Acţiune în constatare. Decizia nr. 5093/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5093/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 623/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5093
Ședința publică de la 12 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant M. A., domiciliat în . J., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 2861/30.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. Națională de Căi Ferate C. SA prin Sucursala Regională C. C., cu sediul în C., .-7, jud. D., și . prin Sucursala E. C., cu sediul în C., .-7, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- apelul este declarat și motivat în termen legal,
- în cadrul procedurii prealabile intimatele-pârâte au formulat și depus la dosar întâmpinare, iar apelantul-reclamant – răspuns la aceasta,
- în cauză se solicită și judecarea conform art. 223 Cod proc. civ.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 2861 din 30.09.2014 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Națională de Căi Ferate C. SA București – Sucursala Regionala CF C., invocată de aceasta.
A respins acțiunea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâtele C. Națională de Căi Ferate ,,C.” S.A. prin Sucursala Regională C. C. și S.C. E. C. S.A. - Sucursala E. C.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Analizând mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta C.N.C.F. "C." S.A București, prin Sucursala Regională C. C., conform prevederilor art. 248 din codul de procedură civilă republicat, instanța a reținut că nu este incidentă în cauză, întrucât, așa cum rezultă din contractul individual de muncă și actele adiționale la contractul individual de muncă în perioada în litigiu reclamantul a lucrat în cadrul C.N.C.F. "C." S.A., iar Societatea Comercială "E. C.F.R." - S.A. a fost înființată ca filială a Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., prin H.G.nr.1283/26.08.2004.
Pe fond, analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța a reținut:
Prin acțiunea de față, reclamantul M. A., solicită obligarea pârâtelor C. Națională De Căi Ferate ,,C.” S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. C. și S.C. E. C.F.R. S.A. - Sucursala E. C., să la acordarea grupa I de muncă, conform Ordinului 50/1990 al Ministerului Muncii, pentru perioadele 31.03._98 și 05.10._01, în procent de 100% și la eliberarea unei adeverințe care să ateste încadrarea în grupa I de muncă, în procent de 100% pentru perioada solicitată, cu cheltuieli de judecată.
În baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990, pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii au emis Ordinul nr.50/1990, prin care se precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării.
Ulterior, Ordinul nr.50/1990 a fost completat și modificat prin Ordinele nr.100/1990 și 125/1990.
Conform disp. art.13 din Ordinul nr.50/1990, perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile acestui ordin.
În conformitate cu prevederile art. 6 din Ordinul nr.50/1990: “Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).”
Potrivit prevederilor art. 15 alin. 1 din Ordinul nr.50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
Totodată, la art. 15 alin.2 din Ordinul nr.50/1990, se prevede că „ ținând seama de prevederile 68_ 2 41>art. 2 și 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitățile au obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de munca începând cu 18.03.1969 și până în prezent.”
Potrivit dispozițiilor art. 158 din Legea nr.263/2010 :
„(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale.
(2) Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001”.
În conformitate cu prevederile art. 126 din H.G. 257/2011, adeverințele se întocmesc conform modelului de la anexa 14, numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidența angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhivă.
În speță, în perioadele în litigiu - 31.03._98 și 05.10._01, reclamantul a lucrat funcția de electrician energo alimentare (EA)- electromecanic, iar în carnetul de muncă al acestuia nu a fost consemnată grupa de muncă.
S.C. E. C.F.R. S.A. - Sucursala E. C., al cărui salariat este în prezent reclamantul, a eliberat acestuia adeverință privind grupa de muncă, respectiv adeverința nr. 2/2/2/3/72 din 24.01.2014, prin care se atestă faptul că în perioadele 31.03._98 și 05.10._01 reclamantul a lucrat în meserii și funcții(electrician EA electromecanic IFTE, EA) încadrate în grupa II de muncă, în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin lista meseriilor și funcțiilor de bază de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranța circulației, aprobată de M.M.O.S., M.S. și președintele C.N.P.M., cu nr.1638/07.06.1990, anexa II, pct.1, condica de prezență și pontajele lunare.
De asemenea, s-a precizat în adeverință că temeiul juridic al încadrării în grupa II de muncă îl reprezintă Ordinul nr.50/1990 și Ordinul 125/1990, anexa 2, poziția 210, cu beneficiul scrisorii nr.2841 din 15.11.1990 a Ministerului Muncii.
Prin urmare, instanța a reținut că reclamantul a fost încadrat de către angajator în grupa II de muncă. Acestuia i-a fost eliberată adeverință în baza prevederilor Legii nr.263/2010, de către Sucursala E. C., al cărui salariat este în prezent, în baza documentelor verificabile aflate în arhiva societății.
