Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 642/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 642/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 5365/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 642
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A - DIRECȚIA DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., .. 17, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 4774 din 24 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă F. A. L., cu domiciliul ales la Av. E. M. H. cu sediul în București, sect. 3, . ca obiect contestație decizie de sancționare Decizia nr.75/07.03.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic P. E. I., reprezentând-o pe apelanta intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A - DIRECȚIA DE DRUMURI ȘI PODURI C., și avocat H. E. M., reprezentând-o pe intimata contestatoare F. A. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic E. I. P., pentru apelanta intimată, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că intimata contestatoare a permis accesul persoanelor străine în incintă, respectiv conducătorul auto sârb și inspectorii IDCTR, deși acești inspectori își desfășoară activitatea dincolo de punctul de control. Contestatoarea trebuia să înainteze actele prin agentul de control, iar în cabină nu intră decât angajații. A considerat că aceasta și-a depășit atribuțiile de serviciu, s-a făcut o trecere a agentului instituției apelante la atribuțiile ISCTR-ului.
A solicitat și respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată către contestatoare, întrucât asistența juridică acordată de sindicat este gratuită.
A pus concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat.
Avocat E. M. H., pentru intimata contestatoare, a considerat că se încearcă o completare în apel, în decizia contestată nefăcându-se vorbire cu privire la permiterea accesului șoferului sârb în cabină și a solicitat cenzurarea motivelor de apel doar la decizia de sancționare.
A arătat că în baza hotărârii de guver s-a desfășurat controlul ISCTR-ului, iar inspectorii și-au îndeplinit atribuțiile unde le-a permis legea. Potrivit planului de acțiune nr._/28.06.2012 aveau drept de control crucificat inspectorii din cadrul ISCTR-ului cu angajații din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.
A mai arătat că nu s-a făcut nicio minimă probă cu privire la accesul persoanelor străine în cabină, iar martora audiată la fond a declarat că nu a cunoscut faptul că cineva a intrat în sediu.
Referitor la faptul că intimata contestatoare nu ar fi informat șeful ACI PF1 cu privire la prezența în perimetrul ACI a inspectorilor ISCTR, a arătat că aceștia din urmă și-au desfășurat activitatea acolo timp de 3 zile, nu controlau ACI-ul, iar șeful ACI fusese în zonă și cu o zi înainte.
A considerat că în mod corect au fost acordate și cheltuielile de judecată de către instanța de fond.
A solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 17.04.2013 a fost înregistrată pe rolul instanței contestația formulată de contestatoarea F. A. L. împotriva deciziei nr. 75/07.03.2013 emisă de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei ca nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, contestatoarea a arătat că este angajata intimatei în funcția de șef tură, iar la data de 07.03.2013 a fost emisă decizia de sancționare disciplinară cu avertisment, reținându-se că nu a comunicat șefului ACI PF1 prezența în perimetru ACI a inspectorilor ISCTR, a permis accesul persoanelor străine în acest perimetru și nu a menționat acest fapt în registru.
Contestatoarea a susținut că decizia este nelegală, deoarece nu există o sesizare a angajatorului privind săvârșirea abaterilor disciplinare care i se impută.
Prin referatul nr. 2392/25.01.2013 intimata a fost sesizată cu privire la prezența la data de 25.01.2013 în agenție a șoferului sârb Postin Miroslav care avea probleme cu tahograful, astfel că intimata nu putea trece la sancționarea sa fără să existe o astfel de sesizare.
A susținut că nu s-a efectuat cercetarea disciplinară pentru faptele imputate prin decizie. În acest sens a arătat că a fost convocată la cercetarea disciplinară pentru analizarea aspectelor sesizate de șeful ACI PF1 prin referatul nr. 2392/26.01.2013, însă a fost sancționată pentru că nu a informat șeful ACI PF1 cu privire la prezența în perimetru ACI a inspectorilor ISCTR, a permis accesul persoanelor străine în acest perimetru și nu a menționat acest lucru în registru.
