Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 482/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 2346/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 482/2014
Ședința publică de la 20 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător M. L.
Grefier G. D. L.
.x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta G. L. domiciliată în Caracal, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr.1476/19.09.2013 pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . cu sediul în București, ..38, și intimat .-SUCURSALA REGIONALĂ DE TELECOMUNICAȚII C., cu sediul în C., . Județul D. având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 14.02.2014, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 20.02.2014.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1476/19.09.2013 pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare în temeiul art. 268 alin. 1 lit. e) CM, ca neîntemeiată.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare în temeiul art. 268 alin.1 lit.c) CM pentru ajutorul de P. 2010 si s-a respins acest capăt de cerere ca fiind prescris.
S-a respins cererea formulată de reclamanta G. L. domiciliată în Caracal, . Județul O., în contradictoriu cu pârâta . - Sucursala Regională de Telecomunicații C., cu sediul în C., . Județul D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta a fost salariata paratei in perioada pentru care solicita acordarea drepturilor salariale, așa cum reiese din fotocopia carnetului de munca depusa la dosarul cauzei(f.15-17).
Potrivit art.6.9 pct.a) din CCM al ., valabil 2009-2010, cu ocazia sărbătorilor de Paste, C., si Ziua Comunicațiilor se va acorda salariaților un ajutor in bani sau in natura (tichete cadou) al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu da baza la nivelul salariului minim la ..
Conform art.2.20 lit.h) din același CCM, ziua de 17 mai, Ziua Internațională a Comunicațiilor și ziua de 23 aprilie-Ziua Feroviarilor sunt considerate zile libere plătite dacă survin în zile lucrătoare.
Definind contractul colectiv de muncă prin dispozițiile art. 236 alin. 1 din Codul Muncii, ca fiind acel contract prin care părțile stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de munca, legiuitorul stabilește prin dispozițiile ce urmează atât forța lui obligatorie, cât și relativitatea efectelor sale.
Astfel, potrivit alin. 3 al art. 236 din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv, stabilite în limitele si condițiile prevăzute de lege, constituie legea părților, executarea contractului fiind, potrivit art. 243 alin. 1 din Codul Muncii, obligatorie.
Aceasta executare presupune respectarea drepturilor si obligațiilor asumate de părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea celor vinovați.
În cercetarea respectării prevederilor sus menționate de către părțile implicate în prezentul litigiu, se constată că între pârâta . și salariați s-a încheiat contractul colectiv de muncă 2009 - 2010 înregistrat la Direcția de Muncă si Solidaritate Socială București sub nr. 2888/26.06.2009.
Prin actele adiționale nr.2 si 3 CCM a fost prelungit pana la data de 31.03.2011.
În acest sens s-a constatat că, raportat la aceasta perioada, acordul de voința al părților a fost în sensul neacordării drepturilor pretinse de către reclamanta în condițiile în care Contractul colectiv de munca pe anul 2009 - 2010 deși conține prevederea potrivit căreia „se acorda ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste, C. si de Ziua Feroviarilor stipulează si că ajutoarele materiale pentru Paste C. Ziua Comunicațiilor pe anul 2010 nu se mai acorda.
Așa fiind, ignorarea voinței părților cu scopul obținerii de către reclamant a unor foloase pe care chiar părțile au înțeles sa nu le primească, reprezintă o încălcare a forței obligatorii a contractului, neexistând astfel nici un temei al pretențiilor salariatului cu privire la sumele pretinse pentru anul 2010.
Având în vedere toate aceste considerente instanța a respins cererea, ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel G. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului,reclamanta a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței de fond să oblige intimatele în solidar la plata despăgubirilor echivalente cu Prima de Paști - anul 2010, prima de C. - anul 2010, Prima de Ziua Comunicațiilor - anul 2010, în total 1800 lei. Aceste drepturi au fost negociate îi stabilite in art. 6.9 pct. a din CCM 2009/2010, așa cum a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar și a îndeplinit condițiile precizate în clauza contractului, Tribunalul O. a respins acțiunea pe fondul cauzei, in temeiul următoarelor motive pe care le consideră nelegale:
Arată că a fost admisa "excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de pârâtă prin întâmpinare în temeiul art. 268 alin. 1 lit. c) CM pentru ajutorul de Paste 2010" care nu poate fi reținuta de instanța de apel deoarece această suma reprezintă drepturi salariale si se calculează împreună cu celelalte drepturi salariale in luna aprilie, iar datele la care se achita sunt 30 aprilie 2010, respectiv 15 mai 2010 conform art. 2.25 din CCM 2009/2010. Acțiunea a fost introdusa în data de 8 aprilie 2013 si solicită să se constatate ca față de momentul efectiv al plății perioada este mai mică de 3 ani.
Mai arată că un motiv de respingere a acțiunii a fost exprimat de instanța de fond ca „acordul de voință al părților a fost în sensul neacordării drepturilor pretinse ...”făcându-se referire la Nota art. 6.9 pct. a din CCM 2009/2010 "se suspendă aplicarea până la lata de 31.12.2009". Acest motiv nu poate fi reținut de instanța de apel deoarece această "Nota" a operat pana la data 31.12.2009, iar în actele adiționale nr. 1, nr. 2 șinr. 3 care au prelungit valabilitatea CCM 2009/2010 până la data de 31.03.2011 nu s-a mai făcut referire la această nota.