Analizând înscrisurile înaintate la dosar, instanța a reținut că niciunul dintre aceste înscrisuri nu atestă faptul că reclamantul a lucrat în grupa I de muncă, iar meseria/funcția în care a lucrat reclamantul nu este prevăzută în grupa I de muncă în Ordinul nr. 50/1990, cu modificările și completările ulterioare aduse prin Ordinele nr.100/1990 și 125/1990.
Au fost înlăturate și concluziile raportului de expertiză, ce nu au fost fundamentate pe obiectivele stabilite de către instanță, în sensul că nu s-au detaliat condițiile de lucru ale reclamantului prin perceperea la fața locului, expertiza judiciară având în vedere doar elemente de practică judiciară, și tratamentul discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții.
Deci, îndeplinirea condițiilor de încadrare în grupa I și II de muncă trebuie stabilită după procedura prevăzută de art. 5 din Ordinul 50/1990 și nu prin asimilare cu alte sectoare de activitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apelreclamantul M. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că instanța in mod greșit a înlăturat concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza ,pe motivul ca nu s-au detaliat condițiile de lucru prin perceperea la fata locului. In capitolul IV din raport, la pct. 4.2.6. si următoarele, chiar aceste aspecte sunt consemnate de către expert, in urma verificărilor efectuate in teren. Or, daca instanța aprecia ca nu sunt lămuritoare sau complete concluziile expertului, trebuia , in raport de art.337 C.P.civ. sa dispună din oficiu sa se facă acestecompletări
Instanța a făcut insa abstracție de aceste dispoziții, cat si de dispozițiile art.22. pct.2 C.p.civ., pronunțând astfel o soluție cu aplicarea greșita a legii.
Mai, mult, intimatele nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiza, prin care se concluziona ca se justifica acordarea grupei I de munca pentru perioada in cauza, in procent de 100%, ceea ce echivalează cu faptul ca acestea sunt de acord cucele reținute de expert.
De asemenea, motivarea instanței de fond ca ,este neîntemeiata acțiunea, pentru ca înscrisurile înaintate la dosar ,nu atesta faptul ca reclamantul a lucrat in grupa I de munca , iar meseria/funcția in care a lucrat nu este prevăzuta in grupa I de munca in Ordinul 50/1990, este una formala. Dacă grupa I îi era recunoscuta prin înscrisuri, acesta nu mai avea niciun interes sa promoveze o acțiune de acest gen.
In raport de condițiile de munca in care mi-am desfășurat activitatea, constatate si de către expert, cat si in raport de dispozițiile deciziei nr. 258/20.09,2004 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, prin care se arata ca nu se poate restrânge aplicarea Ordinului 50/1990 numai la activitățile si funcțiile prevăzute in forma inițiala o acestui act, ci in funcție de condițiile de munca deosebite si o uzurii capacității de munca al persoanelor care lucrează in același climat nefavorabil, consideră ca este pe deplin întemeiata acțiunea.
Cu toate ca adeverințele eliberate de către intimate, prevedeau grupa a II a de munca, in raport de meseriile limitativ menționate de Ordinul 50/1990, acestea opinau in sensul acordării grupei I de munca, așa cum reiese din Memoriul Privind Acordarea Inechitabila a Grupelor de Munca, înscris pe care l-a atașat la prezenta cauza.
Având in vedere ca activitatea pe care adesfășurat-o in cadrul sectoarelor din Regionala C. C., prezintă similarități atât in ceea ce privește condițiile de munca, cat si in ceea ce privește factorii de risc de accidentare si/sau de îmbolnăvire profesionala, cu activitățile cerute de meserii/funcții nominalizateexplicit pentru încadrarea in grupa I de munca, era necesar a se verifica aceste similarități si sa constate daca este justificata acordarea beneficiului grupei I de munca pentru perioada indicata, lucru pe care instanța de fond nu l-a făcut.
Anterior promovării acțiunii, alți colegi care au avut aceeași meserie ca si mine si care au avut tot grupa a II a de munca, pe baza expertizelor de specialitate si in raport de principiul ca nu se poate restrânge aplicabilitatea Ordinului 50/1990 doar la meseriile expres prevăzute in forma inițiala a acestei dispoziții, au obținut grupa I de munca prin hotărâri definitive si irevocabile,pe care le-am depus la dosarul cauzei.
Având in vedere soluțiile pronunțate anterior in cauze identice cu cauza de fata, consideră că se află in situația unui proces inechitabil si discriminatoriu, contrar dispoz. art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților fundamentale si art.1 din Protocolul 12 la Convenție.