De asemenea, contestatoarea a susținut că decizia de sancționare este nulă absolut pentru lipsa dispozițiilor obligatorii prevăzute de art.252 alin.2 lit.b Codul muncii, în sensul că în decizie nu se regăsesc decât mențiuni referitoare la Regulamentul Intern - anexa nr.5, art.23 pct.1, contractul colectiv de muncă – anexa nr. 6, art.131 alin.2, art. 132 lit.a și Codul muncii - art. 247 alin.2, art.248 alin.1 lit.a) prevederi care se referă la definirea abaterilor disciplinare și la categoriile de sancțiuni aplicabile angajatului, fără a se arăta care ar fi obligațiile concrete ce au fost încălcate.
S-a mai susținut că decizia este nulă și pentru că nu cuprinde dispozițiile obligatorii prevăzute în art.252 alin.2 lit.c Codul muncii referitoare la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare. În acest sens a arătat că deși a fost sancționată cu „avertisment scris”, a fost chemată la cercetarea disciplinară prealabilă în cadrul căreia a formulat apărări, însă intimata nu a ținut cont de acestea.
Cât privește temeinicia deciziei de sancționare, contestatoarea a arătat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare.
Astfel, a arătat că din data de 23.01.2013 în PTF PF 1 și-au desfășurat activitatea inspectorii ISCTR întru-un program de 24/24 pe o perioadă de 3 zile consecutive, sens în care seful PTF PF1 a stabilit un program pentru acești inspectori în vederea efectuării controlului în următoarea ordine: pe sensul de intrare - CNADNR, organele vamale, organele de poliție, ISCTR, iar pe sensul de ieșire - ISCTR, CNADNR, organele vamale, organele de poliție. În data de 23.01.2013 când s-au prezentat inspectorii ISCTR în PTF PF1, șeful ACI a fost prezent în ACI pe sensul de ieșire împreună cu controlorii - G. O. și D. C..
Contestatoarea a precizat că nu există un perimetru stabil pentru ACI, acest perimetru nefiind delimitat printr-un act normativ, iar la data efectuării cercetării prealabile nu exista o dispoziție privind notarea și informarea șefului ACI despre prezența inspectorilor ISCTR.
Activitatea inspectorilor ISCTR este reglementată prin HG nr. 1088/2011, art.10 lit.d, art.12 alin.2 lit c) și indiferent dacă permitea sau nu accesul persoanelor străine în cadrul agenției de control, inspectorii aveau dreptul de a efectua orice control în punctele de trecere a frontierei, deci și în cadrul agenției.
Contestatoarea a mai arătat că în regulamentul intern, în fișa postului și în instrucțiuni nu sunt menționate obligațiile reținute în sarcina sa ca și abateri disciplinare, personal îndeplinindu-și toate atribuțiile de serviciu.
În ceea ce privește evenimentele referitoare la șoferul sârb, contestatoarea a arătat că în data de 24/25.01.2013, între orele 19:00-07:00 și-a efectuat serviciul în tură împreună cu controlorii de trafic G. V. O. C. și D. C., efectuând controlul conform planificării pe sensul de ieșire. În jurul orei 03:17 s-a prezentat autovehiculul PAO 46 NB și întrucât la acel moment inspectorii nu erau prezenți pe pista de ieșire, conducătorul autovehiculului a prezentat la control numai o parte dintre documentele necesare – autorizația de transport internațional rutier de marfă, documente de însoțire a mărfii, declarație vamală, facturi și întrucât nu a prezentat toate documentele necesare în vederea permiterii ieșirii din țară – certificate de înmatriculare, factura rovinietă, certificate de emisie poluantă - a solicitat aducerea acestora de la camion, moment în care și-au făcut apariția inspectorii ISCTR însoțiți de agentul de la poliția de frontieră.