Constatând că nu se poate încadra în buget și că nu mai poate îndeplini obligațiile asumate prin CCM, . a procedat la renegocierea acestuia cu partenerii sociali și astfel s-a încheiat Protocolul nr.1/16.12.2010 prin care reprezentanții semnatari au convenit ca toate drepturile salariale datorate în perioada iunie-decembrie 2010 au fost acordate în totalitate. Acest motiv de respingere fundamentat pe conținutul. Protocolului nr.1/16.12.2010 nu poate fi reținut de instanța de apel, întrucât:
a) Protocolul nr. 1/16.12.2010 nu a intrat niciodată în circuitul civil pentru a produce efecte juridice, deoarece modificările aduse CCM aplicabil prin acel protocol trebuia să fie comunicate în scris organului la care era păstrat CCM, adică Direcției de Muncă și Protecție Socială a municipiului București și deveneau aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioara convenită de părți. ă prevedere imperativa rezulta fără echivoc din textul art. 31 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca. Ori, intimata . s-a limitat sa acorde un număr de la propria registratură, nr. 3992/16.12.2010! Așadar, protocolul invocat nu a ajuns niciodată la DMPS București pentru a produce efecte de la data înregistrării.
b) Respectivul protocol nu exprima o convenție a părților semnatare ale CCM 2008/2009 si CCM 2009/2010, așa cum prevede art. 31 alin. 1 din Legea nr. 130/1996. In concret, din partea salariaților au fost prezente la negocierea CCM trei federații sindicale: FNF "Mișcare-Comercial", Federația "Elcatel" si Federația "Telcom CF" România. Cu prilejul modificărilor aduse prin Protocolul nr. 1/16.12.2010, Federația "Telcom CF" România a exprimat un justificat dezacord și a refuzat sa semneze, implicit să stampileze protocolul! (Anexează înscrisurile pentru a dovedi ca Federația "Telcom CF" România a fost semnatara CCM aplicabil, nu și a ... protocolului).
Susține că CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar produce efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare conform art. 3. La art. 71 alin. 1 se prevede acordarea unui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. si C. "cu ocazia sărbătorilor de P. și C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare…”. In anexa nr. 4 sunt prevăzute unitățile la care se aplica CCM la nivel de grup de unități iar la nr. 30 se afla înscrisă . – București.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate prevede, sub sancțiunea neluării în seamă, drepturi cu caracter inferior celor reglementate de Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel superior in cazul de față CCM la nivel grup de unități din transportul feroviar (anexează copii cu paginile din CCM la care se face referire).
Solicită admiterea apelul, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive.
Intimata . depus apel incident înțelegând să critice sentința prin prisma faptului că instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată însă față de datele dosarului se impunea ca cererea reclamantei-apelante să fie respinsă ca prescrisă din punct de vedere extinctiv.
Analizând apelul formulat de reclamantă se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut corect aplicarea art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996, potrivit căruia contractele colective de munca, "încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, însa numai în măsura in care au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale.
În cauza pendinte nu se pune problema de interpretare a unor dispoziții legale, ci a unor prevederi contractuale a căror existență depinde în primul rând de manifestarea de voință a părților semnatare ale contractului.
În acest sens, Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate aplicabil începând cu anul 2008 și până în anul 2010 ( care a fost prelungit prin acte adiționale) prevede la art. 6.9 pct. a că pentru sărbătorile de Paști, C. și de Ziua Telecomunicațiilor salariații beneficiază de un ajutor în bani sau natură (tichete cadou) al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul salariului minim la ..
Constatând că nu se poate încadra în buget și nu mai poate îndeplini obligațiile asumate prin contractul colectiv de muncă, . a procedat la renegocierea acestuia cu partenerii sociali.
Astfel, conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care insă trebuie să se manifeste întotdeauna înconformitate cu prevederile legale.
Textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar – contractul fiind un act juridic solemn - se impune ca modificarea să se concretizeze în acte înregistrate la organele competente (act adițional, protocol), pentru opozabilitate.
În acest sens, în data de 16.12.2010 s-a încheiat Protocolul nr. 1 prin care – reprezentanții semnatari (sindicat și patronat) au convenit că toate drepturile salariale datorate până în luna decembrie 2010 au fost acordate în totalitate, iar acesta a fost înregistrat la ITM București sub nr._/28.04.2011 astfel în sensul celor convenite.
De asemenea, în contextul lipsei unui buget de venituri si cheltuieli corespunzător acoperirii tuturor cheltuielilor, societatea înregistrând pierderi in anii 2007, 2008 si 2009, precum si plați restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc. ( așa cum rezultă din bilanțul depus la dosar), se constată că nu există obligația plații ajutoarelor aferente anilor 2009 și 2010 solicitate de reclamantă.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta G. L. domiciliată în Caracal, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr.1476/19.09.2013 pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații ., cu sediul în Bucurenști, ..38, sector 1, . - SUCURSALA REGIONALĂ DE TELECOMUNICAȚII C., cu sediul în C., ., județul D...
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2014.
Președinte, I. M. | Judecător, M. L. | |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.I.M.
2ex/G.L.
J.FC.C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2083/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
