Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 4470/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4470/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 593/54/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 4470
Ședința publică din 24 noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. D.
Asistent judiciar D. C. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier M. E.
Pe rol judecarea acțiunii formulate de reclamantul R. V. împotriva pârâtului I. T. de Muncă Gorj.
La apelul nominal făcut în ședința publică au reclamantul R. V. asistat de avocat M. C. și consilier juridic B. A. pentru pârâtul I. T. de Muncă Gorj.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și probatorii de administrat.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ.
Apărătorul reclamantului, avocat M. C. având cuvântul, depune concluzii scrise pe care le susține oral în sensul că solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea deciziei nr.18/28.04.2014, reîncadrarea reclamantului pe funcția și postul deținut, acordarea despăgubirilor cu salariile indexate, toate drepturile bănești de carear fi beneficiat de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă precum și la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.
Reprezentantul pârâtei consilier juridic B. A., solicită respingerea acțiunii formulate de reclamant și pe cale de consecință menținerea deciziei nr. 18/28.04.2014 ca fiind temeinică și legală.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 C.pr.civ o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.05.2014 pe rolul Tribunalului Gorj Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul R. V. a chemat în judecată pârâtul I. T. de Muncă Gorj, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.l8/28.04.2014 ca fiind netemeinică și nelegală, repunerea pe postul și funcția deținută anterior deciziei de concediere, respectiv de conducător auto,treapta I, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu toaie celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă, obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000.lei, reprezentând contravaloarea daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost încadrat în cadrul ITM. Gorj în funcția de conducător auto in cadrul Departamentului Economic Financiar de la data de 01.07.1993 și până la 28.04.2014 când a fost emisă decizia de încetare a contractului individual de muncă prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 28.04.2014, conform art.65, alin.l din Codul Muncii, însă această decizie a fost emisă așa cum reiese din prevederile art. 1, ca urmare a desființării postului după efectuarea preavizului, art. 2 din aceeași decizie s-a dispus că instituția nu dispune de posturi vacante privind pregătirea sa care să poată fi pusă la dispoziție. Pe cale de excepție a invoc excepția nulității absolute a deciziei 18/28.04 2914 deoarece această decizie a fost emisă cu încălcarea art.60, alin.l din Codul Muncii, care prevede, „ pe toată durata incapacității temporare de muncă, stabilite prin certificat medical conform Iegi concedierea salariaților nu poate fi dispusă „ . S-a precizat că s-a aflat în perioada incapacității temporare de muncă conform certificatului medical ., nr._, începând cu data 01. 10. 2013 și până la data de 25.04.2014, sens în care intima nu putea dispune prin notificarea nr._/18.10.2013 restructurarea postului ocupat, acest lucru reieșind din mențiunile însemnate în aceeași zi pe acest înscris (notificare), respectiv ,, nu mă pot prezenta la examenul stabilit de dumneavoastră deoarece sunt în incapacitate temporară de muncă".
Totodată s-a arătat că nu s-a respectat de către intimatul I.T.M.Gorj prevederile art.74 din Codul Muncii, astfel că decizia nr. 18/28.04.2014 face doar o enumerare a legislației, neexistând motive concrete care au condus la emiterea preavizului nr.199/08.01.2014.
Mai mult decât atât, I.T.M.Gorj face referire la O.U.G.nr.77/2013 însă prin decizia Curții Constituționale această ordonanță a fost declarată neconstituțională unde se specifică expres că „ unele ministere și instituții publice au riscat să-și piardă capacitatea administrativă și de funcționare deoarece guvernul le-a desființat uneia posturi fără să menționeze după care criterii se realizează acest lucru",fiind declarată NECONSTITUȚIONALĂ,astfel față de motivele expuse solicită admiterea excepției invocate.