Ulterior, șoferul a revenit cu o parte dintre acte și din această cauză nu a putut să efectueze controlul și să introducă datele în baza informatică a cântarului și a programului de tarifare. Șoferul a plecat la camion și a înmânat certificatele de înmatriculare și pașaportul agentului de poliție de la care contestatoare a aflat că autovehiculul are probleme în urma controlului efectuat de inspectorii ISCTR, șoferul fiind sancționat și scos în parcarea din afara punctului de frontieră.
După achitarea amenzii, la data de 25.01.2013, autovehiculul a revenit la control, fiind lucrat pe tura formată din șeful ACI L. N. și controlor trafic A. F..
Contestatoarea a mai susținut că șeful ACI i-a întocmit un referat incriminând-o că a chemat inspectorii ISCTR să verifice camionul, însă din vizionarea casetelor de pe camerele video rezultă modul de desfășurare a evenimentelor.
În drept, contestația a fot întemeiată pe dispozițiile Codului muncii.
În susținerea contestației s-au depus următoarele acte în copie: cererea formulată de contestatoare la data de 21.03.2013 către Sindicatul Drumarilor prin care solicita asistență juridică, decizia nr. 75/07.03.2013, convocatorul nr. 3535/07.02.2013, extras din contractul colectiv de muncă la nivelul CNADNR și din regulamentul intern, fișa postului, practică judiciară – decizia civilă nr.1906/R/27.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel București.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației arătând că în data de 30.01.2013 prin decizia nr. 28 a fost constituită comisia de cercetare disciplinară având ca obiectiv cercetarea aspectelor sesizate prin referatul nr. 2392/25.01.2013 întocmit de șeful ACI, iar în urma cercetării s-a stabilit că contestatoarea se face vinovată de încălcarea sarcinilor de serviciu stabilite prin fișa postului respectiv Regulamentul ACI.
Decizia de sancționare a fost emisă în baza referatului nr. 2392/25.01.2013 întocmit de șeful ACI și în baza raportului nr. 5836/04.03.2013 aprobat de directorul regional. În decizie sunt descrise în concret faptele pentru care s-a aplicat sancțiunea și motivarea în drept, respectiv prevederile statutului, ROI, contractul de muncă, astfel că în mod eronat se susține că decizia nu respectă prev.art.252 alin.2 lit b Codul muncii.
Prin contestația formulată contestatoarea a recunoscut fapta săvârșită, respectiv că a permis accesul persoanelor străine în perimetrul ACI și că nu a menționat în registrul de lucru..
Referitor la susținerile contestatoarei cu privire la ordinea de control pe sensul de ieșire din țară, intimata a arătat că prin HG 1088/2011 este reglementată organizarea și funcționarea ISCTR, inspectorii acestei instituții efectuând controale pe drumurile naționale. În punctele de trecere a frontierei, participanții la trafic se prezintă în cadrul ACI care este un punct de control cu caracter permanent, iar ISCTR își desfășoară activitatea de control în afara punctelor de frontieră, perimetul ACI PF 1 fiind delimitat și stabilit de Direcția Vămilor, astfel că CNADNR își desfășoară activitatea independent, fără a avea contact cu alte organe de control.
Prin urmare, contestatoarea nu avea calitatea să permită accesul ISCTR la control în incinta punctului de vamă, rezultând că a încălcat atribuțiile din fișa postului cap.II .3 și cap.II .4.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare intimata a depus la dosar în copie următoarele acte: extras din procedura de lucru pentru agențiile de control și încasare, 3 fotocopii de pe înregistrările camerei video din data de 25.01.2013.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că apărările intimatei sunt nesusținute și indiferent dacă permitea sau nu accesul inspectorilor ISCTR, aceștia potrivit dispozițiilor legal care le reglementează activitatea (art.10, 12 din HG 1088/2011, art.7 din Normele metodologice de aplicare a HG 1088/2011) aveau dreptul de a face control în punctele de trecere a frontierei, deci și în cadrul agenției.
