Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 6/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Sentința nr. 6/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 7101/63/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 87/2014

Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. C.

Judecător: P. P.

Grefier: M. M.

x.x.x

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul C. M., cu domiciliul în loc F., . A, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 6128/01.10.2013, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. CERNĂTEȘTI, cu sediul în loc. Cernatesti, județul D., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, iar prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;

Instanța, luând act de solicitarea apelantului reclamant de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.

CURTEA

Asupra apelului de față;

Prin sentința apelată, Tribunalul D. a admis actiunea formulată de reclamantul C. M. domiciliat în loc F., . A, .. 1, . în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. CERNĂTEȘTI cu sediul în loc. Cernatesti, județul D..

A obligat pârâta ȘCOALA G. CERNĂTEȘTI către reclamant C. M. la plata dobânzii pentru creanțele stabilite prin sentința nr. 5818/2012, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2012, si decizia 356/2013 pronuntata de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2012, începând cu data introducerii actiunii, 02.04.2013, și până la data plății efective.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul C. M. a fost salariatul unității pârâte, calitate în care a solicitat în instanță obligarea acestui pârât la plata unor drepturi salariale cuvenite și neacordate.

Prin sentința nr. 5818/2012 pronunțata de Tribunalul D. - secția conflicte de munca si asigurări sociale în dosarul nr._/63/2012 unitatea școlara parata a fost obligata la reîncadrarea salariala a reclamantului C. M. începând cu 09.09.2010, potrivit dispozițiilor Legii 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice luând in considerare salariile de baza aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea legii 221/2008 si a obligat parata ȘCOALA CU CLASELE I VIII CERNĂTEȘTI cu sediul in loc Cernatesti, jud.D. sa calculeze si sa plătească reclamantului diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite, potrivit reîncadrării conform Legii 330/2009, pentru perioada 09.09._10, diferențe ce vor fi reactualizate in raport de data fiecărei scadente lunare la momentul plătii efective si prin decizia nr. 356/2013 pronunțata de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2012 a fost obligata pârâta sa plătească reclamantului diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite, potrivit reîncadrării conform Legii 330/2009, pentru perioada 01.01._11.10 actualizate cu rata inflației, la data efectiva a plătii.

Conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală, care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamantă. Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare.

Instanța a apreciat că dobânda legală poate fi acordată reclamantului, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art.1531 NCC care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.

Pentru aceste motive, instanța a constatat că dobânda legală solicitată de reclamant este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței nr 5818/2012 pronunțata de Tribunalul D. - secția conflicte de munca si asigurări sociale în dosarul nr._/63/2012 si decizia nr. 356/2013 pronunțata de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2012.

Ca urmare, pentru considerentele expuse, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantului dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr. 5818/2012 pronunțata de Tribunalul D. - secția conflicte de munca si asigurări sociale în dosarul nr._/63/2012 si decizia nr. 356/2013 pronunțata de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2012. începând cu 02.04.2013 (data introducerii acțiunii) și până la data plății efective.

Împotriva aceste sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul C. M., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei la calcularea și plata dobânzii legale aferente sentinței definitive și irevocabile nr. 5818/2012 pronunțată de Tribunalul D., începând cu data nașterii dreptului și până la stingerea efectivă a creanțelor stabilite prin această sentință.

În motivarea apelului a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la calcularea și plata dobânzii legale aferente sentinței mai sus-menționate, pronunțată de Tribunalul D., începând cu data nașterii dreptului și până la stingerea efectivă a creanțelor.

A arătat că potrivit hotărârii Curții(camera a treia) din 18.04.2013, a Curții Europene de Justiție de la Luxemburg, pronunțata in cauza C-565/11(I.), dobânda legala pentru taxa de poluare de la data plătii acesteia si pana la data restituirii efective a acesteia.

Că, de regula, o obligație stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, in caz contrar putându-se recurge la executare silita, potrivit art.3711 si următoarele din Cod procedură civilă.

Arată apelantul reclamant că, in principiu, o hotărâre judecătorească poate fi pusă în executare, numai dacă a rămas definitivă ori a devenit irevocabilă și a fost respectată procedura învestirii cu formula executorie, investirea necesara pentru a se conferi hotărârii judecătorești forța executorie.

Hotărârea executorie de drept constituie prin ea însăși titlu executoriu, astfel ca, prin voința legiuitorului, o asemenea hotărâre poate fi pusa in executare din momentul pronunțării.

Caracterul exigibil al unei creanțe este dat de momentul la care creditorul unei obligații poate cere in mod legal debitorului executarea obligației sale.

Art. 3712 alin.2 si 3 cod procedura civila permite organului de executare sa actualizeze valoarea obligației principale stabilite in bani, indiferent de izvorul ei, atât in situația in care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără sa fi fost stabilit cuantumul, cat si in situația in care titlul nu conține nici un fel de mențiune, nefiind acordate, cum este cazul in speța.

In aceasta din urma situație, potrivit art.3712 alin 3 Cod procedură civilă „În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii”.

Altfel spus, executarea unor creanțe rezultate dintr-o hotărâre judecătoreasca nu este supusa punerii in întârziere, însăși hotărârea ținând loc de notificare.