De altfel, unitatea pârâtă nu a ținut cont de vechimea acumulată în aceeași unitate, fiind încadrat în anul 1993, însumând o vechime de 21 de ani, dar, nici de situația familială, dat prin faptul că în prezent este divorțat și plătește lunar pensie de întreținere pentru minorul R. O. A. în sumă de 300 lei până la majoratul acestuia și prin programul de vizitare minori cheltuiește sume mari pentru creșterea și îngrijirea minorului. Unitatea Pârâtă nu a ținut cont nici de faptul că a fost diagnosticat cu discopatie lombară unde toate investigațiile medicale au necesitat cheltuieli financiare pe care le-a suportat personal.
S-a mai precizat faptul că pârâtul I.T.M.Gorj nu a respectat prevederile/criteriile legale cu privire la concediere și în special nu au fost stabilite criteriile privind ordinea de prioritate la concediere, aspect ce trebuia avut în vedere la emiterea deciziei de concediere.
Totodată a ignorat sentința civilă definitivă și executorie nr.628/2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul_, conform căreia a fost admisă în parte contestația împotriva deciziei 77/21. 12. 2009.
Privitor la capătul de cerere al contestației privind obligarea pârâtei la acordarea daunelor morale în cuantum de 10.000 lei, a arătat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile Codului Muncii, iar dovada existenței prejudiciului moral făcându-se cu sentința 3501/29.04.2013, descoperiri de card, certificatele medicale și referatele medicale, bilete de trimitere, scrisori medicale, care atestă diagnosticul de discopatie lombară, fiind internat în spital, urmând investigații clinice,recuperări,recomandate de medici specialiști, toate totalizând cheltuieli financiare pe care le estimez ca fiind rezonabile pentru suma solicitată.
In drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.60, 65, lit.l, art.74, 78 și 80 din Codul Muncii.
A depus la dosar, în copie, decizia nr.18/28.04.2014, preavizul nr.199/08.01.2014, adeverința nr.9826/29.04.2014, contractul individual de muncă nr.24/01.01.2000, sentința civilă nr.628/23.03.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, adresa nr._/26.11.2010, certificatele medicale din 10.10.2013, din 11.11.2013, din 12.12.2013, bilet de trimitere pentru servicii medicale, notificarea înregistrată sub nr._/18.10.2013, anexa la decizia nr.52/17.10.2013, adeverința nr.5124/27.02.2014, adresa nr._/20.12.2013, scrisoarea medicală din 07.02.2014, referatul medical nr.386/27.03.2014 și practică judiciară.
Legal citat pârâtul ITM Gorj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamant motivat de faptul că decizia nr. 18/28.04.2014 a fost emisa cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv actele normative in baza cărora s-a făcut restructurarea. Astfel, așa cum reiese si din preambul, decizia contestata nu s-a emis in baza OG 77/2013. Restrângerea de activitate a survenit datorită faptului că în structura de posturi aprobata nu se mai regăsește funcția respectiva . De asemenea, având in vedere prevederile HG 517/2013 se poate observa o diminuare a numărului de posturi care s-a răsfrânt si asupra instituției pârâte ( in anexa 2 din HG 517/2013, Inspecția Muncii are repartizate un număr de 2587 posturi spre deosebire de numărul de 2861 de posturi alocat prin HG 10/2013 și ca atare, decizia de încetare a activității contestata, a fost emisa in data de 28.04.2014 iar reclamantul a prezentat concedii medicale după cum urmează:01.10._13; 11.10._13; 01.11._13; 01.12._13; 03.02._14; 08.02._14; 01.03._14; 01.04._14; perioada care a cumulat un număr de 167 zile de concediu medical. S-a mai precizat că aceasta decizie nu a fost emisa in perioada de incapacitate temporara de munca așa cum eronat se afirma in plângere și nici cu încălcarea prevederilor art. 60 alin 1 lit.a) din Codul Muncii așa cum eronat se arata in contestație, deoarece în luna octombrie 2013 in baza OG 77/2013( ordonanța valabila la acea data) reclamantul a fost notificat pentru a-si depune opțiunea in termen de doua zile lucrătoare de ia data luării la cunoștința, in vederea înscrierii la un eventual examen. Data