Din oficiu, s-a pus în vedere intimatei să completeze documentația care a stat la baza emiterii deciziei de sancționare, la dosar depunându-se următoarele acte: raportul de cercetare disciplinară nr. 5836/04.03.2013, fișa postului contestatoarei, adresa 894/13.02.2013 a Poliției de Frontieră Timișoara, 4 adrese emise de ACI Porțile de F. 1 în luna februarie 2013 către Poliția de Frontieră din cadrul PCTF – PF 1 și DRDP C. și răspunsurile comunicate, extrase din HG nr. 1088/2011, OUG nr. 104/2001, notele de relații date de contestatoare și alte două salariate la data de 08.02.2013, planul de acțiune nr. 3586/27.06.2012 încheiat între ISCTR și CNADNR SA, acte de delimitare a perimetrului ACI - documentul de avizare nr. 4142/29.05.2012, adresa nr._/18.11.2011 emisă de CNADNR către Autoritatea Națională a Vămilor, schițe de amplasament pe sensul de intrare și de ieșire, procesul verbal din 01.04.1999.
În cauză, la solicitarea contestatoarei a fost încuviințată proba cu martora G. V. O. C. la audierea căreia partea a renunțat, proba fiind însușită de către intimată conform art. 257 alin.1 Cod proc. civ.
Prin sentința nr.4774 din 24 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a admis contestația formulată de contestatoarea F. A. L. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, Bld. M. Viteazul, nr.29, ., . ales la cabinet avocat H. E. M. cu sediul în București, .. 17, .. 5, sector 3 în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A - Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. cu sediul în C., .. 17, județul D., s-a anulat decizia nr.75/07.03.2013 emisă de intimată, și a fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 5.473,56 lei reprezentând cheltuieli de judecată..
S-a reținut că F. A. L. este angajata intimatei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. – C., iar prin decizia nr.75/07.03.2013 intimata a dispus sancționarea contestatoarei cu avertisment scris.
Sancțiunea disciplinară a fost aplicată întrucât contestatoarea în calitate de șef tură ACI Porțile de F. 1 nu a informat șeful ACI PF 1 cu privire la prezența în perimetrul ACI a inspectorilor ISCTR, a permis accesul persoanelor străine în perimetru ACI și nu a menționat în registru acest lucru. În aceeași decizie s-a reținut că fapta săvârșită de contestatoare constituie abatere disciplinară așa cum este definită în art.247 alin. 2 Codul muncii, art.131 alin.2 din CCM/2011 și art. 9 pct.4 din ROI.
Prin contestația dedusă judecății s-a invocat nulitatea deciziei de sancționare întrucât nu cuprinde mențiunile obligatorii prev. de art.252 alin.2 lit. b, c Codul muncii, iar pe fond se susține că sancțiunea aplicată este netemeinică.
În raport de motivele invocate de contestatoare, Tribunalul a reținut următoarele:
Art.248 al.1 lit. a - e Codul muncii enumeră sancțiunile pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară, la lit. a fiind menționat „avertismentul scris”.
Art.251 al.1 Codul muncii prevede că „sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. 1 lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”.
Prin urmare, art.251 alin.1 Codul muncii dispune că efectuarea cercetării disciplinare prealabile este necesară în cazul aplicării sancțiunii disciplinare de către angajator, mai puțin în situația în care se aplică sancțiunea avertismentului scris.
Art.252 alin.2 Codul muncii prevede că „sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată”.
În raport de aceste dispoziții legale, s-a constatat că intimata a aplicat contestatoarei sancțiunea cea mai ușoară - „avertismentul scris” - situație în care angajatorul nu avea obligația să efectueze cercetarea disciplinară prealabilă.
Din documentația depusă de intimată rezultă că urmare a referatului nr.2392/25.01.2013 întocmit de șeful ACI PF1 s-a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă ale cărei constatări au fost consemnate în raportul nr.5836/04.03.2013.
La cercetarea disciplinară efectuată de intimată, contestatoarea a fost convocată prin adresa nr.3535/07.02.2013, aceasta dând o notă de relații cu privire la aspectele sesizate prin referatul nr.2392/_.