F. de cele menționate, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat si pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecata.
In drept, își întemeiazăapelul pe dispoz. 466,476,480,453 C.p.civ.
Examinând sentința prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor legale incidente, Curtea, constată următoarele:
Critica esențială cuprinsă în motivele de apel vizează forța probantă a expertizei efectuate în cauză, .lantul susținând că instanța de fond trebuia să aibă în vedere concluziile expertului.
Curtea constată că această critică este nefondată. Obiectivele la care expertul a avut de răspuns priveau efectuarea de verificări cu privire la condițiile concrete de muncă ale reclamanților în perioadele deduse judecății, deci verificări cu privire la situația de fapt dedusă judecății, fără ca expertului să îi revină sarcina interpretării sau aplicării unor acte normative, acest ultim rol revenind în mod exclusiv instanței de judecată.
Potrivit art. 1 din Ordinul nr. 50/1990, in grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1.
Art.3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
In concluzie, potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau
- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Raportul de expertiza întocmit in cauza realizează o descriere generică a sistemului energetic național, a activităților realizate de către reclamant in exercitarea funcției de electrician sau a altor funcții aparent similare, a condițiilor de munca, concluzionând ca activitățile sunt corespunzătoare grupei I de munca.
Insa așa cum in mod corect a reținut instanța de fond, niciuna din activitățile desfășurate de către reclamant nu se regăsesc printre cele prevăzute in anexa I, nici sub aspectul art.1, nici sub aspectul art. 3 din ordin si in mod corect a înlăturat concluziile raportului de expertiza.
De altfel, expertul formulează critici nepermise la adresa reglementărilor legale, prin aceea că în anexa 2, la punctul 210 din ordinul nr. 50/1990, ar fi prevăzuți în mod nejustificat electromecanicii EA la încadrarea în grupa II de muncă. Aceste aspecte atrag o viciere a concluziilor expertului, prin încălcarea atribuțiilor sale, care trebuie să se limiteze la o simplă descriere a stării de fapt, fără a proceda la interpretarea dispozițiilor legale sau și mai grav la criticarea acestora.
Cum angajatorul a considerat că reclamantul se încadrează în grupa II de muncă, în conformitate cu lista meseriilor și funcțiilor de bază de exploatare a căilor ferate, aprobată de MMOS, MS și președintele CNPM, cu nr. 1638/1990 , în raport de scrisoarea nr. 2841/1990 a Ministerului Muncii, reclamantul nu arată care este temeiul legal, în raport de care instanța de judecată ar putea efectua o reapreciere a încadrării în grupa de muncă, fără ca în prealabil să fie contestată încadrarea în grupa II de muncă.
Simpla exercitare a funcției de electrician/electromecanic/montator și condițiile grele specifice activității desfășurate, nu atrag automat încadrarea în grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute în anexa I la ordin, coroborat cu nominalizarea efectuată de comun acord de către angajator și sindicate.
Decizia nr. 258/2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și decizia nr. 87/1999, pronunțată de Curtea Constituțională nu au statuat în nici un caz faptul că angajatorii sau instanțele de judecată ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupe de muncă și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege. O atare interpretare ar lipsi de conținut actul normativ. Dimpotrivă, deciziile invocate de recurenți se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau de modificarea Ordinului nr. 50/1990 prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.
Se retine ca in mod întemeiat a reținut instanța de fond ca practica judiciara nu constituie izvor de drept, instanța fiind chemata sa analizeze modul de aplicare a legii la cazul concret, raportat la condițiile concrete de muncă astfel cum sunt ele dovedite în fiecare cauză în parte.
In ceea ce privește invocarea unei pretinse discriminări, Curtea retine ca stabilirea grupelor de munca se face in raport de condițiile, activitățile sau locurile de munca specifice fiecărui salariat, deci condițiilor concrete așa cum rezulta din raporturile de munca ce fac obiectul judecații.
În concluzie, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 480 din Codul de procedură civilă, urmează să respingă apelul ca nefondat și va menține sentința prin prisma considerentelor expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat,apeluldeclarat de apelantul-reclamant M. A., domiciliat în . J., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 2861/30.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. Națională de Căi Ferate C. SA prin Sucursala Regională C. C., cu sediul în C., .-7, jud. D., și . prin Sucursala E. C., cu sediul în C., .-7, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi,12 Decembrie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, S. A. C. | |
Grefier, A. Golașu |
Red.jud.S.A.C.
Jud.fond E.G.
Teh.red. A.G./5 ex
Data: 16 12 2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 4470/2014.... → |
|---|