examenului nu era stabilita si nici nu se știa de vreun eventual examen la aceea data. Acest examen urma sa se susțină numai in eventualitatea in care numărul de solicitări era mai mare decât numărul de posturi aprobate prin structura de posturi. La momentul primirii notificării si a procedurii de Restructurare si reorganizare la nivelul ITM Gorj, reclamantul nu putea sa cunoască daca la momentul organizării unui eventual examen se mai afla sau nu in concediu pentru incapacitate temporara de munca. Notificarea nr._/18.10.2013 nu a influențat in niciun fel raporturile de munca, prin aceasta doar i s-a adus la cunoștința starea de fapt mai sus menționata. Urmare a razului nejustificat de a da curs intenției de prezentare la un eventual concurs a dus la emiterea preavizului. Preavizul a fost înmânat în momentul in care salariatul si-a reînceput activitatea, respectiv in luna ianuarie 2014 ( a se vedea din
situația concediilor medicale ca in juna ianuarie 2014 a fost prezent la serviciu)iar încetarea contractului de munca a intervenit la sfârșitul efectuării numărului corespunzător de zile de preaviz pe care reclamantul le-a efectuat . Preavizul a fost emis ca urmare a nemanifestarii intenției de a participa la un eventual concurs, raportat la faptul ca posturile de șofer au fost reduse. Este adevărat ca OG 77/^013 a fost declarata neconstituționala, însă la fel de adevărat este si faptul ca numărul de posturi desființate nu au fost realocate .
Cit privește capătul de cerere ce vizează acordarea de daune morale, s-a considerat ca acestea nu sunt justificate din mai multe considerente: - materia care reglementează acordarea lor nu este codul muncii ci codul civil iar pentru a putea fi acordate, partea vătămata trebuie sa faca dovada justificării acordării lor.
Este adevărat ca art. 253 din codul muncii prevede:
(1) Angajatorul este obligat,. în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul." însă acesta nu poate fi asimilat spetei de fata iar daca nu ar fi fost presiunea
restructurării postului suntem convinși ca si boala invocata ar fi fost scurtata
sau ignorata.
Motivele invocate in acest sens nu au niciun fel de legătura cu solicitarea făcuta. Conducătorul instituției nu a făcut decât sa pună in aplicare prevederile legale existente in sensul ca nu putea sa susțină un post pentru care nu are alocare bugetara. ITM Gorj este ordonator terțiar de credite in sensul ca pentru plata salariilor se solicita sumele alocate, lunar de la ordonatorul principal.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-din Codul de Procedură Civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile aplicabile în cauză, tribunalul constată că acțiunea reclamantului este întemeiată pentru următoarele considerente;
În fapt, reclamantul a fost încadrat la unitatea pârâtă începând cu data de 01.07.1993, pe postul de conducător auto până la data de 28.04.2014 când i s-a desfăcut contractul individual de muncă în baza art.65 alin.1 din codul muncii.
S-a solicitat de către reclamant anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă, motivându-se pe de o parte faptul că, în momentul emiterii deciziei el se afla în incapacitate temporară de muncă, fiind în concediu medical, iar pe de altă parte, nu există motive concrete care să fi condus la emiterea preavizului nr. 199/08.01.2014.
S-a mai arătat că unitatea face referire la OUG.nr.77/2013 care a fost declarată neconstituțională și în plus nu a ținut cont nici de alte aspecte cum ar fi vechimea de 21 de ani a reclamantului în aceeași unitate, situația familială sau aspecte de ordin medical, reclamantul fiind diagnosticat cu ,,discopatie lombară”.
Susținerile reclamantului în sensul că temeiul juridic privind încetarea contractului de muncă nu subzistă precum și faptul că nu au fost respectate criteriile privind concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, se privesc a fi întemeiate.
Astfel, reclamantul a fost angajatul unității pârâte până la data de 28.04.2014 când, prin decizia nr.18/28.04.2014 i s-a desfăcut contractul individual de muncă, începând cu 30.04.2014.