Față de dispozițiile art.251 alin.1 Codul muncii care prevăd că în cazul aplicării sancțiunii avertismentului scris nu este necesară efectuarea unei cercetări disciplinare, se apreciază că în decizia de sancționare nu trebuiau indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării, cât timp legea nu prevede o astfel de obligație în sarcina angajatorului, raportat la sancțiunea aplicată.
S-a mai constatat că în decizia de sancționare au fost indicate prevederile încălcate de salariat, în art.3 din decizie menționându-se că „ fapta săvârșită constituie abatere disciplinară așa cum este definită la art.9 pct. 4 din ROI” prevedere care reglementează îndatoririle generale ale salariaților, la pct. 4 fiind menționată obligația de a executa toate sarcinile de serviciu conform fișei postului și lucrările încredințate în condiții de calitate corespunzătoare.
Așa fiind, s-a apreciat că în raport de sancțiunea aplicată de intimată, decizia de sancționare cuprinde toate mențiunile prev. de art.252 alin.2 Codul muncii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că sancțiunea a fost aplicată contestatoarei reținându-se că aceasta în calitate de șef tură ACI Porțile de F. 1 nu a informat șeful ACI PF 1 cu privire la prezența în perimetru ACI a inspectorilor ISCTR, a permis accesul persoanelor străine în perimetrul ACI și nu a menționat în registru acest lucru.
Sancțiunea disciplinară a fost aplicată urmare a faptului că în data de 24/25.01.2013 cu ocazia controlului efectuat asupra autovehiculului cu nr.PA046NB șoferul sârb al acestuia nu a prezentat toate documentele necesare și cu această ocazie contestatoarea în calitate șef tură a permis prezența în perimetru ACI PF 1 a inspectorilor ISCTR, încălcându-și astfel sarcinile de serviciu.
Potrivit fișei postului, contestatoarea are obligația de a nu primi persoane străine în agenție, exceptând persoanele ce au abilitarea necesară - fila 41 dosar .
Cât privește prezența inspectorilor ISCTR în data de 24/25.01.2013 în timpul turei contestatoarei, instanța a reținut următoarele:
Prin HG 1088/2011 este reglementată organizarea și funcționarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, iar în Anexa I este aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a inspectoratului.
În art.12 din regulament sunt reglementate obligațiile inspectorilor ISCTR, iar în alin.3 lit. k se prevede că „pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, inspectorul are dreptul să controleze vehiculele rutiere în punctele de trecere a frontierei”.
S-a mai reținut că între Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier și C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA a fost încheiat un plan de acțiune înregistrat în evidențele intimatei sub nr._/28.06.2012. Acest plan a fost încheiat în vederea verificării respectării prevederilor Ordinului MT 598/1999 privind efectuarea controlului specific al vehiculelor rutiere de către Ministerul Transporturilor la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României, obiectivul principal al planului fiind realizarea unui control încrucișat efectuat de ISCTR Și CNADNR SA .
Din același plan rezultă că acțiunile de control se efectuează zilnic începând cu data de 28.06.2012 pe parcursul întregului interval de 24 de ore pe zi și al tuturor zilelor săptămânii, participanții la acțiunile de control fiind inspectorii ISCTR și controlorii trafic din cadrul CNADNR SA.
Având în vedere dispozițiile HG 1088/2011 coroborate cu prevederile planului de acțiune, rezultă că în data de 24/25.01.2013 inspectorii ISCTR se aflau în punctul de trecere a frontierei PF 1 și exercitau atribuțiile prevăzute de lege. De asemenea, efectuau controlul documentelor autovehiculelor prezentate de șoferi, în baza planului de acțiune încheiat între ISCTR și CNADNR SA .
Prin urmare, s-a apreciat că prezența inspectorilor ISCTR în punctul de trecere a frontierei PF 1 era justificată, neputând fi considerați persoane străine a căror prezență nu era permisă.
Agenția de control și încasare – ACI își desfășoară activitatea în punctele de trecere a frontierei și urmare a controlului încrucișat efectuat de CNADNR SA și ISCTR în baza planului de acțiune, se verifică documentele prezentate de șoferi.