Mergând pe ideea admisibilității cuantumului dobânzii legale cu rata inflației, aceasta noua acțiune in repararea prejudiciului, având ca obiect patrimonial, se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitata in termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, termen ce începe sa curgă de la data când hotărârea judecătoreasca constituie, potrivit legii, titlu executoriu, respectiv de la data pronunțării de către prima instanța, in materia litigiilor de munca.

Pe de alta parte, cum plata unei sume de bani poate avea efect întrerupător de prescripție, doar in condițiile in care este voluntara si se refera la chiar debitul pretins prin cererea de chemare in judecata, nu se poate aprecia ca in cauza termenul de prescripție al acestei noi acțiuni a fost întrerupt prin achitarea sumelor prevăzute in titlurile executorii inițiale, fiind vorba despre o alta prescripție si anume, aceea a executării.

Aceasta din urma cerere nu poate constitui o forma prin care debitorii sunt puși in întârziere, căci necesitatea existentei acestei manifestări de voința este ceruta doar in materie contractuala, răspunderea civila contractuala in condițiile angajării acesteia, respectiv acordarea de despăgubiri fiind reglementate de Codul Civil la materia efectelor obligațiilor, respectiv, in cadrul art.1073-1090.

Dispozițiile Codului muncii permit aplicarea și completarea dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului și în consecință sunt aplicabile dispozițiile art.1088 Cod civil, (respectiv art.1530 și următoarele NCC).

Daunele interese constau în dobânda legală, care curge de drept, fără punere în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale, potrivit contractului de muncă, întrucât obligația de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită în contractul de muncă.

Dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâtul fiind în întârziere conform art.1079 (1523 NCC) cod civil și 161 Codul muncii, astfel că se justifica acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

În drept a invocat dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă.

Apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale.

Deci, pentru creanțele inițiale stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamantul are un titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive.

Plata creanței, reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlu executoriu a fost eșalonată independent de voința acesteia, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.

Aceasta nu înseamnă că aceste creanțe nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență deoarece în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen, că termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței și obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.

În speță nu este vorba de astfel de creanțe, întrucât creanțele au fost constatate prin hotărâri judecătorești, iar hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt definitive și executorii potrivit art.289 Codul muncii, ceea ce conduce la concluzia că aceste creanțe de la data pronunțării hotărârii au devenit certe, lichide și exigibile.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat o despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditor, pentru neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.

În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența Noului Cod civil, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor.

Astfel potrivit disp.art.1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la desdăunare, care potrivit art.1082 Cod civil constă în daune interese pentru neexecutarea obligației sau întârzierea executării, chiar dacă debitorul nu este de rea credință.

Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.

În raport de aceste dispoziții Curtea reține că reclamantul în calitate de creditor este beneficiarul acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.3711 Cod procedură civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamantul prin mai multe acte normative a fost împiedicat să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească – însă, din ziua cererii de chemare în judecată.

De aceea, nu se pot reține ca întemeiate criticile apelantului în sensul că dobânzile legale se cuvin de la data nașterii dreptului, în condițiile în care instanța a apreciat corect că acestea vor fi datorate de la data înregistrării cererii.

Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (art.1084 Cod civil), având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație, reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea obligației de plată.

Daunele interese pentru neexecutarea obligației de plată care cuprind dobânda legală, așa cum prevăd disp.art.1088 Cod civil, au drept rezultat acordarea unei sume de bani mai mari decât cea datorată.

De asemenea, se reține că debitorii nu sunt de drept în întârziere, întrucât nu ne aflăm în nici una din ipotezele prevăzute de art.1079 Cod civil. Totodată, creanța nu face parte din categoria celor pentru care, după lege, să curgă dobânda de drept, așa cum prevăd dispozițiile art.1088 alin.2 Cod civil.

În aceste condiții dobânzile sunt datorate de la data când au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată, și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.

Nici celelalte critici nu pot fi primite, iar în privința altor hotărâri invocate, pronunțate în alte spețe, se reține că nu este recunoscut în sistemul judiciar român precedentul judiciar, așa cum se întâmplă în sistemul common law.

Jurisprudența Curții Europene este direct aplicabilă în sistemul român de drept, însă are forță constituțională și supralegislativă.

De asemenea, jurisprudența Curții Constituționale, spre deosebire de jurisprudența instanțelor, are, asemănător deciziilor pronunțate de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, o astfel de forță, constituind izvor de drept, deciziile pronunțate făcând corp comun cu Constituț, pe care Curtea o interpretează.

În raport de argumentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul se privește ca nefondat și se va respinge, menținându-se soluția pronunțată de prima instanță, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C. M., cu domiciliul în loc F., . A, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 6128/01.10.2013, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. CERNĂTEȘTI, cu sediul în loc. Cernatesti, județul D., având ca obiect drepturi bănești.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2014.

Președinte,

M. C.

Judecător,

P. P.

Grefier,

M. M.

Red.Jud.P.P.

Tehnored.M.M.

4ex./03.02.2014

j.f.M.F.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 6/2014. Curtea de Apel CRAIOVA