Această decizie a fost emisă în baza adresei Inspecției Muncii nr.1066/SGRUFP/16.10.2013 de transmitere a deciziei nr.385/16.10.2013 a inspectorului general de stat, de aprobare a structurilor de funcții pe compartimente și anexa nr.20 la decizia nr.385/2013, în baza HG.10/2013 precum și a HG.nr.517/2013.
Instanța reține că prin OUG nr.77/2013 au fost stabilite unele masuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi si reducerea cheltuielilor la instituțiile si autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau in coordonarea Guvernului ori a ministerelor .
În aplicarea acestui act normativ, la data de 18.10.2013 a fost emisă notificarea cu nr.2185 prin care, reclamantului i s-a adus la cunoștință că urmare a aplicării prevederilor OUG.nr.77/2013 și a HG. nr.517/2013, postul de șofer pe care-l ocupă este supus reorganizării/restructurării și drept urmare, în termen de 2 zile are posibilitatea să se înscrie la un eventual examen organizat de pârâtul ITM Gorj.
Ulterior, respectiv în luna ianuarie 2014, când reclamantul și-a reluat activitatea, s-a procedat la întocmirea preavizului cu nr.199/08.01.2014 prin care reclamantului i s-a acordat începând cu data de 08.01.2014 un preaviz de 20 zile lucrătoare, după care, la 04.02.2014 contractul individual de muncă al acestuia a încetat, motivele încetării fiind următoarele: OUG nr.77/2013; HG.nr.517/2013; adresa Inspecției Muncii nr.934/SGRUFP/2013; notificarea nr._/18.10.2013.
Așadar, în condițiile în care înscrisurile premergătoare deciziei de concediere s-au emis în baza OUG.77/2013, nu poate fi primită în cauză apărarea pârâtului în sensul că decizia de încetare a contractului individual de muncă s-ar fi emis în baza altor acte normative, chiar dacă, în momentul emiterii deciziei se cunoștea faptul că acea ordonanță a fost declarată neconstituțională.
Astfel, prin decizia nr.55 din 05 februarie 2014 a Curții Constituționale a fost admisă obiecția de neconstituționalitate formulată și s-a constatat că dispozițiile Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor sunt neconstituționale față de criticile formulate, raportate la art. 115 alin. (6) din Constituție.
Curtea Constituțională a reținut în esență că:
- într-o bună tehnică legislativă, cuantumul procentual al reducerii și autoritățile publice vizate de reducere trebuiau prevăzute în cuprinsul ipotezei normative a art. 2 din ordonanța de urgență. Or, în cazul de față, cele cuprinse în anexă sunt mai mult decât o simplă concretizare a textului de trimitere din moment ce se dispune, mai ales, cu privire la cuantumul procentual al reducerii posturilor ocupate;
- nu se definesc criterii pentru a opera această reducere - nota finală de la anexa nr. 2 la ordonanța de urgență menționând, lapidar, că "ordonatorii principali de credite ai instituțiilor prevăzute în prezenta anexă stabilesc numărul de posturi care se reduc în aparatul propriu și/sau în instituțiile și autoritățile din subordine, sub autoritate, în coordonare sau finanțate prin bugetul acestora, în conformitate cu analizele proprii, astfel încât să reflecte reducerea cu 4% a numărului total de posturi ocupate". Așadar, ordonatorii principali de credite, în mod discreționar, pot desființa posturi ocupate, din moment ce actul normativ criticat nu prevede criterii/condiții în acest sens;
- o atare reducere este de natură să afecteze capacitatea administrativă și funcționarea autorităților publice și prin elementul discreționar care intervine în luarea deciziei de desființare a anumitor posturi. De asemenea, în mod evident, sunt afectate structura organizatorică și numărul personalului în funcție ale acestor instituții fundamentale ale statului.
Curtea a mai reținut că ori de câte ori au fost operate măsuri de reducere a personalului aflat în funcție, aceasta s-a făcut prin lege. De asemenea, potrivit jurisprudenței sale, constatarea neconstituționalității unei legi de aprobare a unei ordonanțe a Guvernului include și ordonanța la care se referă, aceasta încetând să mai producă efecte juridice, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție.