Având în vedere considerentele anterior expuse se constată că contestatoarea nu se face vinovată de abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, astfel că în mod neîntemeiat a fost sancționată.
Așa fiind s-a constatat întemeiată contestația urmând să fie admisă și să se dispună anularea deciziei nr.75/07.03.2013 emisă de intimată.
În baza art. 452 Cod pr. civ a fost obligată intimata care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare în această cauză.
Ar.451 alin.1 Cod pr. civ. arată în ce constau cheltuielile de judecată, în acestea incluzându-se onorariul de avocat, cheltuielile de transport, precum și „ orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”.
În cauză, s-a constatat că prin cererea din data de 21.03.2013 contestatoarea s-a adresat Sindicatului Drumarilor „Elie R.” solicitând asistență juridică pentru contestarea deciziei nr.75/07.03.2013, obligându-se ca în cazul în care va câștiga procesul să returneze cheltuielile de judecată făcute de sindicat - fila 7 dosar.
Potrivit art.28 alin.1, 2 din Legea dialogului social nr.62/2011 „ organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii …. în fața instanțelor judecătorești … prin apărătorii proprii sau aleși. În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.1 organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor.”
În raport de această dispoziție legală coroborată cu cererea adresată de contestatoare sindicatului, s-au avansat de către organizația sindicală sumele pentru onorariu avocat, cheltuielile de transport ale acestuia și cele referitoare la informarea privind avantajele medierii conform Legii 192/2006 ( așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 168 -175 dosar ).
Prin urmare, contestatoarea a beneficiat de avansarea acestor sume în baza disp. art.28 alin. 2 din Legea 62/2011 - orice acțiune prevăzută de lege pentru apărarea drepturilor membrilor de sindicat.
Așa fiind, a fost obligată intimata la plata sumei de 5.473,56 lei reprezentând cheltuieli de judecată, formate din: onorariu avocat în sumă de 4.340 lei, cheltuieli transport în sumă de 933,56 și 200 lei către biroul de mediator.
În cheltuielile de transport s-a inclus contravaloarea biletelor de tren și a transportului cu taxi-ul mai puțin contravaloarea călătoriei cu taxiul în sumă de 55,33 lei conform bonului din data de 05.09.2013 ( fila 172 dosar) care a fost exclusă având în vedere contravaloarea totală a transportului cu taxiul în data de 05.09.2013 comparativ cu călătoriile din data de 03.10.2013; de asemenea, nu s-a inclus nici cel de-al 4-lea bon fiscal din data de 05.09.2013, deoarece copia xerox a bonului este incompletă (fila 172 dosar)
Referitor la suma de 200 lei reprezentând onorariu mediator, s-a reținut că a fost achitată de contestatoare în procedura privind informarea cu privire la avantajele medierii, procedură obligatorie în conflictele de muncă conf. art.601 alin.1 lit. e din Legea 192/2006; deși această procedură este gratuită potrivit art. 61 din lege, față de faptul că s-a plătit suma de 200 lei, s-a apreciat că plata se încadrează în categoria cheltuielilor necesare pentru buna desfășurare a procesului, urmând să fie acordată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta CNADNR SA, susținând că sancționarea contestatoarei s-a dispus corect, în raport de faptele reținute prin raportul întocmit de Comisia de cercetare.
Astfel, la data de 24/25.01.2013, contestatoarea nu avea atribuții de serviciu pe pistă, și potrivit programului și graficului trebuia să desfășoare activități de prelucrare a datelor în birou.
Încălcând obligațiile de serviciu prevăzute în ROI, contestatoarea nu a anunțat prezența inspectorilor ISCTR, a primit în birou pe șoferul sârb care conducea auto PA 046 NB și nu a înscris în registru motivele pentru care a permis staționarea acestuia în perimetru, timp de circa o oră.
Contestatoarea a formulat întâmpinare prin care a reiterat susținerile de la fond, și a solicitat respingerea apelului.
