unitățile sanitare publice în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au dobândit gradul de principal și ulterior au absolvit studii superioare în profilul acestora se încadrează în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradului de principal și a gradației avute la data promovării.
Actul normativ respectiv a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 434 din 30 iunie 2012, și a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării, fiind în vigoare la data formulării cererii de către reclamantă, respectiv 23.05.2013
Textul de lege nu prevede o dată ulterioară intrării sale în vigoare și nici nu condiționează acest beneficiu al legii pentru absolvenții cu studii superioare, de îndeplinirea altor condiții, astfel că, de la data intrării în vigoare acesta devine obligatoriu.
Curtea constată că, fiind îndeplinită cerința legii respectiv aceea de a fi absolvite, de către asistentul medical, studiile superioare în profilul specific - în speță - specializare asistență medicală generală.
În acesta condiții, dreptul dobândit prin efectul legii, respectiv acela de a fi încadrată într-o funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradului de principal și a gradației avute la data promovării, nu poate fi considerat subsecvent îndeplinirii de către angajator a unor obligații privind modificarea statului de funcții astfel ca acesta să cuprindă și funcția de asistent medical cu studii superioare ci, dimpotrivă, faptul obiectiv al îndeplinirii cerinței legii atrăgând obligația modificării de către angajator a statului de funcții, de la data îndeplinirii acestei condiții a legii.
Prin urmare, susținerile apelantului în sensul că legea nu prevede o obligație imediată, sunt nefondate, legea impunând obligația de conformare începând cu data intrării sale în vigoare odată ce este îndeplinită condiția de absolvire a cursurilor de învățământ superior în profilul funcției
Faptul că într-un alt act normativ se prevede obligația ordonatorilor de credite de a stabili salariile, sporurile și alte drepturi astfel încât să se încadreze în sumele alocate cu această destinație, nu exonerează apelanta de obligația de a se conforma legii, chiar textul invocat prevăzând obligația acestuia de a stabili salariile potrivit legii și să asigure promovarea în grade și trepte profesionale, potrivit legii.
Nici faptul că pentru respectarea dispozițiilor legale respective apelantul trebuia să urmeze o anumită procedură prevăzută de un alt act normativ nu conduce la concluzia că nu avea obligația de a aplica legea invocată de reclamantă.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. C. DE URGENTĂ M. DR. Ș. O. C. - U.M._ împotriva sentinței civile nr. 262 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. E. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | |
Grefier, V. R. |
Red. Jud. E.S./02.06.2014
Thn. 4 ex./ V.R.
J.F. G.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 128/2014.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 660/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