Conform prevederilor art. 31 alin.1 din Legea nr.47/1992: „Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.”
Cât privește efectele deciziilor Curții Constituționale, tribunalul reține că acestea sunt opozabile "erga omnes", sunt general obligatorii, inclusiv pentru instanțele judecătorești, ele având putere numai pentru viitor, după publicare, având însă efect și asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
În consecință, prevederile OUG nr.77/2013 declarate neconstituționale, nu se mai pot aplica, astfel că, fiind investit cu soluționarea acțiunii ce face obiectul prezentei cauze, tribunalul constată că devin inaplicabile prevederile declarate neconstituționale.
Cu privire la celelalte critici formulate de reclamant, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 C. muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea CIM, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din motive ce nu țin de persoana acestuia .
Analizând însă în concret situația contestatorului și având în vedere și dispozițiile art. 69 alin. 3 C. muncii, se constată că decizia a fost emisă cu nerespectarea criteriilor privind stabilirea ordinii de priorități la concediere, un prim criteriu de departajare constând în evaluarea realizării obiectivelor de performanță profesională după care, se aplică, în subsidiar, criteriile de ordin social.
D. urmare, se impunea ca mai întâi pârâtul sa facă o evaluare a salariaților vizați de măsura disponibilizării colective si în subsidiar sa facă o departajare a salariaților in funcție de criteriile prevăzute in lege sau contractul colectiv de munca. Așa cum rezultă din decizia de concediere, în cuprinsul acesteia nu se face nici o mențiune referitoare la evaluarea reclamantului sau a celorlalți salariați vizați de disponibilizarea colectivă, fiind astfel încălcate dispozițiile art.76 lit.c din codul muncii. De altfel, decizia contestată nu cuprinde nici celelalte elemente obligatorii prevăzute de art.76 C.M. și ca atare se impune anularea acesteia.
Din actele dosarului rezultă că intimata nu a stabilit astfel de criterii de apreciere a competenței profesionale și mai ales, a ignorat criteriile sociale, făcând abstracție de faptul că reclamantul avea o vechime de 21 de ani în aceeași unitate, de situația familială sau de afecțiunile medicale ale acestuia.
În plus, trebuie reținut și faptul că, în organigrama valabilă pentru perioada16.10._13. apar 2 posturi de șofer(f.97),deci anterior notificării reclamantului, iar cu privire la studiile superioare invocate de către pârât, deținute de celălalt conducător auto, se apreciază că acestea nu reprezintă un criteriu de departajare, performanța profesională fiind strâns legată de domeniul de activitate al fiecărui salariat.
În consecință, tribunalul reține că măsura concedierii, fară aplicarea criteriilor de performanță profesională, și în subsidiar luarea în considerare a criteriilor sociale, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 61 alin. (3) C. muncii.
Față de considerentele expuse, reținând nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate, urmează a fi admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul R. V., cu consecința anulării deciziei de concediere nr. 18/28.04.2014 și reintegrării reclamantului pe postul deținut anterior.
Totodată, va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate cu toate celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat reclamantul de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
Cu privire la daunele morale, se reține că, partea care solicită astfel de daune, este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității.
În speță, reclamantul nu a probat producerea unui prejudiciu de natură morală, în condițiile art.253 alin.1 din codul muncii, nefăcând dovada valorilor ocrotite de lege ce i-au fost lezate și ca atare se va respinge acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. V., CNP_, cu domiciliul în . împotriva pârâtului I. T. de Muncă Gorj, cu sediul în Tg-J., ..154, județul Gorj.
Anulează decizia nr.18/28.04.2014 emisă de către pârâtă și dispune reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior.
Obligă pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate cu toate celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat reclamantul de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
Respinge capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2014.
Președinte,
C. D.
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
D. C. P. L. G.
Grefier,
M. E.
Red C.D.
4ex/05.01.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 5093/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 371/2014.... → |
|---|