Examinând criticile invocate, se constată întemeiat apelul, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul deciziei nr.75/7.03.2013 – art.2 - rezultă că abaterile disciplinare pentru care a fost sancționată contestatoarea, au constat în aceea că în calitatea sa de șef de tură nu și-a îndeplinit obligația de a informa șeful ACI PFI cu privire la prezența în perimetru ACI a inspectorilor ISCTR și că a permis accesul persoanelor străine în perimetrul ACI fără a menționa acest lucru în registru.
Prin sentința pronunțată în cauză de Tribunalul M. s-a stabilit o situație de fapt incompletă și eronată în privința faptelor reținute în sarcina contestatoarei, întreaga motivare pe care instanța și-a fundamentat soluția axându-se pe condițiile în care s-a permis accesul inspectorilor ISCTR în perimetrul ACI.
Instanța a analizat atribuțiile specifice ale inspectorilor și a apreciat ca justificată prezența lor în punctul de trecere a frontierei, situație în raport de care a concluzionat că nu s-a comis nicio abatere disciplinară de către contestatoare, deși din cuprinsul deciziei contestate rezultă fără echivoc că acesteia i s-au imputat două fapte: omisiunea de a anunța prezența inspectorilor în perimetrul ACI; permiterea accesului șoferului sârb al auto PA 046 NB în agenție, fără a menționa acest aspect în registru.
Faptele, așa cum au fost descrise în decizie, au fost prezentate și în Raportul comisiei de cercetare nr.5836/4.03.2013, depus la filele 85-86 din dosar, ele au făcut obiectul cercetării disciplinare, și în raport de conținutul lor contestatoarea și-a formulat apărările consemnate în raport.
Concluziile comisiei s-au întemeiat atât pe imaginile vizualizate pe camera video din incinta ACI Porțile de F. I în data de 24-25.01.2013, pe verificarea documentelor existente, cât și pe declarațiile a doi martori și nota de relații luată contestatoarei.
În baza acestor probe s-a reținut în mod întemeiat că la data menționată contestatoarea a permis staționarea nejustificată în perimetru ACI a șoferului sârb – conducător auto PA 046 NB timp de 50 de minute (în apărare contestatoarea susținând că a făcut-o în vederea efectuării controlului unor documente pe care șoferul nu le deținea), fără a menționa în registru staționarea și motivele ei, iar pe durata staționării autovehiculului s-au prezentat în punctul de control inspectorii ISCTR, despre a căror prezență contestatoarea nu a informat.
Pe timpul turei contestatoarei nu s-au regăsit documentele specifice de ieșire din țară a autovehiculului condus de șoferul sârb, care a revenit în vamă în ziua următoare.
Contestatoarea a încălcat obligațiile care-i reveneau conform fișei postului și Regulamentului Intern.
Așa cum rezultă din fișa postului, depusă în copie la filele 87-92, între sarcinile consemnate la punctul 3 sunt și acelea de a consemna și semna în registrul de probleme staționarea oricărui autovehicul, indiferent de motiv, cu menționarea datei și orei plecării (fila 89) și de a nu primi persoane străine în agenție (fila 90), obligații de serviciu pe care contestatoarea le-a încălcat, și ca atare sancționarea acesteia conform art.247 alin.(2) din Codul muncii, cu avertisment, s-a dispus legal, contestația sa fiind neîntemeiată.
Față de aceste considerente apelul este fondat și urmează să fie admis conform art.480 alin.(1) Cod pr.civilă, să se dispună schimbarea în tot a sentinței, și pe fond să fie respinsă contestația formulată împotriva deciziei de sancționare nr.75/7.03.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A - DIRECȚIA DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., .. 17, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 4774 din 24 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă F. A. L., cu domiciliul ales la Av. E. M. H. cu sediul în București, sect. 3, .>
Schimbă sentința în sensul că respinge contestația formulată de intimata reclamantă F. A. L..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2014.
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.N.M.M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2463/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
